Jump to content

Viorel Radu - o legendă a hocheiului


Recommended Posts

Posted

Legenda

* Viorel Radu e poliţist la Galaţi şi joacă doar din plăcere

Viorel Radu a fost portarul care ne-a menţinut ani întregi în prima divizie a hocheiului mondial. I se spunea „Hasek al României” şi timp de 13 ani consecutiv a fost titular pe unul dintre cele mai grele posturi din sportul cu puc şi crosă. Acum, la 38 de ani, Viorel Radu face naveta între serviciu şi hochei, acasă, la Galaţi.

Pe faleza pustie, stropii de ploaie se amestecă cu lapoviţa care bate din toate părţile. Lângă „Pânzarul lui Ştefan cel Mare”, Viorel Radu ascultă atent indicaţiile fotografului. „Trebuie să ne grăbim un pic, să putem sta şi de vorbă, că pe la 16:00 trebuie să fiu la patinoar să mă pregătesc pentru meciul de azi”, reuşeşte el să strecoare printre rafalele de ploaie.

Dă zilnic piept cu pericolul

Viaţa celui mai bun portar din ultimii 20 de ani ai hocheiului românesc se împarte acum, între muncă, familie şi hochei. Lucrează în Poliţie, dar are un serviciu despre care nu poate vorbi mult. „Avem reguli care ne interzic acest lucru”, se scuză el, însă recunoaşte că tot ce a făcut în hochei, ca pregătire fizică, îl ajută acum. „E o structură delicată a MIRA, dar îmi place ceea ce fac. Viaţa de poliţist nu e uşoară, eşti zilnic pus în faţă cu pericolul”, explică el.

Băiatul lui face fotbal la Oţelul

Hochei joacă şi acum. Apără poarta celor de la Dunărea Galaţi, fiind unul dintre veteranii echipei. Aici, în urmă cu 32 de ani, desluşea tainele acestui sport. De atunci a jucat la mai toate echipele, a trăit în Bucureşti, a văzut o mulţime de locuri, dar s-a întors acasă: „Mulţi m-au întrebat dacă nu e un oraş mic pentru mine, dacă nu-mi vine să-mi iau câmpii. Nu, aici e acasă pentru mine, sunt familia mea, rădăcinile mele, totul”. În România, hocheiul este un sport în care câştigi cât să te descurci de la o zi la alta. „Sincer din hochei nu se poate trăi. Ajungi să ai o familie pe care trebuie să o întreţii şi e greu”, spune el. Are un băiat de 9 ani, Gabriel, care face fotbal la grupa de copii de la Oţelul. „L-am dus la patinoar, îi place, dar a ales fotbalul. Nu ştiu dacă e ceva serios, nu vreau să-l forţez cu nimic. E alegerea lui”, spune tatăl, mândru.

Perceput ca golan

Considerat un tip vulcanic, Viorel Radu este renumit şi prin clinciurile pe care le-a avut pe gheaţă. „La noi, bătăile în hochei sunt percepute ca nişte manifestări huliganice. Dacă te baţi, eşti perceput ca golan. Dar se uită că e un sport de contact. De multe ori am observat că lumea vorbea despre mine ca despre un bătăuş”, explică el. Mai matur şi mai responsabil, el mărturiseşte că acum stă departe de aceste înfruntări: „Ca părinte, dacă aș vedea bătăile, aş ezita să-mi dau copilul la acest sport“.

Fără români

Deşi evoluează în al doilea eşalon valoric, Radu Viorel urmăreşte şi jocul celor din primul eşalon. „Este spectaculos, plăcut de urmărit. Păcat că auzi doar de Wallenberg, de Severson. În campionatul României ucrainenii se bat cu slovacii, e o nebunie întreagă. Bine, dar jucătorii români unde sunt?”, oftează el.

Echipa naţională este un capitol nedecis

Ultimele meciuri în care a „închis” poarta României au fost la CM din 2006, din Bulgaria. „Nu ştiu ce s-a întâmplat, pur şi simplu nu am mai fost chemat. Probabil s-au gândit că nu aş mai face faţă, sau nu ştiu... Nu am primit vreo explicaţie, nu mi s-a spus în faţă care este motivul”, afirmă el cu tristeţe.

http://www.prosport.ro/alte-sporturi/al ... da-3688316

  • 10 years later...
Posted

Festivitate de retragere a legendarului Radu Viorel

Echipa de hochei CSM “Dunărea” Galaţi are programat în această seară, de la ora 18.30, al doilea meci al “dublei” cu Steaua. Înaintea începerii acestei partide, CSM Galaţi va organiza o festivitate specială, dedicată unuia dintre cei mai marcanţi sportivi din istoria Galaţiului, legendarul portar Radu Viorel.

În patinoarul din Tychy (Polonia) se joacă meciul decisiv al uneia din grupele Cupei Continentale şi toţi polonezii din tribună, de la copil la bunic, cântă şi fac o atmosferă de poveste. Îl văd cum i s-a făcut pielea de găină, impresionat, deşi văzuse multe la viaţa lui în hochei, cu 16 turnee ale Campionatului Mondial incluse. E Radu Viorel, mereu cu pasiunea pentru hochei la intensitatea maximă. Am rugat cinci persoane din lumea hocheiului şi din anturajul personal să-l caracterizeze, toţi folosind aceleaşi cuvinte: „Simplu, popular, profesionist, serios, corect”.

Trei decenii în campionat

Copil fiind, a început hocheiul cu doi mari antrenori, regrataţii Sorin Ciubotaru şi apoi, după primul an, Stelian Rusu. Acesta din urmă n-a avut portar la un antrenament. „Treci tu în poartă” şi aşa a început povestea celui mai longeviv portar din istoria echipei naţionale a României, pentru care a jucat vreme de 16 ani.
Talentul şi l-a etalat repede, fiind convocat la echipa naţională de juniori şi foarte repede la cea de tineret. În acele timpuri, cluburile departamentale Steaua şi Dinamo racolau cam tot ce era sportiv de valoare. Pe el au pus ochii cei de la Dinamo, care l-au luat din Galaţi când încă nu terminase perioada junioratului, în 1988. Atunci a şi debutat în campionatul seniorilor, unde a jucat în următorii 30 de ani, până în sezonul 2017-2018.

A trecut şi pe la Steaua, adunând nu mai puţin de 17 ani trăiţi în Bucureşti. Putea lesne să se stabilească acolo, dar pentru el „acasă” a însemnat mereu doar Galaţiul. „Aici e acasă pentru mine, aici sunt familia mea, rădăcinile mele, totul”, spunea Radu Viorel în faţa reporterilor, în 2008. Avea deja trei ani de când se întorsese la CSM Dunărea Galaţi, în 2005.
A revenit acasă şi cu serviciul, anii în care a jucat la Dinamo ducându-i paşii la un job în Poliţie. „Sincer, doar din hochei nu se putea trăi. Ajungi să ai o familie pe care trebuie să o întreții și e greu. Pentru hocheiştii români, mai ales cei gălăţeni, vorbind de perioada de după 2005, indemnizaţiile ori salariile au început cât de cât să crească abia în ultimii câţiva ani”, a explicat îndrăgitul hocheist cum s-a împărţit între job şi hochei, uneori dedicându-şi concediul de odihnă pentru a putea merge cu echipa în cantonament.

Cel mai drag dintre trofee

În cariera de trei decenii a ajuns de 12 ori (!!!) în postura de campion al României, de două ori cu CSM Dunărea Galaţi. „Fără discuţie, cel mai drag sufletului meu este titlul câştigat acasă, în 2015, era primul din istoria hocheiului gălăţean. Acele tribune arhipline de la semifinala cu Corona, la fel cum au fost şi în finală, n-au cum să nu-ţi rămână adânc întipărite în suflet”, a mărturisit legendarul portar.
Miraculoasa calificare a echipei naţionale în al doilea eşalon mondial îl face să vorbească cu optimism despre viitorul hocheiul românesc. „Încep să crească în valoare tinerii jucători români din echipele de club, iar asta se vede la Naţională. Trebuie şi răbdare cu ei. Până mai ieri, cei talentaţi se pierdeau pe drum, pentru că tinerii nu prea jucau, erau mereu rezerve. Acum au tot mai multe meciuri şi s-a văzut asta la Naţională”.
Pentru postul de portar, şi-ar dori o altă abordare, un alt mod de lucru. „În toată cariera mea, doar la echipa naţională am avut antrenor de portari, niciodată la echipa de club, ceea ce... Înainte de 2000, se făceau în fiecare an cantonamente cu toţi portarii din ţară, de la juniori până la cei ai echipei naţionale, toţi lucram aceleaşi lucruri la antrenamente. Din păcate, s-a renunţat şi la asta”.

Arbitrat de fiul său

Longevitatea pe gheaţă a lui Radu Viorel se datorează în mare măsură şi soţiei sale, Ionela, la care s-a văzut „microbul” pentru hochei inclusiv prin desele prezenţe la meciurile din deplasare. „M-a susţinut mereu, necondiţionat. Soţia mi-a fost în aceşti ani cel mai de năejde suporter. Iar la ea, ca suporter, când venea vorba de Dunărea, era nebunie”, a mărturisit legendarul portar. În această atmosferă din familie, fiul lor, Gabriel, n-avea cum să nu fie „contaminat”. A fost dus de mic la patinoar, dar la un moment dat, câţiva ani buni, o cârmise spre fotbal, la Oţelul, dar până la urmă tot la hochei a rămas, apucându-se de arbitraj. În decembrie 2016, la doar 17 ani, a debutat la un meci de seniori într-o postură cu adevărat specială, arbitrându-l pe tatăl său, aflat pe gheaţă ca jucător.

viata-libera.ro

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.