Jump to content

Proiectul "Case care plâng la Galaţi"


Recommended Posts

Posted

Proiect online

Case care plâng la Galaţi

“CaseCarePlâng”, un proiect început la Bucureşti în 2006 de mai mulţi studenţi şi masteranzi la Arhitectură, ar putea prinde rădăcini şi în Galaţi. Adică într-un oraş în care arhitectura urbană suferă de pe urma indiferenţei propriilor locuitori. George Dumitraşcu, un tânăr internaut gălăţean, a adaptat ideea şi a început să posteze, la http://casecareplang-in-galati.blogspot.com/, fotografii despre ororile Galaţiului contemporan. O iniţiativă de remarcat, mai ales în peisajul sărărcăcios al mişcării societăţii civile gălăţene în domeniul cultural.

Atitudine prin fotografie

Deşi proiectul naţional e unul complex (include expoziţii, participări la diferite evenimente), ideea iniţiatorilor este una cât se poate de simplă. «Atât timp cât privim case, le construim şi locuim în ele, arhitectura este un subiect de cultură, care ne priveşte pe toţi, profesionişti sau nu», prezintă siteul http://www.casecareplang.ro. Pe siteul gălăţeanului, care, de altfel, nu provine din domeniul arhitecturii, sunt deja «înfierate» Casa Nicolae Mantu, Palatul Simion Gheorghiu, casa de pe Str. Portului Nr. 6-8, Casa Balş de pe Str. Domnească Nr. 67 şi altele. «Nu ştiu ce efect poate avea un astfel de site. Nu mă astept la nimic. Ideal ar fi să schimbe ceva... să-i facă pe oameni să privească şi-n jurul lor. Mi-e teamă că dacă aceste poveşti nu se spun, se uită. Aşa e istoria. Şi-n Galaţi, istoria se uită mai repede decât oriunde în ţară», crede George Dumitraşcu. «Nu sunt primul din ţară care face aşa ceva. Cei de la CaseCarePlâng aveau deja doi colaboratori, unul din Ploieşti şi altul din Iaşi... Mi s-a permis să folosesc numele, dar cei din Bucureşti se gândesc să facă ceva complex, cu o bază de date comună. Nu mi-a luat mult să încep. În plimbările mele prin Galaţi fotografiez mereu», am aflat de la tânărul internaut, care este şi realizatorului unui blog despre oraşul în care s-a născut şi trăieşte - http://www.phakiru.blogspot.com.

Un oraş trebuie salvat

În prezent, iniţiatorii proiectului “CaseCarePlâng” lucrează la un plan de finanţare menit să asigure realizarea unei baze de date online şi administrarea acesteia. Aceasta va constitui premisa unui program mai amplu, întocmirea Arhivei Publice de Arhitectură a Oraşului Bucureşti, în colaborare cu o asociaţie din domeniu, Rhabillage. La Galaţi, schimbările din acest sens nu sunt foarte mari, cel puţin pe termen scurt. Dar cu puţin ajutor din partea concetăţenilor săi, iniţiativa gălăţeanului ar putea sta cel puţin la baza unei mişcări de tipul «Salvaţi Bucureştiul». Pentru că, la fel de bine, şi clădirile vechi ale Galaţiului - nu doar Casa Mantu, pentru care există deja o asociaţie - au nevoie ca de aer să fie salvate.

http://www.viata-libera.ro/articol-Case ... ati_2.html

Posted

DCP, nu ar trebui ca acest topic sa figureze undeva, mai legat de orasul Galati? mi se pare foarte important, ca idee acest proiect este extraordinar..

"Calculatoare si internet" parca e... putin mai departe :)

Poate la Social-Comunitate, macar..?

Just a thought...

Posted

Sectiunea asta e ceva mai "relaxata" decat cea de comunitate si am considerat ca aici subiectul poate ramane in top mai multa vreme.

Sa mai auzim niste opinii...

  • 1 year later...
Posted

Salvaţi casele vechi ale Galaţiului!

Multe dintre construcţiile-monument istoric ale urbei noastre sunt în paragină sau vandalizate de chiriaşii ţigani. Cele mai reprezentative construcţii lăsate în ruină sunt în centrul istoric al oraşului.

Tot mai puţine sunt clădirile care încă amintesc imaginea şi atmosfera Galaţiului de altă dată. Treptat, le-au luat locul construcţii cu o arhitectură îndoielnică, care desăvârşesc prostul gust arhitectonic. Alte imobile cu valoare istorică, care au supravieţuit miraculos, sunt supuse degradării, preluate abuziv sau refăcute superficial.

Una dintre cele mai valoroase clădiri din punct de vedere arhitectonic a fost Palatul „Simon Gheorghiu", situat pe strada Domnească nr. 24, menţionat pe lista monumentelor istorice din anul 2004. Respectivul imobil este de 10 ani într-o stare deplorabilă, iar la primul cutremur se va prăbuşi cu siguranţă.

Pe strada Domnească se află o altă casă de patrimoniu, aparţinând familiei moldovene Balş, din Iaşi. Clădirea se regăseşte pe lista monumentelor istorice ale Galaţiului ( GL-II-m-B-03023), fiind construită pe la mijlocul secolului al- XIX-lea. Imobilul respectiv a găzduit o vreme îndelungată celebrul restaurant „Bulevard". În prezent, clădirea şi-a pierdut aspectul original, iar tâmplăria din lemn a fost înlocuită cu termopan care distonează cu aerul de epocă.

O altă casă într-o stare deplorabilă este situată la intersecţia străzilor Dogăriei şi Moruzzi, care a apartinut avocatului Ştefan H. Ştefan, fost primar al Galaţiului. De ani buni, imobilul este locuit de ţigani, fiind transformat într-un focar de infecţie.

O arhitectură deosebită are şi casa care se găseşte lângă Parcul Eminescu şi fostul cinematograf Popular (actualul club Zodiar). Conform istoricului Ion Caşu, imobilul aparţinut lui George Fernic, întemeietorul Şantierului Naval, care mai târziu l-a vândut unui boier pe nume Miron.

Demne de menţionat sunt şi casele situate pe străzile Fraternităţii nr.9 ( lângă restaurantul Continental), strada Culturii nr. 7, Bălcescu nr.17 , Alexandu Ioan Cuza nr.62, Domnească nr.83, Traian 208, Mihai Eminescu nr.8, Traian nr. 112, Tecuci nr.132 , Tecuci nr.91 şi Universităţii nr.5.

Parfumul „târgului de altădată" este regretat şi de istoricul gălăţean Ion Caşu: „Înainte de 1950, casele din zona veche a oraşului erau foarte frumoase. În timp, multe dintre acestea au fost ocupate de familii nevoiaşe şi romi. Astăzi ele se află în paragină. Mare păcat că nu se face nimic pentru salvarea lor". În asentimentul istoricului şi a nenumăraţi gălăţeni Adevărul de Seară şi-a propus să lanseze un veritabil SOS pe această temă.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Campanie-Adevarul-Seara-Salvati-Galatiului_0_407359318.html

Posted

Salvaţi Palatul Simion Gheorghiu, una dintre cele mai frumoase clădiri istorice din Galaţi

Casa a fost construită în perioada 1923-1925 şi este declarată monument arhitectonic şi istoric.Respectivul imobil este, de peste două decenii, într-o stare deplorabilă, iar la primul cutremur se va prăbuşi cu siguranţă.

Una dintre cele mai frumoase clădiri istorice din Galaţi, aflate în ruină de mulţi ani este Palatul Simion Gheorghiu, situat pe strada Domnească 24. Casa a fost construită în perioada 1923-1925 şi este monument de arhitectură (categoria B), menţionat pe lista monumentelor istorice pe anul 2004.

Istoricul clădirii

Actuala clădire a fost construită pe terenul cumpărat în 1914 de Simion Gheorghiu pe strada Domnească, colţ cu Gamulea, de la familia Alexandrescu. Mai târziu, Simion Gheorghiu a vândut casa unui anume Demostene Hagimatias şi s-a mutat la Bucureşti. Prin anii 1960, clădirea a trecut în proprietatea statului fiind „naţionalizată".

Casa are următoarele nivele: subsol parţial, parter şi două etaje. Structura de rezistenţă este din zidărie de cărămidă, bolţile sunt tot din cărămidă iar planşeele din lemn şi metal. Principala particularitate a imobilului constă în deschiderile mari, în zona de acces.

Pe vremuri, clădirea avea la parter spaţii comerciale: Braseria Palace, Gioconda, Drogheria Forenţa. „Astăzi se mai păstrează pe partea laterală din strada Avântului monograma „SG", de la numele Simion Gheorghiu, dar în curând, fără o intervenţie promtă din partea autorităţilor, va dispărea odată cu clădirea", scrie profesorul Valentin Bodea în cartea „Monumente istorice şi de arhitectură din oraşul Galaţi".

De peste 20 de ani, imobilul se află într-o stare jalnică. Faţada încă rezistă, dar spatele clădirii s-a prăbuşit. „Pe vremea când eram la Direcţia de Cultură s-au făcut vreo trei studii de fezabilitate. S-a făcut chiar şi un proiect de consolidare. Totul a rămas doar la stadiu de intenţie. Chiar Ministrul Culturii la acea vreme, Răzvan Teodorescu a venit la Galaţi şi a hotărât ca imobilul să nu fie demolat", povesteşte istoricul Ion Caşu.

Primăria nu a putut să investească în reabilitare, din cauză că imobilul a fost revendicat de un fost proprietar. În acest moment existând un litigiu. „Ca cetăţean al acestei ţări sunt foarte nemulţumit de modul în care s-au dat legile cu retrocedările. Până Instanţa nu decide ce se va întâmpla cu clădirea, noi nu putem interveni", a declarat primarul Dumitru Nicolae în cadrul unei conferinţe de presă.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Galati-Salvati-Palatul-Simion-Gheorghiu_0_407359411.html

Posted

Casa Balş a fost clădită de meşteri levantini

O clădire monument-istoric ce aminteşte de parfumul târgului de altădată din Galaţi este Casa Balş, situată pe Domnească nr.67. Imobilul a fost lăsat mult timp să se degradeze, însă de câţiva ani, actualul proprietar a început lucrări de conservare şi de restaurare.

Conform site-ului Direcţiei de Cultură Galaţi, clădirea se regăseşte pe lista monumentelor istorice , fiind construită undeva pe la mijlocul secolului al- XIX-lea.

Istoricul clădirii

Paul Balş, un boier din Iaşi a obţinut locul în schimbul unor case mai vechi, în anul 1913. Casa existentă este construită în perioada 1913-1915. În anul 1922, prin ordonanţa de adjudecare transcrisă la Tribunalul Covurlui, sub numărul 3.909, casa a trecut în proprietatea lui I.D.Popovici, inginer şef la Şantierele Navale.

Casa are o arhitectură frumoasă şi unică. Pe frontispiciul casei înspre stradă, deasupra celor trei ferestre ale salonului cel mare, pe mijlocul faţadei, se afla un basorelief cu armele casei. Abordarea blazonului, specific popoarelor occidentale, era un obicei neobişnuit în ţara noastră.

De la Direcţia Judeţeană pentru Cultură am mai aflat că este un model de casă franţuzească, cladită de meşteri levantini. Este aşezată perpendicular pe strada Domnească, fapt ce demonstrează ideea de casa ţărănească. Intrarea din curte se făcea printr-o marchiză, pridvor stilizat, se urcau câteva trepte şi se ajungea într-o cameră mare, centrală, luminată pe sus printr-un tavan de sticlă şi ferestrele largi ale marchizei. Casa se prelungea cu geamlâc pe coridor, dând în camere cu diferite destinaţii.

Imobilul respectiv a găzduit o vreme îndelungată celebrul restaurant „Bulevard". Gălăţenii trecuţi de a doua vârstă îşi amintesc cu nostalgie despre Casa Balş. „Era o adevărată splendoare această casă. Clădirea era un veritabil monument de artă, maiestoasă, îngrijită. Centrul oraşului era unul din cele mai frumoase din ţară, vizitat de mulţi francezi, nemţi, greci", ne-a povestit despre frumuseţea aerului de mahala Victoriţa Bujoreanu, fostă învăţătoare. "Casa aceasta a fost de o frumuseţe rară. Nu existau în alte oraşe case cu o arhitectură mai deosebită. Păcat că nu s-a făcut nimic pentru păstrarea ei în forma originală", ne-a spus Ioan Manole, pensionar.

Parfumul „târgului de altădată" este regretat şi de istoricul gălăţean Ion Caşu: „Înainte de 1950, casele din zona veche a oraşului erau foarte frumoase. Astăzi ele se află în paragină. Mare păcat că nu se face nimic pentru salvarea lor".

În prezent, clădirea a intrat într-un proces de restaurare şi conservare. Actualul proprietar a înlocuit tâmplăria originală cu una de termopan şi astfel casa şi-a pierdut puţin din farmecul de epocă.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/galati_0_408559206.html

Posted

Conac boieresc, bântuit de fantome

Casa situată în Centru nu este declarată monument-istoric deşi are arhitectura unui conac boieresc. Structura de rezistenţă a clădirii este bună deşi nu a mai fost de foarte mult timp locuită sau renovată.

O clădire care aminteşte târgul negustoresc de altădată se găseşte lângă Parcul Eminescu şi fostul cinematograf Populai, vizavi de "Poşta mare din Centru".

Din informaţiile pe care le avem, casa a aparţinut unui boier grec, iar o lungă perioadă de vreme a găzduit diferite instituţii ale statului. A fost o perioadă sediul Cinematografiei şi sediul Poştei. În ultimii ani, în baza Legii 10/2001, conacul a fost retrocedat.

Structura de rezistenţă a clădirii este bună, deşi nu a mai fost de foarte mult timp locuită sau renovată. Despre casa din spatele parcului Eminescu ne-a povestit Cristian Călădaru, directorul Muzeului de Istorie din Galaţi. „A fost multă vreme cunoscută sub numele de Casa Poştei. Este o clădire frumoasă, în stil boieresc. Din câte am aflat, a fost revendicată de un urmaş al ultimului proprietar".

Gălăţenii car locuiesc în centrul oraşului îşi amintesc cu drag despre această casă. „Aici veneam să pun scrisori sau telegrame bunicilor. Casa arată foarte bine înainte. Era îngrijit, era un adevărat conac. Din păcate, de peste 10 ani casa a fost părăsită. Am auzit că are un nou proprietar. Să sperăm că se va îngriji de ea aşa cum se cuvine", ne-a spus Elena Bulişteanu, fost inginer.

Această idee ne-a împărtăşit-o şi gălăţeanul Vasile Tatu: „Această casă face parte din ansambulul arhitectural al oraşului şi ar trebui declarată monument-istoric. Conacul a fost construit de un boier de renume. La vremea aceea, Galaţiul era unul din cele mai frumoase oraşe din ţară, vizitat de mulţi francezi, nemţi, greci. Acum nu mai trece nimeni pe aici. Totul s-a transformat în ruină".

„Înainte de 1950, casele din zona veche a oraşului erau foarte frumoase. Astăzi ele se află în paragină. Mare păcat că nu se face nimic pentru salvarea lor", ne-a declarat istoricul gălăţean Ion Caşu.

Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie din Galaţi,spune că legislaţia din România privind clădirile cu valoare istorică nu este tocmai bună. „În Occident, dacă timp de trei ani nu te îngrijeşti de o casă cu valoare istorică, statul ţi-o confiscă. La noi, legislaţia este foarte permisivă".

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Galati-conac_boieresc-bantuit-arhitectura_0_410359050.html

Posted

mah Corinuto, daca in titlu ai pomenit de fantome, in articol, speriata fiind, ai dat bir cu fugitii si ai uitat sa mai spui cateva cuvinte si despre ele. bau-bauuuuuu!!

Posted

Monument istoric incendiat de un chiriaş în repetate rânduri

Clădirii de patrimoniu, situate pe strada Gării nr.53, îi dă foc periodic de un chiriaş al Primăriei. Municipalitatea a obţinut hotărâre judecătorească de evacuare, dar nu putut să o pună în aplicare din cauza Legii 202/2010.

Casa a fost construită în anul 1900 şi este declarată monument de arhitectură (codul GL-II-m-B-03050), menţionat în lista monumentelor istorice, din anul 2004. Conform informaţiilor pe care le-am primit, clădirea cu numărul 53 de pe strada Gării 53, a aparţinut unui mare boier gălăţean.

Deşi nu a mai fost restaurată şi renovată de foarte mulţi ani, încă se mai pot observa elementele decorative care-i conferă o notă distinctă clădirii. Sunt motive inspirate din registrul decorativ al bisericilor munteneşti-olteneşti. Cel mai evident element este friza superioară, o stilizare a simbolului funiei din decoraţia de biserică.

În casa din strada Gării, numărul 53, şi-a desfăşurat activitatea o vreme Ocolul Silvic. După naţionalizare, casa a trecut în patrimoniul Primăriei. În baza Legii 10/2001, un moştenitor a revendicat imobilul, iar în prezent există un litigiu între Primărie şi persoana respectivă.

În imobil locuiesc şapte familii. Dintre membrii acestora, patru sunt chiriaşi ai Primăriei, iar trei sunt proprietari. Oamenii spun că nu pot face nicio modificare deoarece clădirea este monument istoric.

„Structura de rezistenţă a clădirii este afectată şi este nevoie de lucrări de consolidare. Pe pereţii interiori au apărut crăpături. Am cumpărat materiale, dar nu le putem folosi. Ne trebuie zeci de mii de aprobări şi acte", ne-a declarat Aurelia Ştefan.

Mai mult, oamenii se plâng că imobilul este distrus de un chiriaş pe nume Nicolae Melinte. „Anul trecut a incendiat casa de vreo două ori. Este o persoană violentă, bea, nu munceşte. Ne este frică de el. Nu-şi plăteşte chiria şi utilităţile", spune Aurelia Ştefan.

Nicoleta Manole, purtătorul de cuvânt al Primăriei Galaţi, ne-a declarat că există o hotărâre de judecătorească de evacuare a chiariaşului Nicolae Melinte din 30 martie 2010: „Hotărârea nu a fost pusă în aplicare din cauza Legii 202/2010, care interzice evacuarea între 1 decembrie şi 1 martie. Bărbatul are restanţă la chirie de 8.176 de lei. Nu a plătit-o şi nici utilităţile din 2000.

Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie din Galaţi,spune că legislaţia din România privind clădirile cu valoare istorică este mult prea permisivă.„În Occident, dacă timp de trei ani nu te îngrijeşti de o casă cu valoare istorică, statul ţi-o confiscă. La noi, legislaţia este foarte permisivă".

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Galati-Monument-istoric-incendiat-chiriasi_0_411558951.html

Posted

Fostul Consulat German, în ruină

Casa situată pe stradă Culturii nu este declarată monument-istoric deşi are arhitectura unui conac boieresc. Imobilul a fost Consulatul German prin perioada anilor 1908-1910. În prezent, acesta este într-o stare deplorabilă şi are nevoie de consolidare.

O altă clădire care aminteşte de târgul negustoresc de altădată este imobilul situat pe strada Culturii la nr.7. Casa a fost construită în urmă cu peste 100 de ani şi a găzduit o vreme Consulatul German. În prezent, clădirea este într-o stare deplorabilă. Structura de rezistenţă a casei este şubrezită şi are nevoie urgentă de lucrări de consolidare.

Deşi nu a mai fost restaurată şi renovată de foarte mulţi ani, încă se mai pot observa elementele decorative care-i conferă o notă distinctă clădirii. De pildă, la intrarea in imobil se găsesc două statui de-o parte şi de alta a intrării, fiecare având câte un ulcior deasupra capului. Deasupra imobilului, în partea dinspre intrare, se mai pot observa două statuiete reprezentând doi copii şi un text cu iniţialele primului proprietar. Se distinge: un E în "stil clasic" şi un „E" stilizat.

Mai multe informaţii despre această casă am aflat de la istoricul gălăţean Tudose Tatu. „Aici a fost consulatul German prin perioada anilor 1908-1910 după care casa a devenit proprietatea unor negustori. Este într-o zonă în care locuiau oameni cu averi importante. În acea perioadă erau multe consulate la Galaţi".

Primăria n-a putut face lucrări de restaurare şi consolidare deoarece statul clădirii este incert. De la chiriaşi am aflat că jumătate de imobil aparţine unui proprietar, iar cealaltă jumătate este a Primăriei. „Pe vreme lui Ceauşescu, la zile mari, venea cineva şi mai văruia faţada. De peste 20 de ani, nimeni nu s-a interesat de această clădire. Pereţii sunt deterioraţi, plini de crăpături, iar acoperişul este stricat. Este păcat că nu se face nimic. Cunosc acest imobil de 50 de ani. Era de o frumuseţe rară", ne-a spus Victor Truţă, în vârstă de 80 de ani, vecinul din casa de alături.

Nu o dată statuetele au intrat în vizorul hoţilor. „Au vrut de multe ori să le fure, dar nu au putut. Sunt foarte grele. În urmă cu câţiva ani, a venit cineva de la Brăila să le cumpere. I-am trimis să discute la Primărie", mai spune Victor Truţă.

Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie din Galaţi, spune că legislaţia din România privind clădirile cu valoare istorică este mult prea permisivă. „În Occident, dacă timp de trei ani nu te îngrijeşti de o casă cu valoare istorică, statul ţi-o confiscă. La noi, legislaţia este permisivă".

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Galati-_Campanie-Adevarul-Seara-Galati-Fostul_0_412158856.html

Posted

Casa lui Ştefan H. Ştefan, părăginită

Chiar dacă nu are o mare valoare arhitecturală, casa este încărcată de istorie. Imobilul a a aparţinut celebrului avocat Ştefan H. Ştefan şi fost primar al Galaţiului.

Casa a fost construită la începutul anilor 90 şi este situată pe strada Dogăriei, numărul 88, la intersecţia cu strada Moruzi. Din informaţiile pe care le avem, clădirea a aparţinut avocatului Ştefan H. Ştefan, fost primar al Galaţiului (preşedinte de comisie interimară, în perioada ianuarie 1925-iulie1926). De ani buni aceasta este locuită de romii din zonă.

Pericol de infecţie

În ultima vreme, casa s-a transformat într-un focar de infecţie şi poate fi un real pericol pentru bolnavii Spitalului CFR, aflat în vecinătate. De pe blogul Case care plâng în Galaţi aflăm că numele lui Ştefan H. Ştefan se leagă şi ridicarea fostei Şcoli Gimnaziale C.A. Rosetti, situată pe strada Moruzi (astăzi anexa a Spitalului CFR Galaţi). „Fostul primar al Galaţiului, Ştefan H. Ştefan, este cunoscut pentru casele tip bloc pe care le închiria. Mai avea o casă lângă restaurantul„Panoramic”, astăzi demolată, şi una pe strada Nicolae Bălcescu”, ne-a declarat Tudose Tatu, istoric gălăţean.

Locatarii din zonă spun că imobilul este într-o stare jalnică de foarte mulţi ani. „Aici locuiesc familii de romi. Au distrus totul. Casa aceasta era foarte frumoasă în urmă cu 40 de ani, acum a devenit o ruină”, ne-a spus Sorin Gavrilă, 60 de ani. „Clădirea este într-o continuă degradare, atât pe exterior cât şi în interior. A rămas fără geamuri şi uşi. Este un dezastru şi un focar de infecţie pentru vecini. Mai grav este că Spitalul CFR este la doi paşi", spune Dana Simion, 45 de ani. „După anii 1950, foarte mulţi proprietari din zona veche a oraşului s-au mutat la bloc, iar casele au fost ocupate de familii nevoiaşe. Aşa s-a întâmplat cu imobilele de pe strada Moruzzi şi Griviţei”, spune istoricul Ion Caşu.

Cine a fost Ştefan H. Ştefan

Conform informaţiilor furnizate de istoricii gălăţeni, în anul 1914, Ştefan H. Ştefan l-a învins în alegeri pe Nicolae Iorga. La acea vreme, alegerile se desfăşurau ca-n zilele noastre, pe colegii electorale. Iorga a candidat la Galaţi, dar a fost învins de Ştefan H. Ştefan. Avocatul liberal era acţionar la uzina electrică a oraşului şi susţinător al introducerii tramvaielor pe străzile oraşului.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Salvati-Galatiului-Casa-Stefan-paraginita_0_412758777.html

Posted

Casa Nicolae Mantu, istorie în paragină

Clădirea a fost construită la începutul secolului XIX şi este o ruină, deşi este declarată de autorităţi monument istoric. Pentru refacerea imobilului în care a copilărit pictorul Nicolae Mantu, Primăria Galaţi a început în urmă cu doi ani o campanie de strângere de fonduri.

Frumoasa casă, în care au fost prezenţi cândva personalităţi ca George Enescu şi Ionel Teodoreanu, a ajuns astăzi o ruină. Imobilul figurează pe lista monumentelor istorice ale Galaţiului din anul 2004 (GL-IV-m-B-03146) şi a aparţinut surorii pictorului Elena Mantu. În această casă a copilărit şi a trăit Nicolae Mantu, cel mai bun pictor floralist român. Este o clădire mare, cu camere spaţioase, ce aminteşte de târgul de altădată al Galaţiului.

Conac boieresc, locuit doar de fantome

În casă se intra trecând prin curtea din faţă, apoi se urcau câteva trepte şi se ajungea în anticamera casei. Urmează o sufragerie şi un salon mare unde se servea dimineaţă cafeaua. Servitorii locuiau în partea de jos a clădirii.

După moartea fraţilor Mantu, casa a fost moştenită de Tecla Corvisianu, fiica Elenei Mantu. Aici a funcţionat un timp Filiala Galaţi a Arhivelor Statului şi apoi, până în 1990, Fondul Plastic.

Un document descoperit în arhivele Fondului Plastic arată că această casă fusese donată comunităţii artiştilor gălăţeni încă din 13 aprilie 1960. Cu toate acestea, după Revoluţie ea ajunge în proprietatea familiei Bădescu şi este lăsată în paragină.

În urmă cu doi ani, Primăria s-a decis să redea Casa Mantu circuitului cultural. În acest scop, primarul Dumitru Nicolae a început o campanie de strângere a fondurilor pentru cumpărarea şi refacerea imobilului din strada Alexandru Ioan Cuza, numărul 44. Actualul proprietar cere pentru casă în jur de 400.000 de euro, iar până acum s-au strâns circa 20.000 de lei. „Este vorba despre cei doi la sută din impozit pe care cetăţenii i-au îndreptat spre Fundaţia „Nicolae Mantu" şi despre ce s-a strâns în cutiile speciale montate în instituţii de cultură. Este o iniţitiavă lăudabilă şi sperăm să se concretizeze", ne-a declarat Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie Galaţi.

Pentru că banii donaţi de gălăţeni sunt insuficienţi, municipalitatea speră într-un ajutor şi de la Ministerul Culturii. „Trebuie să salvăm Casa Mantu! Mai mare ruşinea să nu rezolvăm această problemă. Ce să fac, dacă Instanţa ne-a luat dreptul de proprietate?", spune primarul Dumitru Nicolae.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Galati-casa-Nicolae_Mantu-istorie-Ministerul_Culturii_0_415758469.html

Posted

Clădirea „Pescăriilor Statului", sortită ruinei

Imobilul de pe strada Portului, numărul 56, a ajuns să arate deplorabil, deşi este declarat monument istoric. Gălăţenii care locuiesc în zona Portului îşi mai amintesc de mirosul de peşte preparat pentru conserve, ori de mirosul aerului sărat emanat de peştele oceanic adus pentru împachetare şi distribuţie

Clădirea este cuprinsă în lista din 2004 a monumentelor istorice ale Galatiului, cu indicatorul GL-II-m-B-03065, construirea ei realizându-se între anii 1912-1915. Conform lui Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Galaţi (DJCPNG), iniţiativa construirii unei pescării moderne la Galaţi aparţine Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, ministrului Nicolae Lahovary şi directorului Grigore Antipa.

La 1 iulie 1911, Ministerul Agriculturei şi Domeniilor prin Direcţiunea Pescăriilor înaintează către Primăria Galaţi adresa nr.40000. "În dorinţa de a da organizare cât mai practică şi mai sistematică comerţului mare de peşte din ţară, am hotărât construcţiunea mai multor hale mari de pescării, în diferite centre de producţie şi desfacere ale acestui articol. Între aceste desigur cea mai principală va fi cea din portul Galaţi, unde, urmând tradiţiunelor de până acum, voim să menţinem şi să dezvoltăm cel mai important centru al comerţului de pescării din ţară".

Investiţia urma să se compună dintr-un port de pescărie, o hală acoperită pentru vânzarea zilnică en gross a peştelui prin licitaţie publică, compartimente pentru comercianţii angrosişti şi comisionarii de peşte, o hală de ambalaj şi expediţie, staţia de încărcare a peştelui în vagoane, un frigorifer central, o piaţă pentru căruţele care cumpărau peşte pentru desfacere la sate, depozite de gheaţă. În scrisoarea nr.44534 din 23 iulie 1911, Ministrul N.Lahovary, mulţumeşte pentru graba răspunsului pozitiv şi refuză, în mod elegant, orice „(…)compensaţiune pentru comuna Galaţi în schimbul venitului de care se privează(…)”, arătând avantajele economice pe care le va avea oraşul după intrarea în funcţiune a halelor. La 27 iunie 1912 s-a pus piatra fundamentală în prezenţa consilierilor comunali şi a altor oficialităţi. Instalaţiile au fost făcute după ultimele mijloace ale tehnicii din Occident, cu frigorifere şi compartimente de pescărie. Exista şi o fabrică de gheaţă artificială, producând zilnic 500 kg. Maşinile erau dublate ca să nu înceteze lucrul în cazul în care se strica vreuna. Hala şi instalaţiile frigorifice ocupau 5.477 metri pătraţi. Structura de rezistenţă a clădirii este realizată din grinzi metalice şi bolţişoare de cărămidă. Inaugurarea a avut loc la 16 iunie 1915. „O cantitate mare de peşte de lux şi icre negre se exportau în marile oraşe din Occident, aducând statului român venituri însemnate şi contribuind la creşterea puterii economice a Galaţilor", ne-a spus Marius Mitrof.

Între cele două războaie mondiale, Pescăriile Statului au trecut în exploatarea Societăţii „Frigul". Instaurarea regimului comunist a adus modificări substanţiale atât ca formă de proprietate, cât şi la clădire. S-a desfiinţat planşeul dintre etaje, s-a modificat structura de rezistenţă a demolat coşul de la cazanul de aburi, s-a dezafectat linia ferată şi rampa pentru bărci.

Distrusă după Revoluţie

După decembrie 1989, intreprinderea Piscicola a devenit „Pescogal S.A". În urma privatizării, în decembrie 1999, fosta societate „Pescăriile Statului", a fost vândută societăţii comerciale „Helian Holding" cu sediul în Bucureşti. Administratorul acesteia foloseşte fostele spaţii de producţie ca depozit. Administrarea are loc prin S.C.PRUTUL S.A. care deţine 30 % din pachetul de acţiuni.

La intrarea principală a clădirii se găseşte o plăcuţă pe care scrie "Anghel Saligny -1915". Însă de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Proiectul Pescăriilor de la Galaţi aparţine inginerului G.Vidraşcu şi tot el a fost coordonatorul lucrărilor.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Galati-razboi-cladire-Vama-regim_comunism-Anghel_Saligny-monument_istoric_0_416958361.html

Posted

Casa doctorului Aristide Serfioti se dărâmă

Imobilul de pe strada Domnească, numărul 52, ar putea să dispară în curând ca urmare a degradării, dacă nu se întreprind mai repede lucrări de restaurare. Casa a fost construită în anul 1867 de doctorul Aristide Serfioti, personalitate marcantă a Galaţilor ultimii jumătăţi a secolului al XIX-lea, iar în anul 1898 a fost vândută avocatului Nicolae Dariu.

Casa face parte din „Ansamblul urban strada Domnească” şi se remarcă printr-o arhitectură în stilul neoclasic, cu elemente renascentiste. Din păcate, clădirea nu este marcată cu sigla monument istoric şi ca atare este într-un stadiu avansat de degradare.

Istoricul casei

După cum am aflat de la Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Galaţi (DJCPNG), la data de7 iunie 1867, Primăria Galaţi a înregistrat cererea doctorului Aristide Serfioti pentru construcţia unei case în strada Domnească, nr.80 (vechiul număr, actualmente fiind 52). Clădirea a fost proiectată de către Oscar Şwab, arhitectul Comisiunii Europene a Dunării. În planurile casei, la comanditar apare doctorul-doctor Aristide Serfioti.

Conform proiectului, la parter se aflau bucătăria, camera servitorilor, un coridor, intrarea, o anticameră, o sală de mese şi o cameră pentru musafiri, iar la etaj, trei camere, un coridor, o cameră de dormit, un cabinet şi un salon. Legătura dintre parter şi etaj se făcea printr-o scară interioară.

Arhitectura casei se înscrie, ca majoritatea caselor construite în acea perioadă, în stilul neoclasic, cu elemente renascentiste. În mod special atrage atenţia balconul cu rozete traforate, susţinut de atlanţi reprezentând fete, cele două nişe de la nivelul superior în care mai pot fi admirate şi astăzi două statui feminine. Frontoanele, frizele, acroterele, dar şi riflajul proeminent existent la primul nivel întregesc frumuseţea acestui edifici.

În jurul anului 1898 se pare că această casă a fost vândută avocatului N.N.Dariu, după cum reiese din arhiva anilor 1898-1913.

În această casă şi-a mai desfăşurat activitatea Comitetul Judeţean de Cultură şi Educaţie Socialistă, Starea Civilă, iar după 1990 a fost sediul Partidului Democrat.

Imobilul a fost revendicat de către moştenitorii avocatului N.N. Dariu şi retrocedat în natură. După retrocedare, moştenitorii au vândut proprietatea familiei Capriş.

Familia Capriş s-a prezentat, în anul 2007, la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Galaţi, pentru obţinerea avizului de specialitate în vederea demolării anexelor casei.

Direcţia de Cultură şi Patrimoniu a propus noului proprietar clasarea imobilului ca monument istoric, argumentând importanţa deosebită a acestuia. "Noul proprietar, supărat pe lucrările la Centrul de afaceri din imediata vecinătate, a dat de înţeles că nu doreşte acest lucru, deşi noi am precizat că imobilul odată ce a devenit monument istoric se bucură de o mai mare protecţie în cazurile în care este afectat de alte construcţii , iar în calitate de proprietar al monumentului istoric, dacă foloseşte imobilul pentru destinaţie de locuinţă, are câteva facilităţi acordate de legea privind protejarea monumentelor istorice. Imobilul suscită, în continuare interes pentru Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Galaţi, urmând să se facă noi demersuri pe lângă proprietar pentru clasarea acestuia”, ne-a precizat Marius Mitrof.

Cine a fost Aristide Serfioti

Aristide Serfioti s-a născut în localitatea Hydra din Grecia, la 20 iulie 1828, ca fiu al Mariei şi al lui Chiriac Serphiotis, de religie ortodoxă. După terminarea cursurilor elementare şi liceale în Grecia, se înscrie la Universitatea de Medicină „Ludvig-Maximilian” din München (Germania), pe care o termină în 1851, când îşi ia examenul de diplomă cu teza „De cholera morbo”. Practică medicina mai întâi în Austria, apoi, în 1853, vine în Moldova, stabilindu-se definitiv la Galaţi. La 15 ianuarie 1854 intră în serviciul armatei ca medic de batalion clasa I (asimilat gradului de locotenent) în postul de medic al Garnizoanei Galaţi. La 7 mai 1857 este numit medic şef al Spitalului Militar, având acum gradul de colonel. În 1870 demisionează din armată şi profesează ca medic civil la Spitalul „Elisabeta Doamna - Caritatea gălăţeană”( numit astfel în 1878) până în 1899, când iese la pensie. După numai un an, renunţă la pensie, optând pentru funcţia de medic primar al Spitalului „Sf. Spiridon” din Galaţi până în 1901, când demisionează, retrăgându-se din activitatea medicală. În 1863, împreună cu alţi opt medici, a înfiinţat „Societatea medicală” din Galaţi, după modelul „Societăţii medicale ştiinţifice” din Bucureşti, fiind preşedintele acesteia până în 1881. A condus, de asemenea, Comitetul Crucii Roşii, adunând fonduri pentru îngrijirea soldaţilor români răniţi în Războiul pentru independenţă.

Pentru meritele sale, pentru devotamentul în combaterea unor epidemii şi îngrijirea bolnavilor a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în gradul de comandor, „Steaua României” în gradul de ofiţer, ordinul rus „Sf. Stanislav” în gradul de comandor, ordinul „Coroana Prusiei” clasa a II-a, oferit de regele Prusiei etc. Încă din 1878 a cumpărat de la membri ai familiei Ghica moşia Calica din comuna Fileşti, cu o suprafaţă de 2.570 ha. Aici a construit în 1880 Biserica „Sf. Treime” şi un cavou, care astăzi sunt monumente istorice.

A murit în dimineaţa zilei de 24 iulie 1905, fiind înmormântat în cavoul familiei de la Fileşti, alături de soţia sa. Pe acest cavou este menţionat în limbile greacă şi română următorul înscris: „Prea iubitei sale AVROCOMI, născută XENO, 25 septembrie 1836 - 23 august 1885, inconsolabilul ei soţ Aristide Serfioti, doctor”.

Neavând copii, conform testamentului întocmit la 23 august 1903, moşia sa a rămas în proprietatea celor două surori ale lui, Scheva şi Elena, pentru toată durata vieţii lor, după care moşia urma să aparţină definitiv Spitalului „Elisabeta Doamna”. Tot prin acest testament se instituie premiul „Dr. Aristide Ch. Serfioti”, în valoare de 40.000 lei, patronat de Facultatea de Medicină din Bucureşti, şi se acorda din doi în doi ani celor mai bune lucrări medicale. Au fost lăsaţi, de asemenea, 10.000 lei pentru Azilul de copii din Galaţi. Cărţile din biblioteca sa medicală le-a donat Societăţii ştiinţifice medicale din Galaţi, iar pe cele beletristice - bibliotecii Liceului „Vasile Alecsandri”.

În semn de cinstire a memoriei acestei mari personalităţi a lumii medicale gălăţene, prin ordinul M.S. 149/ 14.09.2001 al Ministerului Apărării Naţionale, Spitalul Militar din Galaţi a primit numele doctorului Aristide Serfioti.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Aristide-Serfioti-Lucrarile-Centrul-Afaceri_0_419358145.html

Posted

Cavoul doctorului Aristide Serfioti, bijuterie cioplită în piatră

Ansamblul funerar monumental se află într-o avansată stare de degradare, trecerea anilor lăsând urme adânci asupra construcţiei. Ridicat în 1880, cavoul colonelului-doctor Aristide Serfioti necesită lucrări urgente de conservare şi reabilitare.

În anul 1878, doctorul Aristide Serfioti a cumpărat de la membrii familiei domnitorului Ghica, moşia Calica pe care se află actualul cartier Fileşti. Acolo a construit biserica cu hramul "Sfânta Treime" în locul altui lăcas de cult, din chirpici, datând de la 1845. În anul 1880, a realizat un cavou pentru familia sa, o construcţie impunătoare, ca o bazilică în miniatură. Din păcate, trecerea anilor şi dezinteresul moştenitorilor doctorului Serfioti au făcut ca ansamblul funerar să se deterioreze.

Construcţia şi-a păstrat frumuseţea de odinioară, însă la exterior se observă că materialul este fisurat, iar unele porţiuni din marmură sunt desprinse. Portiţa care permite accesul în încăperea centrală a construcţiei neoclasice, o adevărată bijuterie dantelată, are elementele decorative rupte. De asemenea, postamentul unuia dintre cele două elemente decorative aflate pe cavou, a suferit o intervenţie, în sensul înlocuirii pietrei cu cărămidă şi apoi tencuirea stângace cu ciment. Liantul folosit la îmbinarea plăcilor a dispărut de-a lungul timpului datorită acţiunii factorilor climatici: ploi, vânt, îngheţ, soare, permiţând apariţia infiltraţiilor la demisol. „Din cauza infiltraţiilor, în întreg interiorul cavoului, fresca s-a degradat iremediabil, pe suprafeţe întinse, atât pe tavan, cât şi pe pereţi. Pe unele porţiuni aceasta mai poate fi observată şi poate constitui model de restaurare”, ne-a precizat Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Galaţi (DJCPNG).

Cavoul este alcătuit din două nivele: unul la demisol, iar celălalt de forma unei terase în trepte. Construcţia în sine, prin volumele aerodinamice conţinute, prin formele suple, sprintene, armonios închegate, dă senzaţia de înălţare, de perfectă verticalitate, de forţă ascensională. Monumentul funerar dispune pe laturi şi de o fortificaţie prevăzută cu metereze. Pe latura de răsărit a terasei se înalţă partea cea mai interesantă a cavoului, o adevarată bijuterie artistică cioplită în piatră, care impresionează prin formele elansate ale elementelor ce o compun, prin decoraţia atât de variată si maiestrit lucrată. Ansamblul arhitectural de la acest nivel, construit în stil neoclasic, este alcătuit dintr-o încăpere centrală, cu deschideri spre răsărit şi apus, şi două abside laterale. Faţadele de pe laturile de est şi vest se prezintă sub forma a doua arcade ogivale cu arcuri suprapuse, înscrise în trunchiul piramidei de piatră a acoperişului. Coborând la demisol, nu se poate să nu se observe marmura placată în model pe pardoseală. În încăperea de la intrare se află mormintele, acoperite cu pietre de mormânt, confecţionate din marmură albastră ale tatălui, mamei şi mătuşii doctorului Serfioti. Pereţii şi tavanul sunt pictaţi în tehnica frescă, culorile vii, care se mai pot observa foarte bine pe alocuri, fiind mărturie a măiestriei pictorului. Accesul în camera mortuară se face printr-o uşă, în două canate, din fier forjat, cu model. Nu poate să nu atragă atenţia feroneria acestei uşi (balamale, mânere). În camera mortuară a ctitorilor, pe peretele de la est se află o troiţă, confecţionată din marmură albă de Carara.Arcada troiţei se sprijină pe două coloane, toate fiind sculptate, reprezentând motive vegetale. În interiorul troiţei se află o icoană pictată pe lemn, reprezentând Sf.Treime. Pe laturile dinspre sud şi nord, ferestrele ,executate din fier forjat,au vitralii. În mijlocul camerei mortuare se află mormântul doctorului Aristide Serfioti, acoperit cu placă de marmură albastră. Alături, se află mormântul soţiei sale, piatra de mormânt, confecţionată tot din marmură albastră, având forma unui sicriu.

Situaţia juridică incertă a monumentului împiedică autorităţile locale să demareze lucrări de reabilitare. „Din discuţia cu parohul George Postolachi, preotul bisericii în curtea căreia se află monumentul, a reieşit că urmaşi de-ai ctitorului, care locuiesc în Grecia, au venit şi au fotografiat cavoul şi biserica dar n-au mai revenit ”, a conchis Marius Mitrof.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Cavoul-Serfioti-bijuterie-cioplita-reabilitare_0_419958057.html

Posted

"Poarta hanului turcesc", istorie în paragină!

Deşi declarat monument istoric acest vestigiu datând din secolul al XIX-lea rezistă eroic indiferenţei. Monumentul a fost aproape distrus prin „restaurarea” din anii '90 care a eliminat elementele decorative clasice şi ionice.

Pe strada Egalităţii la numărul 16, între două blocuri de locuinţe, se află ceea ce a mai rămas din hanul demolat în anul 1984, de către autorităţile comuniste. Este vorba de o poartă monumentală, construită din cărămidă, o poartă de acces în curtea unui vechi han, de la începutul secolului al XIX-lea, sau poate mai vechi.

De la Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Galaţi (DJCPNG), am aflat că Hanul era compus dinntr-un complex de clădiri, spaţiile de cazare fiind dispuse pe cele două laturi ale curţii mari. Accesul principal la han se făcea printr-o poartă monumentală din strada Egalităţii existând un acces secundar şi prin “Uliţa de lângă mal”, devenită ulterior , strada Cuza Vodă. "Influenţa otomană, puternic înrădăcinată în societate, în perioada domniilor fanariote, când işlicul, giubeaua, turbanul şi papucii constituiau moda vestimentară, s-a făcut simţită şi în domeniul construcţiilor civile în care erau incluse şi hanurile", spune Marius Mitrof.

Descrierea monumentului

Poarta de han, martor mut al vieţii tumultoase a schelei Galaţilor de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea, are o arhitectură specifică acelei perioade, materialul de construcţie folosit fiind cărămida, ceea ce denotă că era un han cu pretenţii, în care cei care erau găzduiţi trebuiau să se simtă în siguranţă. Intrarea principală este sub forma unei arcade cu arhivoltă. Elemente decorative, reprezentând astrul zilei, se regăsesc de o parte şi de alta a arcului subînălţat. Olane acopereau cornişa profilată de la partea superioară, iar în zid se află câte o pereche de pilaştri în stil ionic, dispuse de o parte şi de alta a intrării. Deasupra acoperişului se află două coloane ale căror capete superioare sunt acoperite cu olane. Tot pe acoperiş, situat pe axul arcadei, se află al cincilea stâlp, care, în prezent este parţial distrus.

În repertoriul hanurilor din Moldova, din secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, este cuprins şi cel din Galaţi de pe strada Egalităţii.

Lucrările şantierului pentru construirea noilor blocuri în perioada 1982-1984, au necesitat demolarea caselor din împrejurimi şi a însăşi construcţiei din curtea căreia servea ca mijloc de acces, poarta rămânând astfel, izolată şi degradată.

Cum să distrugi un monument

În anul 1982, un muncitor constructor neglijent care manipula un utilaj al şantierului, a demolat o parte din zidul în care era prinsă poarta; în anul 1984 s-a demolat toată construcţia, după care au existat unele încercări nereuşite de restaurare.

Pentru salvarea acestei porţi de han autorităţile locale au încercat să intervină pentru restaurarea ei. A fost elaborat în acest sens un proiect de către arhitectul Liviu Durbacă, având calculul de rezistenţă al inginerei Silvia Georgescu.

Proiectul prevedea şi amenajarea spaţiului din spatele porţii, transformarea lui într-un loc de odihnă şi relaxare.

Lucrările de restaurare au început în anul 1995, fiind încredinţate pentru execuţie S.C. "Construcţii şi reparaţii" S.A. (desprinsă din fostul RACRAL). Ele au demarat foarte greu, fiind în cele din urmă abandonate. "A fost completat doar zidul cu cărămidă subţire, de o structură asemănătoare cu a monumentului, şi s-au tencuit pereţii. Firidele exterioare au rămas neterminate, iar ornamentaţia nu a mai fost efectuată. Nici parcul propus nu a fost amenajat. Din păcate, în acest stadiu se află şi în prezent poarta fostului han de la începutul secolului al XIX-lea, singura care a scăpat ca prin minune de bombardamentele la care a fost supus Galaţiul în cel de-al doilea război mondial", ne-a precizat Marius Mitrof.

Consulatul Turciei, interesat de "poartă"

Prin anul 2007, Consulatul Turciei de la Constanţa solicită Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Galaţi, date despre acest monument istoric, în vederea finanţării de către statul turc a restaurării Porţii de han. Instituţia românească a salutat iniţiativa consulatului şi a comunicat datele solicitate. Nu se cunoaşte din ce motiv proiectul nu s-a putut materializa.

În anul 2009, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Galaţi, în virtutea atribuţiilor stabilite de actele normative care îi reglementează activitatea, a înaintat mai multe adrese atât proprietarului acestui monument, Primăria Galaţi, pentru a se implica, în calitate de proprietar, în restaurarea fidelă, conservarea şi valorificarea acestui monument, cât şi Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru a sprijini financiar valorificarea acestui bun de patrimoniu.

"Conştienţi de potenţialul turistic pe care îl are acest monument istoric, noi nu am abandonat ideea valorificării din punct de vedere al turismului cultural al acestuia şi ne-am propus pentru anul 2011 să continuăm demersurile făcute pe lângă primărie şi o restabilire a unei relaţii durabile, culturale, cu Consulatul Turciei", a încheiat consilierul DJCPNG.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Salvati-Galatiului-Poarta-istorie-paragina_0_421157953.html

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.