Jump to content

Poeta Teodora Simţion - o gălăţeancă de Bucureşti


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Luxul lecturii: Debuturi feminine

De curând, am fost invitat să particip şi să iau cuvântul la lansarea unei cărţi de debut. S-a întâmplat la hotelul Sofitel, în sala Darclee. Autoarea se numeşte Teodora Simţion, iar volumul său se intitulează „Dar de Crăciun”. Aş fi vrut să vă ofer această lectură chiar în ajunul Crăciunului, pentru a vă şi ura, cu acel prilej, sărbători fericite şi multă sănătate. Dar, vorba românului, socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Închei această succintă introducere tot cu un proverb: mai bine mai trâziu, decât niciodată. Urările mele de bine şi sănătate, adresate tuturor cititorilor acestei rubrici, rămân în vigoare.

Teodora Simţion e de fel din Galaţi, dar a devenit, de ceva vreme, bucureşteancă. Cartea ei mi-a fost trimisă de prietenul Constantin Băraru, jurnalist pe care-l ştiu de ani buni şi care a fost redactorul acestei culegeri. Pecetea volumul este feminitatea reflexivă, fără a fi însă filosofic-fastidioasă. Rostirea e simplă şi sensibilă, ca în acest „Gând”:

„De-ar putea cerul să vorbească

stelele lui

şi-ar spune cât doare

să fii singur

în toamna asta grăbită.

De-ar putea soarele să zâmbească

razele lui

cu foc te-ar atinge –

să fii singur

e greu

în noaptea asta pierdută.”

Deşi ar putea să dea sentimentul unor lucruri dintotdeauna spuse în versuri, textele Teodorei Simţion cuceresc prin candoare, prin zicere directă. Iată, ca exemplu, „Apus”:

„Vorbele dor,

Iar gândurile rănesc

Fiinţa din mine

Ce-şi caută ţărmul

De-apus.

Cerul adoarme,

Iar marea se stinge

Şi totul

Devine cântec

De-apus.

Ochii mă dor,

Iar inima bate

Sânge de dor

Ce-şi caută ţărmul

De-apus.

Ore târzii

Şi stele uitate

Mai cer

Lunii să cânte,

Dar şi ea a apus.

De câte ori aflu că un om a mai publicat o carte de versuri mă bucur ca de cea mai bună veste. E semn că sufletul lumii continuă să vibreze. Că sentimentele şi-au aflat cuvintele potrivite. Ca în cele două strofe de mai jos:

„Plouă-n culori de argint

când cerul îmi bate la uşă

şi-un munte, departe,

mă strigă –

e floarea de colţ ce domneşte-n

tăcerea de sticlă.

Plouă-n culori de argint

şi-un vuit mă cheamă afară,

o stea căzătoare

se-arată –

e aripa de vis

ce rămâne

în urma furtunii ce-a-nvins.”

Teodora Simţion are voce poetică. Doar de ea ţine să şi-o cultive şi s-o impună.

http://www.atac-online.ro/04-01-2009/Lu ... ine-3.html

2_fd2190984d0d6a25bfd0c73e631009d6_thumb

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.