dcp100168 Posted December 20, 2008 Posted December 20, 2008 Nu cred că acest topic are nevoie de vreo explicaţie. Doar să vă placă versurile pe care le postaţi... Încep eu, cu una dintre capodoperele literaturii ruse.* * *Focul vânăt e gonit de vânt,Zările-au uitat să mă mai doară…De iubire-ntâia oară cânt,La scandal renunţ întâia oară.Am fost crâng părăginit pe locLa femei şi votcă dam năvalăNu-mi mai place azi să beau, să joc,Să-mi pierd viaţa fără socoteală.E de-ajuns să te privesc tăcutSă-ţi văd ochii plini de tot înaltulCa uitând întregul tău trecutTu să nu mai poţi pleca la altul.Tu – mers gingaş, tu - surâsul meu,Dac-ai şti, cu inima-i pustie,Cum poate iubi un derbedeuŞi cât poate de supus să fie.Cârciumile le-aş uita pe veciN-aş mai şti nici versul ce înseamnăDe-aş atinge-aceste braţe reciŞi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.Veşnic te-aş urma pe-acest pământDepărtarea mi-ar părea uşoară…De iubire-ntâia oară cântLa scandal renunţ întâia oară.Serghei Esenin(traducere George Lesnea)
dcp100168 Posted December 24, 2008 Author Posted December 24, 2008 Nu vă înghesuiţi aşa de tare... Am văzut lumina Am zarit lumina pe pamant Si m-am nascut si eu Sa vad ce mai faceti Sanatosi? Voinici? Cum o mai duceti cu fericirea? Multumesc, nu-mi raspundeti. Nu am timp de raspunsuri, Abia daca am timp sa pun intrebari Dar imi place aici. E cald, e frumos, Si atata lumina incat Creste iarba. Iar fata aceea, iata, Se uita la mine cu sufletul... Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti. O cafea neagra voi servi, totusi Din mana ta. Imi place ca tu stii s-o faci Amara. Marin Sorescu
dcp100168 Posted January 3, 2009 Author Posted January 3, 2009 Tanar sunt si de viata sunt plinTanar sunt si de viata sunt plin,Mistuit de privelisti si dor.Inverzesc si spre tine-mi inclinRamul meu de artar, fosnitor.Cand de vant ma-nfior leganat,Rugaciuni iti soptesc ca sa vii.Pe obrazu-mi spre cer inaltatLacrimi mici siroiesc bucurii.Te astept sub umbrarul meu des.Iar tu vii si tristetii ma smulgiSi eu verde podoaba-ti veghezGandul bun si visarile dulci.Iti soptesc visul meu de artarSi iti cant din laute de foiPana cand stele-n bolta rasarNumai tu. Numai eu. Numai noi.Aleksandr Blok
dcp100168 Posted January 4, 2009 Author Posted January 4, 2009 Clima AbsenţeiI.Toti norii spoveditu-s-au pamântului:Locul lor un alean al meu l-a luat.Iar când parul meu a-nceput sa duca dorulUnei mâini fara pareri de rauM-am strâns într-un nod de durere.II.Clipa e dusa pe gînduri înserândFara amintiriCu copacul ei mutCatre mareE dusa pe gânduri înserândFar-o bataie de aripi cu chipul neclintitCatre mareÎnserândFara dragosteCu gura neînduplecataCatre mare...Iar eu în linistea ce-am prins-o în navod.III.Dupa amiazaSi imperiala lui însingurareSi tandretea vânturilor saleSi aura sa cutezatoareNimic sa nu vina NimicSa nu pleceToate fruntile libereIar ca sentiment un cristal.Odisseas Elytis(Traducere de Victor Ivanovici)
dcp100168 Posted January 4, 2009 Author Posted January 4, 2009 BosforulEu n-am vazut, persano, Bosforul niciodata,Sa nu ma-ntrebi de dânsul ca nu stiu sa raspund.In ochii tai vad marea pentru întâiasi dataCum flacara albastra si-o pâlpâie la fund.Ducând postavuri scumpe si suluri de matasa,N-am mers cu caravana spre falnicul Bagdad.Inclina, pentru mine, statura ta frumoasa,Lânga genunchii proaspeti tristetea sa mi-o scad.Rugându-te, zadarnic îmi umilesc mândria,Putin de tot îti pasa daca-ti soptesc încet,Ca acolo departe în tara mea Rusia,Sunt pentru toata lumea cel mai vestit poet.Harmonica prin mine rasuna nazdravana,Aud cum latra câinii la luna altui cer.Au n-ai vroi tu oare, ciudata mea persana,Sa-mi vezi albastra tara de spice si de ger?Prin locurile-acestea nu-s numai într-o doara,Chemarea ta fierbinte razbise traiul meu,Iar bratele, mai albe decât o primavara,Asa ca doua aripi ma-nfasurau mereu.Demult eu nu mai caut în soarta mea hodina,Desi trecuta viata n-o blestem si n-o-nfrunt.O, rogu-te vorbeste, de vrei, despre lumina,Despre tinutul vostru în care uit ca sunt.Harmonica din suflet înabus-o cu soapteSi cu parfum de famec adapa-ma oricât,Ca dupa una blonda ce-i hat la miaza-noapte,Sa nu regret atâta, sa nu suspin atât.Cu toate ca Bosforul nu l-am vazut vreodata,Îti voi vorbi pe urma de raiul lui profund,Ca-n ochii tai vad marea pentru întâiasi dataCum flacara albastra si-o pâlpâie la fund.Serghei Esenin
Rami Posted January 4, 2009 Posted January 4, 2009 Nu vă înghesuiţi aşa de tare... citim, e de ajuns si e frumos ...
dcp100168 Posted January 4, 2009 Author Posted January 4, 2009 Nu vă înghesuiţi aşa de tare... citim, e de ajuns si e frumos ... Eh, am să încerc să-mi mai aduc aminte, dar de la o vreme m-a cam lăsat memoria... Cand ea trecu pe langa mine... cand ea trecu pe langa mine cu pasi repezi m-atise cu poala rochiei, usoara din nestiuta insula a unei inimi razbi un suflu cald de primavara o falfaire si-atingere de-aripa ma netezi si disparu-ntr-o clipa ca o petala frageda de floare ce-o rupe si-o involbura o boare. cazu pe inima-mi ca un suspin al soldului in fosnet lin si ca o soapta moale a inimii sale Rabindranath Tagore
dcp100168 Posted January 29, 2009 Author Posted January 29, 2009 Sonetul 59Când se iubesc doi oameni în tăcere,încât destinul ce-ntre ei se-mparterănind pe unul, altul e pe moarte,şi-n două inimi caste stă o vrere,şi când, eternizat, un suflet cere din două trupuri zbor spre cer, departe, când c-o săgeată două piepturi sparte aprinde-Amor cu tainică putereşi când ei speră cu înfrigurare într-un sfârşit comun şi, peste-aceste, iubindu-se, nu se iubesc pe sineşi când iubirea lor e mult mai mare decât o mie de iubiri, cum este în stare supărarea să-i dezbine?MichelangeloTraducere de C.D.Zeletin
dcp100168 Posted January 29, 2009 Author Posted January 29, 2009 Poem pupila e arc femeia isi stie sageata privirii efebii in trupuri goale unse cu untdelemn ingalbenesc pe plaja unde pupila e arc si femeia stiindu-si sageata privirii isi suna oasele de silex si osul obscurul os ravnit cu dintii ranjiti de ceata efebilor unsi cu untdelemn. fantomatic, superiorul vaginurilor trece in mana cu siragul de chei nu il cunosti, dar trebuie sa i te prosterni te binecuvanteaza cu un zambet, cu o descuiere; De acuma poti sa lingi virginalele porti si poti sa plangi dezamagirea dezgustului trupesc. Pe plaja coapta de soare, femeile goale incearca sa-si usuce umeda rana mostenita din scripturi; si cum masculii pierisera toti in razboaie femeile goale si inca flamande au ademenit ceata efebilor unsi cu untdelemn nemaisperand in vindecarea ranii de sub pulpe, gura lor cu dintii frumosi ca ingerii a supt din fructul cilindric si caldut, crescut pe trupul unsilor cu untdelemn, efebii de azi si din mitologie. Geo Bogza P.S. Aceste versuri au fost publicate în "Poemul invectivă", volum pentru care Geo Bogza a făcut închisoare în anii '30, fiind învinuit că a scris, tipărit şi pus în vânzare „o cărţulie cuprinzând cea mai imundă colecţie de trivialitate şi abjecţiuni pornografice”.
dcp100168 Posted February 7, 2009 Author Posted February 7, 2009 VecinaMă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină,Ci numai ochii, - ochii tăi, vecină, -Că ţi-am făcut potecă prin grădină...Adeseori tu laşi la geamuri storul,Şi uşa ta e-nchisă cu zăvorul,Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!Şi tot mai des mă poartă necuratulSpre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatulPe care-l ţin ispita şi păcatul.De dorul tău, de dragul suferinţei,Când amăgit mi-oi pierde rostul minţii, -Tu vrei să-mi las şi fraţii, şi părinţii?Să leg acum ce nu se mai dezleagă,Să ispăşesc viaţa mea întreagăPăcatul greu că mi-eşti atât de dragă?Decât să fug cu tine-n largă lume,Ori singur eu, să nu-ţi mai ştiu de nume, -Mai bine-mpacă-mi dragostea cu glume.Zâmbind să-mi vindeci inima rănită,Păstrează calda ochilor ispită,Dar nu mai ţine uşa zăvorâtă!Că tu ţi-nconjuri viaţa cu zăvoareŞi clipele de-acum le laşi să zboare,Când dulcea tinereţe-i trecătoare...De ce nu vrei să laşi în prag veşmântulDe datini grele ce-mi ucid avântul,Că nu ne-ar şti nici vântul, nici pământul!Când umbra nopţii cade peste vale,Tu să m-aştepţi în pragul casei tale,C-un văl uşor pe umerele goale.Să vin, când luna nopţilor măiestre,Frumoasă ca o fată fără zestre, -Se uită lung şi tainic prin ferestre...George Topârceanu
dcp100168 Posted February 7, 2009 Author Posted February 7, 2009 Cântec de dorMă culcasem lângă glasul tău.Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrautâmplele.Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreieratnopţile.Sau poate copilăria ta care a muritundeva, sub cuvinte.Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.Erau tare îndărătnicişi tu nu mă mai băgai de seamă.Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.Ori poate de dragşi de blândeţe.Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.Nichita Stănescu
dcp100168 Posted February 7, 2009 Author Posted February 7, 2009 Izvorul nopţiiFrumoaso,ţi-s ochii-aşa de negri încât searacând stau culcat cu capu-n poala taîmi parecă ochii tăi, adânci, sunt izvoruldin care tainic curge noaptea peste văişi peste munţi şi peste seşuriacoperind pământulc-o mare de-ntuneric.Aşa-s de negri ochii tăi,lumina mea.Lucian Blaga
dcp100168 Posted February 8, 2009 Author Posted February 8, 2009 Nu credeam sa-nvat...Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,Fara bratele tale, bratul oricui e pentru mine lat de spânzuratoare.Traiesc numai ca sa masor, în fiece clipa, neîndurarea mortii.Fara ochii tai, ochii mei nu vad decît întuneric,Nimic nu mai are glas, stinsa e orice lumina.Ce grea e moartea într-un univers care el însusi moare.Fara numele tau, numele meu numeste neantul,Vânat urca din adânc valul marii, urlându-si disperarea.Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa.Geo Bogza
dcp100168 Posted February 8, 2009 Author Posted February 8, 2009 DragosteSufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;am lasat-o pe-o stînca, pe tarm,si-am venit la tine goala ca o femeie.Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiamunei fiinte vazute în vis,am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,nu-ti stiam decît mîngîierile ce ma tineau prizoniera.Si tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat:priveste-te-n ea!Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulberesi cadeau în pulbere,am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voiadecît sa dispara,O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sanu-mi mai trebuie nimic altceva.Edith Södergran
dcp100168 Posted February 8, 2009 Author Posted February 8, 2009 DorulSeţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajiicu palmele-amândouă, cum cuprinziîn suflet o minune.Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fipribeag pe-un alt pământ.Femeie,ce mare porţi în inimă şi cine eşti?Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,să te ascultşi clipele să-mi pară nişte muguri plini,din care înfloresc aievea - veşnicii.Lucian Blaga
dcp100168 Posted February 12, 2009 Author Posted February 12, 2009 Trei lacrimi reci de călătoareŞi-ai să mă uiţi -Că prea departeŞi prea pentru mult timp porneşti!Şi-am să te uit -Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,Şi ochii-ţi lăcrima-vor poateTrei lacrimi reci de călătoare ;Iar eu pe ţărmMâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,Te-oi plânge-n ritmul unui vers.Şi versul meuL-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,Iar tu -Cântându-l ca şi dânsul,Plângându-l, poate, ca şi mine -Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,Şi-uitând că m-ai uitat,Vei smulge din cadrul palidului visÎntunecatu-mi chip,Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zareŞi când din ochi lăsai să-ţi piceTrei lacrimi reci de călătoare!Ion Minulescu
dcp100168 Posted February 12, 2009 Author Posted February 12, 2009 Ia aminteIa seama, femeie, te iubesc infernalte doresc cum calugarul ivirile sfintedar atentie, principesa de stal,ia amintenu-mi cere supunere oarba si nicinu-ti fa giuvaier la dest inaintenici-un ham n-a-ncaput pe crestetul meuia amintetu, care gemi in fierbinti zvarcolirisi-apoi blanda ramai, nefiresc de cuminteiti apartin ca vreau eu,ia aminteun miliard de comori am in inima mea"la inceput a fost cuvantul"-eu sunt miliardar de cuvintepot sa-ti daruiesc cea mai inalta statuie de aurdar nici un gram din metalul libertatii meleia aminte!Lucian Avramescu
dcp100168 Posted February 14, 2009 Author Posted February 14, 2009 Cântecul Ofeliei„Cum mâine-i Sfântul Valentin,Din zori voi aşteptaLa geamul tău, căci vreau să fiuEu, Valentina ta.El s-a sculat şi s-a încinsŞi-ndat’ i-a descuiat;Ea, fată a intrat la el,Dar fată n-a plecat.Pe Crist şi Sfânta Îndurare,Ce lucru-njositor!Aşa se poartă toţi bărbaţiiŞi mare-i vina lorPân-a mă tăvăli, ziceaiCă ai să-mi fii bărbat.Aşa aş fi făcut, mă jur,De nu urcai în pat.Shakespeare - Hamlet, actul al IV-lea (scena 5)(traducere Leon D. Leviţchi şi Dan Duţescu)
dcp100168 Posted February 20, 2009 Author Posted February 20, 2009 Mi-e dor de ea Mi-e dor de ea ca nimanuiCa unui vechi nomad de drumul luiPort rani adânci în ochi si-n trup,Vesmintele de-argint le rup.Astept trecutele iubiri,Conturul bratelor subtiriSi parul amintind de ploi,Si vechea urma din noroi.Dar urma ei s-a sters demultDe cine azi sa prea-ascult?De vântul ce-mi închide usiDe greieri sau de carabusi?Mi-e dor de ea ca nimanuiCa unui vechi nomad de drumul luiPort rani adânci în ochi si-n trup,Vesmintele de-argint le rup.Ion Bănuţă
chirac Posted March 1, 2009 Posted March 1, 2009 Nu cred că acest topic are nevoie de vreo explicaţie. Doar să vă placă versurile pe care le postaţi... Încep eu, cu una dintre capodoperele literaturii ruse.* * *Focul vânăt e gonit de vânt,Zările-au uitat să mă mai doară…De iubire-ntâia oară cânt,La scandal renunţ întâia oară.Am fost crâng părăginit pe locLa femei şi votcă dam năvalăNu-mi mai place azi să beau, să joc,Să-mi pierd viaţa fără socoteală.E de-ajuns să te privesc tăcutSă-ţi văd ochii plini de tot înaltulCa uitând întregul tău trecutTu să nu mai poţi pleca la altul.Tu – mers gingaş, tu - surâsul meu,Dac-ai şti, cu inima-i pustie,Cum poate iubi un derbedeuŞi cât poate de supus să fie.Cârciumile le-aş uita pe veciN-aş mai şti nici versul ce înseamnăDe-aş atinge-aceste braţe reciŞi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.Veşnic te-aş urma pe-acest pământDepărtarea mi-ar părea uşoară…De iubire-ntâia oară cântLa scandal renunţ întâia oară.Serghei Esenin(traducere George Lesnea)cea mai frumoasa poiezie !Mi-ar placea sa o aud cintata. Ma regasec un pic aici .Cu lacrimi o recitesc!
dcp100168 Posted March 28, 2009 Author Posted March 28, 2009 Balada ultimei iubiriStrânge-mă-n braţe, iubito, strâge-mă tare,Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat,Pregătit de la prag pentru altă plecareŞi-n al cărui văzduh alte clopote bat.Eu nimic nu mai am din străvechea mea fire -Nestatornică, rea şi pierdută-n poveşti,Dar tânjesc, în sfărşit, după prima iubire,Aşteptând-o să crească din cea care eşti.George Ţărnea
dcp100168 Posted March 28, 2009 Author Posted March 28, 2009 * * *Focul vânăt e gonit de vânt,Zările-au uitat să mă mai doară…De iubire-ntâia oară cânt,La scandal renunţ întâia oară.cea mai frumoasa poiezie !Mi-ar placea sa o aud cintata. Ma regasec un pic aici .Cu lacrimi o recitesc!http://www.youtube.com/watch?v=LW8_D2Futbk
Recommended Posts
Create an account or sign in to comment
You need to be a member in order to leave a comment
Create an account
Sign up for a new account in our community. It's easy!
Register a new accountSign in
Already have an account? Sign in here.
Sign In Now