Melchisedec Ştefănescu - primul arhiereu al Dunării de Jos

[dcp100168]

„Podoabă a Bisericii”

Melchisedec Ştefănescu - primul Arhiereu al Dunării de Jos

Născut în satul Gîrcina, judeţul Neamţ, Mihai Ştefănescu – cel care a fost Ierarh al Dunării de Jos - era al treilea din cei cincisprezece copii ai familiei preoţeşti Anastasia şi Petru Ştefănescu. Primul Arhiereu al Dunării de Jos a urmat şcoala din sat, a continuat şcoala de pe lângă Biserica din Neamţ şi, între 1834 şi 1842, Seminarul de la Socola. A absolvit studiile medii ca şef de promoţie, rostind un cuvânt în limba latină, încă de pe atunci conturându-se robusteţea cărturarului Melchisedec Ştefănescu de mai târziu. O vreme va rămâne la Catedra de Retorică, Pastorală şi Istorie a seminarului, fiind numit suplinitor de profesorul rector Filaret Scriban. Anul 1843 îi aduce tânărului absolvent hirotonirea ca ierodiacon pentru Biserica „Schimbarea la Faţă” din Mănăstirea Socola; în 1845, tânărul slujitor primeşte misiunea de duhovnic al seminarului. Urmează studii de limba rusă la Kiev, iar în 1851 devine „magistru în Teologie şi Litere”. Revine la Seminarul din Iaşi, unde predă, între altele, Ebraica, Latina şi Teologia Dogmatică.

Întâlnirea cu Galaţiul

Între 1851-1857 este numit rector al Seminarului din Huşi, în 1856 devine arhimandrit, iar în 29 august 1857 este desemnat reprezentant al clerului din Huşi în Divanul Ad-hoc. În aceste împrejurări îi cunoaşte pe Mihail Kogălniceanu şi pe viitorul domn Alexandru Ioan Cuza. În 15 ianuarie 1861 devine locţiitor al Episcopiei Huşilor, unde rămâne până în 17 noiembrie 1864; între timp este învestit arhiereu (30 decembrie 1862, la Iaşi).

Întâlnirea cu Galaţiul s-a produs în 17 noiembrie 1864, când Prea Sfinţitul Melchisedec Ştefănescu este numit locţiitor al Episcopiei Dunării de Jos, în 6 ianuarie 1865 devenind titularul acestei episcopii. Pe atunci, în jurisdicţia Eparhiei Dunării de Jos erau judeţele Covurlui, Brăila, Ismail şi Bolgrad.

Participă la nenumărate misiuni diplomatice şi politice în Rusia, Germania, Bulgaria, oriunde Biserica Mamă îl trimite. În vremea Războiului de Independenţă, Vlădica Melchisedec Ştefănescu animă speranţa în Viaţă şi Lumină a răniţilor, a creştinilor, trimite ajutoare pentru sprijinirea armatei.

A scris studii teologice, a tradus, a aşezat învăţătura Bisericii în sufletul creştinilor. A fost ales membru al Academiei Teologice din St. Petersburg (decembrie 1989), iar biblioteca personală a donat-o Academiei Române.

A trecut la Domnul în 16 mai 1892, fiind înmormântat în curtea Episcopiei Romanului. În periodicul BOR se aprecia că prin plecarea Episcopului Melchisedec Ştefănescu Biserica Ortodoxă Română „pierdea pe bărbatul cel mai cu ştiinţă dintre prelaţii contemporani… în care strălucea munca literară”, aprecia B. P. Haşdeu. Au considerat contemporanii săi că este „cea mai luminoasă figură a Bisericii, cel mai învăţat Apostol al României în cel de-al XIX-lea veac”, cum aprecia Simeon Relli.

Şi marele istoric Nicolae Iorga l-a perceput drept un Ierarh „de o largă cultură, cu o chemare ştiinţifică netăgăduită, om cinstit, modest şi binefăcător… o adevărată podoabă a Bisericii”. Uite-aşa se nasc... acatistele.

Dumnezeu să-l odihnească în pace şi, cine ştie, viaţa-i tulburată de răutăţile vremii şi ale oamenilor lipsiţi de Dumnezeu, faptele alese şi patriotismul său sperăm că nu vor fi trecute cu vederea mult timp…

http://www.viata-libera.ro/articol-Melc ... Jos_2.html

[dcp100168]

Omagiu adus, la Galaţi, episcopului Melchisedec Ştefănescu

Primul Episcop al Dunării de Jos şi unul dintre artizanii obţinerii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, Melchisedec Ştefănescu, a fost omagiat astăzi, 19 aprilie, la Galaţi. În cadrul unui dezbateri organizate la Centrul Eparhial din oraş s-a vorbit despre „Personalitatea Episcopului Melchisedec Ştefănescu şi rolul său în dobândirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române”. Gazda evenimentului a fost Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. Printre participanţi s-au numărat cadre didactice de la mai multe instituţii de învăţământ superior din Galaţi, profesori de Religie, elevi, studenţi şi seminarişti. Mai multe informaţii a oferit pentru TRINITAS TV, părintele conferenţiar Ionel Ene: „Melchisedec Ştefănescu este un reper nu doar pentru cultura românească şi pentru istoriografia românească bisericească. Se înscrie printre membrii fondatori ai Academiei Române. A fost unul din luptătorii pentru dobândirea autocefaliei, dar şi pentru creşterea duhovnicească a neamului acestuia”. Dezbaterea cu tema „Personalitatea Episcopului Melchisedec Ştefănescu şi rolul său în dobândirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române” a fost organizată de Arhiepiscopia Dunării de Jos în colaborare cu Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie din Galaţi.

http://www.basilica.ro/ro/stiri/omagiu_adus_episcopului_melchisedec_stefanescu_la_galati.html

[corbu]

...şi unul dintre artizanii obţinerii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române......A fost unul din luptătorii pentru dobândirea autocefaliei...

Adica, sa inteleg ca, de cand BOR este autocefala este mai usor pentru crestinii romani sa-si dobandeasca mantuirea, scopul final al oricarui crestin ortodox?

Ce legatura este intre obtinerea autocefaliei si dobandirea mantuirii, care este scopul declarat al oricarui crestin ortodox, ca sa ne mandrim cu obtinerea acestei autocefalii?

Astept raspunsuri care -avand in vedere ca e vorba de B.O.R.- nu includ conceptele de aviditate pentru putere absoluta, mandrie, fatarnicie, iubire de arginti...

Sau poate cineva, dinafara bisericii, sa enumere avantajele sale personale (in raport cu credinta si nu numai) rezultate din dobandirea de catre BOR a autocefaliei? Nu cred!

[dcp100168]

190 de ani de la naşterea Episcopului Melchisedec Ştefănescu

Pe 15 februarie se vor împlini 190 de ani de la naşterea marelui ierarh Melchisedec Ştefănescu. Pentru a marca această aniversare, la Roman şi Galaţi în special vor fi organizate evenimente speciale.
Melchisedec Ştefănescu s-a născut în Gârcina, jud. Neamţ.
A fost profesor de Seminar la Socola – Iaşi şi la Huşi, locţiitor de episcop la Huşi (1861-1864), episcop al Dunării de Jos cu sediul la Ismail (1864-1879), apoi al Romanului (1879-1892).
Este autorul unor valoroase lucrări de istorie, între care ”Cronica Huşilor şi a Episcopiei”, ”Cronica Romanului şi a Episcopiei”, ”Lipovenismul”, manuale pentru seminariile teologice. A devenit membru titular al Academiei Române în 1870 şi în 1882 vicepreşedintele ei.
O contribuţie importantă a avut Episcopul Melchisedec şi la Unirea Principatelor Române.
Înainte de trecerea sa la cele vesnice, la 16 mai 1892, Episcopul Melchisedec Stefanescu a creat prin testament o fundaţie prin care cerea să se acorde tinerilor burse de studii la Academia Duhovnicească din Kiev. Bilioteca şi colecţia sa numismatică au fost donate Academiei Române.

basilica.ro

[riaji]

Cred ca saracu` Casian deja plange de suparare ca de-acu` inainte lumea are sa-l compare cu Melchisedec Stefanescu. Poate-si baga picioarele si-si da si el demisia..