Cantacuzinii din Băleni

[dcp100168]

Cantacuzinii, îngropaţi a doua oară

Prinţesele din Băleni plâng cu suspine

* Din fostul domeniu al Cantacuzinilor nu a mai rămas decât cavoul * Şi acela e lăsat de izbelişte * ”Valoare memorialistică există, dar monumentul nu se află în baza noastră de date”, susţine Direcţia de Cultură *

Patru generaţii de Cantacuzini, celebra familie nobiliară bizantină care a dat capete încoronate şi în Ţările Române, îşi duc somnul de veci în localitatea Băleni, aproape uitaţi. Din conacul şi întinsul domeniu din fostul judeţ Covurlui nu a rămas întreg decât cavoul, şi acela uşor degradat şi înconjurat de mizerie. Asta deşi istoricii i-au apreciat pe Cantacuzinii moldoveni pentru contribuţia culturală importantă, iar pe Cantacuzinii de la Băleni, aparţinând ramurei Deleni, pentru biblioteca lor deosebit de valoroasă.

Ultimul descendent de sex masculin

Întâmplările cu prinţi şi prinţese au întodeauna un final fericit. Asta se întâmplă numai în poveşti. În realitate, prinţesele îngropate la Băleni plâng cu suspine, iar Leon, ultimul descendent cantacuzin de sex masculin din sudul Moldovei, se răsuceşte în cripta sa. Odată, cavoul a fost înţăncuşat prin acoperiş, de vânătorii de podoabe. Nici vremurile istorice nu au fost dintre cele mai favorabile. Ultimii locuitori ai conacului, fiicele lui Leon, Bălaşa şi Elena, precum şi Constantin Donici, soţul celei din urmă, au fost deportaţi de comunişti la Pucioasa. Iar dintre descendenţii Cantacuzinilor de la Băleni nu mai trăieşte, se pare, nimeni.

Avatarurile unei biblioteci

Într-o noapte din martie 1949, şi soarta proprietarilor, şi cea a domeniului, a fost pecetluită. De conacul solid şi impunător s-a ales praful. O rămăşiţă actuală din zidul roşiatic împrejmuitor aminteşte vag de bunăstarea de odinioară a binefăcătorilor comunităţii locale, de petrecerile campestre cu prietenii din lumea bună, de partidele vânătoreşti. Aici s-a oprit, în 1927, după o conferinţă la Galaţi, Nicolae Iorga, admirând “splendida bibliotecă, cu ediţiuni artistice şi rare”. Aici se oprea, cu avionul personal, prinţul Şuţu. Preţioasa bibliotecă de la Băleni, unde se găseau cărţi în engleză, franceză, rusă, greacă, germană şi română, a fost împrăştiată în patru zări, începând chiar din noaptea deportării stăpânilor. Unele volume şi-au găsit sfârşitul arzând pe fundul gropii unei gheţării dezafectate, altele aruncate în râul din apropiere. Ca să nu se înnămolească în acel început de primăvară, activiştii şi-au făcut pod din cărţile aduse de Cantacuzini din toate părţile lumii. Ţăranii şi-au confecţionat opinci din învelitorile de lux ale cărţilor. La Biblioteca “V.A. Urechia” au ajuns, repartizate de partid sau prin alte donaţii, doar câteva sute de volume.

Zece suflete

Construit, cel mai probabil, la începutul secolului al XX-lea, cavoul situat în vechiul cimitir al satului e “îngrămădit” între mormintele în care sufletele oamenilor de rând îşi cer, şi ele, dreptul la odihnă. Monumentul funerar are inclusă în construcţie şi o capelă, situată deasupra cavoului. Cripta e deschisă oricui ar vrea să aprindă o lumânare la capul celor zece suflete. Primul depus în unul dintre locurile de veci e un frate al lui Leon. Sunt îngropaţi apoi bunica din partea tatălui şi părinţii lui Leon. Tatăl său, cneazul George Matei, moare în Egipt, dar e adus la Băleni, unde are parte de o înmormântare extrem de ceremonioasă. Ana Văcărescu se stinge din viaţă în 1923, urmată în acelaşi an de soţul ei, Leon Cantacuzino. Bălaşa moare în 1976, la Pucioasa. Elena o aduce la Băleni şi găseşte prilejul să depună în criptă şi rămăşiţele soţului mort în urmă cu câţiva ani şi incinerat. La rândul ei, Elena e depusă, în 1983, în locul său de veci, de foştii săi elevi. Ultima persoană înmormântată în cavoul Cantacuzinilor este Gheorghe Farcaş, un descendent al administratorilor moşiei boiereşti. Ctitori ai noii biserici din localitate, urmaşii Cantacuzinilor sunt pomeniţi cel mai des doar la slujbele religioase.

«Valoarea memorialistică îl propune pentru clasare»

Reprezentantul Direcţiei Judeţene de Cultură, consilierul Marius Mitrof, ne-a spus că, în ceea ce priveşte valoarea memorialistică a monumentul funerar, toate circumstanţele îl propun pentru clasarea ca monument istoric. Precedente există, în cavoul familiei Serfioti, de la Fileşti, şi cel al Crissovelonilor, de la Ghidigeni, aflate pe lista monumentelor istorice. Totuşi, specialiştii trebuie să ţină cont şi de alţi parametri, precum valoarea arhitecturii şi starea în care se află construcţia. Fostul primar, prof. Nicolae Niţă, admite, nu fără părere de rău, că prinţii cu care s-ar putea mândri localitatea sunt daţi pe nedrept uitării. Nici actualul primar, Lică Oprea, nu ştie cum ar putea fi pusă în valoare comoara lor, dacă nu ar avea ajutor financiar de la Consiliul Judeţean. Un prim pas ar fi, după cum ne-a spus consilierul Marius Mitrof, să solicite Direcţiei de Cultură clasarea cavoului. “Noi nu avem în baza de date acest monument funerar, dar urmează să facem deplasarea în teren pentru colectarea de informaţii şi pentru o discuţie cu administraţia publică locală”, ne-a mai spus acesta. Pe de altă parte, plasat oficial într-un registru cu monumente istorice, cavoul de la Băleni nu are aproape nicio garanţie că va rămâne intact. Nu e sigur nici că, dacă ar fi rezistat comuniştilor, conacul vizitat odată şi de Nicolae Iorga ar fi fost întreţinut sau promovat mai bine de contemporani. Şi aici există, din păcate, precedente. Dovadă că mai trebuie schimbată şi mentalitatea.

http://www.viata-libera.ro/articol-Prin ... ine_2.html

[dcp100168]

Cantacuzinii. Prestanţă şi nobleţe

Ramura Cantacuzinilor care şi-a stabilit moşia în localitatea gălăţeană Băleni nu mai are niciun reprezentant în viaţă. Ultima descendentă, căsătorită la Paris, s-a stins în capitala Franţei, fără a lăsa moştenitori. Conacul lor din Băleni a pierit după instalarea comuniştilor la putere, iar în localitate nu a rămas în picioare decât cavoul familiei, şi acesta degradat şi uitat, deşi în el sunt depuşi ultimii Cantacuzini. Câteva bucăţele din povestea lor citiţi mai jos.

Feerie pe pământ

Amintirile oamenilor locului despre principii şi prinţesele de la conac ating uneori inefabilul. Viaţa boemă de la conac era demnă de nişte descendenţi de capete încoronate: vânătoare de vulpi, ore de călărie, relaxare la biliard, plimbări lungi sau audiţii muzicale de pianul şi flaut. Nu lipseau petrecerile campestre, la care prietenii de viţă nobilă ajungeau uneori cu avionul personal. În 1922, o autoare americancă, ce călătorea în toată lumea, le dedică nobililor de la Băleni cartea sa, un jurnal în care redă călătoriile ei în România din acea vreme şi în care povesteşte şi de o oprire la o petrecere a Cantacuzinilor. Sătenii îşi aduc aminte însă şi de relaţia specială pe care o aveau cu prinţesele Elena şi Bălaşa, fiicele lui Leon, ultimul descendent de sex masculin al ramurei Cantacuzinilor din sudul Moldovei. Domniţele se prindeau în horă alături de ei, îi cununau pe tinerii însurăţei şi săreau imediat în ajutorul năpăstuiţilor cărora le ardea casa ori le mureau boii.

Mărturia cărţilor

De cealaltă parte, viaţa boemă nu era decât semnul unei înalte culturi. Din comorile strânse de Cantacuzini în biblioteca lor, una apreciată şi de Nicolae Iorga, care a avut prilejul să o vadă, nu au mai rămas foarte multe exemplare. Ca şi stăpânii lor, deportaţi în 1949, cărţile au pornit pe drumul exilului. Dacă presupunerile că biblioteca deţinea în jur de 10.000 de volume se adeveresc, atunci cele 1500 de cărţi ajunse printr-un miracol la Biblioteca „V.A. Urechia” sunt doar o rămăşiţă pală. Însă una extrem de valoroasă. Şefa Serviciului Colecţii Speciale din cadrul bibliotecii gălăţene, doamna Valentina Oneţ, nu mai pridideşte cu laudele. „Iniţial nu ştiam de unde provin cărţile cu coperte din piele, adnotate cu litere aurii, pe care le deţinea Colecţia Specială. Asta mai ales că cele în limba engleză sunt foarte rare în colecţia de carte veche. V.A. Urechia nu donase bibliotecii cărţi în limbi anglo-saxone.” Majoritatea volumele poartă semnătura lui G.M. Cantacuzino şi a fiului său, Leon Cantacuzino. Acesta din urmă s-a format ca avocat, la Paris, iar cele mai multe dintre cărţile sale sunt în franceză. Într-o anumită perioadă, el s-a implicat şi în politică, susţinând, la Bucureşti, în Parlament, mai multe cauze de interes pentru gălăţeni.

Bălaşa, boema familiei

Memoria colectivă o păstrează pe Maria Bălaşa, fiica cea mai mare a lui Leon, ca pe boema familiei. De altfel, s-a căsătorit, dar a divorţat după câţiva ani, a călătorit mult prin Europa, iar cât a stat la Paris a urmat cursuri de pictură. Această artă i-a rămas la suflet toată viaţa, dar după deportarea ei la Pucioasa a suportat cu stoicism lipsurile, inclusiv pe planul artistic. De altfel, în acea perioadă încearcă să păstreze contactul cu mediul care i-a fost furat. Ca exemplu, o scrisoare în care îl îndeamnă pe Paul Sân-Petru să traducă din poetul Saint-John Perse, pe care abia îl descoperise. Epistola, pusă la dispoziţie de chiar destinatarul ei se încheie astfel: „Poate că totuşi ai înţeles ceva din ce vroiam să-ţi dau. Adică seninătate, îmbold în toate sensurile spre muncă atât în profesie, cât şi în poezie şi încredere în viaţă, căci e tare frumoasă! Şi să ştii că în fiecare m e o părticică divină. Prin ne-încredere unii în alţii, prin ne-răbdare, prin egoism burghez înălţăm ziduri între fraţi. Fiecare în cuibul lui, în tribul lui, în ţara lui îşi face o mică fortăreaţă. Atunci când priveşti cerul plin de stele îţi dai seama cât suntem de ne-însemnaţi fiecare din noi pe acest mic pământ. Sunt atâtea alte planete…”.

În Balcani de câteva veacuri

Familia Cantacuzino a fost o celebră familie nobiliară bizantină, care a dat împăraţi pe tronul Bizanţului, principii în Pelopones şi domnitori în Moldova şi Ţara Românească. Ca să aflaţi cât mai multe detalii despre principii şi prinţesele de la Băleni, aveţi la dispoziţie mai multe lucrări scrise. Una dintre ele este „Comuna Băleni. Studiu monografic complex”, Dorin Pintilie, Mariana Pintilie (Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003). O alta este studiul ştiinţific „O genealogie despre Cantacuzinii de la Băleni”, realizat de istoricul Paul Păltănea şi publicat în Arhiva Genealogică, editată de Academia Română. De asemenea, într-o notă romanţată, Apostol Gurău scrie povestea prinţeselor din Băleni, în cartea „Agentul TFP: Omul nopţii” apărută în 1997, la Editura Logos, Galaţi.

Nume de Cantacuzini

- Cantacuzino, Casandra - fiica lui Şerban Cantacuzino, soţia lui Dimitrie Cantemir şi mama lui Antioh Dimitrievici Cantemir.

- Cantacuzino, Constantin - aviator, prietenul pilotului francez Antoine de Saint-Exupéry.

- Cantacuzino, Constantin - postelnic al Moldovei, fratele lui Matei Cantacuzino şi unchiul lui Dumitraşcu Cantacuzino.

- Cantacuzino, Şerban - (1640-1688), domnitor al Ţării Româneşti între 1678 şi 1688.

- Cantacuzino, Ştefan, - (1714-1716), domnitor al Ţării Româneşti între 1714 - 1716, fiul al învăţatului stolnic Constantin Cantacuzino.

- Cantacuzino, Teodora, mama lui Mihai Viteazul, sora lui Iane Cantacuzino.

http://www.viata-libera.ro/articol-Cant ... ete_2.html

[dcp100168]

Cantacuzinii, în cripta uitării

Monumentul funerar al Cantacuzinilor, din comuna gălăţeană Băleni, riscă să se degradeze în anonimat pentru multă vreme de acum înainte. Valoarea memorialistică a criptei unde sunt înhumaţi zece membri ai celebrei familii princiare o propune pentru includerea în Lista monumentelor istorice din Galaţi, consideră specialiştii de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură. Autorităţile din Băleni spun însă că nu au banii de care e nevoie pentru a susţine demersurile necesare clasării şi îşi pun speranţele într-o asociaţie care s-a interesat de soarta construcţiei.

Demersuri

Aşa cum a semnalat şi „Viaţa liberă” acum un an, cavoul Cantacuzinilor, singurul vestigiu rămas după ce comuniştii au dărâmat conacul familiei din localitate, e aproape necunoscut gălăţenilor. Uşor degradat, înconjurat de mizerie, cavoul impunător din cimitirul satului e semnul nepăsării generalizate. După semnalul tras de ziarul nostru, Direcţia pentru Cultură a făcut o predocumentare în zonă şi a trimis adrese oficiale Primăriei Băleni, ca s-o tragă de mânecă.

Legislaţia în domeniu prevede că demersurile privind clasarea încep fie din oficiu, fie la solicitarea proprietarului, a autorităţii locale, a Consiliului Judeţului sau a asociaţiilor cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice. „În acest caz, de oricine ar fi făcute demersurile de clasare, tot la Primărie s-ar ajunge, care ar trebui să aibă documentele despre construcţie. Primăria a depus o cerere de clasare, dar apoi ne-a spus că s-a împiedicat de lipsa banilor”, declară consilierul Marius Mitrof, de la Direcţia pentru Cultură.

Conform Legii 422/3001 privind protejarea monumentelor istorice, dosarul de clasare trebuie să cuprindă documentaţie tehnică, pe cea istorică şi juridică, precum şi diferite acte administrative. Solicitantul plăteşte însă şi costurile privind întreaga documentaţie necesară, iar primarul din Băleni, Oprea Lică, declară că nu are cum să pună la bătaie banii necesari demersurilor. „N-am răspuns oficial niciunei adrese, dar le-am spus celor de la Direcţia pentru Cultură, atunci când ne-au vizitat, că nu am banii necesari, mai ales că bugetele noastre sunt reduse. Estimările prevăd că totul ne va costa peste 300 de milioane de lei vechi. În plus, nu găsim nici documentele juridice privind acest cavou”, ne-a declarat, telefonic, primarul.

Mai multe obligaţii decât beneficii?

Odată clasată, construcţia pare să aducă proprietarilor mai degrabă o bătaie de cap în plus decât beneficii. Directorul Direcţiei pentru Cultură, Sergiu Dumitrescu, punctează că proprietarul unui monument istoric are obligaţii stricte privind întreţinerea sau intervenţia la o asemenea construcţie. Raportat la costurile de clasare, motivaţiile autorităţilor sunt destul de mici. De aici, poate, şi dezinteresul lor. „Dacă ar avea pe raza teritorial-administrativă monumente de patrimoniu, Primăria, ca aplicant într-un program european, ar avea punctaj mai mare pentru eligibilitate”, recunoaşte primarul din Băleni, care spune, totuşi, că s-ar descurca la capitolul întreţinerea unui monument de acest tip.

O asociaţie, interesată de cripta din Băleni

Dacă în ceea ce priveşte autorităţile în domeniu şi administraţia locală sau judeţeană lucrurile par să stagneze, mingea se mută pe terenul societăţii civile. Cristian Căldăraru, directorul Muzeului Judeţean de Istorie, ne-a spus că instituţia sa poate începe o documentaţie istorică doar la solicitare, în dosarul clasării. „Poate ar trebui ca profesorii din localitate sau alţi membri ai comunităţii să determine municipalitatea să facă ceva. Altfel, e mare păcat ca un vestigiu al unei familii cu tradiţie să fie lăsat pradă ruinii”, a adăugat directorul.

După ce a aflat despre acesta din „Viaţa liberă”, o asociaţie de eco-turism, cu atribuţii şi în domeniul monumentelor de patrimoniu, s-a arătat interesată de promovarea şi de conservarea monumentului de la Băleni. Înfiinţată la sfârşitul anului trecut, Asociaţia gălăţeană ProEcoTur îşi propune să promoveze zone turistice mai puţin cunoscute din Galaţi şi din ţară. Printre acestea s-ar afla şi cripta capetelor princiare aflată în Băleni, care ar putea fi conservat cu fonduri europene. Reprezentantul asociaţiei, Cristian Arsene, jurist, ne-a declarat că planurile asociaţiei sunt mari, inclusiv la nivel de municipiu Galaţi, dar că aceasta devine eligibilă în programe europene abia după şase luni de la înfiinţare.

http://www.viata-libera.ro/articol-Cantacuzinii_in_cripta_uitarii_2.html

[andreea iorga]

Felicitari pentru postarea acestor informatii!

Am incercat sa caut pe google istoria comunei Baleni dar din pacate sunt extrem de putine informatii ,exceptand acest site .Ma intrebam de v-ati documentat referitor la aceste postari ,poate ma puterti ajuta cu un link sau vreo alta referinat.

Multumesc!

[dcp100168]

Felicitari pentru postarea acestor informatii!

Am incercat sa caut pe google istoria comunei Baleni dar din pacate sunt extrem de putine informatii ,exceptand acest site .Ma intrebam de v-ati documentat referitor la aceste postari ,poate ma puterti ajuta cu un link sau vreo alta referinat.

Multumesc!

Informaţiile provin de la Direcţia de Cultură şi nu există online...

[GalMar13]

Buna,

 

Mi se pare un subiect foarte interesant si relevant pentru istoria romanilor si a galatenilor in special, ca sa fie dat uitarii..

 

Ma intreb daca mai aveti ceva noutati pe topic din Mar'10, relativ la inregistrarea cavoului din Baleni ca parte a patrimoniului cultural sau daca asociatia care a fost la momentul respectiv interesata de subiect a facut ceva progrese. Am intrat si eu pe site-ul lor si pare a fi inactiv, la fel ca si site-urile partenerilor lor.. 

O zi buna sa aveti!

[dcp100168]

Din păcate, nu s-au mai vehiculat noutăţi...

[dcp100168]

Comuna gălăţeană în care îşi dorm somnul de veci Cantacuzinii prigoniţi de comunişti

* Felul în care trăiau aceştia aici l-a impresionat chiar şi pe Nicolae Iorga

 

În comuna gălăţeană trăiesc astăzi vreo 2.500 de suflete. Agricultori, profesori, ingineri… oameni şi oameni. Ceea ce nu se mai vede însă acum este că locurile astea au avut o anumită strălucire a lor. S-a trăit aici chiar şi în lux, la începutul secolului trecut, când bună parte dintre pământurile din comuna Băleni erau în proprietatea marii familii Cantacuzino. Comunismul a risipit, însă, lumea de dinainte, cu toată frumuseţea ei. Mică parte dintre cărţile din biblioteca pe care boierii o aveau aici s-a păstrat şi poate fi văzută la "V. A. Urechia". În cimitirul vechi al comunei există încă un cavou în care îşi dorm somnul de veci zece membri ai marii familii Cantacuzino. Monumentul nu mai atrage însă atenţia nimănui…
Umbra unui blazon

Cavoul familiei Cantacuzino din cimitirul vechi de la Băleni nu este nici pe departe ce ar trebui să fie. Primăria n-are bani să-l refacă şi, în ciuda faptului că s-a mai ridicat problema, nici Direcţia de Cultura n-a avut încă un cadru pentru a-l include în patrimoniu. Aşa că locul se degradează pe zi ce trece, deşi aici îşi dorm somnul de veci nobili cunoscuţi până dincolo de graniţele ţării. Spre exemplu, pe multe dintre site-urile străine se mai păstrează fotografii ale domniţei Bălaşa (Marie Blanche) Cantacuzino, care se odihneşte aici. S-a născut la Bucureşti, în 1899, iar la 25 de ani, s-a căsătorit, la Atena, cu un diplomat spaniol pe nume Paco Amat Y Torres. Se pare, însă, că viaţa amoroasă a Bălaşei Cantacuzino a fost mult mai pasională de atât şi că ea ar fi fost o mare dragoste a scriitorului englez Patrick Leigh Fermor. Biografii lui Fermor o descriu pe prinţesa Bălaşa Cantacuzino ca pe o femeie frumoasă şi mândră de originea ei bizantină. Se pare însă că scriitorul de origine irlandeză, care a fost de asemenea soldat şi profesor, era discret în privinţa vieţii sale amoroase, aşa că prea multe detalii legate de relaţia cu prinţesa Cantacuzino nu s-au păstrat.

Tot la Băleni, în cavoul familiei, este îngropată sora Bălaşei, Elena Cantacuzino. Este cea pe care, se pare, o va vizita peste ani - când numele de familie i se va fi preschimbat în Donici, prin căsătorie - scriitorul Patrick Leigh Fermor, la Pucioasa, unde fusese deportată de comunişti împreună cu întreaga familie. Elena este cea care îi va aduce trupul Bălaşei - moartă la Pucioasa în 1976 - la Băleni şi o va înhuma în cavoul familiei. În 1983 şi Elena va fi înhumată aici.

Leon Cantacuzino este, la rândul său, îngropat în cavoul de la Băleni. S-a născut în 1869 şi a fost căsătorit cu Ana Văcărescu. A fost tatăl Bălaşei şi al Elenei. Leon şi Ana au murit amândoi în 1923, dar în luni diferite şi sunt îngropaţi în cavoul familiei. Tot aici odihnesc şi părinţii lui Leon, alături de bunica sa din partea mamei. Gheorghe Farcaş este ultimul înmormântat aici. Nu a fost un membru al familiei Cantacuzino, ci un descendent al administratorilor domeniului.
„Mereu am vrut noi să facem un fel de renovare în zonă, dar fără bani n-avem cum. Or, fondurile publice nu se pot cheltui oricum. La fiecare proiect pe care l-am făcut am încercat să facem câte ceva, dar niciodată n-au ajuns banii şi pentru aşa ceva”, ne-a declarat primarul comunei Băleni, Lică Oprea.

„Noi am pus bazele unei corespondenţe, în 2008-2009, cu Primăria Băleni, dar n-am primit nici un răspuns. Mai mult, ni s-a spus că familia are moştenitori în viaţă, a căror datorie este să îngrijească mormântul. Sigur că, din punctul meu de vedere, monumentul ar trebui clasat, având în vedere renumele familiei Cantacuzino, fie şi aripa ei de la Băleni. Bălaşa Cantacuzino, spre exemplu, este o figură foarte cunoscută", a declarat Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene de Cultură Galaţi.

La conacul Cantacuzinilor de la Băleni venea, se pare, chiar prinţul Grigore Şuţu. Nicolae Iorga s-ar fi oprit aici şi ar fi admirat biblioteca. În 1940, când au venit să-i deporteze pe membrii familiei Cantacuzino, activiştii au distrus cea mai mare parte din bibliotecă. Volumele rămase să găsesc într-o colecţie privată a Bibliotecii "V. A. Urechia", iar în secţia de împrumut e chiar un catalog al colecţiilor, pe care îl puteţi consulta.

viata-libera.ro