Jump to content

Cele mai frumoase poezii de dragoste


Recommended Posts

Posted

Nu cred că acest topic are nevoie de vreo explicaţie. Doar să vă placă versurile pe care le postaţi... Încep eu, cu una dintre capodoperele literaturii ruse.

* * *

Focul vânăt e gonit de vânt,

Zările-au uitat să mă mai doară…

De iubire-ntâia oară cânt,

La scandal renunţ întâia oară.

Am fost crâng părăginit pe loc

La femei şi votcă dam năvală

Nu-mi mai place azi să beau, să joc,

Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

E de-ajuns să te privesc tăcut

Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul

Ca uitând întregul tău trecut

Tu să nu mai poţi pleca la altul.

Tu – mers gingaş, tu - surâsul meu,

Dac-ai şti, cu inima-i pustie,

Cum poate iubi un derbedeu

Şi cât poate de supus să fie.

Cârciumile le-aş uita pe veci

N-aş mai şti nici versul ce înseamnă

De-aş atinge-aceste braţe reci

Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ

Depărtarea mi-ar părea uşoară…

De iubire-ntâia oară cânt

La scandal renunţ întâia oară.

Serghei Esenin

(traducere George Lesnea)

Posted

Nu vă înghesuiţi aşa de tare... ;)

Am văzut lumina

Am zarit lumina pe pamant

Si m-am nascut si eu

Sa vad ce mai faceti

Sanatosi? Voinici?

Cum o mai duceti cu fericirea?

Multumesc, nu-mi raspundeti.

Nu am timp de raspunsuri,

Abia daca am timp sa pun intrebari

Dar imi place aici.

E cald, e frumos,

Si atata lumina incat

Creste iarba.

Iar fata aceea, iata,

Se uita la mine cu sufletul...

Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.

O cafea neagra voi servi, totusi

Din mana ta.

Imi place ca tu stii s-o faci

Amara.

Marin Sorescu

  • 2 weeks later...
Posted

Tanar sunt si de viata sunt plin

Tanar sunt si de viata sunt plin,

Mistuit de privelisti si dor.

Inverzesc si spre tine-mi inclin

Ramul meu de artar, fosnitor.

Cand de vant ma-nfior leganat,

Rugaciuni iti soptesc ca sa vii.

Pe obrazu-mi spre cer inaltat

Lacrimi mici siroiesc bucurii.

Te astept sub umbrarul meu des.

Iar tu vii si tristetii ma smulgi

Si eu verde podoaba-ti veghez

Gandul bun si visarile dulci.

Iti soptesc visul meu de artar

Si iti cant din laute de foi

Pana cand stele-n bolta rasar

Numai tu. Numai eu. Numai noi.

Aleksandr Blok

Posted

Clima Absenţei

I.

Toti norii spoveditu-s-au pamântului:

Locul lor un alean al meu l-a luat.

Iar când parul meu a-nceput sa duca dorul

Unei mâini fara pareri de rau

M-am strâns într-un nod de durere.

II.

Clipa e dusa pe gînduri înserând

Fara amintiri

Cu copacul ei mut

Catre mare

E dusa pe gânduri înserând

Far-o bataie de aripi cu chipul neclintit

Catre mare

Înserând

Fara dragoste

Cu gura neînduplecata

Catre mare...

Iar eu în linistea ce-am prins-o în navod.

III.

Dupa amiaza

Si imperiala lui însingurare

Si tandretea vânturilor sale

Si aura sa cutezatoare

Nimic sa nu vina Nimic

Sa nu plece

Toate fruntile libere

Iar ca sentiment un cristal.

Odisseas Elytis

(Traducere de Victor Ivanovici)

Posted

Bosforul

Eu n-am vazut, persano, Bosforul niciodata,

Sa nu ma-ntrebi de dânsul ca nu stiu sa raspund.

In ochii tai vad marea pentru întâiasi data

Cum flacara albastra si-o pâlpâie la fund.

Ducând postavuri scumpe si suluri de matasa,

N-am mers cu caravana spre falnicul Bagdad.

Inclina, pentru mine, statura ta frumoasa,

Lânga genunchii proaspeti tristetea sa mi-o scad.

Rugându-te, zadarnic îmi umilesc mândria,

Putin de tot îti pasa daca-ti soptesc încet,

Ca acolo departe în tara mea Rusia,

Sunt pentru toata lumea cel mai vestit poet.

Harmonica prin mine rasuna nazdravana,

Aud cum latra câinii la luna altui cer.

Au n-ai vroi tu oare, ciudata mea persana,

Sa-mi vezi albastra tara de spice si de ger?

Prin locurile-acestea nu-s numai într-o doara,

Chemarea ta fierbinte razbise traiul meu,

Iar bratele, mai albe decât o primavara,

Asa ca doua aripi ma-nfasurau mereu.

Demult eu nu mai caut în soarta mea hodina,

Desi trecuta viata n-o blestem si n-o-nfrunt.

O, rogu-te vorbeste, de vrei, despre lumina,

Despre tinutul vostru în care uit ca sunt.

Harmonica din suflet înabus-o cu soapte

Si cu parfum de famec adapa-ma oricât,

Ca dupa una blonda ce-i hat la miaza-noapte,

Sa nu regret atâta, sa nu suspin atât.

Cu toate ca Bosforul nu l-am vazut vreodata,

Îti voi vorbi pe urma de raiul lui profund,

Ca-n ochii tai vad marea pentru întâiasi data

Cum flacara albastra si-o pâlpâie la fund.

Serghei Esenin

Posted
Nu vă înghesuiţi aşa de tare... ;)

citim, e de ajuns ;) si e frumos ... :)

Eh, am să încerc să-mi mai aduc aminte, dar de la o vreme m-a cam lăsat memoria... :d

Cand ea trecu pe langa mine...

cand ea trecu pe langa mine cu pasi repezi

m-atise cu poala rochiei, usoara

din nestiuta insula a unei inimi

razbi un suflu cald de primavara

o falfaire si-atingere de-aripa

ma netezi si disparu-ntr-o clipa

ca o petala frageda de floare

ce-o rupe si-o involbura o boare.

cazu pe inima-mi ca un suspin

al soldului in fosnet lin

si ca o soapta moale

a inimii sale

Rabindranath Tagore

  • 4 weeks later...
Posted

Sonetul 59

Când se iubesc doi oameni în tăcere,

încât destinul ce-ntre ei se-mparte

rănind pe unul, altul e pe moarte,

şi-n două inimi caste stă o vrere,

şi când, eternizat, un suflet cere

din două trupuri zbor spre cer, departe,

când c-o săgeată două piepturi sparte

aprinde-Amor cu tainică putere

şi când ei speră cu înfrigurare

într-un sfârşit comun şi, peste-aceste,

iubindu-se, nu se iubesc pe sine

şi când iubirea lor e mult mai mare

decât o mie de iubiri, cum este

în stare supărarea să-i dezbine?

Michelangelo

Traducere de C.D.Zeletin

Posted

;););)

Poem

pupila e arc femeia isi stie sageata privirii efebii in trupuri goale

unse cu untdelemn ingalbenesc pe plaja unde pupila e arc si

femeia stiindu-si sageata privirii isi suna oasele de silex si osul

obscurul os ravnit cu dintii ranjiti de ceata efebilor unsi cu

untdelemn.

fantomatic, superiorul vaginurilor trece in mana cu siragul de

chei nu il cunosti, dar trebuie sa i te prosterni te

binecuvanteaza cu un zambet, cu o descuiere; De acuma poti

sa lingi virginalele porti si poti sa plangi dezamagirea dezgustului

trupesc.

Pe plaja coapta de soare, femeile goale incearca sa-si usuce

umeda rana mostenita din scripturi; si cum masculii pierisera

toti in razboaie femeile goale si inca flamande au ademenit

ceata efebilor unsi cu untdelemn nemaisperand in vindecarea

ranii de sub pulpe, gura lor cu dintii frumosi ca ingerii a supt

din fructul cilindric si caldut, crescut pe trupul unsilor cu

untdelemn, efebii de azi si din mitologie.

Geo Bogza

P.S. Aceste versuri au fost publicate în "Poemul invectivă", volum pentru care Geo Bogza a făcut închisoare în anii '30, fiind învinuit că a scris, tipărit şi pus în vânzare „o cărţulie cuprinzând cea mai imundă colecţie de trivialitate şi abjecţiuni pornografice”.

  • 2 weeks later...
Posted

Vecina

Mă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină,

Ci numai ochii, - ochii tăi, vecină, -

Că ţi-am făcut potecă prin grădină...

Adeseori tu laşi la geamuri storul,

Şi uşa ta e-nchisă cu zăvorul,

Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!

Şi tot mai des mă poartă necuratul

Spre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatul

Pe care-l ţin ispita şi păcatul.

De dorul tău, de dragul suferinţei,

Când amăgit mi-oi pierde rostul minţii, -

Tu vrei să-mi las şi fraţii, şi părinţii?

Să leg acum ce nu se mai dezleagă,

Să ispăşesc viaţa mea întreagă

Păcatul greu că mi-eşti atât de dragă?

Decât să fug cu tine-n largă lume,

Ori singur eu, să nu-ţi mai ştiu de nume, -

Mai bine-mpacă-mi dragostea cu glume.

Zâmbind să-mi vindeci inima rănită,

Păstrează calda ochilor ispită,

Dar nu mai ţine uşa zăvorâtă!

Că tu ţi-nconjuri viaţa cu zăvoare

Şi clipele de-acum le laşi să zboare,

Când dulcea tinereţe-i trecătoare...

De ce nu vrei să laşi în prag veşmântul

De datini grele ce-mi ucid avântul,

Că nu ne-ar şti nici vântul, nici pământul!

Când umbra nopţii cade peste vale,

Tu să m-aştepţi în pragul casei tale,

C-un văl uşor pe umerele goale.

Să vin, când luna nopţilor măiestre,

Frumoasă ca o fată fără zestre, -

Se uită lung şi tainic prin ferestre...

George Topârceanu

Posted

Cântec de dor

Mă culcasem lângă glasul tău.

Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau

tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat

nopţile.

Sau poate copilăria ta care a murit

undeva, sub cuvinte.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.

Erau tare îndărătnici

şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.

Ori poate de drag

şi de blândeţe.

Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

Nichita Stănescu

Posted

Izvorul nopţii

Frumoaso,

ţi-s ochii-aşa de negri încât seara

când stau culcat cu capu-n poala ta

îmi pare

că ochii tăi, adânci, sunt izvorul

din care tainic curge noaptea peste văi

şi peste munţi şi peste seşuri

acoperind pământul

c-o mare de-ntuneric.

Aşa-s de negri ochii tăi,

lumina mea.

Lucian Blaga

Posted

Nu credeam sa-nvat...

Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,

Fara bratele tale, bratul oricui e pentru mine lat de spânzuratoare.

Traiesc numai ca sa masor, în fiece clipa, neîndurarea mortii.

Fara ochii tai, ochii mei nu vad decît întuneric,

Nimic nu mai are glas, stinsa e orice lumina.

Ce grea e moartea într-un univers care el însusi moare.

Fara numele tau, numele meu numeste neantul,

Vânat urca din adânc valul marii, urlându-si disperarea.

Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa.

Geo Bogza

Posted

Dragoste

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;

am lasat-o pe-o stînca, pe tarm,

si-am venit la tine goala ca o femeie.

Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,

am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.

M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam

unei fiinte vazute în vis,

am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,

nu-ti stiam decît mîngîierile ce ma tineau prizoniera.

Si tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat:

priveste-te-n ea!

Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere

si cadeau în pulbere,

am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia

decît sa dispara,

O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sa

nu-mi mai trebuie nimic altceva.

Edith Södergran

Posted

Dorul

Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii

cu palmele-amândouă, cum cuprinzi

în suflet o minune.

Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.

Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"

Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi

pribeag pe-un alt pământ.

Femeie,

ce mare porţi în inimă şi cine eşti?

Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,

să te ascult

şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,

din care înfloresc aievea - veşnicii.

Lucian Blaga

Posted

Trei lacrimi reci de călătoare

Şi-ai să mă uiţi -

Că prea departe

Şi prea pentru mult timp porneşti!

Şi-am să te uit -

Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,

Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate

Trei lacrimi reci de călătoare ;

Iar eu pe ţărm

Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,

Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,

Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Şi versul meu

L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,

Iar tu -

Cântându-l ca şi dânsul,

Plângându-l, poate, ca şi mine -

Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,

Şi-uitând că m-ai uitat,

Vei smulge din cadrul palidului vis

Întunecatu-mi chip,

Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare

Şi când din ochi lăsai să-ţi pice

Trei lacrimi reci de călătoare!

Ion Minulescu

Posted

Ia aminte

Ia seama, femeie, te iubesc infernal

te doresc cum calugarul ivirile sfinte

dar atentie, principesa de stal,

ia aminte

nu-mi cere supunere oarba si nici

nu-ti fa giuvaier la dest inainte

nici-un ham n-a-ncaput pe crestetul meu

ia aminte

tu, care gemi in fierbinti zvarcoliri

si-apoi blanda ramai, nefiresc de cuminte

iti apartin ca vreau eu,

ia aminte

un miliard de comori am in inima mea

"la inceput a fost cuvantul"-

eu sunt miliardar de cuvinte

pot sa-ti daruiesc cea mai inalta statuie de aur

dar nici un gram din metalul libertatii mele

ia aminte!

Lucian Avramescu

Posted

Cântecul Ofeliei

„Cum mâine-i Sfântul Valentin,

Din zori voi aştepta

La geamul tău, căci vreau să fiu

Eu, Valentina ta.

El s-a sculat şi s-a încins

Şi-ndat’ i-a descuiat;

Ea, fată a intrat la el,

Dar fată n-a plecat.

Pe Crist şi Sfânta Îndurare,

Ce lucru-njositor!

Aşa se poartă toţi bărbaţii

Şi mare-i vina lor

Pân-a mă tăvăli, ziceai

Că ai să-mi fii bărbat.

Aşa aş fi făcut, mă jur,

De nu urcai în pat.

Shakespeare - Hamlet, actul al IV-lea (scena 5)

(traducere Leon D. Leviţchi şi Dan Duţescu)

Posted

Mi-e dor de ea

Mi-e dor de ea ca nimanui

Ca unui vechi nomad de drumul lui

Port rani adânci în ochi si-n trup,

Vesmintele de-argint le rup.

Astept trecutele iubiri,

Conturul bratelor subtiri

Si parul amintind de ploi,

Si vechea urma din noroi.

Dar urma ei s-a sters demult

De cine azi sa prea-ascult?

De vântul ce-mi închide usi

De greieri sau de carabusi?

Mi-e dor de ea ca nimanui

Ca unui vechi nomad de drumul lui

Port rani adânci în ochi si-n trup,

Vesmintele de-argint le rup.

Ion Bănuţă

  • 2 weeks later...
Posted
Nu cred că acest topic are nevoie de vreo explicaţie. Doar să vă placă versurile pe care le postaţi... Încep eu, cu una dintre capodoperele literaturii ruse.

* * *

Focul vânăt e gonit de vânt,

Zările-au uitat să mă mai doară…

De iubire-ntâia oară cânt,

La scandal renunţ întâia oară.

Am fost crâng părăginit pe loc

La femei şi votcă dam năvală

Nu-mi mai place azi să beau, să joc,

Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

E de-ajuns să te privesc tăcut

Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul

Ca uitând întregul tău trecut

Tu să nu mai poţi pleca la altul.

Tu – mers gingaş, tu - surâsul meu,

Dac-ai şti, cu inima-i pustie,

Cum poate iubi un derbedeu

Şi cât poate de supus să fie.

Cârciumile le-aş uita pe veci

N-aş mai şti nici versul ce înseamnă

De-aş atinge-aceste braţe reci

Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ

Depărtarea mi-ar părea uşoară…

De iubire-ntâia oară cânt

La scandal renunţ întâia oară.

Serghei Esenin

(traducere George Lesnea)

cea mai frumoasa poiezie !Mi-ar placea sa o aud cintata. Ma regasec un pic aici .Cu lacrimi o recitesc!

  • 4 weeks later...
Posted

Balada ultimei iubiri

Strânge-mă-n braţe, iubito, strâge-mă tare,

Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat,

Pregătit de la prag pentru altă plecare

Şi-n al cărui văzduh alte clopote bat.

Eu nimic nu mai am din străvechea mea fire -

Nestatornică, rea şi pierdută-n poveşti,

Dar tânjesc, în sfărşit, după prima iubire,

Aşteptând-o să crească din cea care eşti.

George Ţărnea

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.