Poeta Natalia Negru-Iosif, uitată de gălăţeni

[dcp100168]

Restituiri

Poeta Natalia Negru-Iosif, uitată de gălăţeni

În almanahul Porto-Franco, redactorul şef Sterian Vicol a introdus materialul „Natalia Negru – poetă, prozatoare şi traducătoare”, precum şi articolul meu intitulat „Privighetoarea din dealul viilor”. E un început meritoriu pentru o viitoare întoarcere în trecut, spre a se risipi tăcerea de care este înconjurată, în oraşul nostru, care, o perioadă, a fost şi al ei, soţia elegiacului autor al frumosului poem „Din zile mari”, Şt.O. Iosif. În cartea mea „Natalia Negru femeie fatală? Adevărul despre Natalia Negru-Iosif, realizată pe bază de documente oficiale indubitabile şi relatări autentice din partea verişoarei sale primare, conf.univ., Viorica Demetrescu, am consemnat adevărul cert şi numai adevărul.

Astfel, în certificatul de naştere, aflat în Muzeul sătesc Buciumeni, scrie că este născută la 3 decembrie, că a făcut şcoala primară în Galaţi, între 1889-1893, unde tatăl ei – Avram Negru era institutor şi director de şcoală, apoi va fi şi revizor şcolar, că doar nu avea să-şi lase copilul să se ocupe alţi dascăli de pregătirea lui. După cum menţionează Ion Roman în cartea sa „St.O.Iosif”, după ce a vorbit cu Natalia Negru la Tecuci, în 1958, a făcut studiile secundare la Galaţi. Acelaşi lucru este menţionat şi în articolul „Cu doamna Natalia Negru despre St.O.Iosif, D. Anghel şi despre alţii”, apărut în Rampa din 15 februarie 1929, pag. 13. Cum „Certificatul de absolvire”, cu nr. 82, aflat în dosarul depus pentru înscrierea la Fac.de Litere, Filozofie şi Istorie Bucureşti, a fost eliberat de „Liceul de Fete de pe str. Icoanei Bucureşti”, fosta şcoală centrală de fete, se pune întrebarea cât timp a învăţat la liceul din Capitală sau dacă acolo a dat numai bacalaureatul. Mărturisesc că la arhivele din Galaţi şi la cele ale Municipiului Bucureşti, nu am găsit niciun document şcolar, care să facă lumină în această problemă. Natalia Negru şi-a petrecut vacanţele din timpul studiilor superioare la Galaţi, în casa părinţilor, tatăl său fiind revizor şcolar pentru judeţul Covurlui. Ei închiriaseră o casă aproape de Grădina Publică, de la geamul căreia se vedea verdeaţa de pe aleile nepietruite la vremea aceea. Cum nu-i plăcea să umble fără rost prin oraş, Natalia Negru asculta, din camera ei, valsuri nemuritoare, interpretate de fanfara militară, ce cânta în chioşcul înconjurat de arbuşti ornamentali şi ronduri de flori. Tot acolo, scria versuri, ba încerca să facă şi unele traduceri. Şi prima vizită făcută de St.O.Iosif la părinţii logodnicei sale, a avut loc, de asemenea, la Galaţi, în 1903. Iar cununia civilă a avut loc tot la Galaţi, în ziua de 24 iulie 1904. Din cele relatate mai sus, rezultă că Natalia Negru a locuit în oraşul nostru aproape 20 de ani. În atare situaţie nu înţeleg de ce până în prezent nu a avut loc nicio comemorare a soţiei autorului Patriarhalelor, Şt.O.Iosif, de la care au rămas cinci cărţi originale, o dramatizare, o prelucrare, 20 de traduceri, din care şapte în două ediţii.

http://www.viata-libera.ro/articol-Poet ... ateni.html

[CostelSorin]

Natalia Negru nu a fost uitata, drept urmare Scoala Gimnaziala Buciumeni a primit numele de Scoala Gimnaziala Natalia Negru Buciumeni..... si vor avea loc comemorari ale poetei galatene

[dcp100168]

50 de ani de la moartea Nataliei Negru

La data de 2 septembrie se împlinesc 50 de ani de la stingerea din viaţă a Nataliei Negru. Scriitoarea şi-a dat ultima suflare în locuinţa din Tecuci, de pe strada George Coşbuc, unde vineri, prin eforturile depuse de reprezentanţii Casei de Cultură a fost dezvelită o placă omagială. Cu puţin timp înainte, la mormântul Nataliei Negru, preotul Gheorghe Vârlan a oficiat o slujbă de pomenire.

Manifestarea închinată scriitoarei s-a încheiat printr-o evocare la sala studio a Casei de Cultură, prima acţiune desfăşurată în spaţiul proaspăt reabilitat şi amenajat. Prof. Doina Ojog de la Casa de Cultură Tecuci a prezentat un scurt film pe care l-a realizat special pentru acest moment, “Natalia Negru, un destin între destine” şi a dat citire unor frânturi din corespondenţa scriitoarei. ”Pentru liniştea definitivă a conştiinţei mele în gravele momente în care mă găsesc am absolută nevoie să ştiu dacă mă consideri ca pe un asasin sau nu. Atitudinea ta pare să adeverească aceasta”, i-a scris cel de-al doilea soţ, Dimitrie Anghel, după tragicul moment când aflat într-o stare de anxietate extremă, vulcanicul poet s-a împuşcat în piept după ce trăsese un foc care a rănit-o pe Natalia.

A vorbit apoi despre Natalia Negru, poetul Dionisie Duma, care a cunoscut-o şi a stat ore întregi la sfat cu aceasta. Poetul Duma a relatat printre altele momentul încetării ei din viaţă la care a luat parte. ”Exact în ziua morţii sale mă aflam în casa ei din George Coşbuc nr. 5. Natalia intrase într-un soi de agonie. O priveam şi mă cutremuram parcă de spasmele acelea ale morţii pe când alte două femei în camera alăturată căutau în garderobă să vadă cu ce să o îngroape. Natalia Negru le-a auzit vorbind, s-a trezit din această semicomă şi a început să rupă toate de pe ea. Iată dragostea ei de viaţă. Până la urmă însă s-a stins”.

Prof. universitar dr. Doru Scărlătescu de la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi, fost cadru didactic la actualul colegiu Calistrat Hogaş din Tecuci, a ţinut o alocuţiune despre relaţiile poetei cu cei doi soţi: ”Natalia Negru, între inelul de iarbă şi lanţul de aur”. Primul soţ Ştefan Octavian Iosif, fire visătoare, nepăsător faţă de sănătate şi igienă, nu fusese ceea ce-şi dorise Natalia Negru, fapt ce a condus la eşecul căsniciei. ”În fotografiile de epocă se vede că în perioada căsătoriei cu poetul Ştefan Octavian Iosif, Natalia Negru apare destul de modestă în schimb alături de poetul Dimitrie Anghel, fiu de moşier, apare în costum alb cu pălărie, era altceva. Căsătoria cu Iosif i-am zis inelul de iarbă. În scrisori există episodul acesta al începutului prieteniei ei cu Iosif când merg în cimitirul Bellu şi se logodesc cu două inele de iarbă. Când a întrebat-o poetul Dionisie Duma pe cine a iubit mai mult de asta i-a arătat spre bustul lui Iosif pentru că asta ţine de partea frumoasă, albă a sufletului feminin. Celălalt, vulcanicul Anghel, îi oferă un lanţ: o ţinea închisă în casă, nu-i dădea voie să se vadă cu fiica ei Corina. Din păcate această femeie a trăit numai drame”.

Spre finalul manifestării au luat cuvântul alţi doi participanţi, Alexandru Dimitrescu, nepot al Nataliei Negru, şi prof. Ileana Tulică, fiica poetului Ovid Caledoniu, care a combătut cu argumente ipoteza conform căreia Natalia Negru ar fi oferit destinelor celor doi soţi ai săi o turnură tragică.

Natalia Negru, repere biobibliografice

1882 – 5 decembrie – se naşte la Buciumeni, Galaţi. A fost primul dintre cei doi copii ai institutorului Avram Negru şi a soţiei acestuia Elena, născută Dimitrescu

1895 – 1896 – era elevă în clasa a III-a la Institutul Philippide din Galaţi

1901 – se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia Filosofie-Istorie, a Universităţii din Bucureşti

1903 debutează cu poezia Străbunica în revista Sămănătorul

1904 se căsătoreşte cu poetul Ştefan Octavian Iosif. La nuntă participă Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga şi alte personalităţi.

1905 – 20 august – se naşte Corina, fiica Nataliei şi a lui Ştefan Octavian Iosif

1907 susţine şi obţine licenţa în litere

1909 apare volumul de versuri O primăvară

1909 – 2 septembrie – este înfiinţată Societatea Scriitorilor Români. Natalia şi Şt. O. Iosif fac parte dintre iniţiatori şi sunt membri fondatori

1910 – aprilie – se desparte de Ştefan Octavian Iosif

1911 – 3 noiembrie – se căsătoreşte cu poetul Dimitrie Anghel

1913 apare volumul Mărturisiri (articole şi pagini de proză)

Este aleasă în comitetul de conducere al Societăţii Scriitorilor Români

1914 – 27 octombrie – Dimitrie Anghel aflat într-o stare de anxietate extremă, se împuşcă în piept,

după ce trăsese un foc care a rănit-o pe Natalia.

1916 – 13 septembrie – moare Corina, ucisă de o schijă provenită de la o bombă aruncată din zepellinul german care bombarda Bucureştiul

1921 publică romanul Helianta. Două vieţi stinse. Mărturisiri

1922 se recăsătoreşte cu Ioan. Gh. Savin, profeor la Facultatea de Teologie din Chişinău

tipăreşte poemul dramatic Legenda

1935-1945 a locuit permanent în locuinţa de la Tecucel – Buciumeni

Moare în 1962 – 2 septembrie – la casa ei din Tecuci, str. George Coşbuc nr. 5.

A tradus următoarele opere:

Andre Theuriet – Mănunchiul de rugioare

Prosper Merimee – Colomba

N.P.S Wiseman – Fabiola sau Biserica din catacombe

Maurice Maeterlink – Steaua

Henrieta Harkort – Califul Barză

Crăiasa zăpezilor

tecuci.eu

[dcp100168]

Povestea tragicului triunghi amoros din istoria literaturii române: Şt. O. Iosif,  Natalia Negru şi Dimitrie Anghel

Scriitoarea gălăţeancă şi-a omorât primul soţ, părăsindu-l pentru prietenul său, care apoi s-a sinucis din cauza ei. Se întâmpla în urmă cu aproape un secol, protagoniştii acestei impresionante poveşti de dragoste fiind mari scriitori.

Printre numele cu rezonanţă în istoria literaturii române se numără şi cel al gălăţencei Natalia Negru. O rezonanţă aparte datorată, nu numai operei scriitoarei, ci şi celor două tragice iubiri pe care le-a inspirat. Din dragoste pentru poeta Natalia Negru, au murit doi mari poeţi români: Ştefan Octavian Iosif  şi Dimitrie Anghel.

Prima dragoste, Şt.O.Iosif

Natalia Negru  s-a născut în 1882 în comuna gălăţeană Buciumeni. A urmat cursurile şcolii primare la Galaţi, unde tatăl său era institutor, pe cele liceale la Şcoala Centrală din Bucureşti, iar în 1901, s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti pe care a absolvit-o în 1907.

În timpul studenţiei, obişnuia să meargă şi să citească la Biblioteca Fundaţiei Universitare unde, în 1903, l-a cunoscut pe Ştefan Octavian Iosif. Poetul, care era deja consacrat după ce publicase trei volume de versuri, îndeplinea funcţia de custode al Bibliotecii. Natalia Negru s-a îndrăgostit de el şi a căutat o cale să intre în viaţa lui motiv pentru care, la un seminar, a prezentat o lucrare despre poezia „Doina” scrisă de Şt. O. Iosif.

„Când a auzit Steo ce succes a avut Doina lui la seminar, a fluierat toată ziua de bucurie... A căutat să mă cunoască, mi-a mulţumit şi mi-a cerut nişte poezii, pe care i le-am dat, iar el a ales dintre ele una, Străbunica, pe care a publicat-o la loc de cinste în Sămănătorul", povesteşte scriitoarea în romanul autobiografic Helianta.

Prima căsătorie

Între Natalia Negru şi Şt. O. Iosif s-a înfiripat ceea ce părea a fi începutul unei frumoase poveşti de iubire. S-au căsătorit la 25 iulie 1904. Slujba religioasă a fost oficiată chiar de către bunicul matern al miresei, părintele Toma Dimitrescu, iar la nuntă, care a durat trei zile, au participat personalităţi marcante ale culturii române printre care Nicolae Iorga şi Mihail Sadoveanu. Nicolae Iorga le-a dăruit tinerilor soţi, ca dar de nuntă, revista Sămănătorul.

Un an mai târziu,  s-a născut Corina, fiica lor.

Prima tragedie

La acea vreme, prietenul cel mai bun al lui Şt. O.Iosif era Dimintrie Anghel, supranumit de critici ,,poetul florilor”.

Mergând aproape zilnic în casa celor doi soţi şi scriind împreună cu St. O. Iosif,  Anghel s-a îndrăgostit de Natalia şi a făcut tot posibilul să o seducă. Culmea este că prietenia dintre cei doi bărbaţi era la acel moment atât de strânsă, încât îşi semnau poeziile cu acelaşi pseudonim. Această frumoasă prietenie avea însă să se sfârşească în momentul în care Dimitrie Anghel a reuşit s-o convingă pe Natalia Negru să-şi părăsească soţul şi să se mute la el.

“Steo a dezamăgit iluziile mele de la început. Întîrzia mereu seara, uneori pînă dimineaţa. Vestimentar era foarte neglijent. Cîştiga modest, mult sub nevoile noastre cele mai reduse. Eu trebuia să procur cîte un ban, de multe ori cerînd tatii, ceea ce îmi era teribil de jenant…”,  avea să-şi justifice peste ani alegerea, Natalia Negru, în „Helianta”.

Pentru Şt.O.Iosif această dublă trădare a avut un efect devastator.

Pierzând-o pe femeia care i-a inspirat majoritatea versurilor  şi pe care o diviniza, înşelat de cel mai bun prieten, blândul şi sensibilul poet n-a putut suporta şocul. La data de 22 iunie 1913, a murit în urma unei congestii cerebrale.

A doua căsătorie

Nici Dimitrie Anghel n-a avut parte de fericire în braţele Nataliei Negru.

Din punct de vedere al temperamentului, el era opusul lui Şt.O. Iosif şi asta a atras-o pe Natalia: fiu de moşier, Anghel avea comportamentul unui „băiat de bani gata”, era zeflemist, maliţios şi irascibil. Avea obiceiul să provoace la duel şi să ameninţe cu revolverul de care nu se despărţea şi de la care avea să i se tragă „pedeapsa capitală pentru trădarea prietenului său”.

Natalia Negru s-a căsătorit cu el în noiembrie 1911. Acest mariaj a creat în jurul celor doi soţi o atmosferă ostilă, mai ales în lumea scriitorilor. St. O. Iosif era apreciat pentru întreaga sa operă poetică şi iubit pentru firea lui de om bun. Ostilitatea s-a accentuat după moartea lui.

În scurt timp, căsnicia celor doi s-a transformat într-un cosmar pentru Natalia care mărturiseşte în romanul Helanta: “Mai multe zile m-a ţinut încuiată în casă, singură, ca într-un turn, sfâsietor desparţită de fetiţa mea, în imposibilitatea de a-mi relua libertatea, cu ferestrele mascate, cu lumina aprinsă. Simţeam paşii lui Anghel, căci venea, din când, în când, acasa şi asculta să ştie ce fac, auzeam uşa încuindu-se dupa el, pasii pierzându-i-se în curte… Eram condamnată la moarte de el, pe care începusem sa-l ador”.

A doua tragedie

La scurt timp de la căsătoria cu Dimitrie Anghel, una dintre numeroasele scene de gelozie dintre cei doi soţi avea să ducă la al doilea deznodămât tragic din viaţa Nataliei Negru.

Într-o zi, lui  Dimitrie Anghel i-a căzut din buzunar o cheie, iar Natalia l-a acuzat ca este de la camera de hotel în care se intalneste cu o alta femeie. Până la urmă, bărbatul a reuşit s-o convingă că este de la un birou, dar relaţia celor doi soţi a rămas tensionată. După câteva zile, aflându-se împreună în vizită la părinţii Nataliei, aceasta l-a acuzat iarăşi de infidelitate şi când a vrut să plece, Anghel a ameninţat-o că o împuşcă dacă nu se opreşte.

“Am crezut că glumeşte şi am continuat să merg spre uşă. El a scos revolverul… si a tras. Eu am căzut. Impresionabil cum era, a crezut ca m-a omorât, de aceea glontele urmator şi l-a tras în piept…” povesteşte în cartea sa, pe un ton destul de detaşat, autoarea romanului Helianta.

Dimitrie Anghel a vrut să-şi sperie soţia ţintind fereastra însă glonţul a lovit rama din metal a unui pat, după care a ricoşat şi a rănit-o uşor pe scriitoare.

"Poetul florilor" n-a murit pe loc. Rana pe care şi-a provocat-o a generat o infecţie care l-a chinuit vreme de două săptămâni până când a fost învins de o septicemie. Era în noiembrie 1914.

O acuzaţie gravă

În timpul ceremoniei de înhumare, o necunoscută, aflată în mulţimea care asista la înmormântare, i-ar fi strigat Nataliei: Mizerabilo, care omori pe toţi oamenii mari ai ţării!”

În legătură cu acest gest, cu ironia-i caracteristică, George Călinescu a făcut următorul comentariu: ”Puţine femei, poete ori ba (dar poete cu atât mai puţin), au avut onoarea unei apostrophe de felul celei primite de Natalia Negru de la «un glas ascutit». Şi înca s-o primească tocmai pe buza mormîntului celui sinucis pentru ea!”

George Topârceanu, prietenul lui Dimitrie Anghel, a scris şi el câteva rânduri despre sfârşitul poetului care a avut aceeaşi soartă ca şi prietenul său căruia i-a luat soţia. ,,Înmormântarea lui a fost una din cele mai triste pe care le-am văzut. Lume puţină l-a urmat până la cimitirul din marginea Iaşului. Doi-trei prieteni mai de-aproape, câteva rude, câţiva admiratori necunoscuţi. În faţa sicriului descoperit pentru ultima oară am ascultat cu fruntile plecate improvizaţia vibrantă a d-lui Sadoveanu, care-şi saluta prietenul în pragul veşniciei. Pe faţa şi mâinile crispate ale mortului cădeau fulgi de zăpadă…”, scria în urmă cu aproape un secol George Topârceanu.

A treia tragedie din viaţa ca un roman a unei supravieţuitoare

Curând războiul avea să provoace a treia tragedie în viaţa Nataliei Negru.

În timpul unui bombardament al armatei germane, schija unei bombe lansate dintr-un zeppelin i-a lovit fiica şi a omorât-o în septembrie 1916.

După pierderea soţilor şi a fiicei sale, Natalia Negru a trăit până la adânci bătrâneţe,  povestind despre mariajele sale cu cei doi poeţi. A murit la vârsta de 80 de ani, în 1962, la Tecuci.

Liviu Rebreanu a intenţionat să scrie un roman inspirat de viaţa scriitoarei gălăţence şi mai cu seamă de triunghiul amoros în care iubirea s-a amestecat cu atât multă durere şi tragism. Urma să fie intitulat Şarpele, iar ultimul capitol ar fi urmat să adauge celor întâmplate în realitate, o răzbunare imaginară a celor doi poeţi, victime ale "femeii fatale". Din păcate, Rebreanu n-a apucat să finalizeze această operă literară.

adevarul.ro