Jump to content

Siderurgia românească trece cu greu examenul european


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Lipsa specialistilor ridica probleme siderurgiei

Deficitul de specialisti avand calificari inalte este una dintre problemele principale cu care se confrunta combinatul siderurgic ArcelorMittal Galati si ceilalti jucatori importanti din industrie.

“Avem nevoie de forta de munca specializata, capabila sa implementeze noile noastre strategii. Este dificil sa gasesti un numar suficient de mare de personal calificat si cu experienta pe piata romaneasca”, a declarat pentru Business Standard Augustine Kochuparampil, CEO pentru ArcelorMittal Galati. Solutia companiei este angajarea de tineri absolventi, care urmeaza sa fie pregatiti in cadrul companiei, firma trimitandu-i pe absolventii de inginerie sa lucreze in strainatate, intr-una dintre unitatile grupului de pe piete emergente sau dezvoltate. In prezent, ArcelorMittal Galati deruleaza o campanie de angajare a o suta de tineri absolventi de facultati, specializati in mecanica, electronica, metalurgie, automatizari si minerit. “Acestia trebuie sa aiba mobilitate internationala si sa fie fluenti in minimum doua limbi straine. Vom continua sa angajam in fiecare an personal din Romania, nu doar pentru a acoperi necesarul de salariati pe plan local, dar si pentru posturile vacante din cadrul grupului ArcelorMittal”, precizeaza reprezentantul companiei. Programul de integrare a tinerilor specialisti este format din doua etape: o perioada de instruire de un an, urmata de angajarea intr-una din unitatile grupului.

Problema deficitului de specialisti va afecta si concernul austriac Voestalpine, in conditiile in care va decide sa faca investitia de peste 5,5 miliarde euro intr-un combinat siderurgic la Marea Neagra. Peter Schiefer, purtatorul de cuvant al concernului austriac Voestalpine, care va investi peste 5,5 miliarde euro intr-un combinat siderurgic la Marea Neagra, a declarat pentru Business Standard ca, in cazul in care Romania va fi destinatia acestei investitii, atragerea fortei de munca va reprezenta o adevarata provocare. Compania si-a propus sa introduca materii speciale in scolile profesionale si in universitatile din zona Constanta-Agigea, pentru a pregati tinerii care vor lucra in combinat, potrivit lui Peter Schiefer, purtatorul de cuvant al concernului austriac. “Cateva sute de oameni din personalul calificat ii vom aduce din Austria. Daca nu vom reusi sa gasim personal suficient in Romania, luam in calcul varianta sa importam forta de munca din Europa. Totul depinde insa de cati oameni calificati vom reusi sa gasim in tara”, a declarat Schiefer. Concernul austriac, care a anuntat ca va angaja 5.000 de oameni pentru viitorul combinat, va primi si ajutoare de stat pentru recalificarea profesionala.

Lipsa de specialisti din combinatele siderurgice din Romania este cauzata de faptul ca, de la preluarea fostelor companii de stat si pana in prezent, noii proprietari s-au ocupat in special de disponibilizari si nu de angajari, potrivit directorului din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor (MEF), responsabil cu sectorul siderurgic, Petru Ianc. “Avem suficiente facultati cu profil metalurgic. Nu asta este problema. In ultimii ani, combinatele siderurgice s-au specializat in disponibilizari si nu au mai format specialisti. In siderurgie, specializarea este foarte inalta si formarea este dificila, intinzandu-se pe mai multi ani”, a declarat pentru Business Standard Petru Ianc. Potrivit acestuia, combinatele au inceput, recent, sa caute specialisti pe piata, dupa ce ani nu au facut decat disponibilizari, iar procesele de reducere de personal continua la unele unitati. Oficialul MEF a mai spus ca fostii angajati din siderurgie s-au pensionat anticipat sau au migrat spre alte industrii.

Cresterea salariala din cadrul combinatului siderurgic ArcelorMittal Galati, pentru anul 2008, se situeaza intre 12% si 20%, in functie de conditiile de munca, responsabilitatile si experienta fiecarui angajat. Majorari salariale au loc anual, in urma negocierilor dintre sindicate si administratie, prin Contractul Colectiv de Munca, iar anul trecut, salariile au crescut cu circa 20%. Aflata in proces de extindere a gamei de produse, compania are in vedere recrutarea personalului necesar pentru sustinerea planurilor sale. In ceea ce priveste pozitiile specializate, ArcelorMittal se concentreaza pe atragerea tinerilor ingineri, care urmeaza sa fie pregatiti in cadrul companiei. Angajatii ArcelorMittal dispun de un nou centru de pregatire profesionala, in care s-au investit 500.000 de dolari (peste 335.000 de euro). In 2007, compania a organizat 227 de programe de instruire, cu 41% mai multe decat in 2006, in conditiile in care investitiile in tehnologii necesita instruirea continua a personalului. De asemenea, de anul trecut, ArcelorMittal deruleaza un program de pregatire care vizeaza imbunatatirea abilitatilor de conducere si comunicare ale managerilor. “Pentru ca a fost foarte bine primit, in 2008 am extins acest program, la care vor participa mai multi manageri”, spune Augustine Kochuparampil.

http://www.standard.ro/articol_56596/li ... rgiei.html

Link to comment
Share on other sites

“Acestia trebuie sa aiba mobilitate internationala si sa fie fluenti in minimum doua limbi straine. Vom continua sa angajam in fiecare an personal din Romania, nu doar pentru a acoperi necesarul de salariati pe plan local, dar si pentru posturile vacante din cadrul grupului ArcelorMittal”, precizeaza reprezentantul companiei.

“Avem suficiente facultati cu profil metalurgic. Nu asta este problema. In ultimii ani, combinatele siderurgice s-au specializat in disponibilizari si nu au mai format specialisti. In siderurgie, specializarea este foarte inalta si formarea este dificila, intinzandu-se pe mai multi ani”

Dupâ mine, primul bate câmpii, visează cai verzi pe pereţi. Au fost specialişti f. buni în combinat, unii au pornit-o de jos, au făcut şcoala de maiştri sau facultatea la seral. Li s-a pus pumnul în gură, s-au căutat metode de a-i ţine sub obroc, deranjau pe alţii cu posturi călduţe. Birocraţia, heirupismul, favoritismul, nepotismul, inducerea unui sentiment de teamă faţă de şefi, toate astea încă fac casă bună în combinat.

Link to comment
Share on other sites

  • 5 weeks later...

MEF a transmis CE că siderurgia românească este rentabilă

Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF) a transmis Comisiei Europene (CE) raportul privind stadiul procesului de implementare şi monitorizare a restructurării companiilor siderurgice româneşti, derulat în perioada 2004-2008, menţionând că acestea sunt viabile, a anunţat, ieri, instituţia, potrivit NewsIn. Raportul de monitorizare a inclus principalele aspecte constatate în activitatea companiilor siderurgice din primul semestru din acest an, accentuând faptul că în intervalul ianuarie - iunie acestora nu le-au fost acordate ajutoare de stat, precum şi că nu au fost înregistrate dezvoltări de capacităţi noi de producţie. Evaluarea transmisă CE indică şi faptul că, deşi producţia siderurgică înregistrează o uşoară scădere, compensată însă prin creşterea coeficientului de transformare a oţelului brut în laminate, piaţa produselor siderurgice este favorabilă producătorilor, consumul intern de oţel se menţine ridicat, iar balanţa comercială la nivelul ramurii metalurgice s-a menţinut pozitivă. Raportul evidenţiază, totuşi, că tendinţa de creştere a importurilor este mai rapidă decât cea a exporturilor de produse metalurgice. MEF a mai menţionat, în informarea către Comisia Europeană, că toate companiile monitorizate sunt rentabile, au încheiat cu profit exerciţiul financiar şi îndeplinesc criteriile europene de viabilitate.

România trebuie să informeze Bruxelles-ul despre procesul de implementare şi monitorizare al restructurării companiilor siderurgice româneşti 2004-2008, în conformitate cu prevederile Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, secţiunea referitoare la restructurarea sectorului siderurgic. Piaţa siderurgică românească este dominată, în prezent, de grupuri străine. Astfel, liderul mondial al sectorului, ArcelorMittal, deţine combinatele din Galaţi, Iaşi, Roman şi Hundeoara, ruşii de la Mechel controlează fabricile din Târgovişte şi Câmpia Turzii, în timp ce grupul Vimetco NV (fost Marco) - cu capitaluri ruseşti, înregistrat în Olanda şi listat la Londra - controlează industria românească a aluminiului, deţinând Alro Slatina şi Alum Tulcea. Grupul austriac Voestalpine ar putea deveni un jucător important pe piaţa siderurgică locală, România fiind în cărţi pentru o investiţie într-un combinat siderurgic de peste 5 miliarde euro.

http://www.curierulnational.ro/Economie ... &tip=toate

Link to comment
Share on other sites

  • 6 months later...

Siderurgia ia greu examenul European

Combinatele siderurgice din România au realizat obligaţiile de investiţii tehnologice şi de mediu consfinţite prin Tratatul de Aderare al României la Uniunea Europeană (UE) şi au obţinut indicatorii de viabilitate impuşi de Comisia Europeană (CE). Astfel, siderurgia românească nu va fi obligată de Bruxelles să înapoieze ajutoare de stat de 1,5 miliarde de dolari, operaţiune care practic ar însemna lichidarea din ţara noastră a oricărei urme din această industrie. Acum siderurgia românească mai are de făcut faţă doar scăderii comenzilor odată cu criza mondială.

Finanţele se bat cu băncile pe bani

Patronii şi cei 44.000 de angajaţi din siderurgie mai au de trecut un hop: Comisia Europeană a angajat o echipă independentă de consultanţă pentru evaluarea raportului transmis în data de 15 martie de România către Comisia Europeană referitor la anul 2008. "Până în ultima parte a lunii martie şi începutul lunii aprilie, echipa angajată de Comisia Europeană va verifica la faţa locului fiecare combinat în parte", a precizat pentru Jurnalul Naţional Petru Ianc, directorul general al Direcţiei Generale de Politică Industrială şi Competitivitate în Ministerul Economiei. Până în prezent, datele provenite pe cele două căi au fost în concordanţă şi indică faptul că societăţile româneşti nu sunt în pericol să returneze ajutorul de stat.

În 2004, când s-au încheiat negocierile cu UE, cel mai dificil a fost sectorul concurenţei, şi anume siderurgia. Cele 6 combinate, respectiv ArcelorMittal Galaţi, ArcelorMittal Hunedoara, Mechel Târgovişte, Mechel Câmpia Turzii, TMK Reşiţa şi Tenaris Donasid Călăraşi, erau privatizate, iar ajutoarele de stat acordate la privatizare (ştergeri de datorii la buget, garanţii de stat) însumau 1,5 miliarde de dolari. Din aceştia, 1 miliard de dolari îl constituie numai ajutorul acordat pentru ArcelorMittal Galaţi. "Autorităţile române şi companiile au trebuit să demonstreze că acest ajutor de stat va fi utilizat corespunzător, în cadrul unor programe de restructurare, modernizare în care fiecare companie va avea o contribuţie proprie, pe măsura ajutorului primit", a spus Petru Ianc. Astfel, au fost solicitate planuri individuale în care să se demonstreze că la finele lui 2008 fiecare companie va deveni viabilă, la parametrii companiilor din UE. Tot prin Tratatul de Aderare, România şi-a asumat închiderea unor capacităţi siderurgice, conform înţelegerilor din cursul negocierilor, şi în plus ţara noastră nu mai trebuia să acorde ajutor de stat în acest sector începând cu 2005. Ultima raportare, pentru anul 2008, a fost trimisă în 15 martie. "Dacă la finele perioadei de monitorizare companiile nu ating parametrii de viabilitate, se numeşte că ajutorul de stat n-a fost corespunzător utilizat şi companiile vor fi nevoite să-l returnzeze, ceea ce înseamnă, practic, având în vedere situaţia economică actuală, lichidarea", a completat Petru Ianc.

Profit pe linie

Toate cele 6 combinate siderurgice au avut profit în 2008, conform rezultatelor preliminare, îndeosebi datorită cererii şi preţurilor de excepţie din primele 9 luni ale lui 2008. Cel mai mare profit net a scos ArcelorMittal Galaţi, cu 266 milioane de dolari, urmat la mare distanţă de Tenaris Donasid Călăraşi, cu 45 de milioane de dolari, şi Mechel Târgovişte, cu cele 42 de milioane de dolari ale sale. Combinatul TMK Reşiţa a raporta un profit net de 23 de milioane de dolari, Mechel Câmpia Turzii de 20 de milioane de dolari, în vreme ce ArcelorMittal Hunedoara a raportat 4,4 milioane de dolari. În acest an, situaţia nu mai este aşa de bună, iar aceste profituri sunt serios ameninţate. "Anul 2009 va fi un adevărat examen pentru siderurgia românească şi globală. De fapt, acest sector, producţia şi consumul de oţel, este cel mai sensibil indicator, modul său de variaţie e asemănător cu cel al PIB-ului (produsul intern brut - n.r.)", a mai spus directorul Ianc.

Primele trei trimestre ale anului 2008 au fost prielnice atât pentru siderurgia mondială, cât şi cea românească. Trimestrul al patrulea a însemnat o scădere continuă a cererii de oţel şi a preţurilor. Anul trecut, în România s-au produs 5 milioane de tone de oţel lichid, deşi combinatele noastre au capacitatea de a produce 9,1 milioane tone. Producţia de laminate a fost de 4,8 milioane tone, la o posibilitate de 9,2 milioane tone. Din cele 4,8 milioane tone circa 3,2 milioane tone au fost exportate. În privinţa importului, anul 2008 a fost primul din istoria siderurgiei româneşti când importul a fost mai mare decât exportul, respectiv 3,32 milioane tone. Mai mult, consumul intern al României a fost de 4,79 milioane tone, ceea ce înseamnă că în România contrucţiile s-au bazat în principal pe import.

Confruntate cu scăderea cererii, companiile au anunţat că trimit salaraţii acasă pe ture, cu 75% din salariu. ArcelorMittal Galaţi prognozează o producţie de 1,5 milioane tone de oţel în 2009, faţă de cele 4,4 milioane tone de oţel lichid produs în 2007. Sindicaliştii nu sunt de acord cu trimiterea acasă pe ture şi doresc să primească salariul întreg, plus sporul de vechime şi celelalte bonusuri. "Reprezentanţii Ministerului Economiei i-au întrebat ieri la întâlnirea cu managementul ArcelorMittal de ce n-au efectuat o serie de investiţii pentru Laminorul cu bandă la rece de la Galaţi, pentru că astfel ar fi avut comenzi de tablă exterioară pentru Dacia, unde la momentul actual tabla este adusă din Turcia", ne-a declarat Mircea Scîntei, preşedintele Federaţiei Sindicale a Metaluriştilor - Metarom. El a mai precizat că, din informaţiile sale, comenzile in cadrul ArcelorMittal Europa se centralizează în Luxemburg, după care se distribuie pe ţări, iar majoritatea merg în Franţa, unde statul a dat mai multe facilităţi sectorului siderurgic, cum ar fi plata de către stat pe 2 ani a şomajului tehnic. Sindicaliştii cer comenzi de stat, iar reprezentanţii ArcelorMittal au anunţat că peste 10 zile vor prezenta mai multe soluţii legale prin care România poate ajuta sectorul. Ministerul Economiei vrea să ajute siderurgia prin parteneriate public-private.

http://www.jurnalul.ro/articole/146504/ ... l-european

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Siderurgia ia notă de trecere de la CE, dar pică examenul crizei

Ajutorul de stat de peste 1,5 miliarde de dolari primit de sectorul siderurgic pentru restructurare nu va trebui returnat, companiile româneşti îndeplinindu-şi obligaţiile stipulate în Tratatul de aderare la UE

După patru ani de monitorizare atentă din partea Comisiei Europene, cele şase combinate siderurgice din România sunt pe punctul de a fi declarate viabile, în conformitate cu cerinţele europene, lucru care justifică şi ajutorul de stat primit înaintea privatizării. Deşi este, până în momentul de faţă, singurul angajament din Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană atins în totalitate, restructurarea sectorului siderurgic coincide şi cu înjumătăţirea producţiei de oţel, faţă de cota stabilită României, de 9,1 milioane de tone de oţel/an. Mai mult decât atât, pentru anul în curs se estimează o nouă înjumătăţire a producţiei interne, sectorul siderurgic fiind deja unul dintre cele mai afectate din economia românească.

Un ochi râde, altul plânge. Aşa poate fi caracterizată în momentul de faţă situaţia economică a siderurgiei româneşti. În anul în care monitorizarea Comisiei Europene a luat sfârşit, combinatele româneşti îşi reduc producţia şi disponibilizează mii de angajaţi din cauza lipsei comenzilor. Arcelor Mittal Steel Galaţi, vârful de lance al sectorului, a anunţat că va trimite nu mai puţin de 12.000 de angajaţi în şomaj tehnic, după ce în numai trei luni pe listele de disponibilizări s-au înscris în jur de 2.000 de salariaţi. Situaţia este valabilă şi pentru celelalte trei unităţi ale grupului Arcelor din România. Problema siderurgiei autohtone poate fi însă mult mai gravă dacă efectele crizei economice se propagă pe o perioadă mai lungă, pentru simplul motiv că, spre deosebire de alte sectoare economice, aici nu se mai pot acorda ajutoare de stat sub nicio formă. Vremea pomenilor a trecut, căci în perioada 1993-2004 combinatele siderurgice au primit ajutoare de stat de peste 1,5 miliarde de dolari, ceea ce înseamnă de aproape patru ori mai mult decât ajutoarele de stat ale combinatelor siderurgice din Cehia şi de două ori mai mult decât ale celor din Polonia. Dincolo de restructurarea ce a avut loc în perioada 2004-2008, cât s-a desfăşurat monitorizarea Comisiei Europene, trebuie spus că marele avantaj al reuşitei procesului s-a datorat în primul rând evoluţiilor pozitive de pe piaţa internaţională a oţelului, care au atins apogeul la jumătatea anului trecut, când toate cele şase combinate siderurgice din România au reuşit să înregistreze profit. De atunci însă, trendul s-a schimbat fundamental, anunţând un posibil colaps general.

Producţia s-a contractat chiar şi cu o piaţă favorabilă

Să începem cu părţile bune. Prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, angajamentele luate de România au fost: reducerea capacităţilor de producţie cu 2,05 milioane de tone de oţel, pentru perioada restructurării, închiderea capacităţilor neproductive şi o producţie de 9,1 milioane de tone de oţel lichid pe an, respectiv 9,2 milioane de tone de produse laminate la cald. S-a spus, după încheierea negocierilor, că aceste cote sunt prea mici raportat la capacităţile existente şi că Uniunea Europeană ar fi avut interesul să „îngroape“ siderurgia românească, pentru a-şi proteja propriii producători. Nimic mai fals! Anii care au urmat au dovedit că am negociat o cotă pe care, din păcate, suntem încă departe de a o realiza, în ciuda miliardelor de dolari risipiţi pentru salvarea siderurgiei. Dacă înainte de 1989 România producea peste 15 milioane de tone de oţel pe an, după începerea negocierilor cu UE producţia a scăzut la 4 milioane de tone pe an, iar după finalizarea privatizării tuturor unităţilor producţia a urcat la un maxim de 5,5-6 milioane de tone pe an, aşa cum spuneam însă, în condiţiile extrem de favorabile ale pieţei mondiale. Cererea mare de oţel a dus la o creştere spectaculoasă a preţurilor, uneori chiar de peste patru ori, prin comparaţie cu perioada de dinainte de monitorizare. „Pe acest fond favorabil am putut să ne atingem toate obiectivele asumate în Tratatul de aderare“, ne-a declarat Petru Ianc, directorul Departamentului de politici industriale din cadrul Ministerului Economiei. Ce va fi însă de aici înainte nu poate şti nimeni.

Obiectivele de investiţii au fost depăşite

Unităţile siderurgice din România, care au primit ajutoare de stat şi a căror monitorizare s-a desfăşurat în perioada 2005-2008 sunt: ArcelorMittal Steel Galaţi, ArcelorMittal Steel Hunedoara, TMK Reşiţa, Mechel Târgovişte şi Mechel Câmpia Turzii, Tenaris Donasid Călăraşi şi Gavazzi Steel Oţelul Roşu, aceasta din urmă fiind între timp lichidată. Din cele şase combinate rămase, ArcelorMittal Steel Galaţi a beneficiat de cea mai mare parte a ajutoarelor de stat, respectiv 1,1 miliarde de dolari, urmat de ArcelorMittal Steel Hunedoara, cu 300 de milioane de dolari, Combinatul Siderurgica de la Reşiţa, cu 162 de milioane, Mechel Târgovişte, cu 82 de milioane, Mechel Industria Sârmei Câmpia Turzii, cu 70 de milioane, respectiv Donasid Călăraşi, cu 26 de milioane. În urma acordării acestor ajutoare, noii proprietari ai combinatelor siderurgice amintite, căci toate au fost privatizate, au înaintat Ministerului Economiei şi Consiliului Concurenţei Planurile de viabilizare şi rentabilizare a producţiei, care au inclus investiţii totale de aproape 600 de milioane de dolari. Aşa cum era normal, şi la acest capitol conduce detaşat ArcelorMittal Steel Galaţi, unde nivelul investiţiilor se ridică la peste 444 de milioane de dolari, din care 138 de milioane au fost destinaţi investiţiilor în mediu. Conform ultimei analize făcute, investiţiile realizate aici au fost de 525,73 milioane de dolari, peste ceea ce a fost planificat. O situaţie similară o întâlnim şi la celelalte combinate, după cum urmează:

- ArcelorMittal Steel Hunedoara: investiţiile totale s-au ridicat la 29,6 milioane de dolari, faţă de 11 milioane cuprinse în plan. Din acestea, investiţiile tehnologice au fost de 26,2 milioane de dolari, iar cele de mediu de 3,4 milioane de dolari;

- Mechel Târgovişte: investiţiile totale s-au ridicat la 68,9 milioane de dolari faţă de un plan de 21 milioane de dolari. Din acestea, investiţiile tehnologice au fost de 57,5 milioane de dolari, iar cele de mediu de 11,4 milioane de dolari;

- Mechel Câmpia Turzii: investiţiile totale s-au ridicat la 36,4 milioane de dolari faţă de un plan de 25 milioane de dolari. Din acestea, investiţiile tehnologice au fost de 27,7 milioane de dolari, iar investiţiile de mediu de 8,7 milioane dolari;

- TMK Reşiţa: investiţiile totale s-au ridicat la 52,3 milioane de dolari faţă de un plan de 26,3 milioane de dolari. Din acestea, investiţiile tehnologice au fost de 41,8 milioane de dolari, iar investiţiile de mediu de 10,5 milioane de dolari;

- Tenaris Donasid Călăraşi: investiţiile totale s-au ridicat la 74,9 milioane de dolari faţă de un plan de 39,7 milioane de dolari. Din acestea, investiţiile tehnologice au fost de 73,4 milioane de dolari, iar cele de mediu de 1,5 milioane dolari.

Aşadar, pentru cele şase combinate monitorizate, planul total de investiţii s-a ridicat la peste 780 de milioane de dolari, faţă de un necesar stabilit cu Uniunea Europeană de 568 de milioane de dolari.

Profitul este dat uitării

Pe fondul acestor investiţii, dar mai ales al evoluţiei cererii şi preţului, toate cele şase combinate şi-au dovedit viabilitatea după restructurare. La jumătatea anului trecut, înainte de a se face simţite efectele crizei, ArcelorMittal Galaţi a înregistrat un profit net de 266 de milioane de dolari (faţă de 134 de milioane de dolari în 2007), Tenaris Donasid Călăraşi a avut un profit de 45 de milioane de dolari, Mechel Târgovişte - 42 de milioane de dolari şi Mechel Câmpia Turzii - 20 de milioane de dolari. De asemenea, TMK Reşiţa atingea un profit de 23 de milioane dolari, în timp ce ArcelorMittal Steel Hunedoara - de doar 4,4 milioane de dolari. Indicii de viabilitate după restructurare au fost depăşiţi de toate combinatele, cu procente cuprinse între 10 şi 20 la sută. Pentru anul în curs însă, situaţia este mult mai sumbră.

Capacităţi de producţie convenite cu Uniunea Europeană

- ArcelorMittal Steel Galaţi - 6 milioane tone oţel/an

- ArcelorMittal Steel Hunedoara - 825.000 tone oţel/an

- Mechel Târgovişte - 629.000 tone oţel/an

- Mechel Câmpia Turzii - 385.000 tone oţel/an

- TMK Reşiţa - 450.000 tone oţel/an

- Gavazzi Steel Oţelu Roşu - 300.000 tone oţel/an

- Tenaris Donasid Călăraşi - 400.000 tone oţel/an

http://www.sfin.ro/articol_15834/sideru ... rizei.html

Link to comment
Share on other sites

  • 12 years later...

Siderurgia românească, ținută în viață de ajutoare de stat

Siderurgia românească funcționează în prezent la un sfert din ceea ce reprezenta în 1989, fiind nevoită să parcurgă un proces lung de restructurare, cu personal dat afară și cu capacități de producție scoase din uz. În prezent, deși funcționează pe o piață liberă, companiile siderurgice de la noi, toate cu capital străin, sunt ajutate de stat, prin două scheme de ajutor. În lipsa acestora, situația economică ar fi extrem de problematică, având în vedere și contextul economic internațional, cu scăderi puternice ale cererii, din pricina pandemiei. Aproape 90% din producția de oțel a țării ia calea exportului.

Producătorii de oțel din România activează de ani buni într-un mediu de afaceri internațional competitiv, în care costurile de producție sunt decisive în menținerea cotei de piață însă, în acest mpment industria siderurgică autohtonă se confruntă cu probleme structurale, exces de capacitate și prețuri scăzute. În UE, cererea de oțel depunde de situația economică și financiară a câtorva domenii industriale cheie în care se folosește oțelul, iar acest aspect impactează asupra performanței economice a combinatelor siderurgice autohtone. Pandemia a îngreunat și mai tare situația combinatelor pentru că a scăzut și mai mult cererea de oțel, se arată într-un document semnat de secretarul de stat Daniela Nicolescu.

Chiar dacă există piață liberă, statul român ajută prin două scheme de ajutor pentru marii consumatori industriali de energie, inclusiv pe cei din siderurgie, companii care au acționariat 100% străin. Astfel, din anul 2016 și până în prezent funcționează o schemă de ajutor de stat privind sprijinirea întreprinderilor din sectoarele și subsectoarele expuse unui risc important de relocare ca urmare a transferului costului emisiilor de gaze cu efect de seră în prețul energiei electrice. Impactul anual al acestui ajutor este undeva la 500 milioane de euro. În plus, s-a instituit schemă de ajutor de stat privind exceptarea unor categorii de consumatori finali de la aplicarea legii 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii din surse regenerabile de energie. Impactul anual al acestui ajutor de stat este de circa 320 de milioane de euro. „Companiile din ABIEC (Asociația Marilor Consumatori de Energie din România, n.r.) se numără printre cei mai importanți și cei mai disciplinați contribuabili la bugetul de stat, și sperăm că sprijinul astfel acordat va fi implementat cât mai rapid, pentru ca eforturile și acțiunile Guvernului României să aibă eficiența dorită. Calendarul rapid de aprobare a schemei de ajutor îndreptățește Asociația Marilor Consumatori de Energie din România să fie optimistă cu privire la parcurgerea cât mai rapidă a pașilor necesari pentru implementarea ei în totalitate. Acest lucru ne va ajuta să rămânem competitivi pe piețele globale și să păstrăm locurile de muncă ale salariaților noștri”, a declarat Marian Năstase, președintele ABIEC. Asociația include cei mai mari consumatori de energie din România. Printre aceste companii se numără Alro Slatina, ArcelorMittal România, Liberty Galati, TenarisSilcotub, CRH și Saint-Gobain România, care au un consum de energie de aproximativ 10% din totalul produs în România.

Începând cu anul 1989, producția de oțel a scăzut de la peste 14 milioane de tone la 3,4 milioane de tone, în 2019. Industria siderurgică din țara noastră a fost puternic afectată de schimbările surevenită în mediul economic după 1989, fiind nevoită să parcurgă un proces de restructurare radical, atât în termeni de reducerea capacităților, cât și din punct de vedere tehnologic. Astfel, în anul 2019, producția de oțel brut a fost de aproximativ 3,4 milioane de tone, în scădere cu 2,8% față de anul 2018. DIn punct de vedere al utilizării capacităților de producție, în 2019 instalațiile de producere a oțelului brut au fost utilizate la 69,5% din capacitate, față de 74,6% în 2018, conform Institutului Național de Statistică. Referitor la comerțul internațional al României cu produse siderurgice pentru 2019, livrările la export au avut un volum de peste 3 milioane de tone la un preț mediiu de 813 euro/tonă și la import au fost aproximativ 4,39 milioane de tone la un preț mediu de 766 milioane euro/tonă, conform UniRomSider.

Ultima strategie de restructurare a industriei siderurgice autohtone a avut loc în perioada 2003-2008 și a avut ca rezultat viabilizarea celor șase companii siderurgice integrate din România, și anume: Ispat Sidex Galați (acum Liberty Galați), Siderurgica Hunedoara (acum Mittal Steel Hunedoara), COS Târgoviște (fost Mechel Târgoviște, aflat din 2013 ăn procedură de insolvență în vederea reorganizării), CS Reșița (acum TMK Reșița), IS Câmpia Turzii (acum Mechel Câmpia Turzii), și Donasid Siderca Călărași (fost Tenaris Donasid, acum Donalam). Potrivit concluziilor Raportului Comisiei cătr Parlamentul European și Consiliu, procesul de monitorizare a industriei siderurgice de la noi s-a încheiat în bune condiții, termenul folosit de COM fiind ”acceptabil”.

Situat în sud-estul României, Liberty Galați este cel mai mare combinat integrat din țară și lider în fabricarea produselor siderurgice, cu o capacitate actuală de producție anuală de 2 milioane de tone de oțe, având posibilitatea de creștere a acesteia. Combinatul Siderurgic de la Galați produce tablă groasă, rulouri, tablă zincată, tablă acoperiită, precum și produse tubulare sudate logitudinal. Aceste produse sunt furnizate către clienții din zona Balcanilor, din Europa, dar și din țară. Produsele furnizate de Liberty sunt utilizate în industria navală, în construcții, în industria auto și pe piața echipamentelor sub preune. Produsele tubulare livrate de combinat sunt utilizate în industria de petrol și gaze, precum și în transportarea altor fluide. În Liberty Galați lucrează aproximativ 5.600 de angajați și 2.000 de contractori, fiind considerat unul dintre cei mai mari angajatori din țară. Liberty House Group, grup britanic controlat de miliardarul Sanjeev Gupta, a preluat în cursul anului 2019 de la ArcelorMittal mai multe active, printre care se regăsește și combinatul siderurgic de la Galați, unde a devenit acționarul majoritar.

ArcelorMittal Hunedoara produce țagle pentru țevi, profice grele mijlocii și ușoare, oțel beton, sârmă, profile speciale și pentru minerit. Combinatul Siderurgic Hunedoara a fost preluat în anul 2004 de grupul Mittal Steel din India. Ulterior, combinatul și-a schimbat denumirea, din Mittal Steel Hunedoara în ArcelorMittal Hunedoara, ca urmare a preluării, în 2015 a grupului siderurgic european Arcelor de către Mittal Steel. Compania a avut în 2019 o cifră de afaceri de peste 101 milioane de euro și are în prezent 600 de angajați. Concernul ArcelorMittal deține în România unități de producție la Iași, Roman și Hunedoara, iar în întreaga lume are aproximativ 190.000 de angajați. ArcelorMittal Holdings A.G. este acționar majoritar (96,52%).

TMK Reșița este situat în sud-vest României, la aproximativ 400 km. de TMK Artrom Slatina. Fabrica are mai mult de 260 de ani de istorie și experiență în producerea de oțel și produse laminate. TMK Artrom este un important producător român de țevi, situat în sudul României. Fabrica produce țevi de oțel fără sudură pentru aplicații industriale, inclusiv pentru ingineria mecanică și industria auto. TMK Artrom deține azi o cotă importantă din piața europeană a țevilor industriale fără sudură reprezentând tuburi mecanici, cilindri hidraulici, conducte auto și energetice. Peste 80% din producția fabricii este destinată vânzărilor în afara României, în principal în alte state din UE, SUA și Canada. TMK Artrom este unul dintre cei mai mari producători de țevi industriale fără sudură din Europa. Diviza TMK europeană a fost creată în cadrul TMK ca o unitate de afaceri consolidată, dezvoltată pe structura TMK Artrom și este formată din cinci companii: TMK Slatina (ca unitate generală de management al diviziei europene TMK); TMK Reșița; TMK-Italia în Lecco, Italia; TMK-Europe GmbH, în Dusseldorf, Germania; TMK Industrial Solutions LLC din Houston, SUA. TMK Europe GmbH deține în prezent 99,99% din TMK Artrom.

Tenaris Silcotub este un producător de țevi fără sudură cu diametru mic, utilizate în industria mecanică, auto, petrol și gaze, industria chimică și petrochimică și industria energiei electrice. Tenaris poate proiecta, fabrica și furnizat o gaamă largă de tuburi fără sudură. Locațiile din România sunt: Zalău, Câmpina, Călărași, Cluj-Napoca, Ploiești, București. Cu peste 20.000 de angajați, Tenaris activează pe 5 continente, având fabrici în 17 state. Filiala Silcotub face parte din grupul internațional Tenaris. Tubman Holding Gibraltar Limited este acționarul majoritar, societate preluată în 2004 de grupul luxemburghez Tenaris.

Donalam, cu sediul în Călărași, este unul dintre principalii producători din industria barelor de oțel laminate la cald din Europa. Compania a fost fondată în 2006, iar în 2007 a cumpărat fabrica de oțel Siderca de la Tenaris. AFV Beltrame Group, acționarul principal al Donalam, unul dintre cei mai mari producători europeni de bare din oțel și oțeluri speciale, investește peste 100 milioane de euro în modernizare laminorului din cadrul combinatului siderurgic din Călărași. Noua tehnologie o va înlocui pe carea care datează din anii 70-80 și va contribui atât la reducerea cu până la 40% a emisiilor de carbon asociate producție cât și la creșterea competitivității barelor de oțel realizate în România. Investiția va fi realizată din fonduri proprii și este estimată a fi finalizată până în 2022. Recent, Donalam a finalizat o investiție de 4 milioane de euro într-un echipament special de tratare a barelor de oțel. În 2019, compania a obținut o cifră de afaceri de 78 milioane de euro și un nivel al vânzărilor de 110.000 de tone. Societatea are în prezent 270 de angajați. Acționarul majoritar este AFV Acciaierie Beltrame.

cotidianul.ro

Link to comment
Share on other sites

 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.