Jump to content

Recommended Posts

Posted

La Acvariul din Tulcea

Dupa citeva apeluri nepreluate, imi dau seama ca Manuel si-a uitat probabil telefonul acasa si este deja la locul de intilnire. Intr-adevar, dupa citiva metri il vad asteptindu-ne, impreuna cu Irina, exact in locul stabilit.

O urca pe Irina in spate linga Clara, ii pune centura, se inghesuie pe scaunul din fata si plecam spre bac. Din fericire, ajungem la timp si peste o jumatate de ora sintem deja pe partea cealalta a Dunarii, asternuti la drum catre Tulcea.

Fetitele fac o galagie de nedescris, noi in fata vorbim de ale noastre. Cam la 3 minute dupa ce abordam politica, in spate e liniste deplina. Fetitele au adormit, rezemate una de alta, peste hainele depozitate in spate. Irina se trezeste din cind in cind si il intreaba pe Manuel daca mai avem mult. GPSul indica 60 de km. E timp sufficient pentru un pui de somn. Trecem de 3 Cocosi, Celic Dere, Isaccea… Aici vedem prima femeie in costum de tataroiaca si le explicam fetitelor de ce e imbracata asa, ce e aia moschee si musulman. Nu ne asteptam sa si inteleaga in totalitate, dar le raspundem la toate “de ce” –urile.

Intram in sfirsit in Tulcea si strada ne duce in linie dreapta catre destinatie… pe linga care trecem cu ochii dupa o masina ce face manevre dubioase. Ioana (GPSul) ne bate obrazul. Manuel strica o intrebare pe strada, ocolim conform indicatiilor si in citeva minute sintem parcati si pregatiti sa intram in muzeu.

Inauntru la ghiseu e coada, in spatele nostru se lungeste pina dincolo de usa de intrare. Trec mintal in revista ultimele muzee vizitate (cel similar din Galati, tot timpul plin; batrinul Antipa, la fel; grotescul si ridicolul muzeu al Taranului Roman, bun de teren de fotbal de pustiu ce e) si nu pot decit sa ma bucur de interesul aratat de oameni. Platim taxa pentru adulti (10 lei) si taxa foto (20 lei) si mergem in sensul indicat, catre diorame.

Cu grija sa nu ating geamul ce pare extrem de curat, duc aparatul la ochi. Tresar cind Manuel intinde mina spre interiorul dioramei, aratind spre pelicanul cret. Nu e nici un fel de geam! D’uuh… Miniexpozitiile cu fragmente din viata reala a Deltei si a cursului Dunarii sint extrem de migalos construite, opera de arta. In urmatoarele vedem pe rind popindai, jderi, ciocanitori, rapitoare, mistreti si lupi. Fetitele privesc cuminti in timp ce asculta explicatiile lui Manuel, in timp ce eu fac poza dupa poza. Clara intreaba cind vedem balenele. Inca nu. Urcam la etaj. Aici sint expuse unelte si alte obiecte din viata obisnuita a pescarului dunarean. Ne uitam cu curiozitate la lingura din scoica, la masa de sarat pestele si micul cotet de stuf pentru pastrat gheata.

Nu se mai poate, fetele vor neaparat la pesti, asa ca o luam spre subsol. Din prima clipa, intram in alta lume. Un cilindru luminos cu pesti viu colorati, corali si un mic rechin iti fura privirile. Fetitele se strecoara printr-un mic pasaj in interiorul acvariului si se rotesc cu ochii dupa pestisori. La fiecare pas e alta minunatie. Pesti rosii, vivipari etc etc. Nu pot tine minte toate denumirile… Fetitele sint in extaz…

La un moment dat, tipa amindoua :Nemo, Nemo, uite-l pe Nemo!!!! Simpaticul pestisor portocaliu cu dungi negre se plimba tacticos pe sub degetele lipite de sticla… Stelute de mare, corali, raci, zeci de alte specii se rasfata in admiratia privitorilor.

Dar surprizele se tin lant… In continuare, dam de acvarii mult mai mari, in care se lafaie sturioni, stiuci, crapi de cultura si altele… Trecem printr-un pasaj acoperit cu apa, in exclamatiile de uimire ale fetelor.

Obositi (noi) ne hotarim sa ne indreptam spre locul de joaca special amenajat pentru copii. Manuel intra alaturi de fetite in camera plina de jucarii, in timp ce eu ma prabusesc pe scaunul de linga usa… Dupa o jumatate de ora, foamea ne aduce in minte o aroma ametitoare de pizza… Cu sufletele pline, mergem catre iesire.

In 20 de minute savuram un Pepsi la pizzeria Trident, iar fetele un nectar de banana si capsuni. Pizza la portii mari este absolut delicioasa, desi cam scumpa si prea putin suficienta (sintem flaminzi rau dupa atita umblat). Ii dau si Clarei o gura de Pepsi si ii explic lui Manuel, in gluma, ca o reneg daca o da vreodata pe Cola.

Doi tatici, numai ei cu fetitele lor… Rasfat total. Ce mai vor ele? Prajituri! Amindoua se infrupta cu pofta din frisca si ciocolata.

Mai facem o tura scurta pe malul Dunarii, il rog pe Manuel sa imi faca si mie o poza cu Clara (amindoi avem geaca rosie, Clara ride si spune ca sintem doi de tati ).

Aduc masina, ne imbarcam si in citeva minute fetele se prabusesc intr-un somn adinc ce le tine pina ce sintem deja in Galati. Ii las pe Manuel si Irina in fata blocului si, veseli, ne indreptam catre piureul cu friptura care ne asteapta la bunica Pusa…

http://picasaweb.google.ro/katalin72/AcvariuTulcea

  • 1 month later...
  • 2 weeks later...

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.