Amintirile Unirii din 1918 la Galaţi

[dcp100168]

Unire cu amintiri şterse

Galaţiul, oraş-erou

* Lupte diplomatice după cele la baionetă...

Gălăţenii au uitat poate: bunicii noştri care au luptat în Primul Război Mondial au primit, ca să nu uite, pământ în "Cartierul demobilizaţilor"; strada Siderurgiştilor taie acum fostul cartier. Un război cu mari pierderi de vieţi omeneşti, pe front sau secerate de tifos, sacrificii pe care s‑a ridicat România Mare, astăzi amputată în nord, est şi sud. Dar jertfele războiului nu ar fi fost suficiente fără lupta diplomatică la Conferinţa de Pace de la Paris, între 1919 şi 1920, care a convins marile puteri că existăm! Sunt oameni de stat care au intrat în Istorie doar pentru că în timpul lor s‑au făcut lucrări măreţe. În cazul reginei Maria, lucrurile stau exact pe dos: rolul ei în culisele Conferinţei a fost foarte mare, dar puţin evocat. Născută englezoaică de os regal, regina a tratat de la egal cu rudele sale din casa regală engleză şi şi‑a creat o simpatie uriaşă în capitala Franţei, unde diplomaţii români conduşi de premierul Ionel Brătianu încercau să primească recunoaşterea unirii Transilvaniei cu Ţara. A fost primită cu atâta entuziasm de francezi, încât mulţimea i‑a ridicat automobilul în braţe! A reuşit astfel să obţină nu numai sprijin politic, dar şi ajutoare pentru ţara înfometată de război. Şi totuşi, la acele vremuri cumplite, de suferinţe, dar şi de vrajbă politică, aşa cum este mereu în România, opoziţia, condusă, de altfel, de admirabili oameni de stat, rămas fiecare în Istorie pentru rolul lui ‑ Iuliu Maniu, Ion Mihalache sau Alexandru Averescu ‑ a boicotat încoronarea lui Ferdinand Întregitorul şi a Mariei, la Alba Iulia, în 1922...

Despre Galaţii sub ameninţarea frontului Primului Război Mondial, fără de care n‑am fi avut Unirea, nu se va scrie poate niciodată destul! Cu frontul german peste Dunăre, cu tiruri de artilerie şi zeppeline care bombardau noaptea, cu tifosul şi lipsa de veşti de la familiile împrăştiate în Muntenia ocupată, în Moldova supraaglomerată de refugiaţi sau în spitale din Rusia, cu cenzura. Şi, din când în când, câte‑o minune. Iată, în noaptea de 30 decembrie 1916 o bombă a intrat pe fereastră, dar n‑a explodat: au găsit‑o în pat, lângă un copil de 3 ani! Când a început revoluţia bolşevică, armata rusă, care asigura frontul în zona Tecuci, Iveşti, Hanu Conachi, Vameş, Piscu, Şendreni şi Galaţi, a atacat oraşul. Atacul la baionetă al armatei române, din ianuarie 1917, împotriva redutabilului Corp de armată IV siberian, care o depăşea cu mult numeric, unul dintre cele mai importante ale războiului, a fost uitat azi! Monumentul ridicat apoi (undeva în zona Stirex) în amintirea eroilor căzuţi apărând oraşul i‑a enervat mai târziu pe sovietici, care l‑au demolat. Urmaşii de azi... nu au avut încă timp să‑l reclădească. Ci doar să se bucure de Unire, atâta cât a rămas, între ţinuturile româneşti şi între sufletele oamenilor...

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=28510

[toto]

Putina istorie... si in imagini.

Samoila Marza: Fotograful manifestãrilor Marii Uniri de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918.

http://dacoromania1.go.ro/nr15/samoila_marza.htm

Cititi, e interesant...