Jump to content

Vă mai amintiţi de decembrie '89?


Relu

Recommended Posts

În zilele acelea, 17 - 25 decembrie 1989, n-am dormit mai mult de două-trei ore pe noapte. Pierdeam nopţile ascultând "Europa Liberă" la un receptor cu reacţie, meşterit de mine ...

În combinat, oamenii începuseră să aibă curaj, să vorbească despre "inginerul acela care a lipit manifeste ...". Tăceam însă, când se apropia secretarul de partid sau de utece ...

Ziua de 22 m-a prins în ţinuta gărzilor patriotice. Ne chemaseră cu puţin înainte de 10, de pauza de masă, ne-au dat ţinutele, ne-au spus să fim cu ochii-n patru, "sunt elemente diversioniste ...", unii chiar au primit indicaţii să supravegheze anumite persoane.

Sarcina mea era să stau la intrarea în secţie, să legitimez pe oricine intra, să nu las pe oricine să plece. Am auzit chiuieli, strigăte ...

"Ce s-a întâmplat?"

"A fugit Ceauşescu din ţară!"

Am dat cu căciula de pământ, mi-am călcat în picioare vestonul ... Apoi, cu alţi colegi, am plecat în oraş. N-am prins episodul cu bătaia pe care a luat-o Lungu, prim-secretarul din combinat. În faţa depoului erau unii cu un banner pe care era scris "Trăiască România Liberă", voiau s-o pună pe un camion dar şoferul a refuzat ...

În oraş, bucuria era în toi, cărţile dictatorului erau arse, unul târa cu maşina un portret; ca un fapt amuzant, am văzut chiar un câine ce se uşura pe un portret :)

Totuşi, oamenii încă se mai temeau. În faţa blocului, comentam cu vecinii; intrau unii în bloc repede, cu capul în pământ.

A doua zi, dimineaţă, în tramvai, deşi eram conştienţi că nimeni nu ne va mai lua la rost pentru o vorbă, tăceam. Eram obişnuit să ascult bancuri, bârfe, fotbal ... Acum, nimic.

Pentru mine, zilele astea de 17 -22 trec pe neobservate, cu rutina zilnică. Dar atunci când aprind pentru prima oară luminiţele din pom, mă mai gândesc la zilele acelea ...

Link to comment
Share on other sites

Pe 21 spre seară mă plimbam prin Piaţa Universităţii, având ceva timp de pierdut între două trenuri. Problema e că habar n-aveam că se-ntâmplă ceva prin România (eram student într-un cămin unde nu exista nici măcar un radio pe tot palierul) :( Prin piaţă erau ceva mai multe gărzi patriotice decât normal, dar mi-am închipuit că urma vreo paradă, ceva, aşa că pe la 8 seara m-am urcat liniştit în tren... Şi n-am aflat decât a doua zi la prânz ce moment istoric am ratat...

Link to comment
Share on other sites

Da, mi-aduc aminte acea rusine pe care multi o numesc acum revolutie. Aveam 13 ani si mi-am pus intrebarea: Cum e posibil ca niste teroristi sa nu stie cum se inabusa o revolta(eu stiam de la istorie... cazul Horia-Closca-Crisan, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu)... Ciudat este ca unii stateau in balcoane, sub spotul de lumina si jos murea gloata in bezna necunoasterii...

Mi-aduc aminte ca tata a refuzat sa iasa in strada, spunand ca vor urma vremuri... ca dupa razboi(atunci ma miram cum tata il contrazice pe tovarasul de la televizor)... Ciudat este ca tata n-a fost membru de partid in timp ca toti cei de la televizor erau ori nomenclaturisti, ori fii de nomenclaturisti ori faceau parte din aparatul de propaganda al PCR

Mi-aduc aminte ca toti activistii de varf au "demonstrat" ca sunt si capitalisti priceputi(unii mai candideaza si prin Galatiul zilelor noastre)

Mi-aduc aminte ca Ceausescu a spus ca suntem atacati din est din vest si din interior; Mai tarziu serviciul MI6 britanic a declarat ca a avut agenti la Timisoara si Rusia in sudul Romaniei(FSB-ul a preferat sa taca). Dar astazi la aproape doua decenii tinerilor li se spune ca a fost o revolta spontana.

Mi-aduc aminte ca nimeni n-a gasit teroristi.

Mi-aduc aminte ca betivii calcati de tancuri au fost declarati eroi.

Mi-aduc aminte ca s-a spus ca sa tras cu TAB-ul in multime(Daca s-ar fi tras spre multime 5 secunde ar fi murit cel putin 100 de oameni impuscati si alti 200 calcati in picioare)

Si-mi mai aduc aminte ca in toate statele fost comuniste a existat o revolutie de catifea, doar in Romania au murit oameni.

Imi aduc aminte ca a fost si o tentativa de proces(in care avocatul isi acuza "clientul" ca un procuror) incununata in data de 25 de un colind cu Kalasnikovul tinut de crestinii de mai tarziu.

Si imi aduc aminte si ca pe vremea comunistilor, bunicul a fost detinut politic(nu suporta Stalinismul).

Si inca-mi e rusine ca nu s-a facut lumina in "Cazul Revolutia" si acceptam sa fim mintiti atat noi cat si generatia viitoare.

Link to comment
Share on other sites

Desigur ca imi mai amintesc de revolutia din 1989. Imi amintesc ca pe atunci m-am bucurat, pentru ca aveam anii tineretii si nu aveam minte. Imi faceam foarte mari iluzii ca revolutia va fi o sansa pentru oamenii ca mine, care nu aveau pile, cunostinte si relatii. Acum deziluzia pe care o traiesc este mult mai mare, si nu ii inteleg absolut deloc pe acei care aveau o situatie socio-profesionala buna, dar au vrut revolutie.

Link to comment
Share on other sites

Coroane şi jerbe de flori pentru eroii Revoluţiei din 1989

Eroii care şi-au pierdut viaţa în timpul evenimentelor din decembrie 1989 au fost comemorati, astăzi, la Galaţi, prin slujbe religioase de cinstire şi depuneri de coroane de flori la Monumentul Eroilor, precum şi la Cimitirul Eternitatea, transmite corespondentul AMOS News. Manifestările au reunit zeci de foşti revoluţionari, reprezentanţi ai autorităţilor locale, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile. De asemenea, au depus coroane de flori la Monumentul Eroilor Martiri ai Revoluţiei din 1989- Consiliul de Onoare al Revoluţionarilor din Decembrie 1989 -filiala Galaţi, prefectul judeţului Galaţi, Gabriel Panaitescu, primarul Galaţiului, Dumitru Nicolae, preşedintele Consiliului Judeţului, Eugen Chebac, Garnizoana Galaţi, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi, Inspectoratul Judeţean de Jandarmi. La evenimentele din 22 decembrie 1989 şi-au pierdut viaţa 16 gălăţeni. După ceremonialul depunerii jerbelor de flori la Monumentul Eroilor au avut loc ceremonii militare şi religioase la mormintele eroilor martiri din cimitirul Eternitatea. Defilarea Gărzii de Onoare a încheiat ceremonialul militar şi religios.

Interes scazut pentru comemorarea Revolutiei

Depunerile de coroane la Monumentul Eroilor Martiri ai Revolutiei din Decembrie 1989 din centrul Galatiului s-au desfasurat in acest an in prezenta a foarte putini galateni, revolutionari, reprezentanti ai institutiilor publice si jurnalisti. Doar cativa trecatori care s-au nimerit prin zona la ora festivitatilor s-au oprit sa asiste la comemorare. La depunerile de coroane de la mormintele eroilor martiri, de la Cimitirul Eternitatea, acalmia a fost similara, la slujba asistand pe langa reprezentantii autoritatilor rude si prieteni ai celor care si-au dat viata in evenimentele in urma cu 19 ani. Pierderea interesului galatenilor pentru evenimentele din Decembrie 89 este motivata si de faptul ca nu au fost elucidate nici pana astazi unele dintre enigmele si controversele care s-au petrecut in urma cu 19 ani. Apoi, la Galati, schimbarea din decembrie 1989 a adus pe creasta valului pe Platica Vidovici, cel ce avea sa fie timp de 14 ani baron PSD de Galati, dar i-au adus si fostului prim-secretar PCR, Carol Dina, un rol important in noua democratie, acesta fiind din 1992 si pana in 2008 senator PRM de Galati. In cursul evenimentelor din 1989 au murit 17 galateni, dar numai trei in Galati, restul pierzandu-si vietile in schimburile de focuri de la Metrou, sau in luptele de strada de la Timisoara si Oradea.

http://www.romanialibera.ro/a142386/int ... utiei.html

Link to comment
Share on other sites

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.