Jump to content

Eugen Făt - noul regizor al Teatrului Dramatic


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Confirmare regizorala de forta

Baimarean, absolvent al Universitatii de Nord Baia Mare (sectia Romana – Engleza) si a Facultatii de Teatru si Televiziune din Cluj (sectia Regie Teatru). Dupa o absenta de 6 ani, petrecuti in Statele Unite, Eugen Fat se intoarce in viata teatrala romaneasca, insa nu la Baia Mare, ci la Galati, unde este regizor angajat la Teatrul Dramatic “Fani Tardini”.

Carte de vizita

In 1997, a absolvit Universitatea de Nord Baia Mare, specializarea ROMANA- ENGLEZA, iar in 2007, Universitatea Babes Bolyai Cluj, Facultatea de Teatru si Televiziune, specializarea REGIE TEATRU, clasa lect. drd. Mona Chirila. A participat la numeroase festivaluri si workshopuri, dintre care cele mai recente: 2008 - Femeia ca un camp de lupta, de Matei Visniec, Festivalul International „FARA BARIERE”, Editia a II-a, Satu Mare, Festivalul „Zile si Nopti de Teatru European”, editia 2008, Braila, Festivalul Tineretului, editia a XXIII-a Piatra Neamt, Tot ce se da, dupa piesa cu acelasi titlu, de Ioan Peter – Festivalul National de Comedie, editia a XX-a, Galati, Barbierul din Sevilla feat. Cehov (episodul I: INTALNIREA / A. Talalkozas) – Festivalul National de Comedie, editia a XX-a, Galati.

La un an de la intoarcerea in tara, se remarca prin spectacolul “[nunta] – done by men”, adaptare dupa „Nunta” de A. P. Cehov, pus in scena la Teatrul de Nord Satu Mare, despre care s-a scris: „vehement contestat de catre un anumit public, adorat de altul, spectacolul are o viziune puternic novatoare, care iese din tiparul molatec si cuminte impus de scoala romaneasca de regie, un spectacol deosebit prin modul de abordare a unui text cehovian”. In 2007, spectacolul Femeia ca un camp de lupta de Matei Visniec a adus Teatrul Dramatic “Fani Tardini” in atentia miscarii teatrale din Romania si a ridicat nivelul de interes fata de activitatea desfasurata aici. Ca o recunoastere a valoarii sale, Eugen Fat, regizorul acestui spectacol, a fost nominalizat de catre Ziarul Financiar la sectiunea cel mai bun debut romanesc al anului 2007, la categoria „Cei mai buni artisti ai scenei romanesti”.

Reporter: Ce a insemnat experienta USA pentru tine?

Eugen Fat: Ruperea de Romania fiind brutala, Statele Unite au fost, inainte de toate, o intalnire initiatica de re-definire a atributelor fundamentale ale dorintelor si cautarilor mele, intalnire din care am iesit cu mai multa forta si clarviziune. Mi-am dat seama de asta abia cand m-am intors in Romania. Gasirea si confirmarea rostului meu si a drumului pe care vreau sa merg au venit in mod natural, odata cu asumarea acestei experiente. Acolo am gasit, cu certitudine, raspunsul si linistea la cautarile mele: teatrul. Nu m-am intors cu prea multe, dar cu ceea ce am acum pot sa (ma) cladesc...

Rep.: De ce Teatrul Dramatic “Fani Tardini”, Galati?

E.F.: “Fani Tardini”, acum doi ani, a fost printre putinele teatre care mi-au acordat incredere. Iar eu sunt un sentimental fidel si nu uit niciodata locuri, oameni, institutii.

Rep.: Pentru ce ai pleca din Galati, daca ar fi sa pleci?

E.F.: Au fost cateva momente in care mi-am pus intrebarea asta: daca ar fi sa plec, intr-adevar, pentru ce as pleca din Galati? Am framantari multe... ma intreb daca am forta necesara ca sa ma ridic, prin productiile mele, impreuna cu acest teatru... Daca cei din teatru au incredere in mine si multe altele... E important sa stii ca cei din jurul tau au incredere in tine si ca au aceleasi principii ca si tine. Mai ales atunci cand e vorba de munca din scena. Nu cred ca as parasi Teatrul “Fani Tardini”. Sunt multe lucruri bune acolo. Imi doresc sa merg si sa montez si in alta parte, in alte teatre, dar nu vreau sa parasesc Galatiul.

Rep.: Si asta nu crezi ca echivaleaza cu o limitare?

E.F.: Nu. Limitare pare, in general, senzatia de déjà vu pe care o tot resimt eu de la un spectacol la altul, de pe scena romaneasca. Spectacole ultra cuminti, care nu starnesc, nu pun probleme, nu emotioneaza. Limitare inseamna spaima omului de teatru fata de „sacralitatea” textului montat. Limitare inseamna actorul care urca pe scena, spune un text si habar nu are de ce-l spune asa. Limitare inseamna liniaritatea in defavoarea contrastului si as putea sa insir astfel de exemple la nesfarsit. Locul si spatiul nu limiteaza creatorul de teatru.

Rep.: Cum e publicul din Galati?

E.F.: Pentru mine, e foarte clar ca rolul creatorului de teatru este si acela de a „forma” un public, iar eu, ca regizor, doresc si incerc sa imbogatesc spiritual publicul care imi intalneste spectacolele. Relatia pe care o am cu publicul meu (ca despre altul nu ma prea trage ata sa vorbesc) este foarte stransa. Am inceput sa organizez la Galati, special pentru ei, niste cicluri de proiectii video cu spectacole mari (fapt care a fost gresit inteles de catre anumite persoane si, pe alocuri, eronat interpretat). Publicul zilelor noastre este unul care are acces la informatie si care are sansa de a avea mult mai multe optiuni ca acum 20 de ani. De aceea, este foarte important sa ai, ca manager de teatru, departament PR, chiar si regizor, stiinta si intelepciunea sa stii cum sa determini publicul sa aleaga optiunea teatru, dintre celelate optiuni. CE faci si, in special, CUM faci? Mai ales acum, in aceste timpuri. In aceste crize. In aceasta degringolada generala in care urma scapa turma, fiecare spectator castigat pe spectacol e o victorie. Premiera la Tot ce se da am jucat-o de 2 ori, la un interval de 30 minute, tocmai ca sa nu trimit acasa niciun spectator. A doua oara fac nebunia asta. Prima data, la Baia Mare, in 2006, in cadru Festivalului Atelier editia XIV, cu Intre noapte si zi, „nebunie” care m-a costat mult (rade). A fost pentru prima data in istoria teatrului din Galati cand o premiera s-a jucat de 2 ori una dupa alta. Am reusit sa fac acest lucru tocmai fiindca am avut alaturi de mine niste actori puternici, cu aceleasi principii ca ale mele, iar spectatorii sunt primii care apreciaza gesturile de genul asta.

Rep.: Cum sunt actorii galateni?

E.F.: Toti actorii din Galati cu care am lucrat sunt foarte buni. Dovada sunt festivalurile la care am fost invitati si premiile pe care le-am luat cu ei, de cand sunt angajat acolo. Odata cu angajarea mea, s-au mai adus 5 actori, 4 absolventi din Iasi si un actor de la Braila, cu care eu sper sa reusesc sa fac tot o parte din ceea ce mi-am propus sa realizez pentru Galati.

Rep.: Ce anume?

E.F.: Sa avem o nominalizare la premiile UNITER. E o promisiune fata de acest teatru pe care doresc mult sa o onorez.

Rep.: Poti sa faci o caracterizare a spectacolelor tale?

E.F.: Vii, colorate si pline cu ciorchini de emotii. Veniti sa gustati din ele!

Rep.: Cand iti putem vedea spectacolele la Baia Mare, sa nu mai fim nevoiti sa cautam masini ca sa ne duca la Satu Mare, Galati, Braila sau Piatra Neamt? Am vazut ca, la Satu Mare, unul din spectacolele tale s-a jucat de 9 ori in luna noiembrie.

E.F.: Da, stiu ca la Satu Mare, la premiera cu Barbierul din Sevilla feat. Cehov, jumatate din sala era numai public baimarean, iar afara, majoritatea masinilor parcate erau cu numar de Maramures. O parte din ei au venit si la Galati, la Festivalul de Comedie, ca sa vada spectacolul Tot ce se da. Nu stiu. Chiar nu stiu. Lucrul asta chiar nu depinde de mine. Nu ma pot autoinvita nici la Baia Mare si nici in alte locuri. Propunerea aceasta nu mi s-a adresat inca de catre Teatrul Municipal, iar raspunsul pe care il asteptati depinde, in mare masura, si de cei de aici. Da… cu text foarte putin sunt spectacolele mele – referitor la intrebarea precedenta. Nu-mi omor actorii cu zeci de pagini de memorat. Ma intereseaza ceea ce e dincolo de cuvant. Ma intereseaza multiplele fatete pe care le poate descoperi si comunica un actor, „traind” un personaj… Revenind la intrebarea asta, nu cred ca spectacolele mele vor putea fi vazute degraba aici. Poate ma insel. De aceea, repet, cred ca e mai bine sa-i intrebati pe cei competenti. Pana atunci, sper sa aveti parte, anul asta, de intalniri mirabilis (vorba unui intelept) si va invit sa mergeti sa vedeti spectacolul lui Radu Afrim, „Jocul de-a vacanta”, montat aici, la Baia Mare. Am toata increderea in el si il consider printre putinii regizori profesionisti din Romania. Detalii despre spectacolele mele mai puteti gasi pe http://360.yahoo.com/eugene_fate.

http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=8495

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.