Gălăţeanul Adrian Bejan, între Einstein şi Darwin

[dcp100168]

Gălăţeanul Adrian Bejan, între Einstein şi Darwin

Autorul Teoriei Constructală, considerat unul dintre cei mai apreciaţi profesori ingineri români din SUA, Adrian Bejan a emigrat din România la vârsta de 20 de ani. Născut la Galaţi, în 1948, a reuşit să plece din ţară în urma unui concurs organizat pentru câştigătorii unei Olimpiade de Matematică. Contextul politic al acelor ani a facilitat câteva iniţiative liberale ale României, printre care, susţinerea unui concurs de burse pentru studii la universităţi în afara ţării. Viitorul profesor Bejan a câştigat una dintre cele şase burse aflate în concurs, fiind ulterior admis la Massachusetts Institute of Technology, în Statele Unite, unde a absolvit studiile superioare, continuând cu un Master şi Doctorat în domeniul ingineriei mecanice. A fost ales în topul celor mai citaţi autori din domeniul Ingineriei, conform unui studiu realizat de Institute of Scientific Information şi a condus o activitate de pionerat în lumea ştiinţifică. A fost premiat cu 15 titluri doctorale onorifice de către universităţi din toată lumea şi este autorul a 23 de cărţi din domeniu şi a 470 de articole de referinţă.

Adrian Bejan a precizat că în ceea ce priveşte experienţa emigrării, nu a simţit diferenţe culturale între societăţile americană şi română. “N-am simţit nicio diferenţa, n-aveam percepţia despre conceptul Est şi Vest”. Crescut într-o familie de intelectuali, tatăl veterinar şi mama farmacist, pregătiţi şi formaţi în perioada anterioară comunismului, a învăţat că nu există diferenţe între civilizaţii. Astfel, cultura şi mediul specifice Statelor Unite au fost percepute firesc.

Concepţii noi despre formele naturii

În legătura cu asimilarea culturii locale şi a procesului de tranziţie, au fost necesare nu mai mult de două luni pentru ca profesorul Bejan să se familiarizeze cu limba engleză. “Ceea ce înţeleg eu prin civilizaţie se leagă de idee, nu de limbaj. Limba se învaţă şi ea facilitează comunicarea, mesajul este ceea ce ne aduce împreună, faptul că suntem de acord cu el, că îl ştim şi ne putem baza pe el. E important să avem mereu acest aspect în minte”, a mai precizează acesta.

În ceea ce priveşte teoriile sale, despre principiul termodinamicii, Adrian Bejan pretinde că abordarea ştiinţifică pe care o conduce a fost facilitată de educaţia de calitate primită în timpul studiilor de gimnaziu şi liceu din România. Cunoştinţele primite din diferite discipline ca zoologia, anatomia, biologia, geografia, precum şi istoria civilizaţiilor, alături de noţiuni legate de procesele de evolutie, de mişcare şi migraţie umană au constituit baza unuia dintre principiile consolidate de Bejan în legătură cu o structură arhitecturală "three-shape form of architecture", o direcţie semnificativă a teoriei elaborate de acesta, şi anume Teoria Constructală. Aceasta demonstrează, prin formule matematice că, în natură, formele geometrice sunt rezultatul „distribuţiei optime a imperfecţiunilor, sistemul ca atare rămânând imperfect”. "Un sistem politic – ca şi unul ingineresc sau unul natural – trebuie să se auto-corecteze pentru a rezista. Libertatea, în mediul politic şi economic, alimentează comunităţi umane care sunt eficiente, inclusiv cele care încurajează creativitatea sau maximizarea profitului. De aceea democraţia are o putere care rezistă”, este de părere Adrian Bejan.

Căsătorit cu Mary Riordan Bejan, acesta are trei copii, William Arthur Bejan (19 ani), Teresa Mia Bejan (24 de ani) şi Cristina Adriana Bejan (26 de ani).

http://www.evz.ro/articole/detalii-arti ... si-Darwin/

[dcp100168]

Profesorul roman Adrian Bejan: titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea Roma

Rectoratul Universitatii Roma I, La Sapienza, va gazdui miercuri, 13 mai, ceremonia de decernare a titlului Doctor Honoris Causa lui Adrian Bejan, profesor la Universitatea Duke din Statele Unite ale Americii, transmite Romanian Global News, care citeaza portalul italiaromania.com. Persoanele interesate sa participe la ceremonia de decernare a titlului Doctor Honoris Causa, sunt invitate sa ia parte cu incepere de la ora 11:00 in Aula Magna a Universitatii Roma I, La Sapienza.

Adrian Bejan este american de origine romana, s-a nascut la Galati in 1948 si a emigrat in Statele Unite la varsta de 20 ani. A absolvit prestigiosul Massachusetts Institute of Technology, iar apoi a devenit profesor distins JA Jones de inginerie mecanica la Universitatea Duke din Carolina de Nord. Totodata, este cunoscut pentru Teoria constructala care promite sa revolutioneze viitorul ingineriei si sa ne schimbe perceptia asupra lumii. Profesorul Bejan este autorul a 25 de carti si a peste 500 de articole. In prezent detine 15 doctorate onorarii din 10 tari ale lumii si este pe lista celor mai citati autori din toate domeniile de inginerie din lume.

http://www.rgnpress.ro/Cultura/Culte/Pr ... oma-I.html

[dcp100168]

Adrian Bejan, cercetătorul care dezleagă enigmele sportului

De ce sportivii care obţin medalii devin mai înalţi şi mai grei decât media obişnuită, de ce atleţii negrii obţin rezultate mai bune decât cei albi sau de ce medaliile la nataţie sunt câştigate de sportivii albi?

...sunt doar câteva dintre întrebările pe care şi le-au pus iubitorii sportului de-a lungul timpului. La toate acestea a găsit răspuns un fost baschetbalist de performanţă, românul Adrian Bejan, care este cotat acum între primii 100 de cercetători ai lumii după numărul de citări. Bejan, care cu mândrie spune că este român, a explicat evoluţia contrastantă în sport dintre albi şi negrii, utilizând legile locomoţiei, teoria lui stârnind multe controverse, unele chiar rasiale.

Adrian Bejan s-a născut la 24 august 1948 la Galaţi. În 1968, pe când era student în anul II la Politehnica Galaţi la Facultatea de Inginerie Mecanică, a primit o bursă la Massachusetts Institute of Technology (MIT), iar în 1971 reuşeşte să absolve renumita universitate americană. În 1975 îşi ia doctoratul în inginerie mecanică. În 1984, Bejan devine profesor cu catedră întreagă la Universitatea Duke (Carolina de Nord). Bejan a publicat peste 500 de articole şi 24 de cărţi. El a descoperit mai multe metode ştiinţifice printre care legea constructală, tranziţia turbulenţelor şi altele. De asemenea, Bejan se află în top 100 cei mai citaţi autori ingineri în studiile de specialitate. Adrian Bejan a primit 16 titluri de Honoris Causa de la universităţi din 11 state. Din "mâinile" lui Bejan au ieşit 20 de doctori în inginerie care sunt profesori la câteva dintre universităţile mondiale.

Adrian Bejan era în 1969 student olimpic la Politehnica Galati, când a plecat cu bursă la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Părinţii lui, ambii intelectuali, pe care nu a mai apucat să-i vadă de atunci, au fost hărţuiţi de către Securitate, deoarece a refuzat să se întoarcă în ţară. "Ceauşescu era la putere, iar tatăl meu a fost destul de deştept să plece. De fapt, părinţii lui l-au făcut să plece, iar asta a însemnat foarte mult ca el să-şi urmeze visele, chiar dacă opresiunile regimului comunist i-au împiedicat să fie împreună din nou vreodată", a declarat, pentru MEDIAFAX, fiul lui, William Bejan. Adrian Bejan a făcut parte din lotul de tineret al naţionalei de baschet a României până la 19 ani, în 1969, când a plecat cu o bursă în SUA. El adaugă că urmăreşte în continuare ce se întâmplă în sportul românesc. William Bejan, fiul de 21 ani, spune că tatăl lui a renunţat să mai joace baschet cu el sub panoul din curtea casei după ce l-a învins. "Ştiu de experienţa din România de baschetbalist a tatălui meu, mi-am dat seama de valoarea lui din meciurile pe care le făceau sub panoul din curtea casei. Dar numai o dată am reuşit să-l înving, am fost extrem de fericit, dar apoi tata nu a mai jucat cu mine. Tata e specialist în aruncările de la distanţă", ne spune William. Adrian Bejan găseşte legătură între teoria constructurală şi baschet: "Şi baschetul este un fenomen constructal, de generare de configuraţie de curgere a mingii, de la teren, adică o suprafaţă, un punct, la coş, prin intervenţiile mai multor jucători care vor acelaşi lucru: ori să înlesnească, ori să blocheze curgerea", a completat William Bejan.

Fiul joacă fotbal la Universitatea din Edinburgh şi a antrenat în Senegal. William este student la Universitatea Georgetown, însă în primul an a studiat în Scoţia la Edinburgh graţie unei burse. După ce a ajuns în Scoţia a fost selectat în echipa universităţii şi a evoluat împotriva celorlalte universităţi britanice, dar şi împotriva unor cluburi semiprofesioniste din Regatul Unit. În Senegal, William a fost antrenor secund la un club din St Louis. La finalul şederii în Senegal, William Bejan le-a oferit copiilor africani mai multe seturi de echipament sportiv. William se laudă că în colecţia sa se află un tricou al Stelei, echipă cu care ţine şi un echipament al naţionalei României, cu numărul şi numele lui Mutu, pe care le poartă la antrenamente.

De asemenea, Bejan a obţinut câteva proiecte importante şi de unul singur, două dintre ele fiind pentru US Air Force, iar ideea cu teoria constructurală a ajuns pe masa Guvernului SUA pentru a i se gasi aplicabilitate in domenii de interes national. El este "apostolul" Teoriei Constructale, francezii, care au spus despre ea "că descrie inteligenta naturii", punând-o primii în aplicare. Teoria constructala se bazeaza pe principiul potrivit caruia toate lucrurile de pe planeta curg, tinzând spre perfectiune. Teoria este folosita in Occident la construirea cartierelor rezidentiale, amenajarea fluviilor sau fluidizarea traficului urban. Publicatia "Science et Vie" l-a elogiat pe roman pentru teoria constructurală pe care a intitulat-o "cheia formelor perfecte din Univers".

Întrebările la care Bejan a răspuns deja şi care l-au transformat într-un infam din cauza implicaţiilor rasiale sunt următoarele:

1. De ce sportivii care câştigă devin mai înalţi şi mai grei? Este necesar să fie introduse categorii de greutate la diverse discipline sportive?

- în ultimii 100 de ani, media de înălţime a înotătorilor a crescut cu 11,4 cm

- în ultimul secol, media de înălţime a alergătorilor de 100 m plat a crescut cu 16,2 cm

- în tot această perioadă, media de înălţime a oamenilor a crescut doar cu aproape 5 cm

Bejan a observat că vieţuitoarele mai mari obţin timpi mai buni la viteză, indiferent dacă acestea sunt zburătoare, alergătoare sau înotătoare. Inginerii Adrian Bejan şi Jordan Charles de la Universitatea Duke (Carolina de Nord) au analizat înălţimile şi greutăţile atleţilor şi înotătorilor din ultimii 100 de ani. Ei au constatat că, în ultima sută de ani, timpii la viteză s-au îmbunătăţit, însă, în acelaşi timp, au crescut şi înălţimile şi masele musculare. Aceştia au ajuns la concluzia că media înotătorilor a crescut cu 11,4 centimetri, în timp ce în ultimul secol media alergătorilor de 100 de metri plat a crescut cu 16,2 centimetri. În aceeaşi perioadă media de înălţime a oamenilor a crescut doar cu aproape cinci centimetri. Ei au concluzionat că performanţele sportivilor sunt direct proporţionale cu înălţimea şi greutatea, iar cu cât aceştia sunt mai grei şi mai înalţi, cu atât rezultatele au fost mai bune. "Tendinţa observată de analiza noastră sugerează că recordurile de viteză vor continua să aparţină sportivilor mai înalţi şi mai grei", a declarat Charles. Mai mult decât atât, cercetătorii susţin că acest model de creştere poate fi prezis cu ajutorul teoriei constructale, o teorie care explică printre altele forma şi dimensiunile construcţiilor naturale nevii (formarea bazinelor râurilor, forme de relief), cât şi vii. Analiza lui Bejan a plecat de la definiţia legii constructale care spune că pentru ca un sistem macroscopic de mărime finită să supravieţuiască în timp, configuraţia sa trebuie să evolueze astfel încât să ofere cel mai bun acces pentru curenţii care curg prin el. Aceasta se referă la un fenomen universal din natură: generarea configuraţiilor de curgere. Atât prin organismele vii, cât şi prin structurile fizice neînsufleţite circulă felurite fluide: apă, aer, sevă, sânge, fluxuri electrice şi calorice. În tranzitul lor, fluidele au tendinţa de a curge mai uşor, pe căi de mai mare acces. Potrivit lui Bejan, animalele mai mari trebuie să se mişte mai rapid decât cele mici. Folosind aceste date, cercetătorii pot descoperi care era viteza la alergare în Antichitate, de exemplu. Autorii sugerează că ar putea fi necesară introducerea de diferenţieri pe categorii de greutate în probele de nataţie, precum cele din box, lupte şi haltere.

2. Supremaţia persoanelor de culoare

Dacă la ediţia din 1996 a Jocurilor Olimpice de la Atlanta, canadianul de origine jamaicană, Donovan Bailey (1,84 m, 82 de kg) ducea recordul mondial la 100 de metri plat la 9,84 de secunde, trei ediţii mai târziu, la Beijing 2008, jamaicanul Usain Bolt (1,95 m, 94 de kg), ducea recordul mondial la 9,69 secunde. La ediţia Campionatelor Mondiale de la Berlin din 2009, Bolt cobora cea mai bună performanţă din istorie la 9,58 de secunde. De asemenea, toată finala olimpică de la Beijing în proba de 100 de metri plat a fost formată din bărbaţi de culoare: Bolt (Jamaica), Thompson (Trinidad Tobago), Dix (SUA), Martina (Antilele Olandeze), Powell (Jamaica), Frater (Jamaica), Burns (Trinidad Tobago) şi Patton (SUA).

3. Ombilicul, cheia dominaţiei diferenţiate între albi şi negrii în atletism şi nataţie

Bejan a descoperit că performanţele obţinute de albi sau de negri în diferite discipline sportive ţin de ombilic, centrul de gravitaţie al corpului. Ombilicul reprezintă secretul dominaţiei persoanelor de culoare în cursele de atletism şi a persoanelor albe în nataţie. Bejan a ajuns la concluzia că poziţia ombilicului face diferenţa dacă doi atleţi sau doi înotători de aceeaşi înălţime, unul de culoare şi unul alb, sunt comparaţi. "Astfel, în fiziologia sportivilor de origine vest-africană, centrul de gravitate al corpului este mai sus decât cel al concurenţilor lor de origine europeană, ceea ce le oferă un avantaj la sprint", a spus Bejan. Însă în piscină, persoanele albe au avantajul unui tors mai lung decât cel al persoanelor de culoare, ceea ce arată că ombilicul lor este mai jos. "Înotul este arta de a trece pe valul pe care îl face înotătorul. Cel care face un val mai mare avansează mai repede şi, cu cât torsul său este mai lung, cu atât valul este important. Europenii au un tors, în medie, cu trei procente mai lung decât cel al persoanelor de culoare, ceea ce le conferă un avantaj de viteză de 1,5 la sută într-o piscină", a menţionat Bejan. Asiaticii au torsul la fel de lung ca europenii, însă sunt mai mici, pierzând astfel acest avantaj de viteză.

http://www.mediafax.ro/sport/adrian-bejan-cercetatorul-care-dezleaga-enigmele-sportului-7999061

[dcp100168]

Adrian Bejan ar putea deveni membru de onoare al Academiei Române

Adrian Bejan ar putea deveni membru de onoare din străinătate al Academiei Române, în urma votului Adunării Generale a acestui for, care se va reuni, luni şi marţi, pentru a alege noi membri titulari, corespondenţi, de onoare şi post-mortem, după cum au declarat pentru MEDIAFAX reprezentanţii instituţiei.

În Academia Română ar putea intra şase noi membri de onoare din străinătate: Cesare Alzati (de la Universitatea Catolică din Milano, Italia); Adrian Bejan (profesor distins "J. A. Jones", Duke University, USA); Tibor Braun (profesor la Institutul de Chimie din Universitatea Lorand Eötvös din Budapesta); Andrei Eşanu (de la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova); Stephen Fischer-Galati (de la University of Colorado, Boulder); Claude Nicolau (Visiting Professor, Friedman School of Nutrition Science and Policy, Tufts University, Boston, MA; Chief Scientific Officer and Founder, NormOxys, Wellesley, MA).

Academia Română poate avea, prin lege şi prin statut, un număr maxim de 181 de membri titulari şi corespondenţi şi 135 de membri de onoare din care cel mult 40 din ţară. Numărul membrilor titulari nu poate depăşi numărul membrilor corespondenţi pe ansamblul Academiei Române. În prezent, Academia are 73 de membri titulari, 77 de membri corespondenţi (total 150), 28 de membri de onoare din ţară şi 85 de membri de onoare din străinătate (total 113).

mediafax.ro

[dcp100168]

Un sportiv gălăţean a ajuns academician

* Fostul baschetbalist de la Politehnica Galaţi din urmă cu patru decenii şi jumătate este unul dintre cei mai apreciaţi oameni de ştiinţă din lume, fiind considerat "părintele" teoriei privind organizarea naturii, cu aplicaţii în evoluţia sportului

Academicianul Adrian Bejan (65 ani) a fost în tinereţe o mare speranţa a baschetului gălăţean, fiind prin anii ’70 component al naţionalei de tineret a României. Recunoscut în prezent ca somitate în materie de inginerie termodinamică, a devenit celebru în lume prin explicaţiile referitoare la evoluţia speciilor în formele ingineriei prin “Teoria Constructală”. Putem spune, astfel, că fostul baschetbalist din Galaţi a uimit America, şi nu numai, dovedind că sportul şi ştiinţă pot fi îmbinate la un înalt nivel. A devenit membru de onoare al Academiei Române, deoarece este „cel mai activ şi vizibil termodinamician tehnic din lume, inventatorul legii constructale în natură, singurul român pe lista celor 100 cei mai citaţi din lume în inginerie”.

 

Într-un interviu acordat site-ului Federaţiei Române de Baschet (www.frbaschet.ro), fostul baschetbalist vorbeşte despre cum a reuşit să îmbine sportul cu ştiinţă.

- Să începem cu... începuturile...
- Sunt originar din Galaţi şi provin dintr-o familie de intelectuali. Tatăl meu era un excepţional medic veterinar, educat la Bucureşti, primul din familie plecat de la ţară şi ajuns cineva, cu bursă militară în perioada interbelică. Mama era farmacistă, cu facultate făcută tot în Capitală. N-au fost membri de partid şi au fost identificaţi de comunişti că familie de intelectuali burghezi. Când au venit comuniştii la putere şi a început dictatură proletariatului i-au arestat pe amândoi. N-au făcut nimic împotrivă, dar au fost consideraţi inamicii regimului pentru că nu făceau parte din clasa muncitoare...

- Cum aţi ajuns să practicaţi baschetul?
- Pot spune că sportul, în general, şi baschetul în mod special, mi-a fost, în fapt, educaţia... Am avut şansa de a fi născut şi crescut ca vecin al terenurilor de sport din Galaţi. Eram vecini cu locurile unde marii sportivi din oraş îşi păstrau mingile şi echipamentul. Am crescut ca băiat de mingi, copil al terenurilor de sport. Am fost, de fapt, puştiul acceptat să joace la echipa de seniori. Eram în clasa a XI-a la Liceul Vasile Alecsandri şi jucam în cinciul de bază al echipei Politehnica Galaţi. Am jucat, chiar dacă eram mai mic, nu am stat pe bancă! De altfel, un an mai târziu, dorinţa de a juca la nivelul Diviziei A în continuare m-a făcut să merg la Politehnica din Galaţi, deşi puteam să-mi aleg oricare altă facultate, deoarece terminasem cu 10 pe linie bacalaureatul! Am rămas, însă, la Politehnica Galaţi, ca să joc în primii cinci. Îmi aduc aminte că eram extremă şi îmi plăcea să pătrund şi să arunc de la distanţă. Aveam o echipă cu oameni serioşi, jumătate erau studenţi iar cealaltă jumătate aveau familie, casă şi carieră profesională. Eram mezinul echipei şi eram mândru. Mă vedeam un învingător de mic! La Politehnica Galaţi am jucat 3 ani şi jumătate, timp în care am ajuns şi în lotul naţional de tineret al României, alături de prietenul meu Titus Tărău. Aşa am ajuns prieten cu Titus, care în campionat era inamicul nr. 1 de la Steaua, dar la lotul naţional era altceva. Ne antrenam cu Petrică Vasiliu şi cu maestrul Popescu.
 
- Cum era baschetul românesc în acei ani?
- Baschetul era o societate de oameni bine crescuţi. La Galaţi, formam un grup de oameni culţi, studenţi, familişti, nu eram golani. Nu făceam dezastre prin hotelurile unde eram cazaţi sau pe terenurile de joc. În deplasări îmi aduc aminte că toţi aveau cărţi de citit în geanta de echipament. Pot spune că sportul ne-a civilizat. Cei tineri trebuie să ştie că sportul te învaţă că este onorabil să te străduieşti să învingi. Să fi mai bun decât ceilalţi. În concluzie, cred că tinerii trebuie să răspundă chemării sportului, deoarece te educă, te întăreşte şi îţi dezvoltă spiritul competiţiei. Ce fac eu azi în ştiinţă stă pe picioare tari pentru că am în spate educaţia din sport.

- Aveaţi 10 pe linie la şcoală şi practicaţi şi baschet. Cum reuşeaţi?
-. Ideea era să fiu bun în ambele! Şi cred, fără falsă modestie, că viaţa mea este o dovadă vie că poţi face şi carte şi sport, în tandem, la un nivel înalt, dar nu trebuie să le amesteci. Îmi aduc aminte că în Galaţi nu erau multe săli şi era concurenţă mare cu voleiul şi handbalul. Aveam antrenamente de la 11 seară şi ajungeam acasă obosit mort, mama îmi punea ceva să mănânc înainte să dorm iar dimineaţă la prima oră trebuia să merg la cursuri. În deplasări îmi făceam temele prin trenuri şi citeam cursurile. Dar asta a fost foarte bine, pentru că am fost nevoit să muncesc după un program bine stabilit. De atunci am deprins organizarea timpului.
 
- Să ne întoarcem la momentul plecării din ţară...
- Ca elev la Liceul Vasile Alecsandri am participat la câteva Olimpiade de matematică pe care le-am câştigat, dar nu la nivel naţional. Când eram la facultate am participat în 1968 la un concurs de matematică şi am câştigat unul din cele şase bilete... Pot spune că am avut şi un noroc, dar prefer să nu mai vorbesc despre episodul plecării în SUA, în februarie 1969. Am depus o cerere să intru la Massachusetts Institute of Tehnology (n.r. - MIT) şi am fost acceptat. Porneam cu un dezavantaj mare, deoarece am ajuns acolo cu limba franceză. Nu eram vorbitor de engleză şi veneam dintr-o ţară din care nu se prea venea în SUA. Eram privit ca unul de pe Marte! Pe vremea aceea, românii, ruşi, esticii în general, aproape că nu existau pentru ei. Asta a fost marea crimă a regimului comunist, că ne-a scos din rândul lumii. M-am simţit supărat şi provocat. Ştiam de unde vin şi ce pot... Că pot să-i bat pe toţi, dar izolarea Cortinei de Fier îţi dădea o senzaţie stranie în raport cu ceilalţi. Până la urmă, am ajuns să fiu printre şefii de promoţie de la MIT!

- Dar cu baschetul cum a rămas?
- De cum am ajuns acolo mi-am dat seama că trebuie să renunţ. Că nu le mai pot face în paralel. Din 1969 am ales partea academică şi n-am pierdut! Mai joc din plăcere baschet şi astăzi. Dar vârsta nu-mi permite un lux prea mare. Am primit deja semnale de la organism că trebuie să fiu mai atent, aşa că...

 

- Să revenim la cursul vieţii dumneavoastră, după MIT...
- Specialitatea mea este ingineria termodinamică, iar experienţă mea din tinereţe, cuplată cu studiile ulterioare, m-a ajutat mult să ajung la Teoria Constructală. În fapt, o lege despre un fenomen universal: generarea albiilor de curgere pentru diferite "fluide" (apă, aer, sânge, fluxuri electrice sau calorice, trafic terestru, acvatic sau aerian etc). Definiţia Legii Constructale este: Pentru ca un sistem macroscopic de mărime finită să supravieţuiască, configuraţia sa trebuie să evolueze astfel încât să ofere cel mai bun acces curenţilor care-l străbat. Este un principiu de fizică al organizării naturii, cu factori din geografie, istorie, geologie, atmosfera, hidrosferă. Şi s-a găsit Adrian de la Galaţi (râde) să asambleze aceste lucruri, pentru că, în ţară, am fost instruit în toate direcţiile. Modul de a mă antrena în baschet, experienţele olimpice la matematică şi educaţia din inginerie m-au ajutat să arăt tuturor cum este organizată natura, cum sunt mamiferele, de ce este nevoie de străzi, autostrăzi, reţele de canalizare etc.

- Există o legătură şi cu sportul?
- Sportul are un loc important în Teoria Constructală. M-a ajutat să descopăr ce înseamnă locomoţia animală. O teorie a evoluţiei sportului este un banc frumos de discutat într-un bar, dar şi un mesaj strident în biologie, acceptat. Este o explozie de succes! Legea Constructală arată că fiinţele mai mari, indiferent că trăiesc pe uscat, în apă sau în aer, sunt destinate să se mişte mai repede decât cele mici. Iar această concluzie serveşte azi ca o teorie a evoluţiei sportului. Cifrele statistice arată clar că sprinterii sau înotătorii mai rapizi sunt mai mari, iar mărimea conferă nu doar putere, ci şi viteză, şi te ajută la performanţe sportive ridicate. Există o diferenţiere de potenţial natural şi genetic. Naţiunile care au locuitori de statura mai mică nu au cum să atace podiumurile la nataţie sau atletism, dar sunt foarte buni pentru box sau lupte. Cred că singurul mod de a păstra curat sprintul, pe pistă sau în bazin, este acela de a instaura categorii de mărime, de talie, ca la sporturile specifice care au categorii de greutate.

- Despre facultatea la care predaţi în prezent?
- Predau la cea mai faimoasa fabrică de baschet din lume, Duke University, care are una dintre cele mai celebre echipe din NCAA. Deşi predau inginerie, sunt cunoscut în universitate ca având origini sportive. Studenţii mei sunt interesaţi de subiect iar la cursuri le vorbesc deseori despre cum am crescut în spiritul acestui sport. Le vorbesc şi despre România, despre geografie, istorie şi limba. Pe de altă parte, constat că în multe centre americane există tendinţa de a cocoloşi sportivul mare pe zona de şcoală, fiind asimilat ca un bussines pentru universitate. Dar e onest să nu confundăm cele două teritorii, sportiv şi academic, iar viaţa mea este un exemplu că le poţi urmă în paralel, completând una cu alta!

- Cu sportivii români din SUA, cu baschetbaliştii, aveţi legătură?
- La puţin timp după ce am ajuns în SUA am avut privilegiul, prin intermediul socrului meu, Bill Riordan, care era organizator de turnee şi mult timp a fost managerul lui Năstase şi Connors, să merg deseori la meciuri de tenis. Suntem buni prieteni cu Ilie Năstase, care din punctul meu de vedere a făcut multe servicii României, înainte de Nadia şi alţii. Despre baschetbaliştii români care au venit în SUA am auzit că au făcut lucruri bune unde au fost. Cu Ghiţă Mureşan chiar m-am întâlnit..

- Sunteţi primul membru de onoare al Academiei Române provenit din lumea sportului…
- Credeţi că sunt primul om crescut în sport şi prin sport care obţine o astfel de recunoaştere academică? Tot ce-i posibil! Gestul făcut de Academia Română a fost o surpriză totală pentru mine. N-am ştiut de ideea celor care m-au propus. Am fost invitat şi sunt onorat. Nu m-am gândit nici o secundă că eu, băiatul de mingi crescut pe terenul de sport, am veleităţi de academician. E interesant şi cred că lumea poate să vadă că viaţa te duce în direcţii neaşteptate!

 

Legea Constructală explică performanţele sportive
Academicianul Adrian Bejan a publicat mai multe articole şi cărţi despre Teoria Constructală iar într-un studiu de specialitate publicat împreună cu Jordan Charles a subliniat trei repere edificatoare în sport referitoare la ultimul secol:

- înălţimea medie a sprinterilor a crescut cu 16,2 cm (cu explicaţii la performanţele obţinute de campionul olimpic Usain Bolt)
- înălţimea medie a înotătorilor de la 50 şi 100 metri liber a crescut cu 11,4 cm (cu explicaţii pentru performanţele campionului olimpic Michael Phelps)
- media de înălţime a oamenilor a crescut cu 5 cm.
Totodată, acelaşi studiu arată că atleţii de culoare au un avantaj asupra celorlalţi deoarece plasarea centrului lor de greutate este cu 3% mai sus la sportivii de culoare decât la albi, ceea ce, în atletism, oferă un plus de 0,15 secunde la fiecare pas al sprintului. Aceeaşi explicaţie acordă un avantaj albilor la nataţie, deoarece pot avea deasupra apei o porţiune mai mare din partea superioară a corpului, generând şi învingând valuri mai mari, ducând la o viteză crescută.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Un profesor român a câștigat un mare premiu în Statele Unite

Românul Adrian Bejan, profesor de inginerie mecanică la Duke University, a fost desemnat câștigătorul premiului 2017 Ralph Coats Roe Medal, de către Societatea Americană a Inginerilor Mecanici. Premiul recunoaște contribuția extraordinară a profesorului originar din România la o mai bună înțelegere a rolului inginerului în societatea contemporană. Potrivit organizației care oferă anual medalia, Bejan (69 de ani) ”a contribuit permanent la aprecierea publică a rolului pivotal pe care îl ocupă ingineria în societate prin realizări extraordinare ca om de știință și pedagog, renumit comunicator și scriitor prolific”.

”Ingineria este esențială pentru dezvoltarea unei societăți avansate”, spune Bejan, care s-a născut la Galați și a studiat la MIT, fiind și membru de onoare al Academiei Române. ”Fără inginerie, civilizația nu există”, continuă Adrian Bejan, adăugând: ”Nu am plănuit niciodată să fiu un avocat al acestui adevăr, atât în fața publicului larg, cât și printre colegii mei. Pur și simplu, s-a întâmplat”.

Bejan este autorul a două cărți foarte apreciate, destinate publicului larg: ”Design in Nature” și ”The Physics of Life”. În ambele publicații, Bejan explică legile de bază ale fizicii, care țin în picioare organizarea naturală și evoluția tuturor lucrurilor care ne înconjoară, de la râuri, la societate, oferind o singură lege unificatoare care este responsabilă cu arhitectura tuturor sistemelor.

Profesorul român explică și de ce ingineria și tehnologia sunt piese centrale ale societății moderne: ”Tehnologia este marele eliberator. Cum scria și profesorul Peter Vadasz: Orice societate are atât de multă libertate pe cât îi oferă tehnologia care îi este disponibilă”.

Bejan a scris și despre rolul inginerilor în știința modernă și despre cum sunt, de multe ori, văzuți într-o lumină nefavorabilă. ”Puține lucruri mă deranjează mai mult decât atunci când îmi aud colegii că vorbesc despre ingineri și oameni de știință. Chiar sunt două specii diferite, ca pisicile și câinii? Am auzit o explicație care spunea că inginerii sunt cei care fac lucruri pe baza descoperirilor făcute de oamenii de știință. Nu știam că inginerii sunt atât de inferiori, însă, din păcate, aceasta este impresia generală, și suntem vinovați de propagarea ei. Eu vreau să schimb asta”, a mai spus Bejan.

Profesorul român, care este Doctor Honoris Causa la 15 universități și a publicat aproape 500 de opere științifice, va primi premiul Ralph Coats Roe Medal în cadrul unei gale ce va avea loc în 5 noiembrie, la Tampa, Florida.

greatnews.ro

[dcp100168]

Primul român distins cu Medalia Benjamin Franklin. Gălăţeanul Adrian Bejan, alături de Tesla, Einstein şi Bill Gates

Oamenilor de geniu Nikola Tesla, Marie şi Pierre Curie, Thomas Edison, Albert Einstein, Stephen Hawking, Jane Goodall şi Bill Gates - laureaţi ai prestigiosului Institut Franklin, fondat în 1824 - li se alătură, din această lună, gălăţeanul Adrian Bejan, profesor la Universitatea Duke din Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii. Gălăţeanul a devenit primul din istoria acestei universităţi americane căruia i se decernează Medalia „Benjamin Franklin”.

Institutul Franklin a considerat că din pleiada personalităţilor care, prin descoperirile şi invenţiile lor, au revoluţionat lumea trebuie să facă parte şi Adrian Bejan. De ce? Pentru contribuţiile sale interdisciplinare de pionierat în termodinamică şi transfer de căldură prin convecţie, care au îmbunătăţit performanţa sistemelor de creaţie inginerească, dar mai ales pentru legea constructală, care anticipează designul natural şi evoluţia acestuia în inginerie, ştiinţă şi sistemele sociale. Tot în noiembrie anul acesta, Adrian Bejan a primit medalia de aur Ralph Coats Roe, la congresul anual al ASME - Societatea Americană a Inginerilor Mecanici, pentru contribuţia sa la o mai bună percepţie publică a ştiinţei şi a rolului ingineriei în societate.

Fost baschetbalist de performanţă, component al lotului de tineret al naţionalei României, gălăţeanul Adrian Bejan predă de peste 33 de ani la Universitatea Duke. Conduce cercetarea în domeniul termodinamicii şi al transferului de căldură. Membru de onoare al Academiei Române, doctor Honoris Causa al altor 18 universităţi din 11 ţări, Adrian Bejan este autor a peste 600 de articole şi a peste 20 de cărţi, iar prin conferinţele şi seminariile ţinute pretutindeni în lume a influenţat numeroşi oameni şi a inspirat artişti. Profesor, comunicator şi, pentru mulţi, un filosof, dar mai ales om de ştiinţă şi inginer, Adrian Bejan este, înainte de toate, absolvent al Liceului „Vasile Alecsandri” (LVA), promoţia 1966. La baza pregătirii şi a performanţelor sale de excepţie se află cei 11 ani - din clasa I şi până într-a XI-a - în care a fost elevul LVA. Sunt 11 ani care fac parte din istoria de 150 de ani de existenţă a instituţiei de învăţământ devenite astăzi Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”. Cu ocazia acestei aniversări, profesorul Adrian Bejan a acceptat să ne acorde un interviu.

- Domnule profesor, ce visa Adrian Bejan să devină "atunci când va fi mare", pe vremea când era elev în clasa I la LVA?
- În clasa I? Nu visam, mă rugam ca „mâine” să nu mă pună învăţătorul la colţ.

- Astăzi predaţi la Universitatea Duke şi am remarcat în titulatura dumneavoastră expresia "J.A. Jones Distinguished Professor". Cum s-ar traduce în limba română şi care este semnificaţia?
- În ierarhia universitară americană, acum copiată pe tot globul, sunt trei trepte: assistant professor, associate professor şi professor (adică profesor plin, ori titular în America Latină, ori Ordinarius în ţările germanice).
Profesor „distins” e o distincţie rară, un titlu onorific acordat pe bază de merit. Eu l-am primit în 1989, la numai cinci ani după ultima treaptă (profesor plin). Distincţia, în cazul meu, a fost finanţată, către Duke, de un filantrop sprijinitor devotat universităţii: J.A. Jones, familie de absolvenţi, care a donat o mică avere Universităţii Duke, pentru ca universitatea să mă plătească de-a lungul carierei mele, în numele acestei familii. Eu onorez numele acestei familii cu umilinţă şi recunoştinţă, în fiecare operă de-a mea, articol sau carte.
Fără un nou sprijinitor devotat universităţii, care să fondeze un nou scaun de profesor „distins”, nu va fi numit un nou profesor distins, indiferent de meritul lui sau al ei. Vedeţi cât de important e absolventul bogat care iubeşte a sa Alma Mater? Fără filantropie, universităţile americane nu deveneau invidia lumii.
„Profesor distins” nu e un rang, ceva către care te poţi califica pe măsură ce îmbătrâneşti.
Atenţie, profesor emerit (professor emeritus) în SUA nu înseamnă profesor distins. Profesor emerit înseamnă profesor ieşit la pensie.

- Sunteţi primul din istoria Universităţii Duke care primeşte Medalia „Benjamin Franklin”. Ce înseamnă pentru dumneavoastră?
- Înseamnă că am spart gheaţa, singur, fără proptele etnice sau politice. Nu a fost nimeni la Duke care să mă susţină, să mă recomande sau promoveze ca membru al „tribului” lui. Până recent, eu eram singurul român la Duke. Nu am avut niciodată o funcţie politică ori administrativă în lumea academică, la Duke ori în alte campusuri. Nimeni nu îmi datorează favoruri.

- Ce reprezintă faptul că primiţi aceeaşi medalie cu care, înaintea dumneavoastră, au fost onoraţi Nikola Tesla, Marie şi Pierre Curie, Thomas Edison, Albert Einstein, Stephen Hawking, Jane Goodall, Bill Gates şi nu numai? Şi deveniţi practic primul român care intră într-o galerie de personalităţi care au revoluţionat ştiinţa, invenţiile, industria… viaţa oamenilor!
- Aici pot repeta sută la sută ceea ce v-am spus mai sus, mot-à-mot. Semnificaţia e în metafora asta de la baschet: am furat mingea de la adversar şi am înscris un coş pe contraatac, singur, fără ajutor, şi chiar împotriva arbitrului. Simt satisfacţia acelui jucător.

- Înainte de a excela în baschet, părinţii v-au descoperit, în copilărie, talentul la desen. Dacă ar fi să construim un arc peste timp, care ar fi legătura între legea constructală pe care aţi descoperit-o şi puştiul care, reîntors de la o cursă de motoare, desena o motocicletă luând curba în plină viteză?
- Retrospectiv, legătura este: eu privesc, observ şi chestionez imaginile care se ivesc în jurul meu. Mă atrag imaginile vii, care se schimbă, nu cifrele, nu formulele, nu ecuaţiile, nu abstractul, şi mai ales nu cărţile care cer mult timp să le citeşti. Nu trec cu vederea imaginile (fenomenul), eu le iau la întrebări.

- Cum aţi explica unei persoane lipsită de orice pregătire elementară legea constructală?
- În limba română sunt deja trei cărţi care predau legea constructală. Eu recomand "Design în Natură", Editura AGIR, Bucureşti 2014, şi traducerea cărţii „The Physics of Life” care va apărea la editura Humanitas.

- Potrivit statisticilor, sunteţi singurul român dintre primii o sută de oameni de ştiinţă ai lumii, unul dintre cei mai citaţi autori din lume în domeniul ingineriei şi inginerul anului în SUA? Cât contează toate acestea?
- Nu e chiar aşa. Statistici şi clasamente se întâmplă, adică ele au natura lor care e de fapt în acord cu legea constructală. Ele nu sunt realizarea mea. Nu pot fi planificate. Ele înseamnă doar că lumea citeşte şi foloseşte ce scriu eu.

- Din întreaga panoplie de medalii, premii şi distincţii primite până acum, există vreuna care vă lipseşte şi pe care v-aţi dori-o?
- Nu. Fiecare distincţie e o surpriză, un eveniment uman special, unic în viaţa omului, o amintire de sine stătătoare, incomparabilă.

- Şi atunci, ce contează cel mai mult pentru dumneavoastră?
- Să-mi fie familia sănătoasă şi fericită, în pace.

- Liceul „Vasile Alecsandri”, pe care l-aţi absolvit, împlineşte 150 de ani. Cât a contribuit LVA, devenit acum CNVA, la formarea dumneavoastră?
- LVA a contribuit cu totul. 11 ani la LVA, de la 7 ani la 18 ani, înseamnă că eu sunt o piatră de temelie a LVA-ului. Toţi din generaţia mea sunt la fel ca mine. Noi am primit o "educaţie europeană", în ciuda comunismului, o educaţie completă şi adâncă, de la matematică şi fizică la botanică şi zoologie, şi apoi la istorie, geografie, limbi străine şi limba latină.
Educaţie ca la LVA nu există în SUA şi, bineînţeles, există şi mai puţin în ţările cu care vestul concurează, de exemplu China comunistă şi lumea islamică.

- Care ar fi cea mai frumoasă ori specială amintire legată de CNVA?
- Nu gândesc aşa. Toţi cei 11 ani sunt o singură amintire, o întregime, ca un roman bun, ca o piesă de teatru bună.

- Ce vă mai leagă, după atâţia ani, de Galaţi şi de România?
- Amintirile despre părinţi, limba română, şi toate limbile de origine latină care mi-au venit gratis, pentru că eu am crescut în limba română. E un avantaj enorm.

- Cum s-ar defini Adrian Bejan, cel de azi?
- Nu mă gândesc la asta. E o întrebare pentru cei care se vor gândi la mine după ce eu dispar.

- Cum şi unde vă vedeţi peste zece de ani?
- Aş vrea să fiu la fel ca în prezent, activ, predând şi... discutând cu dvs.!

- Ce le-aţi spune elevilor de azi ai Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri”, dacă ar fi studenţii dumneavoastră şi ar dori să vă calce pe urme?
- Le-aş spune să nu calce pe urmele nimănui. Punct. Fiecare să-şi creeze cărarea ei (ori a lui), liber, lăsat în pace, în linişte, ca să-şi audă „chemarea”.

Cine este Adrian Bejan

Adrian Bejan s-a născut pe 24 septembrie 1948, la Galaţi, într-o familie de intelectuali, pregătiţi şi formaţi în perioada anterioară comunismului - tatăl veterinar şi mama farmacistă. Pe când era elev în clasa a XI-a la Liceul „Vasile Alecsandri” juca deja în „cinciul” de bază al echipei Politehnica Galaţi, fiind, după cum mărturisea, „puştiul acceptat să joace la seniori”.
Cu 10 pe linie la bacalaureat, Adrian Bejan ar fi putut să aleagă orice facultate, dar, din dorinţa de a juca la nivelul Diviziei A în continuare, a ales Politehnica din Galaţi, Facultatea de Inginerie Mecanică.
În anul al doilea de studenţie, a câştigat la concurs o bursă la Massachusetts Institute of Technology (MIT), iar în 1971 a reuşit să absolve renumita universitate americană. În 1975 şi-a luat doctoratul în inginerie mecanică, iar în 1984 a devenit profesor cu catedră întreagă la Universitatea Duke (Carolina de Nord).
Adrian Bejan este căsătorit şi are trei copii.

Legea constructală a evoluţiei în natură. Toate lucrurile curg cu forma, spre perfecţiune

 

Educaţia în termodinamică, experienţele antrenamentelor la baschet şi ale olimpiadelor la matematică l-au ajutat pe Adrian Bejan să ajungă la legea constructală, pe care a descoperit-o în 1996, cu referire la domeniul fizicii. Fin observator, a remarcat asemănările între modelele din natură: cursul apelor, sistemul circulator uman, capilaritatea din trunchiurile copacilor, şi că aceste modele rezultă dintr-o lege naturală. Lege pe care a folosit-o pentru a anticipa modul în care pot evolua şi alte modele din lumea vie, procese din fizică sau geologie, dar şi modul în care se propagă limbajul, ideile, cultura.
„În fapt, e o lege despre un fenomen universal: evoluţia în natură, de exemplu, generarea albiilor de curgere pentru diferite "fluide" (apă, aer, sânge, fluxuri electrice sau calorice, trafic terestru, acvatic sau aerian, etc). Definiţia Legii Constructale este: Pentru ca un sistem macroscopic de mărime finită să fie viu (să supravieţuiască), configuraţia sa trebuie să evolueze astfel încât să ofere acces din ce în ce mai bun curenţilor care-l străbat”, spune Adrian Bejan. Cu alte cuvinte, legea constructală spune că un model în mişcare va evolua în timp în sensul unui film care rulează aratind o curgere care devine mai uşoară.
Legea acoperă toate domeniile: toată lumea „vie”, animale, plante, străzile şi oraşele, maşinile, bazinele riverane, fulgerele, fulgii de zăpadă, curenţii oceanici şi atmosferici, clima, dar se aplică şi proceselor intangibile, precum jocul de baschet, transmiterea informaţiilor şi chiar distribuirea bogăţiei.
Adrian Bejan şi-a publicat ideile în „Design in Nature”, în 2012 şi „Physics of Life - The Evolution of Everything” în 2016 şi este convins că putem folosi legea constructală pentru a trăi mai bine, şi pentru a prezice viitorul şi cum va evolua dezvoltarea de tehnologii mai bune.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Încă un premiu pentru gălăţeanul Adrian Bejan

Gălăţeanul Adrian Bejan, profesor la Universitatea Duke din Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii, a primit, de curând, la Berlin, Premiul Humboldt pentru întreaga activitate ("Humboldt Research Award for Lifetime Achievement"). Pe 27 iunie, distinsul profesor a fost premiat, în cadrul unei ceremonii, de prof. Hans-Christian Pape, preşedintele Fundaţiei Humboldt, pentru "contribuţiile sale interdisciplinare de pionierat la dezvoltarea termodinamicii moderne şi a Legii Constructale". Pentru aceleaşi realizări, gălăţeanul a fost primul roman şi cel dintâi din istoria universităţii americane căruia i s-a decernat, în 2017, Medalia "Benjamin Franklin".

Adrian Bejan predă de peste 33 de ani la Universitatea Duke, unde conduce cercetarea în domeniul termodinamicii. Membru de onoare al Academiei Române, Doctor Honoris Causa al altor 18 universităţi din 11 ţări, Adrian Bejan este autor a peste 600 de articole şi a peste 20 de cărţi. Este absolvent al Liceului "Vasile Alecsandri". Fundaţia Alexander von Humboldt a sprijinit de-a lungul timpului cercetători din peste 140 de ţări, creând o reţea de oameni de ştiinţă care la ora actuală cuprinde peste 26.000 de membri, din care 51 sunt laureaţi ai Premiului Nobel.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Savantul gălăţean Adrian Bejan dezvăluie tainele timpului şi ale frumuseţii

"Time and beauty: Why time flies and beauty never dies" ("Timp și frumusețe: De ce zboară timpul, iar frumusețea nu moare niciodată") este cea mai nouă carte adresată publicului larg publicată de profesorul Adrian Bejan, unul dintre gălăţenii care au uimit lumea. Primul român distins cu Medalia "Benjamin Franklin" - decernată de-a lungul vremii unor oameni de geniu ca Nikola Tesla, Thomas Edison, Albert Einstein sau Bill Gates - Adrian Bejan explorează două dintre percepțiile noaste elementare: timpul şi frumuseţea. Şi explică, într-un stil savant, dar plin de culoare, de ce simțim că timpul zboară mai repede pe măsură ce îmbătrânim şi de ce frumusețea este atrăgătoare pentru noi.

După "Design in Nature" - 2012, "The Physics of Life" - 2016 şi "Freedom and Evolution" - 2020, Adrian Bejan le propune acum cititorilor săi din întreaga lume "Time and beauty: Why time flies and beauty never dies".
"Crescând, mi-am dat seama că timpul trece din ce în ce mai repede, iar acest sentiment a persistat", mărturiseşte Adrian Bejan, în primele rânduri ale noii sale cărţi. În martie 2019, a publicat o explicaţie bazată pe fizică a acestui sentiment atât de comun şi, timp de o lună, acesta a fost cel mai citit articol din întreaga lume! Iată de ce, în această carte, savantul gălăţean explorează aceste două concepte, considerate abstracte, şi explică, într-un stil savant, dar plin de culoare, baza științifică a percepției timpului și frumuseții.

"Timpul și frumusețea sunt două dintre percepţiile noastre elementare. Sunt atât de comune, încât sunt trecute cu vederea. Evident, sunt la poli diferiţi, dar diferit nu înseamnă fără legătură.

Stând în pat la miezul nopții, nu cu mult timp în urmă, mi-a trecut prin cap că aceste două concepte - considerate idei abstracte care nu pot fi explicate - sunt de fapt una și aceeași. Ambele îşi au sursa în mecanica felului în care ni se mişcă ochii. Cu alte cuvinte, felul în care percepem atât timpul, cât şi frumuseţea provine din fizică", explică profesorul Adrian Bejan.

"Timpul și frumusețea dezvăluie fizica percepțiilor umane"

După cum aflăm de pe coperta cărţii, în această nouă lucrare inovatoare, Adrian Bejan - un adevărat "original" printre fizicieni - explică, într-un stil savant, dar plin de culoare, baza științifică a percepției timpului și frumuseții. Organizată în trei idei principale, cartea începe cu percepția timpului. Autorul explică de ce simțim că timpul zboară mai repede pe măsură ce îmbătrânim: o încetinire a ritmului cu care ochii percep noile imagini, iar creierul le poate procesa. Şi arată cum ochii copiilor se mişcă mai repede în comparaţie cu ochii adulţilor, dobândind și integrând mai multe informații. Iar persoanele în vârstă văd mai puține imagini noi în același timp real şi "li se pare că ora de culcare a sosit prea devreme".

"Timpul perceput, numit și <timpul mental>, este diferit de timpul indicat de ceas. În acest context, timpul este un alt cuvânt pentru <schimbarea percepută>. Apoi, cititorii vor descoperi că frumusețea este atrăgătoare, deoarece imaginile cu formă armonioasă sunt scanate mai repede de ochi.

În cele din urmă, timpul și frumusețea sunt înțelese împreună pentru a explica de ce pandemia globală ne-a întârziat timpul mental.

Această înțelegere ne înarmează cu tehnici de a ne încetini timpul minții (care se accelerează odată cu vârsta) și pentru a crea condițiile de a trăi mai mult și mai creativ", dezvăluie autorul, pe coperta cărţii.

Lectură esenţială

"Această carte subliniază extinderea ştiinţei peste un domeniu care înainte era necunoscut sau avea subiecte sută la sută descriptive. Dar cu o nouă înţelegere a fizicii care le guvernează, suntem acum înarmaţi cu puterea de a prezice aceste aspecte ale lumii", spune profesorul Adrian Bejan, care intenţionează să-și folosească noua carte în cursurile sale de la Universitatea Duke.

"Eu predau ştiinţa designului care nu este făcut după ureche. Designul este o ştiinţă cu reguli şi disciplină. Nu vrem ca studenţii noştri să bâjbâie în întuneric, modificându-şi pe încercate designul. Ne dorim ca ei să absolve cu darul de a proiecta cele mai bune designuri, ceea ce le va stimula gândirea", afirmă cu tărie savantul.

Şi, dacă tot vorbim despre studenţi la inginerie şi nu numai, trebuie spus că, tot anul acesta, Adrian Bejan a publicat cartea "Heat Transfer: Evolution, Design and Performance" ("Transfer de căldură: evoluție, design și performanță"). Este o lectură esențială pentru studenții de licență și absolvenți în inginerie mecanică și chimică și pentru toți inginerii, fizicienii, biologii și oamenii de știință ai pământului, scrisă de unul dintre cei mai citați autori din întreaga inginerie, profesorul Adrian Bejan.

Cine este Adrian Bejan

J.A. Jones Distinguished Profesor la Universitatea Duke din Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii, membru de onoare al Academiei Române, Doctor Honoris Causa al altor 18 universităţi din 11 ţări, din Franţa în Azerbaidjan şi din Brazilia în Africa de Sud, Adrian Bejan este autor a peste 30 de cărţi şi 700 de articole apărute în publicaţii recunoscute ştiinţific. Despre acest gălăţean care a uimit lumea şi primul român distins cu Medalia "Benjamin Franklin" aţi mai putut citi în ziarul "Viaţa liberă".

Gălăţean prin naştere şi educaţie, absolvent al Liceului "Vasile Alecsandri", apoi student la Facultatea de Inginerie Mecanică din Galaţi şi, mai presus, jucător de baschet, Adrian Bejan a câştigat prin concurs o bursă la Massachusetts Institute of Technology (MIT), iar în 1971 a reuşit să absolve renumita universitate americană. În 1975 şi-a luat doctoratul la MIT în inginerie mecanică, iar în 1984 a devenit profesor cu catedră întreagă la Universitatea Duke (Carolina de Nord).

Cunoscut pentru contribuţiile sale remarcabile în domeniul termodinamicii, Adrian Bejan este autorul "Teoriei Constructale", care susţine că un sistem finit rămâne în viaţă numai dacă evoluează spre configuraţii care oferă acces curenţilor care îl compun.
În 2019, pentru "contribuţiile sale interdisciplinare de pionierat la dezvoltarea termodinamicii moderne şi a Legii Constructale", profesorul Bejan a primit, la Berlin, Premiul "Humboldt" pentru întreaga activitate ("Humboldt Research Award for Lifetime Achievement"). De asemenea, tot în 2019, a devenit laureat al TÜBA International Academy Prizes, premiu acordat anual de Academia de Ştiinţe din Turcia - Türkiye Bilimler Akademisi (TÜBA) celor mai proeminenţi oameni de ştiinţă, cercetătorilor cu realizări originale, inovative şi revoluţionare. În 2020 i s-a conferit din partea președintelui Franței titlul de Cavaler al Ordinului "Palmes Académiques".

viata-libera.ro

[dcp100168]

O nouă carte tradusă în limba română a savantului gălăţean Adrian Bejan

"Libertate și evoluție" este cea mai nouă carte tradusă în limba română a profesorului Adrian Bejan, unul dintre gălățenii care au uimit și continuă să uimească lumea.

Publicată la Editura Litera, în traducerea lui Alexandru Morega, cartea a fost lansată la Librăria "Humanitas" de la Cişmigiu, pe 4 aprilie 2023, de Ziua Academiei Române. În dimineaţa acelei zile, în aula celui mai înalt for științific și cultural al țării, profesorul Adrian Bejan, membru de onoare al Academiei Române, a vorbit despre "Libertate, frumusețe, evoluție, natură". La sărbătoarea celor 157 de ani de la înființarea Academiei Române, cine ar fi meritat mai mult să susţină o conferinţă decât primul român distins cu Medalia "Benjamin Franklin" - decernată de-a lungul vremii unor oameni de geniu ca Nikola Tesla, Thomas Edison, Albert Einstein şi Bill Gates - profesorul Adrian Bejan.

"Marţi, 4 aprilie, am ținut un discurs la Academia Română și am făcut și galerie pentru Galați", ne-a spus profesorul Adrian Bejan, despre celebrarea al cărei invitat de onoare a fost. Nu a fost singurul gălăţean de la reuniunea festivă a Academiei Române! Printre participanţi s-au aflat şi doi profesori de elită ai Universităţii "Dunărea de Jos" din Galaţi, prof. dr. ing. Eugen-Victor-Cristian Rusu, membru corespondent al Academiei Române, şi prof. dr. ing. Cătălin Fetecău, membru corespondent al Academiei de Științe Tehnice din România. Întâlnirea publicului pasionat de cunoaștere cu Adrian Bejan, J.A. Jones Distinguished Professor la Duke University din SUA, a precedat lansarea cărţii sale "Libertate și evoluție. Ierarhii în natură, societate și știință".

Adresată publicului larg - aşa cum scriam despre carte la momentul publicării ei în limba engleză, în ianuarie 2020 - alăturarea cuvintelor din titlu este una îndrăzneaţă, în condiţiile în care oamenii de ştiinţă par să se teamă de folosirea termenului "libertate". "Abordarea pe care am ales-o este aceea că libertatea e fizică, nu opinie. Această carte nu este despre discursuri făcute de politicieni. Toate ideile şi exemplele din această carte au fost publicate în fizică, biologie şi reviste de ştiinţe inginereşti", avertiza, în prefaţă, Adrian Bejan.

"Fără libertatea de a schimba nu există viitor"

"Suntem liberi de fapt. Nu suntem încorsetați, nu suntem încătușați, nu suntem pironiți și asta este o realitate care, dacă este recunoscută, devine o sursă de putere pentru individ. E valabilă și pentru noi, însă și pentru câine, pisică sau o apă care curge. Fără libertate, nu există nimic: nici natură, nici viitor". Sunt gândurile profesorului Adrian Bejan care au deschis evenimentul lansării volumului său "Libertate şi evoluţie". "Fără libertatea de a schimba nu există viitor", scrie pe prima copertă a cărţii, iar prof. dr. Emil Constantinescu, fostul preşedinte al României, a remarcat cât de inspirat a fost cel care a ales tocmai acest citat: "Este un mare adevăr pe care l-a scris și l-a rostit Adrian Bejan. În teorie, pentru o schimbare practică este nevoie ca ea să se producă mai întâi în conștiința oamenilor și să se găsească oameni inspirați și oameni care să aibă curajul de a face schimbarea".

Cum se nasc elitele

Lansarea cărţii a fost un prilej pentru unii participanţi să-şi amintească de faptul că datorită lui Adrian Bejan au descoperit programele de masterat şi doctorat în SUA şi au avut şansa de a studia acolo. "Imediat după Revoluție, Adrian Bejan a venit la București. El, care alesese libertatea care l-a ajutat să-și pună în valoare genialitatea pe care o are, și-a dat seama că exista un moment astral în istorie, care se petrecuse în 1989. Când, în mod spontan, niște oameni au avut curajul să acționeze, simțind că libertatea țării, a poporului, e mai importantă decât propria lor libertate și decât propria lor viață. Acesta a fost miracolul din Piața Universității... Adrian Bejan a venit cu un program al Universității Duke în România. Aş vrea să vorbesc despre această generozitate și patriotism adevărat, nu de paradă, pe care le-a dovedit Adrian Bejan atunci când a inițiat și apoi a dezvoltat acest program, Duke, în România. Din el s-a născut o elită românească. El a reușit, și pentru români, să dea un exemplu practic pentru ceea ce reprezenta visul american: un om simplu care ajunge în elita științei, cea mai durabilă dintre elite", a spus Emil Constantinescu.

"În perioada mea de formare, de exemplu, cu baschetul, a fost nevoie de oameni cu viziune, antrenori și jucători mai în vârstă, care să aibă generozitatea să-l bage pe acest puști la meci. Gestul infim are efect enorm. Şi atunci când s-a deschis lumea, m-am gândit la cei care mi-au dat mie această șansă. Foarte simplu, nimic original în acest comportament", şi-a explicat iniţiativa, cu simplitate, Adrian Bejan.

Combustibilul viitorului - creativitatea individului

"Cam peste 100-200 de ani, ce combustibili vedeți că se vor folosi?", a fost una dintre întrebările adresate lui Adrian Bejan, în cadrul lansării. "Combustibilul evident din istoria civilizației este creativitatea individului. Când nu are ce-i trebuie, omul găsește o soluție. De aici şi zicala: nevoia este mama invenției. Este un răspuns banal, însă foarte-foarte adevărat. De asta libertatea de gândire este absolut esențială, pentru ca să asigure că generațiile viitoare se vor descurca. Tot ce este nou vine cu promisiune și cu pericol. Cel mai faimos exemplu ar fi revoluția industrială - mașina de foc, din care au crescut locomotive, trenurile... Au fost mulți care și-au pierdut modul de viață din cauza căilor ferate, însă, pe parcurs, acel pericol a fost eliminat de oameni cu idei. De aceea este important ca oamenii tineri şi copiii lor să se axeze pe libertatea de a căuta soluții, de a se descurca în modul originar, creator. Sunt cuvinte mari, însă așa merge lumea", a spus Adrian Bejan.

"Simt o revoltă împotriva celor care sunt convinși. Eu nu-s sigur. Eu mereu mă întreb. A fi convins este o greșeală. Convingerea este, de fapt, boala de care suferă știința astăzi. Știința trebuie luată la întrebări. Știința adevărată este deschisă, aproape dezbrăcată, ca să fie corectată și îmbunătățită", a ţinut să spună Adrian Bejan.

În lumina acestui adevăr, ce concluzie ar fi mai potrivită decât cea cuprinsă în afirmaţiile lui Emil Constantinescu: "După ce și-a cucerit excelența în domeniul științei, Adrian Bejan a avut această excepțională deschidere, să aducă valorile științei în societate. Să le transforme în valori umane. Am mari speranțe că Adrian Bejan poate să reprezinte și pentru societatea românească acel model de care tinerii au atâta nevoie".

Cine este Adrian Bejan

"Cel mai titrat român în viață", așa i s-a spus, la recenta lansare a cărții, profesorului Adrian Bejan. Gălăţean prin naştere şi educaţie, absolvent al Liceului "Vasile Alecsandri", apoi student la Facultatea de Inginerie Mecanică din Galaţi şi, mai presus, jucător de baschet, Adrian Bejan a câştigat prin concurs o bursă la Massachusetts Institute of Technology (MIT), iar în 1971 a reuşit să absolve renumita universitate americană. În 1975 şi-a luat doctoratul la MIT în inginerie mecanică, iar în 1984 a devenit profesor cu catedră întreagă la Universitatea Duke (Carolina de Nord). Cunoscut pentru contribuţiile sale remarcabile în domeniul termodinamicii, Adrian Bejan este autorul "Teoriei Constructale", care susţine că un sistem finit rămâne în viaţă numai dacă evoluează spre configuraţii care oferă acces curenţilor care îl compun. Laureat al Medaliei "Benjamin Franklin", al Premiului Humboldt, al Premiului Academiei de Științe din Turcia, în 2020 i s-a conferit din partea președintelui Franței titlul de Cavaler al Ordinului "Palmes Académiques". Sunt performanțe despre care ați mai citit.

Merită să mai aflați că Adrian Bejan are o familie minunată și recent a sărbătorit 50 de ani de căsnicie. Cristina, fiica sa mai mare, este profesor la Universitatea din Denver, autoare a unor cărți de istorie, teatru și poezie, una tradusă și în limba română. Tereza este profesoară de științe politice la Oxford, de asemenea, autoare de cărți, iar fiul, William, este avocat în Washington D.C.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Medalia supremă ASME pentru profesorul Adrian Bejan. Recunoaștere din partea Societății Americane a Inginerilor Mecanici

Profesorului Adrian Bejan - un gălățean care a uimit și continuă să uimească lumea - îi va fi decernată marţi, 19 noiembrie 2024, medalia supremă din partea Societății Americane a Inginerilor Mecanici (The American Society of Mechanical Engineers - ASME). Înființată în 1920 și acordată o singură dată pe an, medalia reprezintă cea mai înaltă distincție pe care ASME o poate acorda și prin care recunoaște realizările prin excelenţă extraordinare în inginerie. Printre personalitățile distinse cu Medalia ASME se numără: Willis Haviland Carrier - inventatorul aparatului modern de aer condiționat, Harry Franklin Vickers - "părintele hidraulicii industriale", Igor Ivanovici Sikorski - pionier al aviației, și Maxime Allen "Max" Faget - proiectantul navei spațiale "Mercury".

Adrian Bejan, Ph.D., the J.A. Jones Distinguished Professor of Mechanical Engineering la Universitatea Duke din Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii, a fost desemnat, în 2024, laureat al Medaliei Societății Americane a Inginerilor Mecanici (ASME). Fondată în 1880 ca Societatea Americană a Inginerilor Mecanici, ASME este o organizație profesională non-profit care permite colaborarea, schimbul de cunoștințe și dezvoltarea abilităților în toate disciplinele de inginerie, promovând în același timp rolul vital al inginerului în societate. Practic, ASME ajută comunitatea globală de inginerie să dezvolte soluții pentru provocările din lumea reală. Înalta distincție îi va fi decernată marți, 19 noiembrie 2024, la Congresul și Expoziția Internațională de Inginerie Mecanică - International Mechanical Engineering Congress & Exposition (IMECE) din Portland, Oregon.

De ce a fost ales profesorul Bejan

Adrian Bejan este singurul nume românesc din lista personalităților în inginerie care, din 1921 încoace, au fost distinse cu medalia supremă ASME. "Adrian Bejan este onorat pentru creativitatea, amploarea și impactul permanent, fără precedent, asupra ingineriei; pentru evoluții în noua știință a energiei, mișcării, formei și evoluției; și pentru construirea de punți de proiectare în sistemele biologice, geofizice și sociologice", argumentează ASME, în comunicatul de presă prin care anunță laureatul anului 2024.

"Eminent savant în domeniul său, Bejan este creditat cu mai multe dezvoltări inovatoare. El a unificat termodinamica cu transferul de căldură, dinamica fluidelor și știința formei (configurația fluxului, imaginea, designul), ca o contrapondere la doctrina reducționismului; a descoperit, predat și aplicat Teoria Constructală a evoluției în natură; a reunit biologi, fizicieni, ingineri, sociologi, filosofi, economiști, manageri și sportivi în cărți creative destinate publicului larg: «Design în natură» (2012), «Fizica vieții. Evoluția pretutindeni» (2016), «Libertate și evoluție»" (2020) și "Timp și frumusețe" (2022).

Activitatea sa influentă și bilanțul prolific al publicațiilor i-au adus 18 doctorate onorifice în 11 țări", îl prezintă ASME.

Profesorul Adrian Bejan se află între primii cei mai citați și de impact oameni de știință. Este al șaselea savant cu cel mai mare impact în inginerie mecanică la nivel mondial și al 11-lea la toate disciplinele ingineriei, conform bazei de date de impact PLOS Biology.

Pleiadă de premii pentru Adrian Bejan

Medalia ASME conferită profesorului Adrian Bejan se va adăuga celorlalte prețioase distincții cu care savantul gălățean a fost onorat până acum.

Să nu uităm că Adrian Bejan este primul român care a primit Medalia „Benjamin Franklin”, care, de-a lungul timpului, a fost decernată de Institutul Franklin unor oameni de geniu precum Nikola Tesla, Marie şi Pierre Curie, Thomas Edison, Albert Einstein, Stephen Hawking, Jane Goodall şi Bill Gates.

Laureat al Premiului Humboldt, al Premiului Academiei de Științe din Turcia, lui Adrian Bejan i s-a conferit și titlul de Cavaler al Ordinului "Palmes Académiques", de către președintele Franței. Câștigător al premiului Nautilus Books pentru cartea „Timp și frumusețe”, lui Adrian Bejan i-a fost oferit Lifetime Achievement Award din partea International Association of Green Energy.

Iar la începutul acestui an, a primit Capers and Marion McDonald Award pentru excelență în predare și cercetare de la Universitatea Duke.

Alți laureați ASME

Numele profesorului Adrian Bejan se regăsește deja în pagina Wikipedia dedicată laureaților Medaliei ASME. Am fost curioși să aflăm care au fost cele mai importante realizări ale inginerilor laureați ASME.

Am descoperit că printre ei se află, de pildă, Robert Andrews Millikan, câștigător al Premiului Nobel pentru Fizică. De asemenea, l-am descoperit pe Willis Haviland, care a inventat prima unitate electrică de aer condiționat în 1902.

Nu am putea trece peste Frederick George Keyes, care a inventat o metodă de sterilizare a laptelui folosind razele ultraviolete și a descoperit că razele ultraviolete ucid germenii.

Laureat ASME, Harry Franklin Vickers este numit „părintele hidraulicii industriale”.

Medaliat ASME, Igor Ivanovici Sikorski a fost un pionier al aviației ruso-americane, atât în elicoptere, cât și în aeronavele cu aripă fixă, în vreme ce Robert Rowe Gilruth a fost primul director al Centrului de nave spațiale cu echipaj al NASA.

Ernst Hjalmar Waloddi Weibull a dat nume „distribuției Weibull”, care modelează o gamă largă de variabile aleatorii, cum ar fi precipitațiile maxime de o zi și timpul petrecut de un utilizator pe o pagină web.

Pe lista medaliaților ASME se mai află Dean Lawrence Kamen, ale cărui invenții celebre sunt Segway - dispozitiv de transport personal cu două roți, și iBOT - un scaun cu rotile electric care folosește tehnologia giroscopică pentru a oferi mai multe moduri de funcționare pentru terenuri variate de interior și exterior.

Mai merită amintit și Maxime Allen "Max" Faget, proiectantul capsulei spațiale "Mercury", care a contribuit și la navele spațiale "Gemini" și "Apollo".

Gălățean prin naștere și educație

Gălăţean prin naştere şi educaţie, absolvent al Liceului "Vasile Alecsandri", apoi student la Facultatea de Inginerie Mecanică din Galaţi şi, în plus, jucător de baschet, Adrian Bejan a câştigat prin concurs o bursă la Massachusetts Institute of Technology (MIT), iar în 1971 a reuşit să absolve renumita universitate americană. În 1975 şi-a luat doctoratul la MIT în inginerie mecanică, iar în 1984 a devenit profesor cu catedră întreagă la Universitatea Duke (Carolina de Nord). Cunoscut pentru contribuţiile sale remarcabile în domeniul termodinamicii, Adrian Bejan este autorul "Teoriei Constructale", care susţine că un sistem finit rămâne în viaţă numai dacă evoluează spre configuraţii care oferă acces curenţilor care îl compun.

Adrian Bejan are o familie minunată și trei copii care fac performanță în domeniile de activitate pe care le-au ales. Cristina, fiica sa mai mare, este profesor la Universitatea din Denver, autoare a unor cărți de istorie, teatru și poezie, una tradusă și în limba română. Tereza este profesoară de științe politice la Oxford, de asemenea autoare de cărți, iar fiul, William, este avocat în Washington DC.

viata-libera.ro