Biserica Precista, cel mai vechi monument istoric din Galaţi

[dcp100168]

Biserica Precista, cel mai vechi monument istoric din Galaţi

Biserica Precista, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este cel mai vechi monument istoric din oraşul Galaţi. În secolul al XVII-lea, această biserică îndeplinea o dublă funcţie: lăcaş de cult şi cetate de apărare împotriva cotropitorilor.

Prosperitatea comercială din acest oraş-târg a permis unor negustori locali, ca în timpul domniei lui Vasile Lupu, pe la anul 1647, să termine construirea Bisericii Precista - biserică fortificată, cel mai vechi monument gălăţean care poate fi admirat şi în prezent. Biserica este deci o ctitorie negustorească în plină epocă culturală a lui Vasile Lupu, sinteză de arhitectură moldo-valaho-transilvăneană; biserica este o biserică fortificată din piatră şi cărămidă. De plan triconc, cu ziduri groase de până la 1,80 metri, biserica este o elocventă sinteză a arhitecturii creştine din Moldova, Muntenia si Transilvania. Este construită din patru încăperi: altar, naos, pronaos şi pridvor.

Dacă primele două încăperi (altarul şi naosul) descind din bisericile de stil moldovenesc, pridvorul are deasupra un turn-clopotniţă, asemanator cu cele ale bisericilor din Transilvania, prevăzut cu o încăpere de strajă la nivelul intermediar dintre clopotniţă şi pronaos. Atât la acest nivel, cât şi la cel al clopotniţei, se găsesc creneluri pentru apărare. Un alt element de apărare, la Biserica Precista, este podul întărit, alcătuit din două părţi, una deasupra naosului şi a două deasupra altarului. Podul este prevăzut cu 28 de metereze. Aici se găsesc construite drumuri de strajă (coridoare) şi câteva zeci de metereze pentru luptă. În zidărie, printre rândurile de cărămidă, este folosită piatra, tehnică nefolosită la alte biserici moldoveneşti ridicate în aceeaşi perioadă. Zidul pereţilor de deasupra ferestrelor, până la acoperiş, este dublu, formând o galerie cât poate umbla comod un om.

Deasupra altarului există o cameră mare, unde la năvăliri se asigurau diferite odoare şi bogăţii ale oraşului. Se spune că exista un tunel secret pe sub Dunăre, de la Biserica Precista şi până pe malul celălalt al fluviului, pentru a putea ascunde bunurile şi a scăpa de atacurile vrăjmaşilor. Turnul, format din două niveluri, este prevăzut cu o cameră pentru ascunderea valorilor, cu două metereze şi o uşă de acces, probabil, spre un balcon. Al doilea nivel era prevăzut cu ferestre şi metereze. Turnul-clopotniţă, masiv, de forma unei prisme pătrate, cu colţurile de sus retezate oblic, nu este ornamentat decât în zona cornişei cu două rânduri de cărămidă aşezată în unghi şi cu brâul de cărămizi în zig-zag. În schimb, turla de pe naos prezintă o decoraţie bogată. Absida altarului şi cele două abside laterale sunt învelite cu caciuli conice.

Acoperişul bisericii este din şindrilă. În exterior, pereţii bisericii sunt susţinuti de cinci contraforţi. Un brâu alcătuit din triplu şir încinge faţadele, împărţindu-le în două registre. În cel inferior decorul este alcătuit din arcade oarbe cu arhivolte, ale căror picioare coboară până la soclu. Structura arhitectonică a monumentului, cu elemente moldoveneşti (turla centrală, ocniţele de la nivelul superior şi crenelurile, discuri de ceramică), munteneşti (arcadele oarbe de pe nivelul inferior, brâul median) şi ardeleneşti (turla principală, brâul în zig-zag), este o dovadă a unităţii stilului arhitecturii secolului al XVII-lea, demonstrând şi în acest mod legăturile strânse care existau între românii din cele trei principate.

http://www.atac-online.ro/27-04-2009/Bi ... alati.html

[Mikka]

Articol facut si scris din birou... Fara suparare, dar mai mult face rau decat o reclama sau un bine orasului... Se gaseau lucrari destul de serioare pentru documentare decat vorbele din "gura-n gura"... Pacat.

[AndreiM]

Biserica Precista

ARHITECTURA

De plan triconc, cu ziduri groase de pana la 1,80 metri, biserica este o elocventa sinteza a arhitecturii crestine din Moldova, Muntenia si Transilvania. Este construita din patru incaperi: altar, naos, pronaos si pridvor.

Daca primele doua incaperi (altarul si naosul) descind din bisericile de stil moldovenesc, pridvorul are deasupra un turn-clopotnita, asemanator cu cele ale bisericilor din Transilvania, prevazut cu o incapere de straja la nivelul intermediar dintre clopotnita si pronaos. Atat la acest nivel, cat si la cel al clopotnitei, se gasesc creneluri pentru aparare.

Un alt element de aparare, la Biserica Precista, este podul intarit, alcatuit din doua parti, una deasupra naosului si a doua deasupra altarului. Podul este prevazut cu 28 de metereze. Aici se gasesc construite drumuri de straja (coridoare) si cateva zeci de metereze pentru lupta.

In zidarie, printre randurile de caramida, este folosita piatra, tehnica nefolosita la alte biserici moldovenesti ridicate in aceeasi perioada. Zidul peretilor de deasupra ferestrelor, pana la acoperis, este dublu, formand o galerie cat poate umbla comod un om.

Deasupra altarului exista o camera mare, unde la navaliri se asigurau diferite odoare si bogatii ale orasului. Se spune ca exista un tunel secret pe sub Dunare, de la Biserica Precista si pana pe malul celalalt al fluviului, pentru a putea ascunde bunurile si a scapa de atacurile vrajmasilor.

Turnul, format din doua niveluri, este prevazut cu o camera pentru ascunderea valorilor, cu doua metereze si o usa de acces, probabil, spre un balcon. Al doilea nivel era prevazut cu ferestre si metereze.

Turnul-clopotnita, masiv, de forma unei prisme patrate, cu colturile de sus retezate oblic, nu este ornamentat decat in zona cornisei cu doua randuri de caramida asezata in unghi si cu braul de caramizi asezate in zig-zag.

In schimb, turla de pe naos, zvelta, elansata, prezinta o decoratie bogata, alcatuita din elementele intalnite la fatade, la care se adauga altele noi. Ele sunt dispuse atat pe fetele octaedrului turlei, cat si pe cele doua socluri suprapuse, cu baza patrata. Absida altarului si cele doua abside laterale sunt invelite cu caciuli conice. Acoperisul bisericii este din sindrila.

In exterior, peretii bisericii sunt sustinuti de cinci contraforti. Un brau alcatuit din triplu sir incinge fatadele, impartindu-le in doua registre. In cel inferior decorul este alcatuit din arcade oarbe cu arhivolte, ale caror picioare coboara pana la soclu.

In registrul superior se afla un sir de ocnite cu golul retras in zid in asa fel incat acesta inscrie in spatiu o cruce de forma literei T, cu bara de sus arcuita, asemanatoare de fapt cu o troita. Deasupra lor sunt doua randuri de discuri de ceramica smaltuita, meterezele, iar la nivelul cornisei se pot vedea trei siruri de dinti de fierastrau si un brau de caramizi asezate in zig-zag.

Structura arhitectonica a monumentului, cu elemente moldovenesti (turla centrala, ocnitele de la nivelul superior si crenelurile, discuri de ceramica), muntenesti (arcadele oarbe de pe nivelul inferior, braul median) si ardelenesti (turla principala, braul in zig-zag), este o dovada a unitatii stilului arhitecturii secolului al XVII-lea, demonstrand si in acest mod legaturile stranse care existau intre romanii din cele trei principate.

Sursa: AICI

[Mikka]

Din ce am inteles de la altii (mai din domeniu si mai vechi) infatisarea actuala nu prea are legatura cu aspectul initial (s-a scris ceva si pe forum, nu gasesc acum). De altfel, si din articolul-sursa reiese lucrul asta, mai "cu gura mica"...

Ar fi interesant daca ar avea cineva niste fotografii din perioada pre-1940 sau macar dinaintea "restaurarii" lui Ghita Dej.

[AndreiM]

Am mai vorbit si in alta parte despre acest subiect, si nu am gasit nicio fotografie... Este adevarat. Infatisarea actuala nu are nicio legatura cu cea initiala, pentru ca fusese construita din Lemn si Valatuci.. si pentru aparare era zidul ce o inconjura . Stiu eu de ce au ales aceasta metoda de restaurare cu caramida, ciment... Poate e mai "rezistenta" , cu toate ca restaurarea a fost facuta recent si din cate stiu eu acum nu mai e niciun razboi

[Mikka]

Nu ma refeream chiar la cea initiala (din lemn si valatuci). De acolo, slabe sperante sa existe vreun desen. Macar din perioada interbelica. Nu cred sa nu existe nicio foto. Incerc saptamana asta sa gasesc o imagine pe undeva.

Totusi, ceva nu se invarte rotund...

[dorian]

Pictura interoara este sub orice critica.Acel bleou sau bleo,cum doriti este un kitch total!!!!! Se observa cu ochiul liber discrepantele dintre arhitectura si pictura murala.Nu stiu cine a aprobat planul de restaurare,dar rezultatul este o blasfemie!

[AndreiM]

Ma depaseste momentan aceasta treaba, dar promit ca o sa merg cat de curand sa vad despre ce este vorba. Ce am prezentat mai sus erau luat de pe internet. Cert este ca in acel " reportaj " nu scrie daca tot DEDAL BAHAMAT a realizat si interiorul.. Oricum ma cam indoiesc

[Bada]

Eu am gasit un desen al bisericii de pe la sfarsitul sec XVIII inceputul sec XIX, deci dinaintea ultimei "campanii" turcesti din 1821. Intr-adevar, e doar un desen, dar sunt diferente mari fata de ce se vede acum. Practic nici n-ai recunoaste-o daca n-ar sta scris numele pe imagine.

[dcp100168]

Istoria trecută şi recentă a biserii fortificate "Precista" din Galaţi

Biserica Precista, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este cel mai vechi monument istoric din orasul Galati. In secolul al XVII-lea, aceasta biserica indeplinea o dubla funcţie: lacas de cult si cetate de aparare impotriva cotropitorilor.

Biserica Precista se afla in centrul orasului Galati. Calatorii straini vorbesc despre acest oras ca despre un targ comercial cu o faima tot mai crescanda, in acesta gasindu-se o semnificativa varietate de produse.

Prosperitatea comerciala din acest oras-targ a permis unor negustori locali ca in timpul domniei lui Vasile Lupu, pe la anul 1647, sa termine construirea Bisericii Precista - biserica fortificata, cel mai vechi monument galatean, care poate fi admirata si in prezent.

Biserica este deci o ctitorie negustoreacsa in plina epoca culturala a lui Vasile Lupu, sinteza de arhitectura moldo-valaho-transilvaneana; biserica este o biserica fortificata din piatra si caramida.

Initial a existat o biserica din lemn si valatuci ce a avut zid inconjurator si clopotnita. Biserica se numea "Adormirea Maicii Domnului" si a fost construita de Teodor la inceputul secolului al XVII-lea.

Biserica cu pricina a fost recladita din zidarie la anul 1647 de Dia si Serbu, fiii lui Coman din Braila si de Constantin, fiul lui Teodor - fostul ctitor al bisericii vechi din lemn. Aceasta biserica de zid este Biserica Precista de astazi.

Biserica Precista, construita de mesteri populari intr-o conceptie proprie secolului al XVII-lea, are turnul-clopotnita inclus in corpul bisericii si podul fortificat, ceea ce ii confera si o a doua functie: loc de refugiu si de aparare.

Biserica a fost construita intre anii 1643-1647, in timpul domniei lui Vasile Lupu, de fratii Dia si Serbu, fiii lui Coman (mama, Teodora), negustori braileni, si Constantin Teodor din Galati, fiul primului ctitor al acestei biserici.

La ridicarea bisericii au fost folosite materialele existente la fata locului: piatra de la Barbosi, lemnul din padurile de pe platforma Covurluiului, caramida si var, nisip de pe plajele Dunarii etc. S-a folosit piatra masiva si caramida din castrul roman de la Tirighina - Barbosi.

Biserica Precista a fost sfintita in luna septembrie a anului 1647 si, asemenea multor altor biserici si manastiri, precum era obiceiul vremii, a fost inchinata unei manastiri athonite din Sfantul Munte Athos, si anume, Manastirii Vatoped.

Martora la multe evenimente din istoria poporului roman si a orasului Galati, in jurul ei aflandu-se de fapt vatra de inceput a acestei urbe, Biserica Precista a fost arsa si pradata de nenumarate ori in timpul invaziilor turcesti, a infruntat multe vicisitudini, ajungand pana la noi ca un simbol al maistriei arhitecturale a evului mediu, transmitand genereatiilor prezente si viitoare mesajul creator al inaintasilor.

Biserica Precista a suportat toate vitregiile vremurilor, fiind arsa de turci in anul 1711, distrusa in razboaiele ruso-otomano-austriece din anii 1735-1739 si 1769-1774. In anul 1821, otomanii distrug si jefuiesc iarasi sfantul locasul. Biserica a fost restaurata pentru prima data in anul 1831 capatand o noua infatisare.

In anul 1940, in timpul marelui cutremur de pamant, biserica a fost grav avariata, incat a fost inchisa; cutremurul a afectat serios zidurile si fresca interioara. Intre anii 1952-1966 ea a fost restaurata in forma actuala dupa proiectul arhitectului Eugen Chefneux si a functionat ca muzeu de arta religioasa medievala; biserica pastreaza o colectie de icoane vechi.

Biserica a fost refacuta si restaurata de fiecare data. Dupa restaurarea din 1953-1957, ea a fost transformata in muzeu. Cutremurele din 1977 si 1986 au afectat din nou biserica, provocand fisuri in adancimea zidurilor. Ea a fost restaurata si consolidata in perioada anilor 1991-1994, fiind redata cultului ortodox.

Firma S.C. "Dedal-Bahamat"-SRL Galati a efectuat consolidarea si restaurarea monumentului dupa proiectul firmei "Remon Proiect" Bucuresti; sef proiect fiind arhitectul Constanta Carp. Restaurarea a cautat sa rezolve consolidarea tuturor elementelor de rezistenta si realizarea unor legaturi care sa alcatuiasca un ansamblu care sa lucreze cat mai aproape de modelul teoretic introducandu-se elemente din beton armat verticale si orizontale menite sa reziste la solicitarile seismice.

Pictura in fresca a bisericii a fost executata de artistii plastici Gheorghe Bondoc si Dumitru Banica. Biserica a fost sfintita la data de 30 noiembrie 1994, de P.S. Casian Craciun, episcopul Eparhiei Dunarii de Jos.

De plan triconc, cu ziduri groase de pana la 1,80 metri, biserica este o elocventa sinteza a arhitecturii crestine din Moldova, Muntenia si Transilvania. Este construita din patru incaperi: altar, naos, pronaos si pridvor.

Daca primele doua incaperi (altarul si naosul) descind din bisericile de stil moldovenesc, pridvorul are deasupra un turn-clopotnita, asemanator cu cele ale bisericilor din Transilvania, prevazut cu o incapere de straja la nivelul intermediar dintre clopotnita si pronaos. Atat la acest nivel, cat si la cel al clopotnitei, se gasesc creneluri pentru aparare.

Un alt element de aparare, la Biserica Precista, este podul intarit, alcatuit din doua parti, una deasupra naosului si a doua deasupra altarului. Podul este prevazut cu 28 de metereze. Aici se gasesc construite drumuri de straja (coridoare) si cateva zeci de metereze pentru lupta.

In zidarie, printre randurile de caramida, este folosita piatra, tehnica nefolosita la alte biserici moldovenesti ridicate in aceeasi perioada. Zidul peretilor de deasupra ferestrelor, pana la acoperis, este dublu, formand o galerie cat poate umbla comod un om.

Deasupra altarului exista o camera mare, unde la navaliri se asigurau diferite odoare si bogatii ale orasului. Se spune ca exista un tunel secret pe sub Dunare, de la Biserica Precista si pana pe malul celalalt al fluviului, pentru a putea ascunde bunurile si a scapa de atacurile vrajmasilor.

Turnul, format din doua niveluri, este prevazut cu o camera pentru ascunderea valorilor, cu doua metereze si o usa de acces, probabil, spre un balcon. Al doilea nivel era prevazut cu ferestre si metereze.

Turnul-clopotnita, masiv, de forma unei prisme patrate, cu colturile de sus retezate oblic, nu este ornamentat decat in zona cornisei cu doua randuri de caramida asezata in unghi si cu braul de caramizi asezate in zig-zag.

In schimb, turla de pe naos, zvelta, elansata, prezinta o decoratie bogata, alcatuita din elementele intalnite la fatade, la care se adauga altele noi. Ele sunt dispuse atat pe fetele octaedrului turlei, cat si pe cele doua socluri suprapuse, cu baza patrata. Absida altarului si cele doua abside laterale sunt invelite cu caciuli conice. Acoperisul bisericii este din sindrila.

In exterior, peretii bisericii sunt sustinuti de cinci contraforti. Un brau alcatuit din triplu sir incinge fatadele, impartindu-le in doua registre. In cel inferior decorul este alcatuit din arcade oarbe cu arhivolte, ale caror picioare coboara pana la soclu.

In registrul superior se afla un sir de ocnite cu golul retras in zid in asa fel incat acesta inscrie in spatiu o cruce de forma literei T, cu bara de sus arcuita, asemanatoare de fapt cu o troita. Deasupra lor sunt doua randuri de discuri de ceramica smaltuita, meterezele, iar la nivelul cornisei se pot vedea trei siruri de dinti de fierastrau si un brau de caramizi asezate in zig-zag.

Structura arhitectonica a monumentului, cu elemente moldovenesti (turla centrala, ocnitele de la nivelul superior si crenelurile, discuri de ceramica), muntenesti (arcadele oarbe de pe nivelul inferior, braul median) si ardelenesti (turla principala, braul in zig-zag), este o dovada a unitatii stilului arhitecturii secolului al XVII-lea, demonstrand si in acest mod legaturile stranse care existau intre romanii din cele trei principate.

adevarul.ro

[dcp100168]

"Precista" - Fortăreaţa credinţei de la Dunăre

Biserica-fortăreaţă „Precista” întâmpină călătorul de peste 365 de ani, pe malul Dunării, la kilometrul zero al Galaţilor. Este cartea de vizită şi „Poarta” de intrare aici, la „Poarta Porţilor” dintre Occident şi Orient. Actuala biserică a fost ridicată de fraţii - Dia şi Şerbul, fiii lui Coman - şi de Constantin, feciorul lui Teodor”, ne înştiinţează Moise N. Pacu, în „Cartea judeţului Covurlui”, editată la 1891. Nu se cunoaşte anul când au început lucrările, însă se ştie că a fost sfinţită în septembrie 1647, în vremea domnitorului Vasile Lupu.

Confruntările dintre ruşi, turci şi tătari, desfăşurate pe aici au distrus de mai multe ori zidul bisericii fortificate. Comuniştii au dorit şi ei să o dărâme, dar Dumnezeu, Cel cu grijă pentru Casa Sa, a hotărât să rămână de veghe la hotare, ca o mărturie a veşniciei peste veacuri. Astăzi, aici slujesc părintele paroh Eugen Buruiană, protoiereu de Galaţi, şi părintele Ion Dobre, cel care după 1991 a restaurat această "fortăreaţă" a credinţei la Dunărea de Jos.
Sinteză arhitecturală moldo-vlaho-transilvană
Despre Biserica-fortăreaţă „Precista” din Galaţi - „ctitorie de negustori” - au scris istoricii noştri, dar şi călători străini care au ajuns prin vechiul port de la sud de Moldova. La mijlocul secolului al XVII-lea, "când este zidită Biserica-fortăreaţă Precista, târgul Galaţi este caracterizat ca un târg prosper, format „în mare parte din negustori”, ne relatează istoricul Paul Păltănea. Cetatea „Precista” este zidită în plină epocă culturală a domnitorului Vasile Lupu, iar din punct de vedere arhitectural este „o remarcabilă sinteză de arhitectură moldo-vlaho-transilvăneană”, ridicată după modelul bisericilor-fortăreţe. A fost închinată Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos.
Trei cruci mari aurite
Amintirile lui Paul de Alep Paul de Alep, secretarul Patriarhului Macarie al Antiohiei, (prezent aici pe la 1653), relatează că Mănăstirea „Precista” era somptuoasă, „toată din piatră lustruită, cu trei turle înalte, zvelte, pe vârful cărora sunt cruci mari aurite. Înlăuntru exista o foarte mare clopotniţă, cu creneluri”.
Istoricul Cristian Căldăraru ne înştiinţează într-o monografie, reeditată în anul 2012, că Biserica-fortăreaţă „Precista” este lucrată de „meşteri populari”. Are pereţi din cărămidă groşi de 1,80 metri şi întărituri specifice. Ca şi la Biserica „Sfântul Gheorghe”, Precista a fost ridicată cu piatră de la Castrul roman de la Bărboşi. Şi ca orice fortăreaţă şi „Precista” a avut rol de apărare în confruntările cu năvălitorii care şi-au imaginat că suntem uşor de doborât.
Zidire unică
Sistemul de apărare al Bisericii „Precista” este descris succint de Moise N. Pacu. Este locul unde în vremurile grele se ascundeau creştinii şi domnii din calea năvălitorilor. „Între acoperământ şi boltă, biserica are un loc spaţios de adăpostire şi nişte deschizături pentru apărarea contra inamicilor...” Podul este prevăzut cu 28 de metereze, dispuse pe laturile de nord şi de sud şi pe absida altarului. Astăzi aceste elemente arhitecturale sunt istorie, însă la vremea lor au fost de maximă importanţă, aici, la Poarta Porţilor dintre Orient şi Occident. Între elementele care frapează astăzi pelerinii se numără şi tainiţa mănăstirii unde se ajungea printr-o scară secretă existentă în zidul de nord. Turnul clopotniţă are şi el tainiţele şi tainele lui şi toate laolaltă clasează edificiul drept o zidire unică între bisericile-fortăreţe din ţară.
La exterior, biserica este de o frumuseţe şi o naturaleţe aparte: piatra face o frumoasă unitate arhitecturală cu cărămida şi ambele dau bisericii „o notă aparte, puţin cunoscută arhitecturii moldoveneşti”, susţin specialiştii.

Zestrea ctitorilor fraţi a dăinuit peste veacuri

Potrivit unei vechi şi sănătoase tradiţii, ctitorii de odinioară îşi înzestrau adeseori urmaşii, dar mai ales bisericile pe care le ctitoreau. Aşa au făcut şi Dia şi Şerbu, cei doi fraţi care au susţinut zidirea, alături de „mama lor Teodora şi Constantin a lui Teodor cu tot neamul lor”. La sfinţire, cei doi negustori brăileni, care s-au stabilit mai apoi în Galaţi, au înzestrat biserica cu 150 de ari, zece boi de plug, zece iepe cu mânjii lor, 20 de stupi, doi cai, o moară, două „tocuri” tipsii cu talere, un caic-şaică. Constantin adaugă la acestă avere cinci iepe cu mânjii lor, un cal, jumătate vie la ţară cu moşia ei, două vaci, doi boi şi un loc în târg pentru carvasa şi dughene”.
Arhivele ne arată că în anii care au urmat, Biserica-fortăreaţă a primit şi alte danii, cum ar fi „moşiile Cişmele de lângă Galaţi şi Valea lui Moş sau Deocheţi de pe Valea Suhurluiului”. Domnului Mihai Racoviţă a dat mănăstirii un hrisov „pentru 40 de lei din vama domnească de la Galaţi”, dănii care au fost îmbunătăţile şi de alţi domni, până la secularizarea averilor mănăstireşti.

Teatru de luptă

Biserica a fost atacată adeseori; în vremea războaielor turco-ruso-austriece din 1735-1739, apoi, câteva decenii mai târziu, în vremea războiului ruso-turc de la anii 1769-1774, a produs mari daune. Într-una din confruntări, domnitorul Constantin Mavrocordat este surprins în Mănăstirea „Precista”, unde se ascunsese, şi de unde este făcut prizonier.
În vremea evenimentelor din 1821, când Galaţiul a fost teatrul de luptă între grecii eterişti şi turci, mănăstirea „Precista” a suferit mari pierderi. Se spune că atunci, în tainiţele mănăstiri s-au adăpostit mulţi creştini, fiind trădaţi, au fost scoşi în faţa bisericii şi ucişi. Mormintele au fost profanate de turci, iar odoarele furate.

Figuri luminoase
Un moment important este anul 1822, când, după reinstaurarea domniilor pământene, egumenii greci urmau să fie înlocuiţi cu cei pământeni. Nu s-a reuşit acest fapt, iar în 1831, egumenul elin Sava reface cetatea, care îşi încetează rolul de fortăreaţă după 1821. Figura cea mai luminoasă este însă a preotului Anton Velichi care (între 1878-1920), în peste patru decenii de slujire, a redat Bisericii „Precista” strălucirea şi locul de frunte între bisericile eparhiei, susţine Cristian Căldăraru.
Biserica a fost refăcută în mai multe rânduri şi de fiecare dată s-a intervenit asupra arhitecturii. În vremea acestui preot a fost pictată biserica de pictorul Grigore Pelinescu.
Locaşul a fost refăcut şi la începutul veacului al XX-lea. În 1952, vlădica Chesarie al Dunării de Jos cerea ca Biserica „Precista” să fie salvată. Au urmat ani de mare biruinţă, dacă ne gândim că autorităţile comuniste ridicând în vecinătate Hotelul Faleza, destinat cadrelor de partid, au zis că nu se cuvine a sta alături o biserică! În acest context, nu trebuie să omitem intervenţia lui Constantin Dăscălescu, în acea vreme secretar cu probleme organizatorice la Galaţi, viitorul prim ministru al României, care s-a opus demolării. S-a găsit o soluţie de compromis, biserica a devenit muzeu, o soluţie care a constituit salvarea Bisericii „Precista”.

Frumuseţea veşniciei oglindită în apă

În 1991, Arhiepiscopul Antim Nica, sprijint de actualul Arhiereu al Dunării de Jos, Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian, au redat Bisericii „Precista” măreţia, sfinţenia şi frumuseţea veşniciei. Părintele Ion Dobre a adunat din ciorburile şi pietrele credinţei un edificiu care a rămas carte de vizită la kilometrul zero din Galaţi. Este frumuseţea veşniciei oglindită în apa bătrânului fluviu.
După 1990, pictura în stil neo-bizantin a fost refăcută de artiştii Dimitrie Bănică şi Gheorghe Bondor, păstrându-se registrul pictorului Gr. Pelinescu. Între icoanele şi frescele care se păstrează este icoana Maicii Domnului, de pe catapeteasmă. Despre aceasta Moise N. Pacu spune că este donaţia celor "două corporaţii alipite, a bogasierilor şi a abagiilor", care l-a 1817 au făcut Icoana Maicii Domnului, suflată cu aur. În absida de nord, sub tencuială se păstrează chipurile a doi sfinţi, care relevă un strat de pictură mai vechi, se presupune de secol XVIII.  Edificiul dispune de o acustică aparte, avânt un sistem de olane de cea mai bună calitate, asemeni Mănăstirii Sâmbăta de Sus, din Ardeal.
Biserica "Precista" este acum biserică de mir. Este locul pe care în ultimii ani, prin străduinţa actualul preot paroh Eugen Buruiană, pelerinajele cu Icoana Maici Domnului de la Adam şi cele de la Bobotează l-au transformat din nou într-o cetate a credinţei şi sfinţeniei de la Dunărea de Jos.

viata-libera.ro
 

[dcp100168]

Biserici gălăţene: Biserica Precista

Precista sau „Biserica Dii”, cum o numeşte Miron Costin, a fost zidită pe locul unei biserici din vălătuci ridicată de un Teodor. Ctitorii au fost negustorii Dia şi Şerbul şi Constantin, fiul lui Teodor. Ridicată pe înaltul ţărm al Dunării, biserica fortificată Precista a reprezentat, aşa cum remarca episcopul Nifon al „Dunării de Jos”, cu „multă deminitate trecutul nostru naţional şi bisericesc din cele mai îndepărtate timpuri”. Biserica a fost construită în maniera secolului al XVII-lea, cu turnul-clopotniţă inclus în corpul bisericii şi cu pod întărit. Aceste două elemente arhitecturale i-au creat bisericii  o a doua funcţie: loc de refugiu şi de apărare.

Nu există ştiri documentare care să ateste anul începerii construcţiei bisericii Precista, dar se cunoaşte faptul că lucrările  au luat sfârşit în anul 1647, sfinţită în luna septembrie şi conform unui obicei mai vechi, închinată mănăstirii Vatoped de la muntele Athos. Aşa cum reiese din actul de închinare al bisericii Precista către Vatoped, Constantin Teodor împreună cu Dia şi Şerbul Coman au înzestrat ctitoria lor cu moşii, cu animale, cu dughene comerciale din târgul Galaţi, obiecte de cult şi chiar cu un caiac în schelă.

În timpul războiului ruso-turc (1768-1774), aici a stat ascuns Constantin Mavrocordat, domnitorul Moldovei. A fost prins de către soldaţii ruşi, înjunghiat de un ofiţer, rana provocată cauzându-i moartea.

 În 1821 biserica a fost arsă, refăcută peste 10 ani, când a căpătat o cu totul înfăţişare, în spiritul artei ruse. Biserica Precista a fost grav avariată ca urmare a cutremurului din anul 1940, ea fiind restaurată în forma actuală după proiectul arhitectului Eugen Chefneux.

În anul 1970, în scopul valorificării culturale a monumentului, Muzeul Judeţean de Istorie şi Episcopia „Dunării de Jos” au organizat aici o expoziţie de artă religioasă şi istorie feudală, cu referire la oraşul Galaţi. Ea a rămas deschisă până în anul 1991, când biserica şi-a reluat  funcţiile unui lăcaş de cult ortodox.

Cutremurele din 1977 şi 1986 au afectat iarăşi biserica, provocând serioase fisuri în adâncimea zidurilor. A fost restaurată şi consolidată ceva mai târziu, si anume în anii 1991-1993. Cu acest prilej a fost restaurată şi catapeteasma ce era lucrată în lemn de tei în 1812, şi s-a confecţionat mobilier. A fost sfinţită la 30 noiembrie 1994 de Preasfinţitul dr. Casian Crăciun, episopul Eparhiei Dunării de Jos.

În 1980, Muzeul Judeţean de Istorie a început în proximitatea bisericii Precista efectuarea unor săpături arheologice, în urma cărora s-au scos la lumină o serie de dovezi materiale care explică o parte a istoriei medievale a oraşului. Astfel, necropola, nivelele de locuire descoperite, locuinţele de tip bordei au fost considerate de muzeografi ca aparţinând secolului al XVII-lea. Cuptoarele de ars piatră descoperite au acreditat ideea că au fost folosite la construcţia bisericii Precista, dar numărul lor destul de ridicat a dus la concluzia că aici a fost cândva vatra veche o oraşului, ce a servit cerinţelor de zidire ale locuitorilor de pe tot cuprinsul aşezării.

Referindu-se la acest minunat monument al oraşului, istoricul şi criticul de artă Vasile Draguţ scria că biserica Precista este o veritabilă operă de artă a genului, remarcabilă şi prin expresivitatea formelor şi plastica arhitecturală cât şi prin eficacitatea sistemului defensiv.

presagalati.ro

 

[dcp100168]

"Precista" - istorii mai puţin cunoscute

Pe vremea comuniştilor, bisericii fortificate "Sf. Precista", cea mai veche construcţie gălăţeană păstrată, monument unic, i se interzisese menirea pentru care fusese creată, cea religioasă, fiind transformată în muzeu. După Revoluţie, i-a revenit menirea, dar şi-a pierdut-o pe cea pur muzeală.
Arsă de câteva ori, biserica şi-a schimbat înfăţişarea. Ar putea fi trecută, simbolic, pe orice efigie a oraşului, până nu demult „al oţelului”, acum… „al scrumbiei”. Avea crucile aurite, iar în "carnea" zidurilor are şi piatră adusă de la ruinele castrului roman. O tehnologie modernă ne va arăta cândva elemente romane „topite” în zidul medieval? În ´86, se descoperea un fragment de zid  cu un fragment de capitel roman, iar Miron Costin văzuse în biserică o piatră cu inscripţie, acum dispărută, "Severus imperator romanorum", scrie Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie.

Capcană mortală, ca în „Vânătorii de comori”!

Numită şi Biserica Dii, "Precista" a fost zidită, spune Moise Pacu, în 1647, pe vreme lui Vasile Lupu, de Dia sin (fiul lui) Coman şi fratele său Şerbu, neguţători brăileni, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe locul unei  vechi biserici din vălătuci, ridicată de "un oarecare Teodor". Construcţia devenea "o remarcabilă sinteză de arhitectură moldo-valaho-transilvăneană", precizează Cristian Căldăraru, în cartea „Biserica fortificată „Precista”, monument de cultură românească”. Construcţie „unică” arhitectural, prin dozajul mai multor stiluri împletite, cu ziduri groase până 1,8 metri, dublate la nord, cu o scară secretă între ele, în stil săsesc, silindu-i pe atacatori să urce în şir. De parcă am fi în serialul „Vânătorii de comori”, găsim şi o capcană, pe la mijlocul scării - o groapă de şapte metri! Treptele de deasupra erau trase în sus pe scripeţi, putând opri astfel înaintarea. Exista şi o „tainiţă”, un fel de seif medieval. Creneluri, locuri de tragragere: exact ca o cetate.

Sunetul secret

Este remarcabil şi sistemul acustic, de la baza turlei Pantocratorului - cupola de deasupra naosului pe care este pictat Iiisus. „Olanele acustice”, oale ascunse în zid, îi dau cea mai bună acustică dintre bisericile gălăţene. Sistemul, practicat din Grecia antică, când oale de bronz erau plasate sub băncile amfiteatrelor, nu este singular: am aflat de la constructori că, la reparaţii, s-au descoperit şi la Biserica Grecească.

Galeria subterană

Pantazi Ghica, delegatul ministrului Instrucţiunei Publice şi Cultelor, V. A. Urechia, îi semnala ministrului, în 1882, povestea unui tunel subteran care pornea din preajma altarului, până la Brateş. De negăsit, însă, în biserică. Ghica n-a găsit nici martori: erau „invenţiuni” sau oamenii tăceau din teamă de expropiere? - se întreba delegatul.
Istoricul Păltănea mi-a precizat cândva că nu s-a descoperit nicio galerie, când a făcut practică arheologică studenţească în afara bisericii. Şi n-am găsit menţiuni privind retragerea la vreun asediu. Acum două decenii, un fost miliţian mi-a povestit însă că a urmărit un infractor care s-a pierdut printr-un tunel larg, cât pentru o căruţă, pe sub altar, iar ing. Margareta Bălan a descoperit un tunel dinspre Brateş spre oraş.
Biserica avea şi ziduri groase, asemănătoare, se pare, cu cele încă în picioare la biserica Sf. Nicolae (Banu) de la Nicoreşti. Un capăt de zid al unei mănăstiri apropiate, Mavramol, s-a descoperit, de altfel, întâmplător, în timpul lucrărilor sub strada Bălcescu.

Comoara fabuloasă a turcului

"Îngropată" între multe date interesante despre vechiul edificiu, găsim în carte şi povestea extraordinară a unei comori adevărate! În timpul părintelui Anton Velichi, care a păstorit până în 1920, „s-a încercat descoperirea odoarelor bisericeşti furate şi ascunse de turci în 1821” în curtea mănăstirii. Preotul a înştiinţat în 1908 Protoieria că un enoriaş de origine bulgară, Marin Gheorghiu, i-a povestit că un angajat al său, „un bătrân turc care a luat parte la revoluţia Eteriei Greco-Turcă din 1821, a îngropat în cimitirul bisericii Precista (până în 1864, cimitirele erau curtea bisericilor, n.red.), care pe vremea aceea a servit ca depozit (hambar) al armatei turceşti, la o distanţă anumită de la zidul bisericii despre răsărit, într-o ladă mare, foarte multe odoare bisericeşti de o valoare însemnată, prădate de la bisericile din Galaţi cu ocazia acelei Revoluţii.”
Părintele a obţinut acordul ministrului Cultelor pentru efectuarea săpăturilor arheologice. Fără rezultat, deşi turcul indicase şi un semn pe zid. Dar „poate că viitoare campanii de săpături arheologice deschise la biserica Precista, efectuate sistematic, vor scoate la lumină acest tezaur”, scrie Căldăraru. De altfel, săpături arheologice au scos în anii ´80 fragmente ceramice, podoabe din aur şi argint, monede etc. Mănăstirea avea pământuri, atelaje, chiar şi dughene în târg.

Oraş distrus, până la ultimul bordei

Drama de la 1821 a fost doar unul dintre episoadele în care oraşul a fost ars. S-a întâmplat şi la 1711, cu tătarii, în războiul ruso-turc (1769-1774) sau cel ruso-turco-austriac (1735-1739). La răscoala lui Vladimirescu, Eteria, mişcarea de eliberare greacă, a cucerit garnizoana turcă din Galaţi - cea mai mare victorie eteristă, însă, la represaliile turceşti, 7.000 de soldaţi cu vase şi tunuri i-au învins pe cei 800 de voluntari greci, iar în oraş n-a rămas în picioare nici măcar un bordei în vii! Cruzimea eteriştilor, care au ucis şi familiile poliţiştilor turci a fost urmată de violenţa răspunsului turcesc, când, spune Moise N. Pacu în „Cartea judeţului Covurluiu”, „s´au ascuns aice mai mulţi creştini; dându-se foc însă de turci bisericei, au fost nevoiţi să iasă afară şi cei mai mulţi au fost tăiaţi chiar înaintea bisericei, [turcii] întrebuinţând biserica ca grajd pentru caii lor şi apoi ca hambar.” Şi turlele au fost distruse!
O tentativă de distrugere în timpul comuniştilor a fost stopată de fostul premier Constantin Dăscălescu. Academicianul Răzvan Theodorescu menţionează, amuzant, că în 1953, "la numai şapte luni de la moartea lui Stalin - referatul tânărului arhitect Gh. Curinschi (...) cerea refacerea turlelor". "Argumentul": monumentul dovedea… „orientarea meşterilor noştri populari către arhitectura rusă”!

"Veritabilă operă de artă a genului"

Iată ce scrie Direcţia Judeţeană pentru Cultură despre biserica "Precista", aflată pe Lista Monumentelor Istorice: „Bijuterie defensiv bisericescă, este o veritabilă operă de artă a genului, remarcabilă atât prin expresivitatea formelor şi plastica arhitecturală, cât şi prin eficacitatea sistemului defensiv.” Amestec arhitectonic: turla de pe naos e moldovenească, zidul are un element de arhitectură bizantină, rar în Moldova, „dinţi de ferestrău” etc. În 1829 se ridică cele două turnuri actuale, pătrate (iniţial hexagonale). După cutremurul din 1940, în ´52 începe consolidarea, cu arhitectul Eugen Chefneaux: mai existau doar zidurile, o parte a bazei turlei şi a turnului de apărare.

viata-libera.ro

[Mikka]

 

cea mai veche construcţie gălăţeană păstrată

 

Daca te uiti cum arata acum 150 de ani, parca nu-ti vine sa spui deloc "pastrata"... Mai degraba nu are nicio legatura cu ceea ce era inainte!

[dcp100168]

Biserica Precista

Biserica Precista este cel mai vechi monument istoric din Galați. În secolul al XVII-lea, această biserică îndeplinea o dublă funcție, fiind lăcaș de cult și cetate de apărare.

Inițial, pe locul pe care se ridică astăzi Biserica Precista a existat o biserică din lemn și vălătuci, cu zid împrejmuitor și clopotniță. Aceasta avea hramul la praznicul „Adormirii Maicii Domnului” și fusese construită de un negustor pe nume Teodor, la începutul secolului al XVII-lea. Acea biserică a fost reclădită din piatră între anii 1643 și 1647, în timpul domniei lui Vasile Lupu, de către Dia și Șerbu, fiii lui Coman, un negustor din Brăila și de Constantin, fiul lui Teodor, fostul ctitor al vechii biserici din lemn. Această biserică cu ziduri de piatră a rezistat secolelor și este Biserica Precista de astăzi.

Construită de meșteri populari într-o concepție proprie secolului al XVII-lea, are turnul-clopotniță inclus în corpul bisericii și podul fortificat, ceea ce îi conferă și o a doua functie, de loc de refugiu și de apărare.

La ridicarea bisericii a fost folosită piatra luată de la Castrul Roman de la Barboși și lemn de stejar din pădurile Covurluiului.

Biserica Precista a fost sfințită în septembrie 1647 și după obiceiul vremii, a fost închinată unei mânăstiri athonite de la Sfântul Munte Athos, Mânăstirii Vatoped.

A fost arsă și prădată de nenumărate ori în timpul invaziilor turcești sau rusești. A fost arsă de turci în anul 1711 și a fost distrusă în războiul ruso-turc din 1769-1774. A fost din nou jefuită și arsă de turci în 1821. În 1831 a fost restaurată pentru prima oară.

A fost avariată la cutremurul din 1940. A fost restaurată în forma actuală între anii 1952 și 1957, după proiectul arhitectului Eugen Chefneux și a funcționat ca muzeu de artă religioasă medievală.

A existat și o perioadă în care autoritățile comuniste intenționau să o demoleze și pentru că se temeau de o reacție a gălățenilor au pus salariații de la ”spații verzi” să lase furtunele cu apă să curgă la temelia bisericii, pentru ca terenul să se surpe. Din fericire, biserica a rezistat.

A fost restaurată, fresca fiind refăcută de artiștii plastici Gheorghe Bondoc și Dumitru Banică. Biserica Precista a fost sfințită pe data de 30 noiembrie 1994, de ÎPS Casian Crăciun, la scurt timp după ce în luna iulie 1994 devenise episcop al Eparhiei Dunării de Jos.

presadegalati.ro

[dcp100168]

Biserica-fortăreaţă Precista, veghe şi credinţă la malul Dunării de peste 365 de ani

Biserica Precista, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este cel mai vechi monument istoric din municipiul Galați, îndeplinind pe vremuri un rol dublu: lăcaș de cult și cetate de apărare împotriva cotropitorilor.

Inițial, biserica a fost construită din lemn, la începutul secolului al XVII-lea. Ulterior, în 1647, lăcașul de cult a fost reconstruit din zidărie, folosind piatră de Barboși, chiar și piatră masivă din castrul roman de la Tirighina-Barboși.
Biserica Precista a suportat toate vitregiile vremurilor, fiind arsă de turci în anul 1711, distrusă în războaiele ruso-otomano-austriece din anii 1735-1739 și 1769-1774. Construcția a fost restaurată pentru prima dată în anul 1831, căpătând o nouă înfățișare.
În anul 1940, biserica a fost atât de grav avariată de un cutremur, încât a fost închisă. Între anii 1952-1966 ea a fost restaurată în forma actuală după proiectul arhitectului Eugen Chefneux și a funcționat ca muzeu de artă religioasă medievală. Ultima consolidare a fost efectuată între anii 1991 și 1994, biserica fiind iarăși afectată de cutremurele din 1977 și 1986.
Biserica-fortăreață 'Precista' întâmpină călătorul de peste 365 de ani, pe malul Dunării, la kilometrul zero al Galaților. Este cartea de vizită și 'Poarta' de intrare aici, la 'Poarta Porților' dintre Occident și Orient. Actuala biserică a fost ridicată de frații Dia și Șerbul, fiii lui Coman, și de Constantin, feciorul lui Teodor', ne spune Moise N. Pacu, în 'Cartea județului Covurlui', editată la 1891. Nu se cunoaște anul când au început lucrările, însă se știe că a fost sfințită în septembrie 1647, în vremea domnitorului Vasile Lupu. Confruntările dintre ruși, turci și tătari au distrus de mai multe ori zidul bisericii fortificate.
Despre Biserica-fortăreață 'Precista' din Galați - 'ctitorie de negustori' - au scris istoricii noștri, dar și călători străini care au ajuns prin vechiul port de la sud de Moldova. La mijlocul secolului al XVII-lea, "când este zidită Biserica-fortăreață Precista, târgul Galați este caracterizat ca un târg prosper, format 'în mare parte din negustori', ne relatează istoricul gălățean Paul Păltănea.
Cetatea 'Precista' este zidită în plină epocă culturală a domnitorului Vasile Lupu, iar din punct de vedere arhitectural este 'o remarcabilă sinteză de arhitectură moldo-vlaho-transilvăneană', ridicată după modelul bisericilor-fortărețe. A fost închinată Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos. 
Pe vremea comuniștilor, bisericii fortificate "Sf. Precista", cea mai veche construcție gălățeană păstrată, monument unic, i se interzisese menirea pentru care fusese creată, cea religioasă, fiind transformată în muzeu. După Revoluție i-a revenit menirea, dar și-a pierdut-o pe cea pur muzeală.
Arsă de câteva ori, biserica și-a schimbat înfățișarea. Ar putea fi trecută, simbolic, pe orice efigie a orașului. Avea crucile aurite, iar în ziduri are și piatră adusă de la ruinele castrului roman de Bărboși.
"În ´86, s-a descoperit un fragment de zid cu un fragment de capitel roman, iar Miron Costin văzuse în biserică o piatră cu inscripție, acum dispărută, "Severus imperator romanorum", ne-a declarat directorul Muzeului de Istorie Galați, Cristian Căldăraru.
Istoricul Cristian Căldăraru a definit în cartea 'Biserica fortificată 'Precista', monument de cultură românească', elementele mai puțin cunoscute publicului. 'Construcție unică arhitectural, o remarcabilă sinteză de arhitectură moldo-valaho-transilvăneană, prin dozajul mai multor stiluri împletite, cu ziduri groase până la 1,8 metri, dublate la nord, cu o scară secretă între ele, în stil săsesc, care-i silea pe atacatori să urce în șir. Găsim și o capcană, pe la mijlocul scării — o groapă de șapte metri. Treptele de deasupra erau trase în sus pe scripeți, putând opri astfel înaintarea. Exista și o 'tainiță', un fel de seif medieval. Creneluri, locuri de tragere: exact ca o cetate', arată istoricul.
Este remarcabil și sistemul acustic de la baza turlei Pantocratorului — cupola de deasupra naosului pe care este pictat Iiisus. 'Olanele acustice', oale ascunse în zid, îi dau cea mai bună acustică dintre bisericile gălățene.
Dar cea mai interesantă este povestea tunelului subteran de sub Precista. Delegatul ministrului Instrucțiunei Publice și Cultelor, V. A. Urechia, Pantazi Ghica, îi semnala acestuia, în 1882, povestea unui tunel subteran care pornea din preajma altarului, până la Brateș. De negăsit, însă, în biserică. Ghica n-a găsit nici martori: erau 'invențiuni' sau oamenii tăceau din teamă de expropriere? — se întreba delegatul.
Istoricul Paul Păltănea a precizat cândva că nu s-a descoperit nicio galerie când a făcut practică arheologică studențească în afara bisericii și nici nu s-au găsit mențiuni privind retragerea la vreun asediu. Acum două decenii, un fost milițian, Ion Constantin, a povestit însă că a urmărit un infractor care s-a pierdut printr-un tunel larg, cât pentru o căruță, pe sub altar, iar inginera Margareta Bălan a descoperit un tunel dinspre Brateș spre oraș. Poveștile despre tunel continuă și astăzi... ca și despre ,,comoara fabuloasă a turcului'.
În timpul părintelui Anton Velichi, care a păstorit până în 1920, 's-a încercat descoperirea odoarelor bisericești furate și ascunse de turci în 1821' în curtea mănăstirii, spune Cristian Căldăraru. Preotul ar fi înștiințat în 1908 Protoieria că un enoriaș de origine bulgară, Marin Gheorghiu, i-a povestit că un angajat al său, 'un bătrân turc care a luat parte la revoluția Eteriei Greco-Turcă din 1821, a îngropat în cimitirul bisericii Precista, care pe vremea aceea a servit ca hambar al armatei turcești, la o distanță anumită de la zidul bisericii dinspre răsărit, într-o ladă mare, foarte multe odoare bisericești de o valoare însemnată, prădate de la bisericile din Galați cu ocazia acelei revoluții'.
Părintele a obținut acordul ministrului Cultelor pentru efectuarea săpăturilor arheologice. Fără rezultat, deși turcul indicase și un semn pe zid. Dar 'poate că viitoare campanii de săpături arheologice deschise la biserica Precista, efectuate sistematic, vor scoate la lumină acest tezaur', a spus Căldăraru. De altfel, săpături arheologice au scos în anii ´80 fragmente ceramice, podoabe din aur și argint, monede etc.
Direcția Județeană pentru Cultură menționează despre biserica "Precista", aflată pe Lista Monumentelor Istorice: 'Bijuterie defensiv bisericească, este o veritabilă operă de artă a genului, remarcabilă atât prin expresivitatea formelor și plastica arhitecturală, cât și prin eficacitatea sistemului defensiv.' Amestec arhitectonic: turla de pe naos e moldovenească, zidul are un element de arhitectură bizantină, rar în Moldova, 'dinți de ferestrău' etc. În 1829 se ridică cele două turnuri actuale, pătrate, inițial hexagonale. După cutremurul din 1940, în ´52 începe consolidarea, cu arhitectul Eugen Chefneaux: mai existau doar zidurile, o parte a bazei turlei și a turnului de apărare.
'Ne stă înainte un monument impresionant, pe care nu îl mai regăsim astăzi', scria în 2013 academicianul Răzvan Theodorescu, despre 'cel mai cunoscut lăcaș gălățean', care 'nu mai păstrează astăzi decât puțin din structura originară, așa cum o indică și planul etajului, publicat în lucrări de specialitate'.

agerpres.ro