Kochuparampil :"S-a atins limita de jos"

[dcp100168]

Seful ArcelorMittal Galati: S-a atins limita de jos si ne asteptam la o revenire lenta

Conducerea combinatului de otel ArcelorMittal Galati, cel mai mare exportator din Romania, este de parere ca situatia de pe piata siderurgica nu se mai poate deterioara de la acest nivel, dar ca se asteapta ca aceasta criza sa fie una de durata, iar revenirea va fi treptata. "Din acest moment nu mai vedem o deteriorare atat in ceea ce priveste comenzile, cat si preturile. Ne asteptam la o revenire poate din semestrul al doilea al anului, dar nu credem ca va fi una brusca, ci una graduala. Pentru a ajunge la nivelul de productie din 2008 cred ca vor fi necesari cel putin doi ani. Acum doua saptamani am facut o analiza si am ajuns la concluzia ca aceasta criza va mai dura", a declarat Augustin Kochuparampil, directorul general al ArcelorMittal Galati, intr-una dintre putinele sale aparitii in presa. Productia combinatului de la Galati s-a redus in acest inceput de an la circa 40-45% din nivelul pe care-l opera compania in ultimii ani, care s-a situat intre 3,5 si 3,9 mil. de tone de otel lichid pe an. Totodata, preturile la otel s-au diminuat cu 50-60% potrivit acelorasi surse, in functie de sortiment. Potrivit lui Kochuparampil, stocurile de otel la nivel international au atins un maxim istoric in luna decembrie din anul trecut, acestea fiind suficiente pentru 2,9 luni si de la acel punct au inceput sa se reduca treptat pe parcursul acestui an, ajungand in acest moment sa acopere necesarul pentru 2,6 luni. Evolutia stocurilor indica faptul ca se intrevede o revigorare a comenzilor.

http://www.zf.ro/eveniment/seful-arcelo ... a-4230297/

[dcp100168]

Şeful ArcelorMittal Galaţi nu se aşteaptă la un reviriment înainte de 2011

- Când estimaţi că se va termina criza pentru Galaţi?

- Foarte dificil de spus. Să ne aducem aminte că 2008, cel puţin primele trei trimestre au fost excelente pentru piaţa oţelului, după care ne-a surprins pe toţi trimestrul al IV-lea, când criza s-a manifestat prin scăderea dramatică a comenzilor şi preţurilor. Deşi speram ca această criză să se termine în primul trimestru al acestui an, este clar că ea se manifestă şi pe trimestrul al II-lea, aşa că nu pot face estimări acum. Personal, cred că am ajuns în punctul cel mai de jos al crizei şi cred că revenirea va fi mult mai graduală decât căderea pe care am resimţit-o. Deci, sperăm să vedem îmbunătăţiri mici în trimestrele III şi IV. Cred însă că va dura mai mult de 2010 până să ajungem iar la nivelul din 2008. Estimările noastre de astăzi arată că mai devreme de 2011 nu vom ajunge la nivelul din 2008.

- În cazul în care cocsul din Polonia este mai ieftin, de ce nu s-a luat măsura închiderii UCC de anul trecut? Există în acest moment un contract cu cei din Polonia? Cum se va efectua efectiv transportul cocsului?

- Anul trecut nu era criză, iar la nivelul întregului grup avem deficit de cocs, nu produceam suficient, şi eram nevoiţi să importăm. Din cauza crizei am decis reducerea drastică a producţiei în general: în Europa avem 25 furnale, din care astăzi merg doar 11, iar din astea două sunt la Galaţi. Este, iată, o scădere dramatică a producţiei de fontă lichidă. Pe cale de consecinţă, consumul de cocs este şi el mai redus. Am început să vedem asta din trimestrul IV 2008, când am decis să închidem două dintre cele cinci baterii de la Galaţi. Speranţa noastră era să revenim la nivelul de producţie iniţial, însă din păcate avem şi acum un stoc foarte mare de cocs. Am realizat astfel că suntem nevoiţi să luăm decizii şi mai drastice decât închiderea unor baterii. Nu e vorba doar de cocserii, dar şi de alte echipamente. De exemplu, în două locaţii din Europa de Vest am decis închiderea fluxului cald şi am decis oprirea unor baterii de cocsificare. De aceea am luat decizia de a opri activitatea de producere a cocsului la Galaţi. În Polonia avem una din cele mai performante fabrici din lume de producerea cocsului. Ei au cărbunele de foarte bună calitate. Trebuie să ştiţi că imediat după ce am decis închiderea UCC, o delegaţie de la noi a fost împuternicită să negocieze un contract în Polonia şi cred că în următoarele zile vom avea acest contract. Cât priveşte transportul, deocamdată avem două variante: fie calea ferată, fie pe apă, cu barjele, caz în care vom folosi Romportmet.

Dacă închideam, nu mai investeam!

- Anul trecut, directorul Hans Rosenstok susţinea că dacă se închide Cocseria, explodează Combinatul…

- Trebuie să înţelegem contextul de anul trecut. Declaraţiile au fost făcute în situaţia în care oamenii nu mai aveau grijă de bateriile la care lucrau [pe timpul grevei]. Bateriile sunt unele din cele mai sensibile segmente, iar dacă nu sunt operate corect, se poate produce o explozie. Cât priveşte cealaltă îngrijorare, vreau să vă spun că închiderea UCC nu conduce la închiderea fluxului cald al Combinatului. Odată ce se termină criza, reluăm lucrările la bateria de cocsificare nr.1.

- Ce garanţii oferiţi că nu se vor închide şi alte secţii din Combinat în condiţiile în care, la câteva zile după ce aţi promis miniştrilor României că nu veţi închide nimic la Galaţi, aţi decis oprirea producţiei la UCC?

- Ce facem noi aici e să producem şi să vindem oţel. Suntem hotărâţi să continuăm asta. Garanţiile sunt ceea ce am făcut şi până acum. Noi considerăm România şi Turcia ca piaţă locală, iar predicţiile arată creşteri economice de 5% pe aceste pieţe. Vrem să fim parte la aceste creşteri. Nu are nici un sens să ieşim de pe piaţă. Avem echipamente bune, oameni pricepuţi, logistică bună. Un alt argument: noi continuăm diverse investiţii aici. De ce am mai da bani, dacă am vrea să închidem? Avem această investiţie majoră la oţelărie privind desprăfuirea secundară, de 20 milioane de dolari, pe care o vom inaugura luna viitoare. Vom începe în curând lucrările de modernizare la furnalul 5. În perioada 21 martie - 20 aprilie am implementat un proiect major la LTG 2 şi acum am repornit activitatea, după o pauză de o lună, timp în care am făcut acolo o investiţie majoră de control automat al grosimii, o instalaţie adusă de compania de renume mondial Siemens.

- Ce se va întâmpla cu oamenii de la Cocserie?

- La Cocserie lucrează circa 1.500 de oameni. Am decis să nu dăm pe nimeni afară, aşa că am venit cu două variante: fie vor accepta programul de autodisponibilizare, o ofertă specială, mai bună decât cea de până acum, ale cărei condiţii salariale le vom face publice în termen de zece zile, fie vor opta să lucreze în alte secţii. Aceştia vor beneficia de un program de pregătire. Cât priveşte sporurile, vom respecta legislaţia. Nu putem estima câţi vor pleca acasă, însă de aceea oferim şi varianta rămânerii în Combinat; pentru că vom avea nevoie de forţă de muncă calificată în momentul în care va trece criza şi vom relua activitatea cu bateria nr. 1. Trebuie înţeles ceva: Cocseria a fost o problemă specială - o dată oprită, nu mai putem relua activitatea. Dacă ar fi o problemă cu furnalele, le-am opri şi redeschide peste 45 sau 30 de zile. Deci, nu priviţi ce s-a întâmplat la UCC ca pe o poveste ce se poate repeta în altă parte.

- De ce trimiteţi oamenii în concediu de odihnă şi ce se aude cu trimiterea angajaţilor în şomaj tehnic?

- Piaţa a scăzut dramatic, producţia este la 40%, dar numărul de angajaţi nu a scăzut decât cu 1.500. Nu vrem să reducem numărul angajaţilor, pentru că vrem să-i folosim, când va trece criza. Varianta concediilor nu îi afectează deloc la bani, aşa că am decis să le cerem să-şi ia porţiuni din concediu, măsură care se aplică oricui, inclusiv mie; am luat deja 10 zile până acum. În privinţa şomajului tehnic, încercăm să evităm, însă, sincer, nu cred că vom putea să amânăm acest lucru. De aceea am şi spus că acest şomaj tehnic va fi restricţionat la 10 zile, dar, urmare a solicitării sindicatelor, am amânat puţin această decizie.

* * *

Minim 10.000 de angajaţi

Potrivit declaraţiilor, lui Augustine Kochuparampil, la sfârşitul anului trecut, când s-a lansat programul de autodisponibilizare, în Combinat erau 13.700 de angajaţi. În urma ofertei salariale a administraţiei, 2.000 de persoane au solicitat să plece, iar până în acest moment, conducerea a aprobat plecarea a 1.600 de oameni. Însă, potrivit lui Augustine Kochuparampil, „ceilalţi vor pleca în lunile ce urmează. În acest moment avem circa 12.000 de salariaţi în Combinat, însă nu pot spune câţi vor pleca prin programul de autodisponibilizări, pentru că acest program nu s-a închis încă”. Directorul general nu este în măsură să estimeze câţi oameni vor lucra, pe platformă, la sfârşitul acestui an, având în vedere că „situaţia pieţei răstoarnă toate calculele”. Un lucru e sigur: „vom fi mai puţin de 12.000”. Logic, s-ar putea completa. Cât priveşte numărul minim al angajaţilor cu care Combinatul de la Galaţi ar putea lucra fără să existe vreun pericol de explozie, sau gestiune defectuoasă, aici Augustine Kochuparampil a estimat cifra minimă undeva la 10.000 de persoane, număr pe care directorul estimează că îl va avea Combinatul în perioada 2009-2010.

Centru de excelenţă la Galaţi

În ultimii doi ani, calitatea tablei groase din Combinat a crescut; astfel, dacă înainte era furnizată tablă groasă pentru construcţii, acum se furnizează pentru ţevi, construcţii navale, cazane industriale şi chiar elice eoliene. Intenţia manageriatului este ca, încet, încet, Galaţiul să se concentreze pe producţia de tablă groasă. În prezent, la Galaţi se produce cam 45 la sută din totalul producţiei la nivel european. Cel de-al doilea centru important de tablă groasă se află în Spania, unde se produc 600.000 de tone pe an. La Galaţi însă, în condiţii normale, la cele două laminoare se pot produce 2 milioane de tone anual. Faptul că atenţia se va îndrepta, pe viitor, către producţia de tablă groasă nu înseamnă însă că vor fi neglijate celelalte secţii sau că acestea se vor închide, a asigurat Augustine Kochuparampil.

Reduceri pe toate planurile

Fără să respingă informaţia potrivit căreia unii din directorii indieni din Combinat au început să facă şcoala de şoferi la Galaţi, pentru că au rămas fără conducătorii auto, ca urmare a crizei, Augustine Kochuparampil spune că se operează reduceri de cheltuieli de oriunde se poate. Astfel, au fost „tăiate cu severitate” cheltuielile de călătorie, cele alocate telefoanelor şi cele pentru diversele petreceri pe care le făceau, înainte, managerii. „Toţi au manifestat înţelegere când a fost vorba de economisire”, a apreciat Augustine Kochuparampil. Acesta a confirmat şi faptul că în prezent se lucrează şi la reducerea, dacă nu a numărului de directori, cel puţin a „nivelelor de decizie”.

Producţia a ajuns la 40 la sută

Potrivit declaraţiilor directorului general al Combinatului, producţia ArcelorMittal Galaţi este, în acest moment, 40 la sută din cât se producea în perioada similară a anului trecut. „În ultimii doi ani, am vândut, în medie, 300.000 de tone de oţel pe lună. Puteţi ghici care este producţia acum, în condiţiile în care am spus că producţia este undeva la 40%. Se mai poate aplica o corecţie de plus minus 10 la sută, însă doar atât. Cât priveşte suma pe care am pierdut-o din cauza crizei, este o întrebare foarte dificilă”. „Acum, preţurile sunt foarte jos, costurile nu au scăzut foarte mult şi încercăm să reechilibrăm această balanţă. În acest moment nu putem încă. Nu pot vorbi de rezultatele financiare din 2008, deoarece acestea nu sunt deocamdată puse pe bursă. Este o situaţie dificilă şi încercăm să intervenim cel puţin în privinţa costurilor [de producţie]”, a declarat Augustine Kochuparampil, directorul general al combinatului gălăţean. Managerul a respins teoria vehiculată de sindicate potrivit căreia administraţia ar putea returna ajutoarele de stat, în condiţiile în care raportul CE prind viabilitatea Combinatului nu ar fi unul pozitiv. „Pe baza informaţiilor pe care le avem, noi ne-am îndeplinit criteriile de viabilitate. Desigur, raportul nu a fost încă publicat, însă nu anticipăm să fie probleme în legătură cu acest lucru”, a răspuns Augustine Kochuparampil.

http://www.viata-libera.ro/articol-Sefu ... 011_2.html