Faliment cu parfum de "ţeapă"

[dcp100168]

Faliment cu parfum de "ţeapă"

* Având datorii de peste şase de milioane de euro, Prollcef Şendreni a dat faliment * Activele sunt sub sechestru, conducerea nu‑i de găsit, însă cineva lucrează terenurile * Cine? Firme "discrete", de care proprietarii nu ştiu cum să dea pentru a‑şi cere drepturile * Nicio autoritate locală nu a reuşit să ne lămurească cine trage foloasele de pe urma confuziei create de faliment

În ultimele săptâmâni, ne‑au căutat la redacţie mai multe persoane care au avut terenurile date în arendă la societatea agricolă Prollcef Şendreni. Oamenii vor să ştie ce se întâmplă cu societatea, cu drepturile lor şi, mai ales, cine le lucrează în prezent terenurile şi cine încasează subvenţia. Plecând de la aceste întrebări, am demarat o amplă anchetă jurnalistică, care ne‑a demonstrat că falimentul Prollcef are un pronunţat parfum de... ţeapă.

Victimă a... potopului

Prollcef Şendreni era, până în urmă cu câţiva ani, o societate de frunte a agriculturii gălăţene. Privatizată cu salariaţii (împreună cu directorul Alexandru Popovici), societatea părea să‑şi fi găsit locul în economia de piaţă. Dădea profit, făcea treabă bună, toată lumea era mulţumită. În 2005 s‑a produs însă primul şoc: revărsarea Siretului a afectat grav circa 2000 de hectare de teren cultivat de Prollcef, iar paguba s‑a dovedit fatală pentru echilibrul economic al firmei. Datorii la stat în avalanşă, contracte de arendă neonorate, furnizori neplătiţi, credite bancare neachitate. Inginerul Alexandru Popovici, directorul societăţii, ne declara, la acea vreme, că nu ştie cum o va scoate la capăt, căci situaţia este extrem de gravă. S‑a dovedit că are dreptate. Terenul inundat nu a putut fi cultivat nici în anul următor � s‑a sărăturat şi s‑a infestat cu stuf şi buruieni � iar seceta din 2007 a pus capac dezastrului: faliment. Un faliment care a început cu... potopul şi s‑a încheiat cu deviza "După noi potopul".

AVAS a dat tonul dezastrului financiar

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a fost cea care a dat tonul dezastrului financiar. Motivul: AVAS dorea să încaseze dividende pentru anii 1999‑2000, când societatea era a statului şi făcuse profit. Interesant este că statul solicita dividendele de la actualii proprietari, deşi aceştia nu aveau nicio vină pentru faptul că statul nu‑şi plătise sieşi dividendele. Mă rog, situaţia este cumva la mijloc, căci director al societăţii era în perioada litigioasă chiar noul proprietar, deci el ar fi trebuit să deblocheze la vreme dividendele. Cert este că AVAS a dat Prollcef în judecată din cauza refuzului de a plăti dividendele pe 1999‑2000, aceeaşi soartă având alte 10 societăţi din Galaţi. Cum‑necum, AVAS a avut câştig de cauză în instanţă, deci firma a fost obligată la plată şi a intrat în executare silită. Şi, ca şi cum n‑ar fi fost suficientă această executare, Fiscul s‑a pomenit că are şi el probleme cu Prollcef: impozite şi taxe neplătite în sumă de câteva milioane de euro, plus penalităţi "grase". O evaluare a datoriilor Prollcef (cu tot cu furnizori şi alte alea) arăta că la mijloc sunt peste şase milioane de euro de achitat. O groază de bani! Din această sumă, Fiscul revendică circa 3,2 milioane de euro (conform cifrelor avansate de ANAF în martie 2007), din care grosul este reprezentat de TVA şi penalităţi. Restul este la bugetul local al comunei Şendreni, la AVAS, la furnizori şi bănci. Interesant este că sunt surse care spun că datoria ar fi pe undeva pe la 25 de milioane de euro (!!!), cuantificând aici datoriile către proprietarii de terenuri şi către o serie de "finanţatori" � hai să le zicem � controversaţi.

Aşadar: după potop, potopul

Încercarea de redresare a societăţii a fost palidă. A fost lichidată ferma zootehnică (cândva fermă de elită), s‑a mai vândut una‑alta, dar nu s‑a reuşit acoperirea "găurii". Drept pentru care Finanţele au sechestrat o parte din bunuri şi le‑au scos la licitaţie. Nu mai departe decât în noiembrie 2007 au fost scoase la vânzare 74 de tractoare, combine şi utilaje agricole, evaluate la vreo 200.000 de euro. O picătură într‑un ocean... De altfel, nici măcar nu s‑au vândut toate, potenţialii cumpărători fiind descurajaţi de gradul avansat de uzură al bunurilor. Soluţia: falimentul şi lichidarea judiciară. Operaţiune care a fost preluată de societatea Salina şi care are dificila misiune de a scoate bani (şi ce de bani!) din aproape nimic.

Şi, totuşi, cine răspunde?

După cum afirmam la începutul articolului, actualmente se pun o mulţime de întrebări legate de urmarea falimentului Prollcef Şendreni. Cine a preluat terenurile în administrare? Cine a luat subvenţiile? Cine îi va plăti pe proprietari? Răspunsul la aceste întrebări nu este, însă, deloc uşor de obţinut. În ciuda eforturilor pe care le‑am făcut, lipsesc numeroase dintre verigile "jocului". La sediul societăţii (situat pe şoseaua Galaţi ‑Tecuci, limitrof cu satul Şerbeştii Vechi) nu mai este nimeni de găsit. Pare să existe un paznic � în soba din ghereta de la poartă arde focul � dar nu se arată nimeni. Un câine de pripas se dă în spectacol. El e stăpânul. Se gudură uşor mârâit. Nu ştie dacă să te accepte sau să te latre. La birouri nu‑i nimeni. Doar uşi încuiate. Telefoanele Prollcef şi mobilul directorului sunt dezactivate. Instituţiile statului care au legătură cu societatea spune că sunt şi ele dezarmate de situaţie. Iată nişte explicaţii. Petre Grigore, directorul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Galaţi: "Ştiu că societatea este în faliment şi că o parte dintre terenuri au fost preluate de nişte firme noi, înfiinţate de foşti angajaţi. În acest moment nu avem date de contact ‑ într‑adevăr, telefoanele au fost anulate ‑ dar vom verifica situaţia". Ionel Nicula, directorul Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură Galaţi: "Vă pot spune cu certitudine că terenurile care au aparţinut Prollcef se lucrează. Noi am plătit subvenţii pentru terenurile lucrate în zona Şendreni, pe baza unor dosare cu contracte vizate de primărie. Este vorba, dacă nu mă înşel, de trei firme. În ceea ce priveşte Prollcef, vreau să vă spun că sunt probleme. Subvenţia lor este blocată pentru că au declarat în plus circa 400 de hectare de teren. I‑am chemat la discuţii, dar nu s‑au prezentat, aşa că nu le vom da nici un leu".

Miroase a ţeapă

Strict referitor la falimentul Prollcef nu sunt multe lucruri de comentat. Este o stare de fapt, iar legea îşi va spune cuvântul. Nebuloasă este situaţia terenurilor. Circa 4000 de hectare, aparţinând unui număr de aproximativ 1000 de proprietari.

Care va să zică, în acest moment Prollcef nu mai are niciun hectar de pământ în administrare. Bun, dar terenurile sunt lucrate. De cine? Investigaţiile noastre au scos la iveală faptul că terenurile au fost preluate de trei firme, care gravitează precum căpuşele în jurul Prollcef: Agrobioetanol SRL (aparţinând fostului director Alexandru Popovici), Prodgrain SRL (este a fostului director tehnic Ionică Boldea) şi Graindan SRL (n‑am aflat cine e "tătucul", dar se pare că asociaţi sunt şase foşti angajaţi ai Prollcef). Partea uşor enervantă este că nimeni nu ştie cum pot fi găsiţi patronii acestor firme. E drept, am obţinut, din diverse surse, mai multe numere de telefon, dar degeaba le apelăm. Răspunsul pe fir este invariabil: "Numărul apelat nu este alocat". Praf de fugă, ceva? Dintre toate firmele menţionate, Prodgrain a trezit atenţia directorului DADR, care ne‑a confirmat că ştie de existenţa ei, că e firmă serioasă, dar că nu deţine date de contact(!?) În schimb, la Agenţia de Plăţi sunt cunoscute toate firmele, că doar au depus dosare de subvenţie. Însă nimeni nu poate să ne confirme dacă e ceva în neregulă în relaţia dintre acestea şi proprietarii de terenuri. "La noi au ajuns dosare complete, cu viza primăriei. Deci nu putem contesta legalitatea cererilor de subvenţie", spune Ionel Nicula, directorul APIA. Atunci poate că ştie primăria, ne‑am zis. Primarul de la Şendreni, Paul Cristea, ne confirmă că ştie de situaţia dramatică a Prollcef şi că terenurile au fost preluate de alte firme. Însă ezită să se pronunţe asupra legalităţii modului cum au fost transferate contractele de arendă de la o firmă la alta. "E o problemă care îi priveşte pe arendaşi. Noi nu ne implicăm în negocierea contractelor, doar le vizăm", spune primarul. Mda... Toată lumea este acoperită cu hârtii, însă proprietarii de terenuri "rup" uşile "Vieţii libere" pentru că nu au primit nimic pentru terenurile lor şi nici măcar nu ştiu cine le munceşte pământul, deci ar trebui să le dea şi lor măcar o para chioară. Că doar e proprietatea lor, iar cineva face profit de pe ea. Fie şi numai subvenţiile, şi tot înseamnă vreo 97 de euro pe hectar, adică aproape 390.000 de euro cu totul. Desigur, nu putem generaliza, pentru că, deocamdată, nu ştim câţi dintre proprietari sunt în situaţia de ţepuiţi şi câţi de... fericiţi. Noi am cunoscut doar câţiva din prima categorie de la care am pornit şi demersul jurnalistic. Una peste alta, situaţia "moştenirii" arendatorilor Prollcef Şendreni pare să fie o mare necunoscută. Însă nu o necunoscută banală, ci una care aduce profit gras unora. Cui şi cât, vom încerca în perioada următoare, desigur dacă instituţiile statului vor binevoi să se implice în dezlegarea misterului. Despre care afirmă cui nonşalanţă că nu ştiu nimic.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=22043