Atelier de măşti pentru copii în comuna Şiviţa

[dcp100168]

Atelier de măşti pentru copii în comuna gălăţeană Şiviţa

O clasă de copii din comuna gălăţeană Şiviţa învaţă tainele meşteşugului în atelierul de măşti de la muzeul „Vatra cu Dor“ din localitate Aşezământul cultural a fost clădit de actorul şi meşterul popular Paul Buţa, cu mâinile lui, după tradiţiile de la Dunărea de Jos O parte dintre măştile create de copii în atelierul lui Paul Buţa este expusă de Crăciun la Centrul Cultural Dunărea de Jos din Galaţi, la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti şi la Muzeul Satului din Sibiu.

Recunoscut la nivel intern şi internaţional ca un „autentic mascolog izvorât din matricea spirituală a Moldovei de Jos“, cum spunea reputatul academician Romulus Vulcănescu, Paul Buţa a declarat că ideea unei clase de artizanat deschise copiilor i-a venit în momentul în care a conştientizat că este „trecător prin viaţă“, iar meşteşugul „trebuie transmis mai departe“, conform Agerpres. „Nebunia asta cu măştile este o continuitate a activităţii mele pe scena teatrului“, mărturiseşte Paul Buţa care are profesia de actor. „În Şiviţa, la Vatra cu Dor, unde copiii au atelierul lor de lucru, unde fac măşti, îi învăţ pe micuţi să facă măşti pentru a continua tradiţia. Şi cei doi copii ai mei, aflaţi în clasele a X-a şi a XII-a, mă ajută şi fac măşti. Mă bucur că sunt talentaţi, dovadă că cel mic a luat premiul întâi la Olimpiada internaţională a meşterilor populari de la Sibiu. Deci, nebunia se transmite în familie şi asta mă bucură“, mai spune Paul Buţa, conform Agerpres. Actorul îi iniţiază pe copii în tainele meşteşugului măştilor aşa cum a fost şi el învăţat în urmă cu 20 de ani de „mama Safta a lui Caramalău“, o bătrână din satul Fundenii Vechi, „expertul meu în măşti populare“, după cum afirmă artistul popular.

Măşti din godii şi jumătăţi de tigvă

Bătrâna l-a învăţat să confecţioneze măşti din godii, jumătăţi de tigvă, unicat în ţară, şi să folosească drept accesorii „o pătlăgică, o nucă, un cartof, pentru că o noapte se jucau măştile, după care le distrugeau şi era păcat să pui un nas de cârpă şi să-ţi strici pestelca“. Tigva este un bostănel sălbatic la care coaja se usucă şi devine tare, „în Oltenia îi spune cătună, la noi în Moldova tigva capului, că seamănă cu aceasta şi truif în alte zone. Este un bostănel necomestibil, care după uscare este folosit pentru transportul apei şi vinului la câmp sau depozitarea brânzei“. Dar, precizează Paul Buţa, „copiii sunt învăţaţi că confecţioneze personaje şi nu măşti“. „Asta îi învăţ pe copii. Nu trebuie să facă produse în serie, pentru că dacă toate sunt la fel, nu mai au nici un farmec. Eu am păstrat tradiţia în ceea ce priveşte faţa măştii, din tigve, blana pentru ornamentat, nuci pentru ochi, boabele de fasole şi penele de gâscă pentru dinţi, deci materiale care existau şi acum o sută de ani. Singurul lucru pe care nu pot să îl mai păstrez este culoarea cârpelor, care înainte erau boite cu coloranţi naturali, iar acum sunt vopsele sintetice“, a spus meşterul, conform Agerpres. Creatorul de măşti este sigur că învăţăceii de azi vor deveni păstrători şi continuatori ai tradiţiilor de la Dunărea de Jos. O parte dintre măştile create de copii în atelierul lui Paul Buţa sunt expuse de Crăciun, la Centrul Cultural Dunărea de Jos din Galaţi, la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti şi la Muzeul Satului din Sibiu. „Copiii care azi învaţă să facă măşti vor deveni meşteri populari şi vor duce mai departe, fiţi siguri, tradiţia măştilor din această parte a ţării. Ei vor, se pricep şi au pasiune pentru aşa ceva“, a spus Buţa.

Mascologul a participat la zeci de expoziţii din ţară, la Paris, Seujon şi Macon, din Franţa, Veneţia, din Italia, Odessa, din Ucraina, Chişinău din Republica Moldova. Este singurul creator de măşti din România reprezentat printr-un alai de 12 măşti la Muzeul Omului din Paris. O parte din măştile sale au fost achiziţionate de muzee din Tulcea, Sibiu, Paris sau se află în colecţii personale din ţară sau străinătate-Germania, Australia, Franţa, Suedia, SUA.

http://www.ziarullumina.ro/articole;768 ... ivita.html

[dcp100168]

Un actor din Galaţi a clădit o „vatră cu dor“ în comuna Şiviţa

Aproximativ 30 de elevi de la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin“ din Galaţi au participat, la sfârşitul săptămânii trecute, la tradiţionala vizită din a doua zi a noului an la Muzeul „Vatra cu Dor“ din comuna Şiviţa Muzeul a fost clădit de Paul Buţa, cunoscut mascolog şi actor la Teatrul Muzical „Nae Leonard“ din Galaţi, după tradiţiile de la Dunărea de Jos, conform Agerpres Meşterul le-a povestit adolescenţilor cum i-a venit ideea de a face acest muzeu, care cuprinde o casă tradiţională şi ateliere de olărit, de măşti, de ţesut şi de lemnărie.

„Activitatea efectivă a început în 2003, cu finanţare din propriul buzunar. Tot ce am adunat în ani ca să-mi cumpăr un apartament în Galaţi, am investit în acest loc de casă pe care l-am cumpărat, iar casa părăsită am renovat-o. În nebunia mea am crezut că în şase luni o voi inaugura, însă a fost extraordinar de multă muncă, iar lutul nu se usucă atunci când vrei tu, ploaia nu vine atunci când vrei tu şi nici soarele şi atunci a trebuit să o amân doi ani de zile, timp în care am lucrat efectiv împreună cu soţia mea şi cu cei doi băieţi ai mei. Doar câteva femei, pe care le-am chemat să vină şi să lipească, m-au ajutat să facă o faţă frumoasă la pereţii de la casa tradiţională. A ieşi exact cum mi-am închipuit-o în visele mele, începând de la troiţa de la intrarea în curte, făcută dintr-un salcâm aflat la poartă şi până la ultimul colţ, acolo unde mai facem câte un grătar şi bem o ulcică cu vin. Până şi buruienile le-am pus acolo unde ştiam eu că trebuie să crească, lângă colţul de gard“, a spus pentru Agerpres, Paul Buţa. Muzeul cuprinde o gospodărie tradiţională învelită cu stuf, cu cerdac, cu prispă de lut şi cu cele două camere, casa de locuit şi bucătăria. Fiecare dintre ele are instrumentarul adecvat, bucătăria cu coveţile din lemn, unde se frământă pâinea, cu tingirile sau tăvările tradiţionale, în care se face mâncare, cu oalele de lut în care se pune laptele la prins şi se obţine chişleagul tradiţional, sărăriţa din lemn, fundul pe care se răstoarnă mămăliga, linguri de lemn. Are gard de nuiele şi o fântână adâncă de 37 metri în pământ. Bucătăria de vară are cuptorul tradiţional pentru copt pâine, lângă bucătărie fiind atelierul de olărit cu roata olarului, atelierul de lemnărie cu unelte, care astăzi nu mai sunt cunoscute, ca sfredelul şi vranul. Nu există curent electric în nici unul dintre ateliere şi nici în gospodăria tradiţională, lumina fiind furnizată de opaiţ sau lampă cu gaz. Atelierul de ţesut are război de ţesut manual şi o ladă de zestre cum era pe vremuri la fetele de măritat.

În atelierul de olărit, care iniţial a fost un grajd pentru cal şi care a fost trasnsformat după un model tradiţional într-o cameră frumoasă, a fost montată o roată a olarului, pentru că, în judeţul Galaţi, doar la Rădeşti este un centru vechi de olărit, dar care nu mai activează de foarte multă vreme. Actorul îi iniţiază pe copii şi în tainele meşteşugului măştilor, aşa cum a fost şi el învăţat în urmă cu 20 de ani de mama Safta a lui Caramalău, o bătrână din satul Fundenii Vechi, „expertul meu în măşti populare“.

Prosoapele, dăruite de ţărani, pentru troiţă

Paul Buţa spune că o parte dintre obiectele muzeului le-a cumpărat de la bătrânii satelor, iar altele i-au fost dăruite de bătrâni, când „au văzut ce am eu în cap“. A primit prosoape vechi de zeci de ani, cu rugămintea să le pună la troiţă.

Meşterul Paul Buţa spune că a făcut muzeul cu un singur scop: „Am vrut să scot tinerii, copiii, din betoanele de la bloc şi să-i aduc în acest cadru natural care este muzeul viu Vatra cu Dor, din localitatea Şiviţa şi îi spun muzeu viu, pentru că nu suport ideea de muzeu în care vizitatorii să vină să vadă nişte obiecte şi să plece şi să se întrebe: ce-a fost până la urmă?“

Actorul creator de măşti Paul Buţa, recunoscut la nivel intern şi internaţional ca un „autentic mascolog izvorât din matricea spirituală a Moldovei de Jos“, cum spunea reputatul academician Romulus Vulcănescu, a participat la zeci de expoziţii în ţară, dar şi la Paris, Seujon şi Macon - Franţa, Veneţia, Odessa sau Chişinău, conform Agerpres. Este singurul creator de măşti din România reprezentat printr-un alai de 12 măşti la Muzeul Omului din Paris. O parte din măştile sale au fost achiziţionate de muzee din Tulcea, Sibiu, Paris sau se află în colecţii personale din ţară sau străinătate - Germania, Australia, Franţa, Suedia, SUA.

http://www.ziarullumina.ro/articole;772 ... ivita.html

[dcp100168]

"Vatra cu Dor" – obiectiv turistic cultural autentic

» Artistul galatean Paul Buta a construit cu banii cu care voia sa isi cumpere un apartament in Galati un "muzeu viu", pentru a readuce in atentie traditiile folclorice din Lunca Prutului. » In cei 53 de ani de comunism, folclorul autentic a fost eliminat prin "cultura gumarului" si suprematia bastii, devenite simbolice pentru locuitorii satelor galatene.

In satul Sivita, la aproximativ 15 kilometri de Galati, se afla o gospodarie traditionala, construita de "mesterul" Paul Buta, din banii proprii, pentru a ilustra traditiile folclorice din zona Covurluiului. Paul Buta este actor la Teatrul Muzical "Nae Leonard", dar este si un mare iubitor si interpret de folclor, fiind cunoscut si prin expozitiile sale de masti populare traditionale si in Italia, unde a participat de mai multe ori la Festivalul de la Venetia, dar si la Paris, Londra si Bruxelles. Pasiunea lui Paul Buta pentru traditiile folclorice din zona Covurluiului, pe punctul de a fi pierdute dupa 50 de ani de cooperativizare si inlocuire a folclorului autentic din satele galatene cu "cultura gumarilor", l-a determinat sa incerce pe cont propriu, fara sprijinul vreunei institutii, construirea acestei gospodarii traditionale. A cumparat o casa din satul Sivita si a amenajat-o dupa traditiile zonei si cu obiecte colectate din satele galatene.

Arhitectura simpla

"Muzeul" cuprinde gospodaria traditionala, construita dupa tipicul construirii locuintelor din Lunca Prutului, invelita cu stuf, cu cerdac, cu prispa de lut si cu cele doua camere, casa de locuit si bucataria. Fiecare incapare cuprinde inventarul adecvat, bucataria este dotata cu covetile din lemn, in care se framanta painea, tingirile, ceaunele sau tavile traditionale, in care se face mancarea, oalele de lut in care se pune laptele la prins pentru obtinerea traditionalului chisleagul, sararita din lemn, fundul de lemn pe care se rastoarna mamaliga, ata pentru taiatul mamaligii, castroanele si farfuriile din lut, ulcioarele pentru apa si linguri de lemn.

Bucataria de vara are cuptorul traditional pentru coptul painii, iar langa bucatarie se afla atelierul de olarit cu roata olarului, atelierul de lemnarie cu unelte, astazi uitate, cum ar fi sfredelul si vranul. Gospodaria are gard din nuiele si o fantana adanca de 37 metri. Gospodaria nu este racordata la reteaua de curent electric, lumina fiind asigurata de opaita si lampi cu gaz. Atelierul de tesut are un razboi de tesut manual si o lada de zestre cum aveau pe vremuri fetele de maritat, din care nu lipsesc pernele cusute de mana cu modelele traditionale in zona Covurluiului, cum ar fi "pomul vietii", "pasarea-suflet", "rozete solare". Din lada de zestre nu lipsesc leghicerele simple, covoare tesute in alesatura sau in chiscatura.

Pe cheltuiala proprie

"Am inceput in 2003, cu finantare din propriul buzunar. Tot ce am adunat de-a lungul anilor ca sa imi cumpar un apartament in Galati, am investit in acest loc de casa pe care l-am cumparat, iar casa parasita am renovat-o. In nebunia mea am crezut ca in sase luni o voi inaugura, insa a fost extraordinar de multa munca, iar lutul nu se usuca atunci cand vrei tu, ploaia nu vine atunci cand vrei tu si nici soarele… si atunci a trebuit sa o aman doi ani de zile, timp in care am lucrat efectiv, impreuna cu sotia si cu cei doi baieti ai mei.

Doar cateva femei, pe care le-am chemat sa vina si sa lipeasca, m-au ajutat sa fac o fata frumoasa la peretii de la casa traditionala. A iesit exact cum mi-am inchipuit-o in visele mele, incepand de la troita de la intrarea in curte, facuta dintr-un salcam aflat la poarta, si pana la ultimul colt, acolo unde mai facem cate un gratar si bem o ulcica cu vin. Pana si buruienile le-am pus acolo unde stiam eu ca trebuie sa creasca, langa coltul de gard", ne-a declarat Paul Buta.

Mama Mariuta toarce pentru turisti

Poarta si usile casei de la Sivita sunt deschise tuturor celor care vor sa vada cum se teseau odinioara panza, leghicerele sau covoarele: "Pot sa vada cum se trece suveica printre ite si cum se tese un cot de panza. Tot aici este instrumentarul necesar pana la a se obtine firul cu care se tese: furca de tors lana, lana care este de scarmanat, cum se fac ghemurile sau taghiile, cum le spun batranii, rasucirea lanii, vopsitul ei in culori traditionale obtinute din frunze, coaja de copac, radacini de stevie, brusture, diferite nuante si culori. Mama Mariuta sau mama Vioara, unele dintre vecinele mele care vin de fiecare data cand le chem, isi pun furca in brau si torc, spre desfatarea vizitatorilor", spune "mesterul" Paul Buta.

Tainele mestesugurilor traditionale

Paul Buta a dezvaluit si scopul infiintarii "Vetrei cu dor" de la Sivita, unde, de-a lungul intregului an, invita elevii de la Liceul de Arta "Dimitri Cuclin" si de la celelalte scoli galatene, pentru a deprinde secretele tesutului panzei si covoarelor sau pe cele ale olaritului: "Am vrut sa scot tinerii, copiii, din betoanele de la bloc si sa-i aduc in acest cadru natural, care este muzeul viu Vatra cu Dor, din Sivita si ii spun muzeu viu, pentru ca nu suport ideea de muzeu in care vizitatorii sa vina sa vada niste obiecte si sa plece si sa se intrebe: ce-a fost pana la urma?

Ma intereseaza aceasta interactivitate, ceea ce se intampla, ce se face cu copiii, nu doar vizite, ci efectiv lucru. Nu vor reusi toti sa se duca la toate cele patru ateliere de lucru, dar daca macar jumatate dintre ei se vor murdari de lut, incearca sa faca ceva, daca cealalta jumatate trece la razboiul de tesut si vede cum se tese un brau sau un itar, un cot de panza, atunci e bine, ei raman cu aceste amintiri si stiu sa recunoasca valoarea unui obiect".

http://www.romanialibera.ro/a145083/vat ... entic.html

[dcp100168]

Paul Buţa - creatorul popular care a învins masca veneţiană

* Actor de comedie al Teatrului Muzical şi cercetător etnografic la Centrul Cultural “Dunărea de Jos”, Paul Buţa a vândut măşti populare în Veneţia şi alte oraşe europene

Profil:

Data naşterii: 11 decembrie 1961

Educaţie: Absolvent al Academiei de Artă din Chişinău - Facultatea de Artă Dramatică

Stare Civilă: căsătorit, doi băieţi

S-a născut în satul Rai, judeţul Vaslui. Nu-i place să spună că a început de mic să-şi cultive talentul. Preferă să povestească despre perioada în care, spune el, a cochetat cu actoria, fiind doar simplu amator. Chiar şi aşa, de câte ori a participat la un spectacol a plecat acasă cu un premiu. În anul 1993 a debutat ca profesionist la Teatrul Muzical din Galaţi. ”M-am angajat la ”Nae Leonard”, în urma unui concurs. În anul acela luasem 19 medalii şi nouă trofee la tot atât de multe festivaluri de comedie unde participasem în calitate de actor amator”, îşi aminteşte cu mândrie Paul Buţa.

Cel mai mare succes al său, în calitate de actor, l-a avut când a fost premiat la Vaslui, unde a primit trofeul “Constantin Tănase”. ”Dacă la un spectacol la care am participat şi eu au avut momente şi alţi actori, asta nu înseamnă că am urcat pe scenă alături de ei. Am fost în turnee cu Nicu Constantin, George Panaitopol şi mi-aş fi dorit să joc într-o piesă cu ei, dar nu am avut ocazia”, regretă artistul.

Măştile populare, cea mai mare realizare

Atunci când este întrebat despre măştile populare pe care le face cu atâtea dăruire, meşterul se schimbă complet. ”Cele mai mari satisfacţii mi le-au adus măştile populare. Aş fi vrut ca actor să se întâmple aşa”, afirmă Buţa. A făcut peste 1.200 de măşti populare, iar lucrările lui sunt cunoscute aproape în toată lumea. În 1992 Paul Buţa a avut prima sa expoziţie, iar în anii ce au urmat a expus în Franţa, la Chişinău, la Viena, Veneţia sau Bruxelles. Pentru artist, măştile nu sunt simple lucrări. Fiecare mască are un simbol, reprezintă un ritual. Buţa are pentru orice lucrare o istorie. Cu toate acestea, când îşi vinde măştile, Buţa nu cere foarte mulţi bani. Preferă ca munca lui să fie apreciată, iar cumpărătorii să îndrăgească măştile sale. ”Cea mai scumpă mască vândută în ţară a costat circa 60 de lei. Ceva mai scumpe au fost măştile vândute în străinătate, circa 30-40 de euro”, spune Buţa.

”Vatra cu Dor”, un proiect de suflet

Paul Buţa a deschis la Şiviţa un atelier unde sunt reprezentate mai multe meşteşuguri tradiţionale: lucrări în ceramică, textile, lemn, împletituri din papură. Aici primeşte des musafiri din ţară şi străinătate dar şi copii de la şcolile gălăţene. ”La un muzeu dacă mergi nu au voie să atingi nimic. La Şiviţa nu este aşa. Păi, cum să plece copiii acasă fară să intre măcar câteva minute la roata olarului? Să-i vezi cum pleacă acasă cu ceea ce au lucrat ei. Este cea mai mare satisfacţie”, povesteşte meşterul.

Întrebări şi răspunsuri

- Ce planuri de viitor aveţi?

- Toate planurile mele sunt legate de teatru. Vreau, pe ultima sută de metri, să dovedesc ceea ce pot ca şi actor. Îmi doresc mult să pun în scenă piesa “Chiriţa în tranziţie”, adaptată după “Chiriţa în provincie”. Vreau să mai scriu spectacole pentru copii.

- Cei doi băieţi îşi urmează tatăl?

- Da, cel mic care are 17 ani şi este în clasa a XI-a. A obţinut premiul II la Olimpiada naţională a meşterilor populari de la Sibiu.Cel mare, care este boboc la ASE, a spus că, după ce se va acomoda cu studenţia, vrea să urmeze şi o carieră în teatru. Are multe premii ca actor amator.

Ce-i place?

Să-i fac pe oameni fericiţi, indiferent unde: pe scenă sau în viaţă. La mine din trei vorbe una-i glumă, dar şi când vorbesc serios, parcă-s prea serios. Ţin la demnitatea şi la orgoliul oamenilor şi îmi plac expediţiile pe munte.

Ce nu-i place?

Ura, răutatea şi prostia. Dumnezeu ne-a lăsat să iubim. Nu-mi place prostia, dar nu-i urăsc pe cei care greşesc. Nu-mi place gătitul sofisticat. Soţia mea încă mai face sarmale în oale de lut şi sunt mult mai gustoase decât cele gătite în vasele de metal.

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... tiana.html