Jump to content

Poate fi salvat Brateşul?


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Poate fi salvat Brateşul?

Demersurilor noastre gazetăreşti cu privire la soarta cruntă a Lacului Brateş, de fapt a ceea ce a mai rămas din el au răspuns de‑a lungul anilor mai mulţi cititori. Nu o dată, aceştia au venit şi cu idei. La fel, zilele acestea, a venit şi cititorul nostru Valeriu Carp, un gălăţean, fost proiectant la fosta întreprindere de amenajări funciare. N‑a venit cu mâna goală, ci cu "un proiect de salvare a lacului". Mai mult decât atât, ne‑a demonstrat cu acte că lucrarea a fost înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. Înainte de orice ne‑a mărturisit că ideea i‑a venit în urma articolelor apărute în ziarul nostru pe această temă.

Piscicultură şi agrement

Iată cum îşi începe dumnealui pledoaria scrisă pentru� Brateş. "Lacul, în suprafaţă de 2.100 hectare are, în principal, funcţia de polder, adică de atenuare a viiturilor din bazinul hidrografic Chineja şi, în subsidiar, cea de suport pentru o eventuală producţie şi exploatare piscicolă. Dar, după 40 de ani de exploatare, fundul lacului s‑a colmatat din cauza aluviunilor aduse de viiturile de pe Chineja. Aşa că, în câţiva ani, lacul se poate transforma într‑o mlaştină cu efectele de rigoare asupra mediului înconjurător: aer pestilenţial şi roiuri de ţânţari în imediata apropiere a municipiului Galaţi."

Nu intrăm în toate detaliile expuse de cititorul nostru cu privire la proiectul pe care l‑a făcut cu gândul la salvarea Brateşului. Reţinem, totuşi, gestul cititorului nostru şi preocuparea. Lucrarea (studiu de prefezabilitate finalizat în 2007) face referire concretă la folosirea unei tehnologii noi cu privire la funcţionarea ca polder în regim de amenajare complexă a lacului. Documentaţia întocmită de proiectantul Valeriu Carp a avut la bază toate detaliile tehnice necesare şi are următoarele obiective: un decantor de mari dimensiuni cu livrare de apă curată consumatorilor; o amenajare piscicolă în partea de sud şi limitrof faţă de decantor care, la rându‑i, poate prelua un debit de viitură.

În partea de vest a lacului proiectul prevede şi o zonă de agrement cu plaja existentă, dar şi cu o extindere de plajă; o pistă pentru întreceri nautice; două platforme pentru case de vacanţă; port de iahting şi pescuit sportiv; construcţii hidrotehnice, inclusiv o staţie de pompare pentru echilibrarea debitelor, menţinerea nivelelor de apă la cote optime şi funcţionale în tot sistemul, evacuarea apelor în funcţie de nevoile tehnologice; drumuri de acces pe diguri cu două treceri de nivel la calea ferată Galaţi‑Bârlad, un drum ce ar putea face legătura cu baza nautică şi unul cu amenajarea piscicolă şi cu platformele caselor de vacanţă.

Cu mâlul pe verticală

Pentru execuţia acestei lucrări de proporţii, proiectantul precizează că se va disloca o cantitate uriaşă de pământ de pe fundul lacului după ce se vor fi executat vidarea şi drenarea. Evident, adâncimea de săpare e determinată de înălţimea coloanei de apă din decantor, amenajare piscicolă şi zona de agrement stabilită, iar surplusul de pământ ar putea fi folosit în zonele joase din cartierul Dimitrie Cantemir, viitorul cartier Barboşi, precum şi la alte proiecte de sistematizare urbană pe verticală.

Valeriu Carp crede în proiectul său şi ne spune că, dacă va fi pus în operă, Brateşul ar putea deveni o uriaşă zonă de agrement pentru gălăţeni, un mare producător de peşte şi un obiectiv turistic de primă mărime.

După ani şi ani în care nu s‑a făcut nimic pentru salvarea Lacului Brateş, propunerea‑proiect de reabilitare a cititorului nostru ar putea constitui un punct de plecare în ideea de a se face ceva. Nimic nu se poate face însă fără bani, or investiţia se ridică la mai multe zeci de milioane de euro. Ştim că, deocamdată, un grup de investitori a preluat Brateşul în ideea de a‑l transforma în câţiva ani într‑o puternică capacitate de producţie piscicolă, aşa cum a şi fost cu mulţi ani în urmă. Până atunci însă trebuie consolidate şi eventual înălţate digurile de apărare pentru preluarea unei cantităţi mai mari de apă, dar înainte de orice ar trebui asanat întregul fund al lacului. Nu ştiu, nu ştim dacă cei care încearcă acum să facă ceva chiar au puterea să facă o treabă serioasă, dacă intenţionează ca, în perspectivă, să se ocupe şi de partea de agrement. În orice caz, proiectul conceput de un specialist în domeniu trebuie luat în seamă şi, de ce nu?, folosit.

Noi, aşa cum am procedat întotdeauna, salutăm şi dăm curs oricărei idei de salvare a Brateşului de la înecul în mâlul gros ce‑i acoperă fundul, îi tulbură puţinele ape şi tinde să‑l sufoce.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=22130

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Lacul Brateş poate deveni o bază internaţională de agrement

Citind articolul serial „Brateşul – de la agonie la… speranţă!” am fost răscolit sufleteşte de agonia în care se zbate un areal ideal pentru implementarea unui proiect, care să asigure într-adevăr o dezvoltare durabilă în mai multe domenii: agrement, sport, turism, surse energetice total ecologice. Din păcate în toţi anii post-revoluţionari în afară de declaraţi sforăitoare, organele locale şi centrale îndrituite în acest domeniu n-au realizat nimic, doar presa locală mai dezamorsează mecanismul de alarmare şi mai aduce la rampa informării colective probleme de importanţă generală care îşi aşteaptă soluţionarea de zeci de ani. Aşa cum s-a subliniat în articolul menţionat, problematica Brateşului este complexă şi tocmai din acest motiv trebuie tratată exhaustiv, dar şi în amănunt, astfel în cât să nu fie omisă importanţa, dimensiunea locală a unei întinderi de ape vecină cu o uriaşă aglomerare urbană, precum este Galaţiul. Ca un om cu simţul măsurii tehnice mai dezvoltat deşi, nu-s specializat în acvacultură şi piscicultură) îmi permit a prezenta următoarele soluţii salvatoare pentru acest imens rezervor de apă în microclimatul zonei.

Consider că oraşul Galaţi, cu împrejurimile sale (Dunărea, Brateşul, Prutul, Siretul) constituie un areal ideal pentru implementarea unui proiect susţinut de fonduri ale U.E. care să asigure într-adevăr o dezvoltare durabilă în mai multe domenii.

- Dezvoltarea surselor de energie nepoluante prin amplasarea pe toate cursurile de ape curgătoare (canalele lacului Brateş, pe malurile Dunării, ale Siretului ş.a.) a unor hidrocentrale plutitoare (conform brevetului de invenţie oferit de subsemnatul).

- Deocamdată şi adâncirea lacului Brateş în paralel cu proiectarea şi executarea unor filtre ecologice care se vor monta la toate canalele care deversează apele poluante în lacul Brateş.

- Organizarea în cadrul unor întreprinderi de profil a activităţii de proiectare şi execuţie a următoarelor mijloace de agrement: ambarcaţiuni cu propulsare ecologice; carusele hidraulice acţionate muscular; hidroglisor cu propulsor acţionat muscular

- Amenajarea pe malul lacului Brateş a plajelor şi a spaţiilor de utilizare a tuturor mijloacelor tehnice de agrement, sport turism menţionate la poziţia III.

Cu asemenea mijloace energetice şi de agrement menţionate mai sus sunt convins că am putea transforma Brateşul dintr-un lac cu o stare ecologică, hidrologică şi sanitară precară într-un areal ideal din punct de vedere ecologic şi social la nivel mondial. La un calcul sumar putem susţine că toate cheltuielile pentru realizarea unui asemenea obiectiv (proiectare + execuţie) indiferent de mărimea lui vor putea fi recuperate în maximum 5 ani.

http://www.viata-libera.ro/articol-Lacu ... ent_2.html

Link to comment
Share on other sites

Idei cred ca are oricine. Porturi, agrement etc., etc. Dar cine ar investi in treaba asta? Decolmatarea a 2.100 hectare?? Si-a pus autorul studiului problema costurilor, a recuperarii cheltuielilor?? Oricum, e de remarcat faptul ca omul a avut grija sa-si inregistreze ideea la OSIM. Probabil ca de acum inainte, orice ar dori sa faca ceva cu lacul asta va trebui sa plateasca si "drepturi de autor" :lol:

Link to comment
Share on other sites

  • 5 weeks later...

Frumoasa utopie.....Oare cand vom realiza ca parerea noastra, a celor neajunsi in "scaunele inalte" ale politicii( sau in postura celor ce se afla in spatele acestor scaune), nu a contat si nu va conta niciodata, atat timp cat suntem o simpla masa de manevra? :oops: :(

Link to comment
Share on other sites

  • 3 months later...

Brateşul rămâne în continuare o rană deschisă şi, probabil, aşa cum stau lucrurile acum, va „evolua” spre cangrenă *

Concesionarea Brateşului, luarea sa în administrare de către un grup format din cinci persoane, în decembrie 2006, însemna speranţa că Brateşul ar fi putut deveni o puternică fermă piscicolă, că digurile actuale ar fi putut fi consolidate şi că pe piaţa Galaţiului ar fi putut exista peşte la un preţ mai mic.

Jos braconierii, sus braconierii!

Care e acum situaţia Brateşului? Iată ce ne-a răspuns ing. Grigore Mihalache, una dintre părţile ce intrase în asocierea în participaţiune de care am vorbit.

„Brateşul e acum în aceeaşi situaţie în care a fost înainte de încercarea noastră de a face ceva. Concret, e pe mâna braconierilor. Mă întrebaţi de ce? Pentru că asocierea s-a destrămat, pentru că trei din cei cinci erau, de fapt, neserioşi”.

„Faptul că se reuşise concesionarea terenului de sub luciul de ape ale Brateşului fusese, cel puţin pentru o scurtă perioadă de timp, un pas înainte”.

„Pentru că Rusu Stelian deţinea activele fostei ferme piscicole gălăţene a constituit baza concesionării făcute ulterior cu sprijinul meu, care ştiam ce, cum şi unde trebuie intervenit pentru a se obţine concesionarea. S-a şi făcut aceasta prin atribuire directă, pe baza activelor de care am amintit”.

„Personal am reuşit să stârpesc braconajul pentru o perioadă de timp, angajându-i pe braconierii din zonă la pescuit în apele împuţinate ale Brateşului”.

Urma să populăm apoi cu puiet de peşte pe care l-am produs personal, pe cheltuieli proprii, la firma mea - Grig Impex. Dar, între timp, domnul Rusu Stelian a decedat şi, întrucât acesta nu mai exista, iar ceilalţi asociaţi au fost neserioşi, societatea în participaţiune s-a desfiinţat”.

Brateşul? Doar trăim în România…

Bine, dar ca să populezi cu puiet de peşte, pentru a mări producţia se hotărâse, nu-i aşa?, că digurile de la Brateş ar fi trebuit reabilitate, consolidate şi înălţate.

„Da, asta era treaba Sucursalei Galaţi a Administraţiei Naţionale de îmbunătăţiri Funciare (ANIF). Ştiu că exista un proiect şi un program în acest sens, dar că, din lipsa banilor, nu s-a mai făcut nimic”.

Cum aţi vedea rezolvarea situaţiei Brateşului, măcar ca un potenţial bazin piscicol, sursă de peşte mai ieftin pentru gălăţeni şi nu numai?

„Nu ştiu, e foarte complicat. E greu de găsit un investitor serios, unul cu potenţă financiară, dar şi cu gândul bun de a face o investiţie, pe termen lung, durabilă. Ar trebui ca cei de la Administraţia Domeniilor Statului (ADS) să organizeze o licitaţie deschisă”.

„Dar, cine ştie… Ştiţi, trăim doar în România. Apoi, problema ar trebui tratată foarte serios; ar trebui consolidate şi înălţate diguri, decolmatat fundul lacului, populat cu peşte, asigurată paza lacului etc. N-are rost să intrăm acum în detalii de acest gen, atât timp când situaţia juridică a Brateşului e, la fel, una incertă”.

Cât peşte s-ar putea produce dacă ar exista o firmă serioasă care să se ocupe, cum spuneam, măcar de soarta piscicolă a Brateşului? Pentru o primă etapă s-ar putea produce cam 2.000 de tone de peşte într-un an de zile”.

… Doar interese de grup

Ce vroiau, de fapt, ceilalţi membri ai asocierii în participaţiune deja dezmembrată?

„Au vrut să realizeze concesionarea pe 49 de ani de care am vorbit ca fiind condiţia de bază pentru tot ceea ce avea să urmeze, dar, aşa cum am fost nevoit să înţeleg ulterior, nu vroiau decât să vândă concesiunea”.

„Ar fi vrut, din câte am înţeles, să vândă concesiunea pentru patru milioane de euro unui cetăţean arab, care învârtea nu ştiu ce afaceri. Am aflat, de asemenea, că arabul ar fi vrut să dea numai două milioane de euro şi astfel afacerea a căzut”.

Aşadar, dragi gălăţeni, realitatea de astăzi a Brateşului este una dezastruoasă. în episodul următor vă vom supune atenţiei punctul de vedere al altui pion al afacerii ratate.

E vorba de Robert Mihai Rusu, fiul domnului Stelian Rusu, cel ce deţinea şi deţine legal activele fostei societăţi piscicole gălăţene (Pescogal – ferma piscicolă Rateş), active pe baza cărora, probabil, s-ar mai putea încerca din nou concesionarea.

Sursa

Link to comment
Share on other sites

  • 2 years later...

Brateşul ar putea fi amenajat ca lac de agrement

Lacul Brateş, un luciu de apă de peste 3.000 de hectare aflat chiar la marginea oraşului Galaţi, este pe cale să devină un paradis nautic. Ideea aparţine unui tânăr om de afaceri - Bogdan Lefter (38 ani) - care vrea să investească în zona lacului pentru a-şi satisface o pasiune mai veche: windsurfingul.

Până la Revoluţie, pe lacul Brateş funcţiona una dintre cele mai mari ferme piscicole din România. Peste 3000 de hectare de luciu de apă, de sub care se scoteau anual câteva mii de tone de peşte. Mai mult decât atât, la malul vestic al lacului funcţiona o plajă publică ce atrăgea în sezonul estival peste 1.000 de oameni pe zi.

După 1989, însă, lucrurile au luat-o razna. Activitatea piscicolă a fost abandonată ca urmare a falimentului fabricii de conserve Pescogal (care deţinea şi lacul), peştele a dispărut în năvoadele braconierilor, iar plaja a fost lăsată de izbelişte.

De-abia după anul 2000 au apărut semne că lucrurile s-ar putea îndrepta, după ce complexul turistic de pe malul lacului - şi plaja aferentă - au reintrat în circuit. Chiar dacă tradiţia relaxării la malul lacului Brateş nu mai e ce a fost, există premize ca lucrurile să se schimbe în curând, ca urmare a proiectului pregătit de tânărul inginer gălăţean Bogdan Lefter.

La doar 38 de ani, inginerul Bogdan Lefter pare să fi găsit deja cheia succesului în afaceri. Născut la Podul Iloaiei (Iaşi), el a făcut facultatea de horticultură şi, de circa 10 ani, este stabilit la Galaţi şi patronează o fermă agricolă performantă: 2.000 ha de arabil, 75 ha de livadă, 10 ha de vie şi 5.000 mp de seră de flori.

Deşi pasiunea lui de bază este horticultura, spune că are un interes la fel de mare şi pentru sporturile nautice, în special pentru windsurfing. „Sunt născut într-un loc unde apa este o raritate şi am făcut o pasiune pentru ea. îmi place să înot, sunt înnebunit să pescuiesc dar, mai presus de toate, ador să merg pe apă cu o planşă şi o pânză", ne-a mărturisit inginerul.

El ne-a mai spus că are în plan construirea unei baze nautice la lacul Brateş, special pentru windsurfing, dar şi pentru alte sporturi pe apă. „Locul este foarte potrivit pentru aşa ceva. Deocamdată sunt la faza pregătirii afacerii. Să văd cât costă echipamentele, cum mă înţeleg cu proprietarul lacului (N.R.: Agenţia Domeniilor Statului) şi ce facilităţi pot fi autorizate la construire în zonă. în principiu, n-ar trebuie să coste mai mult de 100.000 de euro", este de părere omul de afaceri.

Autorităţile locale promit că vor sprijini proiectul lui Bogdan Lefter. „O să vedem despre ce este vorba, dar în principiu o astfel de iniţiativă nu poate decât să ne bucure. O să sprijinim cu tot ce putem proiectul", ne-a declarat Nicuşor Ciumacenco, viceprimarul Galaţiului.

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Lacul Brateş, paradisul transformat în mlaştină

* De la un rai piscicol de 27.000 de hectare, Brateşul a ajuns astăzi o mlaştină plină de broaşte, ţânţari şi câţiva peşti rătăciţi

Povestea Lacului Brateş este una tristă, cu un final care încă se lasă aşteptat. Părăsit, abandonat şi siluit în felurite chipuri de braconieri, comoara de la nord-est de oraş încă îşi aşteaptă investitorul-minune, care să îl transforme într-o fermă profitabilă. Dar aşteaptă de cel puţin un cincinal şi, la cum se mişcă lucrurile în ţara asta, nu ar fi mare lucru să mai aştepte încă pe atât. Astăzi vă spunem povestea Brateşului: cum s-a transformat dintr-un paradis piscicol de aproape 30.000 de hectare într-o mlaştină plină de broaşte şi larve.

Balta multilateral dezvoltată

În 1974, Lacul Brateş producea o cantitate record de peşte: 1.600 de tone, prin folosirea unui sistem de furajare cu 6.000 de tone de cereale. Adică suficient pentru toată populaţia Galaţiului la toate dezlegările la peşte din an. Era perioada de glorie a socialismului multilateral dezvoltat, sinonimă, din câte se pare, cu anii de glorie ai exploatării piscicole Brateş. Acum, nu mai găsim în pescăriile din Galaţi nicio coadă de peşte crescut în Brateş. Mai aflăm de existenţa lacului doar la intervale regulate de timp, când poliţiştii anunţă că au mai prins un braconier cu plase monofilament sau cu un generator de curent. În rest, Brateşul e doar nămol, orăcăit de broaşte şi bâzâit de ţânţari enervanţi.

Brateşul a fost de zece ori mai mare

Oricât de greu ar părea de crezut, oricât de mare ni s-ar părea chiar şi acum, trebuie să ştim că, la începutul secolului trecut, Lacul Brateş se întindea până la Frumuşiţa, adică 20-25 de kilometri în nord. În 1921, de exemplu, aşa cum reiese din datele Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA), avea o suprafaţă totală de 27.000 de hectare. Doar complexul Razelm-Sinoe era mai mare în România. Primele lucrări de amenajare au avut loc în perioada interbelică, atunci când s-a construit calea ferată Galaţi - Reni (1927-1931), care a izolat practic bălţile din partea dreaptă a drumului spre Giurgiuleşti. Acum, doar Lacul Zătun mai este, la sud, martorul întinderii de altădată a Brateşului. Au urmat alte desecări succesive, în urma cărora Brateşul de altădată a ajuns să aibă în 1962 numai 2.120 de hectare. Chiar şi aşa, rămâne în continuare cea mai mare întindere amenajată din ţară. Unul dintre puţinii pescari care au scos peşte din Brateş încă dinainte ca îndiguirile să reducă dimensiunile lacului, Tănase Varabev - pe care vi l-am prezentat recent şi în paginile ziarului nostru, îşi aminteşte de imensitatea de apă. "Am venit în Galaţi şi am pescuit timp de mai bine de 30 de ani în Brateş şi în toate bălţile din inundătura Prutului. Pe atunci, Brateşul era de trei ori mai mare, ţinea până la Tuluceşti, Frumuşiţa încolo şi era plin de peşte. Au venit îndiguirile şi a dispărut şi peştele", îşi aminteşte veteranul pescarilor din Galaţi.

Cum a murit Brateşul

Pe vremea comuniştilor, Brateşul făcea parte din Întreprinderea Piscicolă Galaţi şi producea anual sute, dacă nu chiar mii de tone de peşte. Dar, la fel ca multe alte lucruri bune care s-au transformat într-o ruină în anii capitalismului, Brateşul a început să fie secat de peşte după 1990. PESCOGAL, o societate de stat a cărei poveste o vom dezvălui într-unul din episoadele viitoare ale campaniei, a împlinit mai degrabă nevoile unui grup restrâns de oameni decât cele ale comunităţii, astfel că, la sfârşitul anilor '90, s-a constatat un faliment de proporţii. Pentru Lacul Brateş a urmat cea mai neagră perioadă din existenţă. Un lichidator judiciar a vândut activele tuturor fermelor care făceau parte din PESCOGAL, implicit ale fermei Brateş, iar cine a preluat activele avea apoi drept de preempţiune la o viitoare concesionare a terenurilor. "Activele au fost preluate de domnul Stelian Rusu, dar de concesiune nu s-a mai ocupat, aşa că Brateşul a rămas al nimănui", îşi aminteşte inginerul Grigore Mihalache, cel care a preluat activele de la Mălina, atunci când s-a lichidat PESCOGAL. Aşadar, Brateşul nu a mai fost concesionat şi în 2009 a ajuns în gestiunea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, după ce a trecut şi prin curtea Agenţiei Domeniilor Statului (ADS) şi a Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol (CNAFP).

Tentativă eşuată de relansare

Cât timp a fost în curtea ADS s-a încercat o resuscitare a lacului, încercare care a eşuat. Inginerul Grigore Mihalache, unul dintre cei care au participat la acest proiect, îşi aminteşte că, în 2007, împreună cu cel care preluase activele Brateşului, Stelian Rusu, a pus la cale un plan de refacere a exploataţiei piscicole. "Am început lucrul şi, partenerul nostru, Stelian Rusu, care a decedat între timp, când a văzut că merge treaba a vrut să vândă totul ca pe o afacere la cheie unor arabi. Nu s-au înţeles, aşa că totul a picat", declară Grigore Mihalache. Şi, de atunci, Brateşul a rămas neexploatat, pradă braconierilor.

Concesionare tărăgănată

Actualul gestionar al terenului, ANPA, a primit în ultimii ani mai multe solicitări din partea unor firme pentru concesionare. "Sunt mai multe societăţi care şi-au anunţat intenţia de a face treabă la Brateş. Există chiar solicitări oficiale, însă, din cauză că la nivelul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi la cel al Agenţiei s-au făcut nenumărate schimbări, acest proces de concesionare a fost tărăgănat", spune şeful filialei Galaţi a ANPA, Vasile Bocăneală. Inginerul Mihalache, care spune că are chiar un plan de redresare a exploataţiei, este mult mai tranşant când vine vorba despre motivele care stau la baza acestei lipse de interes din partea celor de la centru. "Păi, în ultimii doi ani au fost numai campanii electorale, numai suspendări, numai alegeri. Au fost trei guverne, cine să se ocupe de Brateş? Noi am depus o scrisoare de intenţie la ANPA de doi ani, dar acolo nu a funcţionat nimic în toată această perioadă", spune Grigore Mihalache.

"Brateşul ar putea produce o mie de tone de peşte pe an"

Florin Nedu, care a lucrat ca economist la PESCOGAL din 1979 şi până în 1998, spune că vremea de glorie a lacului poate să reînvie. "Este nevoie ca acest lac să fie preluat de cineva care să ştie să facă piscicultură. Dacă ar fi gestionat aşa cum trebuie, Brateşul ar putea să producă peste o mie de tone de peşte pe an. Asta înseamnă că s-ar acoperi nevoile Galaţiului şi ale altor şase, şapte judeţe", spune ec. Florin Nedu, care lucrează acum cu Grigore Mihalache la Mălina. "Dacă l-aş prelua, în trei ani l-aş pune pe picioare. Ar fi nevoie de investiţii, dar sigur s-ar putea face ceva. Eu sunt încă optimist", încheie Grigore Mihalache.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 11 months later...

În agonie, visând la extaz. N-are cine lua milioanele pentru lacul Brateş

* Bani sunt, însă n-are cine să facă proiecte * După descentralizare, concesionarea s-ar putea face prin Consiliul Judeţului

Lacul Brateş şi-ar putea recăpăta o parte din gloria pierdută cu bani alocaţi, de la Programul Operaţional de Pescuit (POP), prin Strategia de Dezvoltare Durabilă a Zonei Prut Dunăre Galaţi. Fără îndoială că milioanele de euro care ar putea fi atrase prin intermediul proiectelor depuse la Camera Agricolă din subordinea Consiliului Judeţului Galaţi ar ajuta la reabilitarea parţială a potenţialului productiv al lacului.
Bani sunt, iar nevoia de investiţii e mare. Din păcate, însă, n-are cine să facă proiecte şi să ceară banii care se cheltuiesc pe festivaluri şi lecţii deschise. Având un potenţial enorm şi fiind excelent exploatat înainte de 1989, Brateşul a servit, mai întâi, intereselor de îmbogăţire ale câtorva gălăţeni, după 1990, după care, în anii din urmă, a căzut pradă inclusiv poftelor ministeriale. Astfel, concesionarea sa către piscicultorii gălăţeni a fost blocată.
Despre statutul actual al lacului care se întindea, în trecut, pe nu mai puţin de 27.000 de hectare şi care dădea 1,6 tone de peşte la hectar, ne-a vorbit directorul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA), Filiala Regională Moldova, ing. Vasile Bocăneală.
„Statutul lacului Brateş rămâne acelaşi. Nu s-a constituit comisia de privatizare. Există cereri pentru administrarea sa, dar fără comisie nu se poate face nimic. Am văzut proiectul de lege din care reiese, într-adevăr, că instituţia noastră ar urma să treacă, prin descentralizare, în subordinea Consiliului Judeţului Galaţi. Există posibilitatea ca legea care va apărea, pe noua structură, să prevadă că şi privatizarea şi concesionare se vor face tot prin autoritatea locală. Dar dacă aşa va fi sau nu, nu putem şti. Trebuie mai întâi să apară legea şi normele ei de aplicare. Nu putem exclude faptul că lucrurile s-ar putea mişca mai repede, dacă deciziile s-ar lua pe plan local. Deocamdată, însă, nu ştim nimic concret în acest sens”, ne-a declarat ing. Vasile Bocăneală.
Concesiunea unui lac s-a făcut, până nu demult, prin decizia unei comisii prezidate neapărat de un secretar de stat numit de ministrul de resort (al Agriculturii şi ulterior al Mediului). În prezent, descentralizarea a cam amestecat lucrurile.
Iar lacului Brateş nu-i rămâne decât să agonizeze, în continuare, în vreme ce banii cu care ar fi putut renaşte se cheltuiesc. Înainte de 1989, Brateşul a fost în administrarea Întreprinderii Piscicole Galaţi. După 1990, s-a numărat printre fermele din administrarea falimentarei Pescogal. Activele au fost vândute de executor, dar de concesiune nu s-a mai ocupat nimeni.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Statul distruge lacul Brateş cu bună ştiinţă. Jocuri murdare de interese la nivel înalt

* Niciunul dintre oamenii de afaceri care au cerut, în ultimii ani concesiunea lacului Brateş nu a primit niciun fel de răspuns de la autorităţi * Se bănuieşte că o serie de interese ascunse de la nivel central îi împiedică pe investitorii români şi străini să readucă luciul de apă în circuitul piscicol

La Brateş ar fi trebuit să lucreze, chiar astăzi, sute de familii de gălăţeni. Din păcate, doar o mână de oameni au acum de lucru în zonă. Din apele care dădeau în 1974 o producţie de circa 1,6 tone de peşte la hectar ar putea renaşte acvacultura gălăţeană. Oameni cu bani, capabili să înfăptuiască o astfel de minune, sunt destui şi acest lucru ar fi trebui să fie suficient ca Galaţiul să se transforme într-un nou rai al producţiei piscicole româneşti sau chiar est-europene. Din păcate, însă, multe dintre instituţiile statului nu fac decât să le pună beţe-n roate oamenilor de afaceri care au venit cu banii proprii să reconstruiască Brateşul. Nu puţini sunt investitorii - români şi străini - care au cerut de la Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) concesiunea luciului de apă al Brateşului, pentru a putea investi.
De prin anul 2001 încoace, însă, niciunul dintre piscicultorii pricepuţi care au sperat să dezvolte Brateşul n-a primit vreun răspuns de la ANPA. De parcă cineva, de cine mai ştie unde, să încăpăţânează să ţină în ruină Brateşul, supranumit în trecut şi Balatonul românesc!

Asociere româno-italiană

Printre cei care au cerut luciul de apă se numără şi actualul co-proprietar al fermei piscicole, italianul Alfonso Calderone. Împreună cu asociatul său de la acea vreme, Stelian Rusu, Calderone a cumpărat activele fermei, prin licitaţie, de la un lichidator judecătoresc. Ulterior, Stelian Rusu a decedat, dreptul de proprietate trecând la familia acestuia: soţia Cecilia şi fiul Robert.
S-au încercat, în anii 2000, diverse forme de asociere cu alţi oameni de afaceri gălăţeni şi bucureşteni, iar concesiunea de la ANPA a fost solicitată iar şi iar, şi iar. Răspunsul a fost acelaşi: tăcere deplină. Instituţia statului n-a catadicsit nici măcar să le răspundă că dosarele ar fi incomplete.
Dosarele depuse la Filiala Regională Moldova a Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) au plecat spre Bucureşti şi nimeni n-a mai auzit nimic despre ele, din momentul expedierii.

"Sute de familii ar trebui să muncească aici!"

Alfonso Calderone spune că a avut propria sa afacere de distribuţie a peştelui, în Bruxelles. Tot acolo, mai spune omul de afaceri, a avut un restaurant. Şi-a vândut afacerile din Belgia şi a identificat posibilitatea de a-şi dezvolta o afacere extraordinară pe malurile Brateşului. „Am vrut să investesc serios aici. Potenţialul este enorm. Sute de familii ar putea lucra la Brateş. S-ar plăti impozite mari… Pentru oraş ar fi un lucru extraordinar. Dar numai cu hoţie, cum am găsit eu aici, nu se poate face treabă. Am cumpărat activele, la licitaţie, împreună cu asociatul meu român, Stelian Rusu, în 2001. Am plătit mai mult de 180.000 de lei, la vreme aceea, către lichidator. Şi repede am făcut cerere de concesiune către ANPA, ca să luăm luciul de apă şi să începem să producem. N-am primit nici un răspuns”, ne-a spus Alfonso Calderone.
Omul de afaceri italian spune că a venit cu o instalaţie de produs puiet pentru care plătise circa un miliard de lei. A adus-o, dar până la urmă a donat-o, neputând să o folosească, fără drept, în apele Brateşului.
„Am început să refacem circuitele. De la intrare, de unde se face igienizarea maşinii care aduce peşte, până spre interior. Am curăţat pereţii, i-am refăcut şi i-am faianţat. Locul arăta foarte rău când am venit, dar, încetul cu încetul, încercăm să îl repunem pe picioare. Am amenajat şi un bazin pentru puiet. Am adus utilaje pentru prepararea furajelor. Într-un alt bazin, alăturat, avem chiar peşte. Acest al doilea bazin are încă structura acoperişului şi poate fi refăcut în întregime ca bazin acoperit. Am mai reconstruit unele clădiri şi am refăcut instalaţiile electrice. Facem ce putem, încetul cu încetul. Am vrea să investim şi mai mult, dar cum o putem face, dacă nu avem concesiunea lacului?” se întreabă Alfonso Calderone.
Ce-i drept, investiţii s-au mai făcut pe ici, pe colo, iar ferma începe să capete o nouă faţă. 
Periodic, în trecut se reuşise concesionarea lacului, dar această victorie fusese de scurtă durată. În acest moment, omul de afaceri italian caută soluţii.

De ce nu dă ANPA concesiunea?

Vom reveni, în ediţiile noastre viitoare, cu răspunsul ANPA Bucureşti legat de concesionarea luciului de apă al lacului Brateş. "Viaţa Liberă" a solicitat aceste date în baza legii liberului acces la informaţiile de interes public, aşa că ANPA va trebui să le răspundă tuturor gălăţenilor la întrebarea: ce de nu se concesionează luciul de apă de la Brateş?  
Problema nu este, până la urmă, faptul că un anumit om nu poate investi, ci faptul că niciun investitor nu reuşeşte să ia în concesiune Brateşul, de ani buni, semn că la nivel înalt se fac jocuri de interese murdare. Cine are de pierdut, pentru că lacul a căzut pradă unui joc complex de interese? Noi, gălăţenii cei mulţi, cărora prosperitatea de la Brateş ne-ar aduce locuri de muncă, bani la buget şi, nu în ultimul rând, peşte mai proaspăt în galantare! 

Toţi posibilii investitori sunt gata de lucru

"Nu se dă concesiunea pentru că cei care ar trebui să o acorde sunt mână în mână cu alte persoane care cer acest drept. Or, numai din astfel de practici nu te poţi dezvolta. Eu am nevoie de sprijinul statului pentru a putea investi. Nu vreau să atrag fonduri europene, ci să investesc banii mei. De asemenea, mi-ar plăcea să pot colabora şi cu alţi oameni de afaceri, dar dintre cei serioşi, care să îşi aducă un aport important la dezvoltarea unei astfel de afaceri", a declarat Alfonso Calderone, co-proprietar al activelor fostei Ferme Piscicole a lacului Brateş. 
Italianul nu este, însă, singurul care vrea să lucreze Brateşul. Şi specialiştii gălăţeni sunt pregătiţi.
"Am o cerere de concesiune a Lacului Brateş, depusă în urmă cu trei ani. Este încă în vigoare şi, în condiţiile în care această concesiune se va acorda, pe baza unei licitaţii, voi participa şi eu. Iar dacă voi câştiga această licitaţie - nu există nicio condiţie ca cineva să aibă preempţiune în acordarea concesiunii - voi lucra Brateşul, aşa cum intenţionez să fac de mult timp”, a declarat ing. Grigore Mihalache, creatorul bălţii Mălina şi fost angajat al fermei piscicole de la Brateş.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Nu prezinta mare interes, motiv ca nu se ingramadeste nimeni la el. Sa fi fost un teren fara apa undeva o zona mai centrata buna pentru supermaket, toti se ingramadea sa faca ceva, asa...

Nici lumea nu prea vine la Plaja Brates, nici  nu e transport, drumul e distrus pentru masini...

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Multe interese, dar numai două cereri pentru concesionarea lacului Brateş

Deşi interesele sunt multe şi adesea obscure în ceea ce priveşte câştigarea concesiunii Lacului Brateş, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) a răspuns solicitării noastre scrise, spunându-ne că doar doi oameni de afaceri au depus cerere de concesiune. Unul dintre ei este Alfonso Calderoni, celălalt, ing. Grigore Mihalache.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 3 months later...

Lacul Brateş

Unul dintre cele mai mari lacuri din România, situat în zona de confluență a Prutului cu Dunărea, Lacul Brateș, cu o suprafață inițială de peste 7.000 de hectare și o adâncime de trei metri, este o importantă bază de pescuit și un important punct de atracție turistică din județul Galați.

În urmă cu o sută de ani, într-un cartier gălățean situat în apropierea Lacului Brateș exista o cherhana de primă stocare și sărare a peștelui și zeci de ghețării adânci, unde era asigurată gheața necesară pentru transportarea peștelui în căruțele cu coviltir, care plecau spre nordul orașului, după apusul soarelui, asigurând bunăstarea locuitorilor din zonă, a căror principală ocupație erau pescuitul și negoțul cu pește.

Proiectat ca polder (lac maritim prin îndiguire și drenare), Lacul Brateș este un lac de agrement și pescuit format prin secarea unor bălți în timpul regimului comunist, renumit în special pentru platică și șalău, dar și pentru caras, crap sau novac.

Supranumit "Balatonul României" acesta făcea parte din mica deltă a Prutului din zona de vărsare, ce înșira salba de lacuri și bălți de pe ambele maluri ale râului, începând de la Cârja (Vaslui) până spre Giurgiulești (Basarabia). În Brateș se vărsa râul Chineja. Zona a intrat în legendă pe vremea lui Petru Rareș, care înainte de a deveni domnitor al Moldovei, se ocupa cu pescuitul pe acest lac. Carele sale au aprovizionat cu pește atât Curtea Domnească de la Suceava, cât și cetățile Tighina, Cetatea Albă și Chilia. Legendele locului spun că Petru Rareș s-a îndrăgostit de o tătăroaică, iar de aici a rămas înșiruirea numelor localităților de la Brateș spre nord, care se constituie într-o declarație de dragoste: Tuluceşti, Tătarca, Frumusiţa.

În ipotezele privind geneza lacului se consideră că el este un fost golf marin desprins din Marea Tetys de frământările Munților Hercinici și de aluviunile danubiene. O altă variantă identifică Brateșul cu un fost liman al Prutului, rezultat prin colmatarea cu aluviuni a celor trei guri prin care râul se descărca în Dunăre. Numele său are legătură cu râul Prut, în vechime acesta numindu-se și Brutus.

Inițial, suprafața lacului era de 7.420 hectare luciu de apă, dar, în anul 1948 după o serie de lucrări agrotehnice, acesta a fost redusă la circa 2.000 de hectare, mai puțin de o treime. Atunci, pe malul Brateșului a fost înființat Șantierul "Ana Pauker" al cărui scop era desecarea zonei pentru ca delta de la Galați să fie transformată în suprafață arabilă. O mare intervenție care a condus la reducerea suprafeței luciului Brateșului s-a desfășurat între anii 1947-1949, prin realizarea lucrărilor de izolare a lacului de lunca inundabilă și cursul râului Prut. Primul an de exploatare intensivă a fost 1969, iar lucrările de amenajare complexă s-au finalizat în anul 1971, delta devenind doar un teren arabil.

Timp de peste trei decenii, pe suprafața rămasă s-a făcut piscicultură, iar pe mal a fost construit un complex de agrement - Zona "Agrement Brateș" - și a fost amenajată o plajă, "bordată" cu pietre de râu, care în primii ani rivaliza cu cea din Eforie. Acestea au fost falimentate după anul 1989. Pe lângă cele peste 7.400 ha luciu de apă, Brateșul cuprindea și numeroase "unități acvatice naturale": Babele, Butnaru, Dadova, Daduvel, Gauroaia, Liscanu, Nisipuri, Plutniţa, Porcăroaia, Rotunda, Scărişoara, Strâmbele, Tinosul, Vizoiu.

După mulți ani în care a fost abandonat, devenind raiul braconierilor, Lacul Brateș a fost concesionat, în luna august 2008, pentru o perioadă de 49 de ani, societății Piscicola Brateș, pentru a se ocupa de repopularea cu "puiet de două veri" cu exploatarea comercială a fondului piscicol.

Pe malul stâng al lacului a fost amenajată și o plajă cu nisip, spații de cazare, restaurant cu terasă, spații de joacă pentru copii și locuri pentru grătar. Din punct de vedere peisagistic zona este de o frumusețe rară fiind o oază de liniște și relaxare.

AGERPRES

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Câţi bani pierdem lăsând Brateşul de izbelişte?

  • Lăsăm să moară cel mai mare lac din regiunea noastră
  • Investitori sunt, dar statul nu-i bagă în seamă
  • Unde câştigă braconierii, pierdem noi, gălăţenii cei mulţi

De unde fusese o mândrie pentru piscicultura românească şi un lac din care se pescuia, anual, de milioane de lei, Brateşul a rămas acum mai degrabă o mlaştină, cu o adâncime medie de doar 1,2 metri. Asta, cu toate că statul român a avut timp berechet să se implice în privatizarea acestei exploataţii piscicole, care - administrată aşa cum trebuie - i-ar fi putut îmbogăţi pe potenţialii investitori şi ar fi dat pieţei gălăţene a peştelui un avânt pe care nici un alt producător autohton nu l-a avut.

Din păcate, după 1990, Brateşul n-a mai încăput pe mâini bune, care să-i redea capacitatea de a produce. Ba dimpotrivă, a fost jefuit iar şi iar, până când a ajuns în halul în care îl vedem astăzi. De prin 2007 încoace, statul a abandonat cu totul lacul în mâinile braconierilor şi nici n-a mai catadicsit, vreodată, să mai ia vreo măsură pentru a-i facilita reabilitarea.

De ce s-a spălat statul român pe mâini de soarta nefericită a lacului? Zvonuri au tot circulat. Spre exemplu, până prin toamna lui 2014, erau gălăţeni cu poziţie convinşi că lacul Brateş fusese „pus deoparte” pentru a servi intereselor unei ministre a turismului. Dar cum ministrul, între timp, a început să facă vizite pe la „beciul domnesc”, nu putem decât să ne întrebăm care o mai fi oare, de data aceasta, motivul pentru care nu se încearcă o concesionare a lacului?

Istoria lacului e şi istoria noastră

Pe vremea când nu fusese încă amenajat pentru piscicultură industrială modernă, lacul Brateş era un complex acvatic întins pe nu mai puţin de 27.000 de hectare. Chiar numele domnitorului Petru Rareş (1483-1546), cunoscut în vremea sa ca „majăr” (adică proprietar de apă cu peşte, din care pescuia şi vindea), se leagă de lacul Brateş. Un capitol edificator cu privire la istoria lacului găsiţi în lucrarea cercetătorului gălăţean „Tradiţia, promotoare a pescuitului gălăţean“, realizată de istoricul Tudose Tatu. Sunt acolo citate documente şi surse reale ale vremurilor trecute şi este explicat rolul vechiului lac în viaţa oamenilor. A fost o perioadă care a durat mult, dar, aşa cum era şi firesc, tot s-a terminat, până la urmă.

Odată cu introducerea progreselor tehnologice şi cu extinderea suprafeţei agricole din vremea comunismului, s-a intervenit masiv în structura lacului. Cum anume, explică pe larg conferenţiarul universitar gălăţean Luiza Tofan, într-un studiu publicat în lucrarea Centrului Cultural "Dunărea de Jos" intitulată “Ca peştele prin apă”.

De fapt, au existat trei mari etape de modificare ale lacului. Iniţial, Brateşul se întindea până pe la Frumuşiţa, adică era cu vreo 25 de kilometri mai lung decât astăzi. Era, pe atunci, al doilea complex piscicol, ca mărime, după cel de la Razelm-Sinoe, din sudul Deltei Dunării. Dar, în curând, lucrurile aveau să se schimbe…

Mai întâi, între 1927 şi 1931, s-a construit calea ferată Galaţi-Prut (Reni) care a separat Brateşul de legătura pe care o avea cu Dunărea. Apoi, s-a construit digul Şiviţa-Prut, care a divizat lacul în două părţi: Brateşul de Sus şi Brateşul de Jos (sau de Nord şi de Sud). Pentru a face loc agriculturii extensive, bazinul Brateşului de Sus (situate în amonte de dig), a fost desecat.

A rămas doar Brateşul de Jos, întins pe aproximativ 14.400 de hectare, dintre care doar 7.900 de hectare de luciu de apă. În rest; păşune, zonă de floră dură, pădure, păşune şi grădină. În 1947-1949, scrie conf. Luiza Tofan, s-a constituit un dig de apărare la Prut, iar în 1962-1969 (după ce se transformase Brateşul de Sus în câmp) s-a intrat la desecat şi în Brateşul de Jos. Din 7.900 de hectare de luciu de apă, comuniştii au lăsat doar un polder, adică un mic lac, îndiguit, al cărui principal scop era atenuarea efectelor viiturilor de pe pârâul Chineja şi care avea doar ca scop secundar piscicultura.
Brateşul a rămas, astfel, la o suprafaţă de doar 2.120 de hectare.

Restrângerea masivă a suprafeţei lacului n-a însemnat că piscicultorii care se ocupau de el n-au făcut performanţă. Ba, poate, le-a fost chiar mult mai uşor să exploateze o suprafaţă compactă. Aşa s-a ajuns ca, în anul 1974, spre exemplu, să raporteze exploataţia de la Brateş o producţie medie de peşte, la hectar, de 1,6 tone.

Pe atunci, Brateşul era administrat de Întreprinderea Piscicolă Galaţi, care după 1989 s-a transformat în Pescogal SA. La început, şi la societatea capitalistă s-a putut lucra bine. Ulterior, însă, societatea a ajuns să servească doar intereselor unui grup restrâns de persoane şi a fost adusă la faliment.

Cine a vrut şi cine cere acum Brateşul

După 2006, o asociere de cinci oameni de afaceri interesaţi de lacul Brateş, gălăţeni şi bucureşteni - printre care se număra şi inginerul Grigore Mihalache (care administrează balta Mălina, dinspre Şendreni) - a încercat obţinerea concesiunii lacului. Nu era însă o asociere formată doar din oameni de bună credinţă. Se pare că că parte dintre ei erau interesaţi doar de un câştig imediat şi nici gând n-au avut să facă vreodată piscicultură!
În legătură cu ceea ce s-a întâmplat atunci la Brateş, surse diferite au informaţii diferite. Potrivit unora, concesiunea ar fi urmat să fie vândută unor arabi. Alţii spun însă că aceasta urma să fie folosită pentru a atrage nişte fonduri europene nerambursabile. Oricum ar fi fost, planurile nu le-au mers celor care s-au asociat atunci. Singura concesionare care s-a reuşit a fost cea acordată lui Stelian Rusu (tatăl actualului deţinător al plajei Brateş), în nume propriu. Când Stelian Rusu a decedat, s-a pierdut şi concesiunea.

În 2010, inginerul Grigore Mihalache a solicitat în scris Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) să i se concesioneze Brateşul. Fără rezultat.
„Nici nu mai ştiu ce să zic acum! N-am primit niciodată răspuns. Sigur, îmi menţin intenţia de a lucra Brateşul, dar… chiar că nu mai înţeleg. Dacă gândim logic, ANPA are ca îndatorire inclusiv ducerea la bun sfârşit a privatizării tuturor suprafeţelor de luciu de apă. Deci şi a Brateşului, nu? Iar dacă prin alte părţi tot se mai mişcă ceva, aici la noi nici măcar nu se pune problema să se facă ceva. Şi a trecut atâta vreme! Pentru statul român, Brateşul nici nu există, la acest moment”, spune ing. Grigore Mihalache.

De fapt, pentru concesionarea Brateşului s-au depus la ANPA două solicitări. Una este a inginerului Grigore Mihalache, iar a doua era a unui cetăţean italian numit Alfonso Calderone, care susţine că a avut un restaurant în Belgia şi a renunţat la tot ca să vină aici şi să lucreze Brateşul. A cumpărat activele fostei ferme piscicole, dar n-a primit nici el concesiunea lacului, nici măcar vreun drept de exploatare temporară. În halele de pe mal, începuse să facă ceva producţie de furaje şi de articole din lemn, ca să poată investi în renovarea infrastructurii.

Cât pierdem de pe urma neexploatării lacului

Brateşul funcţional ar însemna: locuri de muncă şi bani la buget, prin impozitare.

Italianul Alfonso Calderone susţinea, la precedentele discuţii cu reporterii "Vieţii libere", că ar putea face la Brateş inclusiv o fabrică de conserve din peşte şi, deci, ar angaja vreo 300 de oameni. Evident - indiferent de ceea ce spune omul de afaceri - noi ştim bine că astfel de lucruri nu se fac uşor, mai ales că la noi importurile de conserve strivesc orice concurenţă. Dar dacă din cei 300 ar angaja a patra sau a cincea parte, tot ar fi bine.

Inginerul Grigore Mihalache spune că n-ar avea ce face cu sute de oameni, la Brateş. Dar că tot ar angaja vreo 20, ca să se ocupe de lac.
"S-ar ieşi pe piaţă cu 1.000 de tone de peşte pe an. Iar vânzarea s-ar face legal, deci statul ar încasa impozite. Nu cer niciun ban de la nimeni. Doar concesiunea. Fără ea,  cine să se apuce de treabă şi să investească, în condiţiile în care nici măcar dreptul legal să faci aşa ceva nu îl ai? Acum, singurii care „lucrează” în Brateş sunt braconierii…”

Iar când vine vorba despre banii pe care i-ar putea da Brateşul… iată câteva estimări.

Învăţătorul Amelian Chirilă scria în "Monografia comunei Tuluceşti" că, în perioada 1960-1964, „valoarea peştelui din iazul amenajat Brateş este de 30-35 milioane lei”. Or, în acea perioadă, salariul mediu era de cam 800 de lei. Actualizând cifrele (şi presupunând că ele erau comunicate corect de comunişti), ar însemna că pe peştele din Brateş ar trebui să scoatem acum .... aproape 80.000.000 lei. Evident, nimeni nu se aşteaptă la asemenea enormităţi! Dar, cu siguranţă, dacă Brateşul ar fi concesionat unui investitor de bună credinţă, către stat tot s-ar plăti tot măcar vreo 500.000 lei impozit, dacă milionul de kilograme de peşte s-ar scoate pe piaţa liberă. Şi ar mai plăti, evident, şi alte dări către stat investitorii care, în câţiva ani, ar deveni cu siguranţă omeni destul de bogaţi de pe urma exploatării lacului.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 9 months later...

Lacul Brateș, cu un pas mai aproape de concesionare

Dosarul privind posibila atribuire a concesiunii Lacului Brateş se află în lucru, la Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) Bucureşti. Ar fi un pas înainte, după ani buni în care nicio instituţie nu a oferit niciun răspuns cert cu privire la motivele pentru care nu se demarează procedurile premergătoare concesionării luciului de apă. Inginerul Vasile Bocănială, şeful Filialei Regionale Moldova Nord a Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) Galaţi, ne-a declarat că dosarul este în lucru, la Bucureşti, dar că nu ne poate oferi detalii cu privire la stadiu, de vreme ce procedurile nu se desfăşoară la Galaţi.

Despre micul progres auzise şi inginerul Ionuţ Mihalache, de la Balta Mălina. Tânărul inginer şi tatăl său, inginerul Grigore Mihalache, îşi exprimaseră, încă din 2008, intenţia de a lua în concesiune Brateşul. Până acum, aşa ceva nu s-a întâmplat. “Am auzit că s-ar fi progresat. Ce s-a întâmplat, de fapt, nu ştim. Noi suntem în continuare interesaţi de Brateş. Ultima solicitare am depus-o în urmă cu câteva luni. Prima, încă din 2008. În continuare aşteptăm o invitaţie, aşteptăm să vedem un caiet de sarcini… Practic, trebuie să se parcurgă toate etapele organizării unei licitaţii. Altceva n-aş putea să vă spun, la acest moment”, ne-a declarat inginerul Ionuţ Mihalache.

În anii trecuţi, cerere de concesionare depusese şi Alfonso Calderone, un investitor italian care cumpărase active, la Brateş. Niciuna dintre sursele noastre nu a putut preciza dacă, între timp, s-au mai depus şi alte solicitări fie din Galaţi, fie din altă parte.

O apă încărcată de istorie

În secolul al XVIII-lea, lacul Brateş se întindea până la Frumuşiţa. După mai multe lucrări, începute în perioada 1927 - 1931, când s-a construit calea ferată Galaţi-Prut (care a separat Brateşul de legătura pe care o avea cu Dunărea) şi până la desecările făcute de comunişti, suprafaţa lacului a scăzut de la 27.000 de hectare la 2.120 de hectare. În anul 1974, spre exemplu, exploataţia de la Brateş raporta o producţie medie de peşte, la hectar, de 1,6 tone. Pe atunci, Brateşul era administrat de Întreprinderea Piscicolă Galaţi, care după 1989 s-a transformat în Pescogal SA, care a ajuns să servească doar intereselor unui grup restrâns de persoane şi a fost adusă la faliment.

De când nu s-a mai concesionat lacul

După 2006, o asociere de cinci oameni de afaceri interesaţi de lacul Brateş, gălăţeni şi bucureşteni - printre care se număra şi inginerul Grigore Mihalache (care administrează balta Mălina, dinspre Şendreni) - a încercat obţinerea concesiunii lacului. Nu era însă o asociere formată doar din oameni de bună credinţă. Se pare că unii dintre ei erau interesaţi doar de un câştig imediat şi nici gând n-au avut să facă vreodată piscicultură! În legătură cu ceea ce s-a întâmplat atunci la Brateş, surse diferite au informaţii diferite. Potrivit unora, concesiunea ar fi urmat să fie vândută unor arabi. Alţii spun însă că aceasta urma să fie folosită pentru a atrage nişte fonduri europene nerambursabile. Oricum ar fi fost, planurile nu le-au mers celor care s-au asociat atunci. Singura concesionare care s-a reuşit a fost cea acordată lui Stelian Rusu (tatăl actualului deţinător al plajei Brateş), în nume propriu. Când Stelian Rusu a decedat, s-a pierdut şi concesiunea. Nu s-a mai atribuit ulterior.

Cu privire la stadiul în care se află acum procedurile privind o eventuală concesionare a lacului Brateş, vom reveni cu amănunte.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 5 weeks later...

Cine cere concesiunea lacului Brateş

  • Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) ne-a informat că sunt patru solicitări de acordare a concesiunii luciului de apă al Lacului Brateş, formulate de: SC Comfig SRL, SC PAF Media SRL, SC Gropeneanu Com SRL şi Rusu Ibolya

Prin SC Comfig SRL, familia de piscicultori Mihalache încearcă să obţină concesiunea lacului. Cosmina Mihalache e împuternicit, dar şi acţionar alături de Monica Micu. Din familie fac parte şi ing. Ionuţ Mihalache, dar şi tatăl său, Grigore Mihalache, care se ocupă de balta Mălina. La începutul anului, Grigore Mihalache estima că “s-ar ieşi pe piaţă cu 1.000 de tone de peşte pe an. Iar vânzarea s-ar face legal, deci statul ar încasa impozite”.
Prin Galaţi s-a auzit mai demult că fostul deputat Florin Pâslaru ar urma să se ocupe de Brateş. Contactat telefonic, acesta ne-a declarat: "Vom face pe dracu' în patru ca lacul Brateş să dea din nou peşte. Sigur, lacul poate fi şi o zonă de agrement, dacă e făcută elegant. Potenţialul e mult peste media europeană (...) Ar mai trebui construite nişte canale, ar mai trebui investiţi nişte bani. Vom încerca să facem asta, cu ajutorul Consiliului Local şi al Consiliului Judeţean. Din experienţa vă spun că e nevoie de un om care să se zbată pentru asta. Pentru că atunci când vin bani de la autorităţile locale, vin şi de la Guvern”.
Solicitarea depusă la ANPA îi aparţine nu fostului deputat, ci SC PAF Media SRL, ai cărei acţionari sunt Valerica Pâslaru şi Florin Alexandru Ioan Pâslaru, adică soţia şi fiul lui Florin Pâslaru. Inginer piscicol şi fost şef de fermă, Pâslaru a fost director executiv la Pescogal SA din 1994 în 1997. Ulterior, Pescogal a falimentat.
SC Gropeneanu Com SRL este o societatea cu sediul la Brăila, iar Aurel Gropeneanu este acţionar unic. Cu privire la intenţiile sale pentru Brateş, managerul ne-a declarat: "Atâta timp cât am două bălţi în Brăila şi sunt liderul local la vânzare de peşte, e şi normal că vin să fac treabă serioasă".
Robert Rusu, fiul Ibolyei Rusu, a precizat: "Noi avem acolo pereul de dale, călugării şi pompele. Cine altcineva să ia concesiunea şi cum să intre în fermă? Cu elicopterul? Vrem să facem treabă serioasă acolo, în special piscicultură".

Luptă grea pentru luciul de apă

Concesiunea luciului de apă al Lacului Brateş a fost solicitată, de-a lungul timpului, de mai multe persoane. În 2007, spre exemplu, o asociere de cinci investitori, din care a făcut parte şi inginerul Grigore Mihalache, a reuşit să obţină concesionarea prin atribuire directă, în baza faptului că un alt participant, Stelian Rusu, deţinea activele fostei "Piscicola" Galaţi, din preajma lacului. S-ar fi mers pe ideea că doi dintre asociaţi, bucureşteni, ar fi atras patru milioane de euro, fonduri europene nerambursabile, bani de investit  la Brateş. Banii n-au venit niciodată, asociaţii nu s-au mai înţeles, Stelian Rusu a decedat, iar concesiunea s-a pierdut.
Solicitări au mai fost, inclusiv din partea lui Alfonso Caldarone, un italian care afirma că a avut afaceri cu peşte în Belgia şi care a cumpărat active la Brateş.
Statul nu a mai acordat însă nimănui concesiunea.  De ce? Răspuns oficial nu există. S-a zvonit că politicieni din ultimele guverne ar fi pus ochii pe lac şi l-ar fi păstrat pentru zile negre. Alte surse susţin că procedura de concesionare va avansa doar când va apărea omul potrivit pentru a lua Brateşul. Curios, acum lucrurile par să se mişte...

În ultima sută de ani, lacul s-a micşorat de 13 ori

Suprafaţa Brateşului a scăzut, de la 27.000 ha, cât era iniţial, la doar aproximativ 2.000 ha, astăzi. Adâncimea medie a scăzut şi ea până la 1,2 metri. Istoric, au existat trei etape de modificare a lacului. Între 1927 şi 1931 s-a construit calea ferată Galaţi-Prut (Reni), care a separat Brateşul de legătura cu Dunărea. Apoi, s-a construit digul Şiviţa-Prut, care a împărţit lacul în două: Brateşul de Sus şi Brateşul de Jos (sau de Nord şi de Sud). Bazinul Brateşului de Sus (situat în amonte de dig) a fost desecat. A rămas doar Brateşul de Jos: circa 14.400 de hectare, dintre care doar 7.900 ha de luciu de apă. În perioada 1947-1949 s-a constituit un dig de apărare la Prut, iar între 1962-1969  s-a desecat masiv şi în bazinul Brateşului de Jos. Din 7.900 de hectare de luciu de apă, comuniştii au lăsat doar un polder de circa 2.120 de hectare - Brateşul de astăzi.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 2 years later...

Afacerea Belina la Galați. Consilierul lui Dragnea vrea Balatonul României, Daea se opune

Tot mai multe indicii duc spre concluzia că se pregătește afacerea Belina la Galați, o reeditare a concesiunii din Teleorman, însă – culmea! – ministrul Agriculturii, Petre Daea, se opune. Cel puțin deocamdată.

La Galați există cel mai mare lac de luncă din România, Lacul Brateș, cu un luciu de apă de 2.042 ha. Este numit și „Balatonul României” pentru că este „cel mai mare”, dar și în amintirea faptului că pe la 1900 încă mai era un lac imens, de 27.000 ha de luciu de apă.

A fost abandonat în 2001, când a fost falimentată fosta societate de stat Pescogal SA, prin care era administrată și Ferma Piscicolă Brateș. Deși ar putea deveni o afacere în producție de pește și agrement și din 2007 au fost depuse mai multe cereri de preluare a lacului în concesiune, Ministerul Agriculturii și Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA) n-au dat curs solicitărilor. Sub Guvernul Dăncilă, șansele ca „Balatonul României” să fie reabilitat au scăzut. Recent, ministrul Petre Daea a afirmat că Lacul Brateș nu poate fi concesionat pentru că nu permite legea!

„Balatonul României”, de la 27.000 ha la 2.000 ha

Lacul cu suprafața de 27.000 ha a devenit legendar de pe vremea tinereții lui Petru Rareș, care, înainte de a deveni domnitor al Moldovei, se ocupa cu pescuitul la Brateș. Carele sale aprovizionau cu pește nu numai mangopeția Curții Domnești de la Suceava, ci și cetățile Tighina, Cetatea Albă și Chilia. Dincolo de legende, Lacul Brateș a dat bunăstare locuitorilor din zonă.

În Vadul Ungurului, cartierul gălățean situat în apropierea lacului, exista o cherhana de primă stocare și sărare a peștelui și zeci de ghețării, la care era asigurată gheața necesară pentru transportarea peștelui în căruțele cu coviltir, care plecau la drum seara. Aceeași bunăstare era și în satele din zonă, în care principala ocupație erau pescuitul și negoțul cu pește.

Șantierul „Ana Pauker”

În urmă cu o sută de ani, luciul de apă al Brateșului încă mai era de 27.000 ha și își merita renumele de „Balatonul României”. În perioada interbelică, au fost construite mai multe diguri pentru eliminarea riscului inundațiilor în Lunca Prutului și a fost desecată o parte din lac, a cărui suprafață a fost redusă la 7.900 ha. În anii ’50, pe malul Brateșului a fost înființat șantierul „Ana Pauker”, al cărui scop era desecarea zonei pentru ca mii de hectare să fie transformate în terenuri arabile. Era perioada de avânt muncitoresc când, în vizita sa la București, Hrușciov le recomanda comuniștilor români să facă agricultură până și pe acoperișurile blocurilor. Din Lacul Brateș au mai rămas 2.042 ha de luciu de apă. Așa a fost înlocuită delta cu arabilul.

„Pescăriile Statului”, de la glorie la faliment

În anii ’60, a fost înființată Ferma Brateș, care împreună cu alte exploatări piscicole a fost inclusă în Întreprinderea Piscicolă Galați. O mare parte din peștele pescuit din Brateș și din Dunăre ajungea la fabrica de conserve. Tradiții erau din 1912, când la Galați au fost înființate „Pescăriile Statului”, din care făceau parte un port de pescărie, o hală acoperită pentru vânzarea zilnică en gros a peştelui, spaţii pentru angrosişti şi comisionarii de peşte, o staţie de încărcare a peştelui în vagoane CFR, un frigorifer central, o piaţă pentru căruţele care cumpărau peşte pentru desfacere la sate, depozite de gheaţă etc. În 1992, întreprinderea de stat a fost transformată în Pescogal SA Galaţi, care producea 17% din producţia de conserve de peşte din România. Prin 1994, liderii PDSR Galați l-au numit director pe Florin Pâslaru, care a falimentat Pescogalul.

Prima tentativă de relansare, primul eșec

În 2001, activele Fermei Brateș au fost scoase la licitaţie. Sediul fermei, magazii, utilaje, bărci şi unelte de pescuit au fost cumpărate de Stelian Rusu, un fost hocheist. În 1997, Rusu reuşise să preia, de la Primăria Galaţi, Plaja Brateş şi Restaurantul „Perla”, amenajate în anii ’60 pe malul lacului. De fapt, banii nu erau ai lui Rusu, ci ai lui Alfonso Calderone, un italian aflat în căutarea unei afaceri. Fostul hocheist s-a ocupat, la început, doar de exploatarea plajei. Ulterior, a obținut și concesionarea în nume propriu a Lacului Brateș, dar nu a făcut mare lucru. La un moment dat, Stelian Rusu s-a asociat cu inginerul piscicol Grigore Mihalache, care fusese șef de fermă la Brateș până în 1997 și a pus la punct un plan de refacere a exploataţiei piscicole. Însă, la scurt timp, Rusu a decedat și astfel s-a anulat concesiunea încheiată în nume propriu. De atunci, Lacul Brateș este abandonat. Fundul lacului s a colmatat din cauza aluviunilor aduse de viiturile de pe râul Chineja și adâncimea a scăzut până la 1,2 metri.

În 2016, noi cereri de concesionare

În ultimii zece ani au fost depuse la ANPA mai multe cereri de concesionare a celor 2.063 ha, 2042 ha luciu de apă și 20 ha teren. În 2008, a depus o astfel de cerere și fostul șef al Fermei Brateș, Grigore Mihalache, care e inginer piscicol și are experiența necesară relansării activității. Fiul și nora lui Mihalache sunt tot ingineri piscicoli, deci sunt garanții în ce privește viabilitatea proiectului. În 2009, a depus cerere și o asociere condusă de Alfonso Calderone, cel care îl finanțase pe Stelian Rusu. ANPA nu a organizat nicio licitație. Ultimele solicitări de concesionare a lacului datează din 2016. La aceste scrisori de intenție a reacționat și ANPA. În noiembrie 2016, Vasile Bocănială, şeful Filialei Moldova a ANPA, declara că la București e în lucru dosarul concesionării Brateșului. Fuseseră depuse patru scrisori de intenție. Prima dintre ele, a Comfig SRL, firma familiei de ingineri piscicoli Mihalache. Altă solicitare era de la Gropeneanu Com SRL Brăila, al cărei administrator, Aurel Gropeneanu, deține două bălți în județul Brăila. A treia ofertă era a Ibolyei Rusu, văduva lui Stelian Rusu.

Printre cei care vor Brateșul este și consilierul lui Dragnea

A patra ofertă e cea mai interesantă. Vrea să preia lacul și Florin Pâslaru, cel care a falimentat Pescogal SA și, implicit, Ferma Brateș. Este inginer piscicol, dar și un personaj extrem de controversat.

A fost deputat PSD între 2008 și 2016, dar nu a mai putut candida pentru un nou mandat după ce a fost condamnat penal pentru că și-a angajat fiul la cabinetul parlamentar. A pierdut și procesul cu CNSAS, care l-a deconspirat că a fost turnător la Securitate cu numele de cod „Pintea”. A depus solicitarea prin firma Paf Media SRL, la care sunt asociați soția și fiul său. „Vom face pe dracu’ în patru ca lacul Brateş să dea din nou peşte. Sigur, lacul poate fi şi o zonă de agrement, dacă e făcută elegant”, declara Pâslaru. Firma Paf Media este și administratorul TV Galați, televiziunea locală a PSD, abonată la banii Primăriei și CJ Galați, „abonare” care este subiectul unui dosar al DNA Galați. Și pentru că nimic nu-i întâmplător, din 2017 Florin Pâslaru este consilierul președintelui Camerei Deputaților, Liviu Dragnea.

Petre Daea: Legea nu permite concesionarea!

Procedura de concesionare demarată în 2016 ar fi trebuit să fie continuată de noul ministru al Agriculturii, Petre Daea, dar prima jumătate de mandat a trecut fără să se întâmple nimic.

La o interpelare în Senat, ministrul Daea a dat un răspuns extrem de confuz, prin adresa 11.985/10.10.2018. Pe de o parte, spune că „terenul în suprafață totală de 2.063 ha aferent Lacului Brateș, supus concesionării, este proprietatea publică a Statului Român, în administrarea ANPA”. Exprimarea „terenul supus concesionării” înseamnă că poate fi concesionat. Dar răspunsul lui Daea continuă halucinant: „În acest moment, Lacul Brateș nu este concesionat deoarece cadrul legislativ nu a permis acțiunea de concesionare”!? Răspunsul lui Daea sugerează o temporizare. E posibil să se încerce afacerea Belina la Galați, concesionarea Brateșului către Pâslaru, consilierul lui Dragnea, dar se tem de reacțiile presei.

cetateanul.net

Link to comment
Share on other sites

  • 4 weeks later...

Lacul Brateș, concesionat pe OLX cu 5,5 milioane de euro

  • De fapt este vândut dreptul de concesionare prin atribuire directă ca urmare a cumpărării activelor fermei

Dacă ministrul Petre Daea e debusolat de războiul de anduranță cu cormoranii și nu și-a făcut timp pentru deblocarea discutării în Parlament a legii exploatărilor piscicole, situație care blochează și concesionarea Lacului Brateș, iată că s-a găsit totuși cineva care pare să încerce să urnească lucrurile din loc, în ideea că până la urmă acea lege va fi promulgată.

Pe OLX a fost postat un anunț conform căruia Lacul Brateș poate fi cumpărat/concesionat cu suma de 26.126.401 lei, adică 5,5 milioane de euro. Iată cum sună anunțul: „Preț 5.5 milioane de euro concesiune!! Rugăm numai clienți serioși sa ne contacteze cu potential financiar real!! Oferim in concesiune pe 49 de ani, 2100 ha luciu de apa langa care se afla 200 ha, 2300 mp cladiri cu utilitati, 1300 mp teren intravailan proprietate. Anual se pot recolta 1000 tone de peste: somn, crap, caras, novac, stiuca. Se practica si pescuit sportiv, Se primesc subventii pentru luciul de apa”.

De fapt, este o vânzare a dreptului de concesionare

Firesc, am întrebat și noi care-i treaba. Din punct de vedere legal, cel care vrea să obțină lacul în concesiune trebuie să depună la „Comisia de privatizare a societăților comerciate cu profil piscicol, a amenajărilor piscicole și terenurilor aferente”, comisie din cadrul Ministerului Agriculturii, o cerere pentru preluarea în concesiune a celor 2.040 ha de teren de sub Lacul Brateș și a altor 195 ha de teren din zona lacului, care sunt terenuri agricole și căi de acces.

Reporter: Vă telefonez pentru că am văzut un anunț pe OLX despre concesionarea Lacului Brateș
Voce: Da
Reporter: Vreau să întreb dacă este o propunere de parteneriat, pentru că nu sunt eu cel care vrea să investească, ci cumnatul meu care este plecat din țară și m-a rugat să mă interesez. Asta ne interesează: este o propunere de parteneriat?
Voce: Nu, nu. E o vânzare.
Reporter: Păi terenul ar trebui concesionat?
Voce: Da. Dreptul de concesionare se vinde.
Reporter: Dar dumneavoastră aveți un drept de proprietate? Eu asta vreau să înțeleg, mecanismul juridic
Voce: Da, sigur că da. Dați-mi o adresă de e-mail că la telefon nu vă povestesc eu ce acte sunt. Eu vă fac o prezentare și dacă vă convine discutăm după aceea.

Cum stau lucrurile? Familila Rusu ar avea dreptul concesionării Lacului Brateș prin atribuire directă

Pentru unii ar părea o farsă, cum a fost aceea de acum 3-4 ani, când a fost scoasă la vânzare pe OLX și statuia „Fata pe valuri” de la arteziana de la Romarta.

În cazul anunțului despre concesionarea Brateșului nu e farsă, ci o propunere de afacere lansată cel mai probabil de familia Rusu. Prin 1997, fostul hocheist Stelian Rusu a preluat Plaja Brateș de la Primăria Galați. După falimentul Pescogal SA, societatea din care făcea parte și Ferma piscicolă Brateș, Stelian Rusu, a cumpărat activele fermei și o vreme a deținut și concesiunea terenurilor de la Lacul Brateș, implicit și luciul de apă, dar din cauză că acea concesionare fusese obținută în nume propriu, ea a devenit nulă de drept la momentul în care fostul hocheist a decedat.

Normal, moștenitorii, respectiv soția și fiul lui Stelian Rusu, dețin activele fostei ferme piscicole și s-ar încadra în condițiile concesionării terenului de sub Lacul Brateș prin atribuire directă, așa cum era prevăzut în Ordonanța 85, dată de guvernul Cioloș în 2016.

Avantaje și riscuri

În 2016, Guvernul Cioloș a dat ordonanța nr 85/2016, pentru modificarea Ordonanței nr 23/2008 privind pescuitul și acvacultura. În noua ordonanță se prevedea că Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură administrează terenurile pe care sunt amenajate exploatările piscicole, exercită în numele statului drepturile de proprietate asupra acestor terenuri, în același timp reglementând concesionarea prin atribuire directă a terenurilor amenajărilor piscicole în cazurile în care activele exploatărilor au fost cumpărate de o societate.

Legea a trecut de Parlament și a ajuns la Administrația Prezidențială. În aprilie 2018, președintele Klaus Iohannis a trimis legea la Curtea Constituțională, pentru că art 73 din Constituție prevede că reglementările referitoare la regimul proprietății trebuie să fie adoptate prin lege organică, nu prin ordonanță. Curtea Constituțională a aprobat obiecțiunile președintelui Iohannis și legea a fost trimisă în Parlament pentru reformularea acelor prevederi. Așa că, de aproape un an, legea exploatărilor piscicole este în Parlament.

Cumpărarea activelor Fermei Piscicole Brateș oferă dreptul la preluarea prin atribuire directă a concesiunii celor 2.040 ha de teren de sub Lacul Brateș, dar asta depinde și de forma pe care o va avea legea după rediscutarea în Parlament a Ordonanței 85/2016. Sunt avantaje și riscuri, ca în orice afacere.

stiridegalati.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 6 months later...

Cum s-a transformat paradisul pescarilor într-o mlaştină fără viaţă

Brateşul era cândva un lac uriaş, o sursă de peşte pentru toată ţara şi un colţ de rai al naturii.  După ce a fost secat de comunişti, mândria pescarilor a ajuns o vastă întindere agricolă, cu pământ secătuit, unde fermierii se zbat între secetă şi inundaţii. A scăpat de desecare doar o baltă anostă, încorsetată în diguri şi lipsită de peşte.

Lacul Brateş. O întindere de apă de vreo 2.000 de hectare ce se află la marginea oraşului Galaţi. Un loc anost, încorsetat de diguri înalte, cu apă mâloasă şi urât mirositoare. Acesta este tabloul contemporan al unui fost paradis, distrus în urmă cu aproape opt decenii. Imensa luncă de jos a Prutului a fost, cândva, un loc binecuvântat, în care omul şi natura şi-au împletit în mod admirabil trecerea prin veacuri.

Vorbim de o suprafaţă ce pornea de la locul de vărsare a râului în Dunăre şi se întindea cam 50 de kilometri către nord, pe o lăţime de 5-8 kilometri. Cu alte cuvinte, erau 35.000 de hectare, dintre care doar 27.000 se aflau pe teritoriu românesc – celelalte, la răsărit de Prut.

Zona a fost documentată istoric şi geografic, încă din Evul Mediu. Primele mărturii scrise despre zona Brateşului sunt din 1550 şi apar în lucrările geografului sas Georg von Reichersdorff. Brateşul este descris ca o imensă întindere de apă, ascunsă printre smârcuri şi stufăriş, cu un peisaj ce aduce aminte de Delta Dunării, în zona Murighiol.

O hartă întocmită de von Reichersdorff arată lacul ca fiind un loc de refugiu al Prutului, care se transformă în apă stătătoare, undeva între actualele localităţi Vlădeşti (judeţul Galaţi) şi Cahul (Republica Moldova). Cu vreo doi kilometri înainte de a ajunge la Dunăre, Prutul devenea din nou apă curgătoare, dar nu îşi curma cursul oricum. 

Cea mai mare parte a apei ajungea în fluviu prin partea de est, un braţ principal al râului. Mai la vest, cam pe unde este actualul cartier Bădălan al Galaţiului, curgea o gârlă mică, acum dispărută ca urmare a lucrărilor de apărare a oraşului de inundaţiile venite pe acolo.

Desigur, este greu de confirmat că lucrurile chiar aşa au stat. Pe vremea când a fost întocmită harta, topografia nu era o ştiinţă în toată puterea cuvântului, căci lucra mult şi cu aproximaţia. Totuşi, studiile realizate în ultimii ani cu privire la conformaţia terenului din zonă – respectiv alternanţa dintre locurile joase, cu altitudine de 1-2 metri faţă de nivelul mării, şi cele ceva mai înalte, de 6-8 metri, din lunca Prutului – indică faptul că harta lui Georg Reichersdorf ar putea fi destul de exactă.

„Era tăt o apă ş-un stuf“

Tuluceşti şi Şiviţa – dar şi o sumedenie de alte cătune, unele dispărute astăzi –  sunt principalele aşezări pescăreşti din zonă. Despre toate acestea, precum şi despre întinderea de apă în sine, a scris învăţătorul şi etnograful Amelian Chirilă (1939-2017), unul dintre cei mai pasionaţi istorici ai zonei Brateş.

Cercetările lui Chirilă, adevărate monografii, s-au întins pe parcursul a aproape cinci decenii, răstimp în care i-a învăţat carte pe localnici şi a ţinut vii tradiţiile în satul Tuluceşti, considerat „inima“ vechii împărăţii a apelor din sudul Moldovei.

De la Amelian Chirilă au rămas numeroase articole, dar şi câteva  lucrări în volum, printre care cercetarea etnografică „Joc bătut ca pe la Prut“ şi monografia comunei Tuluceşti. Ambele conţin informaţii preţioase despre ţinutul acesta, despre istoria, geografia şi economia lui, despre oamenii care l-au locuit, despre folclorul şi tradiţiile locale.

Astfel, avem acces la mărturiile unor localnici care au făcut parte din Sfatul Bătrânilor, o formă obştească care se reunea de Sfântul Ştefan (pe 27 decembrie) „pentru a stabili soarta norodului pe un an“. Aşa cum se făcea din moşi-strămoşi, membrii acestui consiliu rural erau aleşi pe criterii la superlativ: „Şapte-opt dintre cei mai bătrâni oameni din sat, alături de doi-trei cei mai gospodari“. Unul dintre aceşti bătrâni înţelepţi a fost moş’ Ilie Ciupitu.

În 2002, deja trecut de pragul centenar (moş’ Ilie Ciupitu s-a năcut în 1901), povestea despre vremurile de demult, când lunca Brateşului era cu adevărat paradisul. 

„Aici, între dealurile aistelea de la Apus şi dealurile acelea de la Răsărit, era tăt o apă ş-un stuf. Io am prins balta aşa cum era în vremea lui Petru Rareş Vodă, adică de la şoseaua Bădălanului şi până la balta Covurluiului (n.r. – circa 45 de kilometri spre nord, în zona localităţii Măstăcani)“, i-a povestit moşneagul lui Chirilă.

Istoria îi dă dreptate lui moş’ Ilie, prin vocea lui Ion Neculce, în lucrarea „O samă de cuvinte“: „Când au pus ţara întâi domn pre Petru Vodă Rareş, el nu era acasă, ce să întâmplase cu măjiile lui la Galaţi, la peşte. Şi au trimis boierii şi mitropolitul haine scumpe domneşti şi carâtă (n.r. – trăsură) domnească cu slujitor, unde l-ari întâmpina să-l aducă numai în grabă la scaun, să-l puie domn. Deci el, întorcându-să de la Galaţi, au fost ajunsu la Docolina, de au mas acolo cu zece cară, câte cu şase boi carul, pline de peşte. Şi piste noapte au visat un vis, precum dealul cel din cee parte de Bârlad şi dealul cel di-ncoace era de aur, cu dumbrăvi cu totul. Şi tot sălta, giuca şi să pleca, să închina lui Rareş“.

Un fost golf marin

Gheorghe Asachi (1788-1869) completează şi el imaginea ţinuturilor: „Râul Prut, agiungând aproape de amiază a ţării, mai înainte de a se revărsa în Dunăre, respinse fiindu-i apele, formează un lac pronomit Brutis sau Bratiş. Râpa răsăriteană a lacului se mărginia cu codrii Tigheciului, spre amiazăzi se deschidea luciul apelor lacului, unde prin câteva arinişuri şi insuliţe tufoase se vedeau colibi pescăreşti, între cari întreţineau comunicaţiunea luntrii uşoare“.

Despre locul unde-şi avea Petru Rareş barca (sub dealurile Basarabiei, aproape de actualul lac Beleu, care e de fapt o rămăşită a uriaşului lac de altădată), atunci când se întorcea de la vânătoare, din codrii Tigheciului, găsim notat că „a ajuns la malul lacului, unde îl aşteptau barca şi un luntraş“, ceea ce arată că Brateşul se întindea până sub povârnişul basarabean, înglobând toate bălţile care acum sunt de sine stătătoare, cum ar fi Beleu, Cahul, Vadul lui Isac, Colibaşi şi Vlăşcuţa.

Referiri importante găsim şi la profesorul şi istoricul Moise Pacu (1853-1941), cel care încearcă să desluşească tainele locurilor. El este cel care a lansat, de altfel, teoria – demonstrată geologic ulterior – că lacul Brateş a fost de fapt un lung golf marin, izolat de aluviunile depuse de Dunăre acum câteva sute de mii de ani.

„Aruncând o privire şi asupra istoriei Brateşului, amintim ca în urmă cu aproape 40 de milioane de ani, Sudul Europei era scăldat de întinsa mare Tethys, că apoi alte zece mări au  tălăzuit pe aceste locuri, că între timp a apărut şi aproape au dispărut Munţii Hercinici, din care au mai rămas doar Munţii Dobrogei. Altitudini de 3-4 metri la punctul Ghimia şi balta Somova, de 6-8 metri în bălţile Spia şi Dadovu, ne conduc către ideea că Brateşul a fost un lung golf marin ce ţinea mult mai spre nord de Tuluceşti“, scria Pacu.

„Prutul se vărsa în golful marin Brateş, iar grindurile de pe mijlocul albiei Brateşului (Grindul Mare, Grindul Petreasa, Florentul, Plăcinta, Rogoazele, Spia, Tinosul) s-au format prin depuneri aluvionare aduse de Prut. Grindurile de sub povârnişurile din stânga şi dreapta Prutului s-au format prin aluviunile de coastă. Aluviunile danubiene şi lanţul hercinic au separat golful de mare, iar aluviunile comune ale Prutului şi Dunării au separat râul de lac, Prutul croindu-şi altă albie, pe aceleaşi coordonate de altitudine“, continua istoricul.

Ţara peştelui de apă dulce

Până la 1878 – aşadar, până ca Dobrogea de Nord să intre sub stăpânirea Regatului României –, peştele proaspăt, sărat şi afumat care ajungea în târgurile Munteniei şi Moldovei provenea în cea mai mare parte din Dunăre şi din bălţile învecinate. Balta Brateşului avea o însemnătate specială din acest punct de vedere, fiind sursa principală de peşte pentru toată Moldova şi o bună parte din Muntenia, ba chiar şi pentru partea de est a Transilvaniei.

Amelian Chirilă arată că negustorii gălăţeni plecau până în Bucovina şi în Ţara Bârsei cu carele încărcate cu butoaie cu peşte sărat. Vindeau somn, crap, plătică, scrumbie, morun, rizeavcă, ştiucă şi lin. „La schimb cu peştele, negustorii aduceau postăvurile şi stofele transilvănene bine lucrate, maşinării nemţeşti pentru uz gospodăresc (batoze, râşniţe cu valţuri, orologii, maşini de ţesut ş.a.), dar şi putini cu brânză făgărăşeană ori testele de salamuri braşovene“, scria Chirilă.

Dincolo de latura comercială, se cuvine să oferim şi o serie de detalii legate de organizarea obştilor pescăreşti. La sfârşitul secolului al XIX-lea, în zonă existau cel puţin 11 aşezări de agricultori şi de pescari, aşa cum consemnează istoricul Paul Păltănea (1924-2008), în lucrarea „Istoria oraşului Galaţi de la origini până la 1918“.

Trei dintre aceste sate există şi în zilele noastre: Tuluceşti (atestat la 11 aprilie 1552), Tătarca (atestat la 29 aprilie 1552) şi Şiviţa (atestat la 3 aprilie 1588). Altele sate, însă, au dispărut în meandrele istoriei. Amintim câteva localităţi: Scândureni, Munteni, Petreasa, Cotul Brateşului, Sultanu, Ghinduşani, Vorniceni şi Cinci Câini.

Interesant este că acum un secol şi jumătate principala cherhana se afla aproape de oborul de vite de la marginea oraşului Galaţi, în zona cartierului Vadul Ungurului – pe atunci doar un cătun cu un islaz întins. În malul dinspre Brateş erau săpate zeci de hrube folosite drept gheţării pentru păstrarea peştelui.

Un paradis distrus de şantierul „Ana Pauker”

În anul 1948, lângă Tuluceşti a fost înfiinţat şantierul „Ana Pauker“, unde au fost aduse sute de utilaje grele şi mii de muncitori. Cei mai mulţi dintre cei care au muncit acolo în intervalul 1948-1970 au făcut-o ca „brigadieri“ (adică voluntar) sau ca deţinuţi trimişi la muncă silnică.

În această perioadă a fost construit digul Şiviţa-Prut, care a divizat lacul în două părţi: Brateşul de Sus şi Brateşul de Jos. La dorinţa comuniştilor de a mări suprafeţele agricole ale ţării, bazinul Brateşului de Sus a fost desecat, rămânând doar Brateşul de Jos, care în 1962 avea 7.900 de hectare de luciu de apă, iar în 1970 doar 2.120 de hectare. Fauna sălbatică a dispărut aproape complet, lăsând loc agriculturii intensive.

„Comuniştii au lăsat doar un polder, adică un mic lac, îndiguit, al cărui principal scop era atenuarea efectelor viiturilor de pe pârâul Chineja şi care avea doar ca scop secundar piscicultura. S-a ajuns ca în anul 1974, spre exemplu, să raporteze exploataţia de la Brateş o producţie medie de peşte de 1,6 tone la hectar, adică peste 3.200 de tone anual“, consemnează Luiza Tofan.

Pe malul lacului a fost construit în 1972 un complex de agrement şi a fost amenajată o plajă, bordată cu pietre, care în primii ani rivaliza cu cea din Eforie. Oamenii veneau să se bronzeze şi să se distreze acolo.

După 1990, totul s-a pierdut în tranziţie. Ferma piscicolă de la Brateş a fost falimentată odată cu societatea de pescuit şi de conserve Pescogal SA Galaţi. După 2000, toate activele fermei au fost cumpărate de un om de afaceri care a fost interesat doar de complexul de agrement şi de plajă. Lacul a ajuns, timp de aproape două decenii, un altfel de paradis – al braconierilor.

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 5 months later...

Brateșul rămâne un lac părăsit. Concesionarea luciurilor de apă, blocată până la intabularea terenurilor

În premieră absolută după anul 1990, un ministru al Agriculturii a venit la Galați pentru a discuta cu administratorii de exploatări piscicole și specialiștii din piscicultură despre măsurile care trebuie luate la nivel guvernamental pentru a fi relansată piscicultura care să readucă pe mesele românilor peștele autohton.

Consumul de pește este în creștere, a ajuns la 90.000 de tone anual, dar 70.000 de tone din peștele pe care îl consumăm este din import, și doar 12.000 de tone, în special crap şi păstrăv, este pește produs în fermele din țară.

Ministrul Agriculturii, Adrian Oros și secretarul de stat Nicolae Ștefan au venit la Galați pentru a le prezenta celor din domeniu Programul Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime (POPAM) 2014-2020 şi modalitățile în care vor putea fi accesate fondurile europene în cadrul acestui program. Evident, dezbaterea a atins multe dintre problemele cu care se confruntă cei care încearcă să dezvolte o afacere producție.

„Ping-pong” între Parlament și Curtea Constituțională cu Legea concesionării luciurilor de apă

Principala problemă care blochează producția în exploatările piscicole este faptul că nu există o lege care să reglementeze concesionarea luciurilor de apă ale lacurilor și bălților din România. Din această cauză, de aproape două decenii nu se pot realiza concesionările terenurilor pe care se află foste ferme piscicole amenajate sau lacuri și bălți. La Galați, este blocată concesionarea celor 2.060 de hectare de luciu de apă ale Lacului Brateș, care ar putea deveni o exploatare piscicolă care ar furniza pescăriilor din Galați 1.500 – 2.000 de tone de pește.

În 2016, Guvernul Cioloș a dat ordonanța nr 85/2016, pentru modificarea Ordonanței nr 23/2008 privind pescuitul și acvacultura. În noua ordonanță se prevedea că Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA) administrează terenurile pe care sunt amenajate exploatările piscicole, exercită în numele statului drepturile de proprietate asupra acestor terenuri, în același timp reglementând concesionarea prin atribuire directă a terenurilor amenajărilor piscicole. Legea a trecut de Parlament și a ajuns la Curtea Constituțională, pentru că art 73 din Constituție prevede că reglementările referitoare la regimul proprietății trebuie să fie adoptate prin lege organică, nu prin ordonanță. Curtea Constituțională a hotărât că acea concesionare prin atribuire directă este neconstituțională, așa că procedura parlamentară a fost reluată. De doi ani, legea exploatărilor piscicole este în Parlament.

Prima prioritate – intabularea, a doua prioritate – legea concesionării

Ministrul Adrian Oros a declarat cu prilejul dezbaterii de la Galați că marea problemă este faptul că legea ar fi inoperantă din cauză că aproape o treime din suprafeţele cu luciu de apă nu este întabulată, din cauză că toți cei care s-au perindat pe la conducerea ministerului Agriculturii nu s-au ocupat de demararea acestei operațiuni. Din această cauză, toată lumea are de pierdut: statul pierde banii pe care ar fi trebuit să îi încaseze din redevenţe, proprietarii de ferme piscicole nu pot accesa fonduri europene, iar românii mănâncă pește congelat din import.

Potrivit ministrului Agriculturii, la nivel naţional sunt peste 100.000 de hectare de suprafeţe cu luciu de apă, iar aproape 30.000 de hectare nu sunt întabulate. „Primul pas pe care ar trebui să îl facem este să intabulăm în primul rând terenurile de sub luciul de apă și după aceea să aducem modificări la legislație, astfel încât beneficiarii să poată să aibă niște contracte de concesiune. Sunt aproape 30.000 de hectare de luciu de apă, dar terenul nu este intabulat, şi pe de o parte statul pierde sume considerabile pentru că nu încasează redevenţe, pe de altă parte cei care sunt beneficiari ai acelor suprafeţe de luciu de apă nu pot accesa proiecte europene pentru că nu pot lucra pe ele”, a declarat ministrul.

Statul român a „uitat” să intabuleze 200.000 de hectare din terenurile pe care le are în proprietate

Oros a adăugat că primul pas în rezolvarea problemei întabulării este alocarea de fonduri pentru demararea acestei acţiuni: „Terenurile statului român, administrate prin Administrația Domeniilor Statului (ADS), sunt în suprafață totală de 311.000 hectare, dar numai o treime din această suprafață a fost intabulată. Același lucru se întâmplă și cu terenurile care sunt sub luciul de apă. Am identificat sumele cu care putem să realizăm această operațiune”.

Marea provocare: să-i convingem pe oficialii de la Bruxelles că peștele e pescuit și din baltă, nu numai din Meditarana și Atlantic

Prezent la conferinţa de la Galaţi, secretarul de stat din Ministerul Agriculturii, Gheorghe Ştefan, a declarat că România, împreună cu ţările din Grupul de la Vişegrad (Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria), care au experienţă în domeniul pisciculturii în apă dulce, vor face lobby la CE pentru acordarea de subvenţii şi în acest sector, în condiţiile în care CE acordă subvenţii doar pescuitului marin sau oceanic, care este singura formă de pescuit recunoscută în țările din vestul Europei. „La cei din Comisia Europeană nu se cunoştea nimic despre acvacultura de apă dulce şi de aceea nu s-a prevăzut acum 15-20 de ani nicio măsură de finanţare sau de subvenţie a acestei activităţi. Mă gândesc, ca la nivelul ţărilor membre ale Grupului de la Vişegrad, care are exploataţii şi probleme comune cu România, să facem împreună un lobby ca să beneficiem şi noi de atenţia necesară din partea CE şi aşa cum acordă atenţie şi importanţă pescuitului marin sau oceanic, aşa să fie tratată şi piscicultura în apă dulce”, a spus Ştefan.

Potrivit acestuia, în România sunt 750 de ferme piscicole din care 150 nu au contracte de concesiune şi licenţă de acvacultură. De asemenea, mai sunt şi 250 de păstrăvării.

galati365.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 2 years later...

Universitatea „Dunărea de Jos” vrea să preia tot complexul Lacului Brateș

Lucian Georgescu, rectorul Universității „Dunărea de Jos” din Galați, a vorbit despre șansa pe care Lacul Brateș o oferă agricultorilor din zona Galațiului: „Noi am propus Ministerului Agriculturii ca Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați să preia tot complexul Lacului Brateș, adică 2.200 de hectare, ca să ne ocupăm din multe puncte de vedere, dezvoltare durabilă, dezvoltare turistică, ecologică, monitorizare, șamd. Am vrea să-l preluăm, am făcut demersurile, dar este și foarte dificil, pentru că el este colmatat într-o proporție foarte mare, din cauza faptului că nu s-a mai lucrat pe el demult“, a spus Lucian Georgescu.

„Dar nu s-ar putea și face renaturări? Iată, ungurii cu Balatonul câștigă mult mai mult decât dacă acolo ar fi niște loturi de pământ agricol. Vine un turist, trage o dată cu cardul și a acoperit toată producția de pe două hectare“, a spus Val Vâlcu.

„Sunt condiții pentru utilizarea acestei suprafețe enorme de 2.200 de hectare, dar trebuie făcute niște lucrări importante. Numai decolmatarea înseamnă mutarea a un milion de tone de sedimente. Dar e o chestiune fezabilă.“, a adăugat Lucian Georgescu.

„Tonele alea de sedimente nu sunt un îngrășământ bun?“, a întrebat Val Vâlcu.

„Asta e ideea, pentru că regiunea noastră are o suprafață destul de importantă de soluri sărăturate, foarte slab productive, iar o combinație cu sedimentele ar fi fezabiă, dar sunt și alte surse. Avem, de exemplu, zeci de mii de tone de nămoluri rezultate din apele de epurare care, din cauza faptului că nu mai există industrie în intravilan, compoziția în poluanți a scăzut enorm (...)“, a spus Lucian Georgescu.

„Dar aici nu vă bateți iară cu vreo opreliște, în ideea că fermierii au loturile fragmentate. Nămolul ăsta o fi proprietate publică?“, a întrebat Val Vâlcu.

„Nămolul în sine este pe un spațiu public și e proprietate publică. Avem deja două contracte imense cu proprietari de terenuri care ar putea să preia imediat acest sediment, numai să putem să-l luăm de acolo“, a conchis Lucian Georgescu.

dcnews.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.