Stere Popescu - un coregraf gălăţean uitat

[dcp100168]

Stere Popescu

Născut pe 17 aprilie 1920, la Galaţi, Stere Popescu se formează în paralel ca arhitect şi balerin (studiază cu Floria Capsali). În anii ’40 devine prim-balerin la Opera Română, publică poezii în revista Fundaţiilor Regale şi e remarcat de Şerban Cioculescu. Publică, de asemenea, texte teoretice de dans în Luceafărul şi Contemporanul.

În 1947, în urma declanşării “procesului de epurare instituţională” iniţiat de regimul comunist, Stere Popescu refuză să se înscrie în partid, e dat afară de la Operă şi sfârşeşte în închisoare. După 1960, moment în care se produce aşa-numita liberalizare a regimul communist, Stere Popescu îşi recapătă poziţia la Operă, lucrează pentru TVR, iar autorităţile îl invită să facă acest spectacol, considerat inspirat, se pare, şi de Mihai Brediceanu, directorul de atunci al Operei, care a şi dirijat orchestra pe 10 noiembrie, la premiera de la Paris.

După premieră, Stere Popescu rămâne la Paris, alături de balerinul Gabriel Popescu, unul dintre protagonişti, spre iritarea autorităţilor române care îl trag la răspundere, în lipsa altcuiva, pe Brediceanu. Acesta îşi pierde postul de director şi are loc un proces în care e acuzat de “cosmopolitism şi avangardism”, reproşându-i-se exclusiv lui decizia de a participa la Paris cu un asemenea spectacol dezastru (din presa vremii se decupează numai pasajele negative).

Rămas în Occident, Stere Popescu mai face două spectacole, se mută la Londra, predă la Central School of Art, iar în martie, 1968, la două zile după premiera unui spectacol, se sinucide.

http://www.cotidianul.ro/cum_sa_reconst ... 81941.html