Jump to content

Iulian Corneci - profesorul de ţară cu olimpici pe bandă


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Profesorul Iulian Corneci, alchimistul olimpicilor

* Profesorul Iulian Corneci a semănat olimpici la chimie în toate unităţile în care a predat, chiar şi în mediul rural * La Independenţa are un perete plin de diplome şi lucrează pentru al doilea * O elevă de-a sa a obţinut anul acesta cel mai mare punctaj la proba scrisă la olimpiada naţională şi premiul al II-lea *

La Şcoala Nr. 1 din Independenţa, pe peretele din stânga, chiar la intrare, se află o adevărată panoplie de diplome, toate la chimie, la diferite concursuri, toate obţinute de elevii profesorului Iulian Corneci. De ceva timp a mai primit o sarcină: „Când a ieşit doamna profesoară de chimie la pensie, l-am rugat să vină cu ore suplimentare şi la Şcoala Nr. 2. Să-mi umple şi mie un perete de diplome”, glumeşte directorul Adrian Mihăilescu. Şi la Şcoala Nr. 2, diplomele la concursuri au început să apară. Mai mult decât atât, în numai doi ani profesorul Corneci a reuşit o performanţă demnă de toată lauda noastră şi de toată invidia din partea colegilor de breaslă.

Eleva sa Andreea Onofrei, deşi provine de la o unitate de învăţământ din mediul rural, a reuşit să-i dea gata pe toţi olimpicii naţionali la chimie de la instituţii cu ştaif. La proba scrisă a primit cel mai mare punctaj din tot concursul (mai mare decât cel al elevilor de-a XII-a) şi s-a ales cu premiul al II-lea, după proba practică. Un alt elev, tot de la Şcoala Nr. 2 - Cristian Angheluţă - a primit recent premiul I de excelenţă la Concursul „Chimexpert”, pentru că a obţinut punctaj maxim la proba scrisă, lucru destul de greu, având în vedere că problemele pe care le-a avut de rezolvat au fost destul de dificile. Colegul său de clasă Mirel Neagu a luat locul al III-lea, iar colega lor Andeea Onofrei s-a clasat pe locul I.

„Radiază de bucurie, ca o bucată de uraniu”

„E împătimit să meargă cu elevii la toate concursurile de chimie. Din cauza asta, nici nu s-a mai dus să-şi depună actele pentru a se căsători. S-a dus omul şi-a făcut analizele şi când să depună documentele la starea civilă, a intrat în febra pregătirilor unui concurs şi nu s-a mai însurat”, îmi povesteşte cu înţelegere directorul Mihăilescu.

Când am ajuns în şcoală, profesorul-minune nu era venit încă, pentru că e navetist. Stau întâi de vorbă cu elevii experţi în chimie. Sunt simpatici, isteţi, dezgheţaţi, neinhibaţi, o plăcere să discuţi cu ei. Îmi povestesc că domnul Corneci îi însoţeşte peste tot, la toate concursurile. Are grijă de ei (le cumpără suc şi pizza din banii lui, le caută sponsorizări pentru transport). „Când obţinem premii, radiază de bucurie, ca o bucată de uraniu”, îmi explică foarte plastic şi totodată, în termeni de specialitate, Mirel.

30 de diplome într-un singur an

Nu mi-am putut închipui că un profesor de chimie cu performanţe aşa de serioase poate fi atât de jovial şi deschis. Pare un copil mare, în sensul bun al cuvântului. Despre performanţele elevilor săi vorbeşte firesc, fără emfază, dar cu o bucurie pe care nu încearcă s-o ascundă. Îmi întinde un teanc de diplome, plin de satisfacţie. Până la urmă, în aceste hârtii stă toată dovada muncii lui înfrigurate cu elevii. Îmi ia ceva timp să le număr. Sunt 30 câştigate numai anul acesta, iar sezonul competiţiilor nu s-a încheiat. De altfel, la olimpiada judeţeană de chimie, la clasa a VIII-a primele cinci locuri (cu excepţia poziţiei a III-a) sunt ocupate de elevi de la cele două şcoli din Independenţa. Nu sunt mulţi profesori care se pot lăuda că au asemenea performanţe.

Profesorul sfinţeşte lecţia

Pare incredibil, dar rezultatele elevilor la învăţătură sunt până la urmă sfinţite de munca profesorului. Celor care li se pare că nu reuşeşti să faci performanţă cu elevii din mediul rural, oricât te-ai strădui, profesorul Corneci le poate da o lecţie de profesionalism. Prin toate şcolile pe unde a predat, a semănat olimpici şi pasionaţi de chimie. „Se poate verifica. Între 90-94, am predat la Bereşti. Acolo am avut ani la rând olimpici la naţională care s-au întors cu premii şi menţiuni. Doi dintre ei sunt acum medici, iar Apostu Fănel, care a obţinut locul I, este în prezent profesor de chimie la Universitatea din Iaşi”, povesteşte cu încântare. A predat la oraş, cu detaşare în interesul învăţământului, la CNVA şi la Şcoala Nr. 2, unde, în 1998, a obţinut un premiu absolut pe ţară prin elevul Victor Mihăilescu, care făcuse cea mai bună lucrare. E convins că în orice sătuc poţi face performanţă, dacă ştii să descoperi elevul şi să-l atragi de partea ta.

Chimie predată la modul romantic

Olimpiadele, ca şi toate concursurile de chimie au în componenţă o probă practică. E de mirare că într-o şcoală din mediul rural să existe condiţii ca elevii să poată face experienţe, când nici cele bune unităţi din oraş nu se pot lăuda cu aşa ceva. „Nu e aşa uşor. Dar m-am străduit să dotez laboratorul cu tot ce trebuie, astfel încât să pot face cu elevii ceea ce trebuie să ştie. O perioadă nu am avut nici chiuvetă, mergeam şi spălam eprubetele la cişmeaua din sat. Toate aceste lucruri au însă frumuseţea lor. E mai romantic, să zicem, să predai chimia în mediul rural”, îmi spune, zâmbind, profesorul de la Independenţa, care a ţinut să precizeze că a avut norocul să aibă înţelegere atât din partea conducerii şcolii, cât şi susţinerea inspectoratului. În timp ce vorbeşte, nu pot să nu constat cât de multe au împrumutat elevii săi de la el. E de-a dreptul magic cum a lucrat ca un alchimist asupra sufletelor şi minţilor lor ca să scoată la iveală, din fiecare, boţul de aur. Şi asta în condiţiile în care chimia este una dintre cele mai grele discipline. I-am lăsat acolo, între zidurile unei şcoli ctitorită pe timpul lui Spiru Haret, printre eprubetele, retorte şi experimente. Am plecat cu sentimentul că mă voi întoarce cât de curând pentru consemnarea altei victorii asupra ştiinţei substanţelor.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 2 years later...

Iulian Corneci, profesorul-minune: „Numărul de olimpici cu care am obținut premii depășește numărul actual de parlamentari“

Acum, cînd sportivii români se întorc tot mai des cu gîtul gol de la competițiile internaționale, iar elevii vin acasă cu uniformele pătate de dragostea dascălilor, performanțele de orice fel și din orice domeniu ar trebui să ne sară în ochi. Săptămîna aceasta ne-a sărit cazul unui profesor de chimie dintr-o comună gălățeană care, cu resurse minime, reușește să obțină o producție de olimpici la hectar cum nici măcar la producția de hipsteri din marile orașe cu internet prin văzduh nu s-a pomenit.

M-am văzut cu profesorul Iulian Corneci într-o sîmbătă dimineață, la ieșirea din Galați spre Tecuci. Era o zi nelucrătoare ca oricare alta, cînd lumea bună din învățămînt încă meditează cu cornul în pernă. Omul se pregătea să meargă la școala din comuna Independența, acolo unde face naveta zilnic pentru „antrenamente“, într-un loc cu improvizații medievale, fără laborator, echipamente și ustensile.

Sute de olimpici din cărțile lu’ Leana

„Sînt argeșean, dar am ajuns în Galați în urmă cu peste 20 de ani, prin repartiție. Mi-au plăcut competițiile «chimice» din studenție, cînd reprezentam Bucureștiul la concursuri. Pe vremea aia, facultatea nu se făcea în sala de mese a căminelor culturale sau la păcănele. Învățam de unde puteam, uneori din cărțile savantei, care, după cum se știe, se limita doar la semnarea lucrărilor, nu și la scrierea lor. Din fericire, acele cărți erau făcute de unii mai pricepuți decît ea. Ulterior, ca profesor, am început să merg la concursuri cu elevii mei, copii de la sat. Nu pot spune cu exactitate numărul lor. Și unde pui că pe mine nu m-a interesat să am participanți de dragul participării. Puțini, dar pe podium. În primul an, la Berești, am luat primul loc pe țară. Oricum, dacă ar fi să fac o numărătoare, numărul de olimpici cu care am obținut premii depășește numărul actual de parlamentari.“ S-a întîmplat deseori ca la decernarea premiilor de la finalul întrecerilor organizatorii să se întrebe ce caută Independența printre centre consacrate ale învățămîntului precum Constanța, București sau Iași. „Pînă la urmă, lumea se lămurea că era vorba despre comuna de unde provin elevii și nu e un nume de fată de rom.“

Ca la 20 de ani, fără funcții, fără bani

„Am avut aceleași rezultate la toate școlile unde am activat. Olimpicii mei sînt copii fără resurse, trăiesc din burse sociale. Una dintre elevele cu rezultate foarte bune la concursuri este fata femeii de serviciu de la școală, dacă vreți un exemplu de mediu academic din care provin cei mici. Mulți dintre foștii mei olimpici sînt astăzi doctori, farmaciști, profesori sau ingineri chimiști. Acestea sînt realizările mele. Nu mi-a plăcut să-mi consum caloriile cu preamăriri omenești. Nu mi-am dat gradele didactice și nici nu o voi face. Dacă aș fi făcut-o, aș fi fost poate director sau inspector. Am vrut să mă concentrez pe oameni. La un moment dat, eram membru în comisia națională de chimie, dar am fost ajutat să nu avansez în carieră. La scurt timp, m-au trimis ăștia de la personal din sat în sat.“ Pentru că vorbea numai despre concursuri și drumuri lungi, l-am întrebat cum se descurcă cu banii pentru deplasări. „Neînchipuit de greu. Foarte rar obțin cîte o sponsorizare rahitică. Ministerul decontează cîteodată anumite costuri standard de transport. Dar eu merg cu copiii pe distanțe enorme, pe la Satu Mare, Arad, Oradea, Timișoara. Cușeta, alimentația, anumite echipamente, taxele de concurs sînt lucruri scumpe chiar și pentru un elev de la oraș, cu posibilități. Cît de bine pregătit și odihnit poți fi pentru concurs cînd mergi o zi întreagă cu fundul pe banchetă? Uneori, părinții copiilor nu plătesc nici măcar taxa de participare și chiar mă ceartă că nu le asigur condiții și mai bune.“

Experimente la godin și aur la Olimpiada Internațională

„Iarna, ținuta noastră de chimiști arată la fel din primul meu an la Independența. Facem experimente cu mănuși și fulare în fumul de la godin. Eprubetele le umplem cu apă de la cișmea.“ Perseverența antrenamentelor după program, la sfîrșit de săptămînă sau în vacanțe a produs pînă la urmă un aur la Olimpiada Internațională de chimie din Rusia, obținut de Andreea Onofrei, elevă care îl face pe profesorul Corneci să se simtă ca Octavian Belu și Mariana Bitang la un loc. Satisfacția sufletească este singurul lui cîștig, de bani pentru un laborator mai de Doamne-ajută în semn de încurajare sau de vreo recunoaștere concretă pe linie profesională încă nu s-a pus problema. „Vă dați seama că aș fi foarte bucuros să nu-mi tîrăsc geamantanul pe navetă, mai ales după atîția ani de activitate. Mi-ar plăcea să am un auditoriu mai bine îmbrăcat și hrănit. Să am substanțe, un dulap, un laborator. La ședințele de mișcare a personalului didactic am fost umilit de fiecare dată. Ultima oară, anul ăsta, cînd geamantanul meu de diplome, punctaje și alte dovezi a fost surclasat de o singură foaie a unei doamne profesoare cu recomandări mai bune.“

După discuția cu profesorul Corneci am încercat să luăm legătura cu Daniel Funeriu. Ca fost olimpic chimist, speram să-l atingem cumva cu acest caz, să-l facem să acționeze cumva din calitatea lui de ministru. În fond, dorința noastră era să dotăm o școală cu un laborator, nu să ne angajăm vreo rudă. Deocamdată nu am reușit să ajungem la dumnealui, deși am apelat la toate mijloacele convenționale de care dispuneam. Pe undeva îl înțelegem. În vremurile astea, cînd îți ajunge în fiecare zi pe masă un nou caz de viol școlar în centrul Capitalei, nu-ți prea mai rămîne timp și pentru cazuri izolate precum aurul ăsta de la coada vacii. O speranță ar mai fi Moș Crăciun, tot sîntem în luna cadourilor, dar nu sîntem siguri că ne citește.

kamikazeonline.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 2 years later...

Fenomenul Iulian Corneci

* Deşi umple anual podiumul olimpiadelor de chimie, profesorul gălăţean face naveta zilnic la Independenţa

Într-o ţară normală, profesorul Iulian Corneci ar fi fost curtat de cele mai prestigioase instituţii de învăţământ. La noi, la Galaţi, dascălul care scoate olimpici pe bandă din elevi de mediul rural e condamnat la navetă. Nenorocul său pare să fie însă norocul elevilor săi, pentru că rareori am avut ocazia să văd un cadru didactic care arde atât de intens de dorinţa de a-i determina pe învăţăceii săi să-şi depăşească limitele.

Diplome la kilogram

Am reuşit cu greu să-l determin să vorbească despre el, insistând să scriu doar despre premiile pe care le-au obţinut discipolii săi. Diplomele lor par să-i ţină loc şi de hrană, şi de somn. Adevărul e că la Independenţa, din 2002, de când a devenit titular, se întâmplă un fenomen unic în ţară. Dacă în alte părţi, atât elevii cât şi profesorii au mai lăsat garda jos, nemaigăsind motivaţie în performanţă, la Independenţa se câştigă anual câteva zeci de diplome la concursuri de chimie, iar profesorul vine în fiecare duminică la şcoală pentru a-şi pregăti suplimentar olimpicii.
După ce a umplut câte un perete la fiecare dintre cele două şcoli, cum nu mai încap altele, Iulian Corneci a început să adune diplomele la kilogram. Aproape e de neînţeles cum în fiecare an, din mâna de elevi pe care o are, toţi proveniţi din familii modeste, într-un laborator şi mai modest, unde dotarea cu substanţe depinde de salariul propriu sau de sponsorizările de la prieteni, Iulian Corneci e în stare să scoată concurenţi de temut pentru cei mai buni elevi din ţară la chimie. Primele premii la naţională le-a obţinut la trei ani după ce a intrat în învăţământ, la Bereşti, în 1990. După ce, în 1994, a obţinut, tot aici, premiul I pe ţară, a fost „recompensat” cu o restrângere de activitate, pierzându-şi catedra.
Însă nu a abandonat ideea de competiţie, în fiecare şcoală în care a funcţionat aducând premii: „Participarea anuală la concursuri este cea mai bună cale de perfecţionare, lucrezi continuu, eviţi plafonarea”, spune alchimistul olimpicilor de la Independenţa, care nu a considerat niciodată că valoarea sa constă în gradele didactice acumulate sau în titulaturile pompoase.

Frăţia micilor vrăjitori

Provocarea sa profesională nu a fost să primească laude pentru elevi care au deja microbul competiţiei în sânge, ci să şlefuiască boţul de aur din interiorul unor copii care nici măcar n-au trecut peste graniţele comunei şi nici nu visau vreodată că pot fi printre cei mai buni din ţară.
Iulian Corneci a fost captivat de experimentele cu substanţe de pe vremea când era în clasa a VII-a şi şi-a făcut un minilaborator acasă. Retrăind în fiecare an momentele magice ale micului vrăjitor, cu fiecare generaţie de elevi care începe studiul chimiei, reuşeşte să-şi câştige noi adepţi. Le înlesneşte întâlniri cu foştii să elevi olimpici, care nu uită să-şi viziteze mentorul, de câte ori se întorc acasă. În 2009, eleva sa Andreea Onofrei obţinea premiul special pentru cea mai bună lucrare teoretică la naţionala de chimie şi premiul al II-lea după proba practică. În clasa a IX-a, pe baza acestor rezultate, fata a obţinut o bursă la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti, pentru ca un an mai târziu să cucerească aurul la Olimpiada Pluridisciplinară din Yakuţia. Acum este studentă la Medicină la Bucureşti. În 2011, o altă elevă de-a sa, Andreea Agache, a obţinut premiul special la naţională, pentru cea mai bună lucrare practică şi menţiune. „100 de puncte, în condiţiile în care numai eu ştiu cât de greu obţin substanţe pentru experimentele de laborator”, se mândreşte Iulian Corneci.
Cunoscându-i pe ceilalţi „vrăjitori” ai substanţelor chimice care s-au perindat prin laboratorul dascălului din Independenţa, a prins gustul competiţiei şi Iulian Angheli - olimpicul de anul acesta, care s-a întors cu menţiune specială de la naţională. Iar lista olimpicilor calificaţi la naţională e lungă. Pe lângă cei enumeraţi deja, din 2008 încoace au mai ajuns la naţională şi s-au întors cu distincţii Mirel Neagu, Florin Boza, Cristina Angheluţă, Marius Tănase, Daniel Gheorghiţă, Elena Berdan, Ionuţ Mihalache.
Anul acesta, la clasa a VII-a, are doi elevi calificaţi la naţională - Andrei Neagu şi Petronela Băisan. Îmi arată listele de la olimpiada judeţeană. Pe lângă cei doi elevi din fruntea clasamentului, mai are alţi zece înscrişi în concurs, ultimul dintre ei fiind pe locul al 12-lea. Performanţă neegalată de niciun profesor la nivel judeţean. Iar acest lucru se întâmplă de câţiva ani încoace.

Şi-ar dori o catedră la oraş

Deşi susţine că satisfacţia pentru premiile obţinute în condiţii de mediu rural e dublă, faţă de aceea de a obţine aceleaşi performanţe la oraş, Iulian Corneci nu neagă că i-ar surâde să se poată transfera la oraş: „Mi-ar plăcea o unitate care are şi gimnaziu, şi liceu, ca să-i pot pregăti mai mult timp pentru performanţă. Acum am doar doi ani ca să scot olimpici din ei”, spune el, cumva necăjit. Prins în vâltoarea competiţiilor, uneori a ratat ocazia, alteori a participat la pretransfer şi nu a avut baftă să prindă post, catedrele fiind foarte rare la această disciplină.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 5 months later...

Iulian Corneci - alchimistul olimpicilor de la Independenţa

Întâmplător sau nu, cariera didactică a profesorului de chimie Iulian Corneci a început în urmă cu aproape 25 de ani. În 1990, a obţinut, cu elevii de la Bereşti, primele premii naţionale la concursuri. Tot aici, în 1994, la puţin timp după ce părăsise băncile universităţii, un alt elev de-al său este recompensat cu  premiul I pe ţară. Doi dintre foştii săi elevi din orăşelul din nordul judeţului sunt acum medici, iar Fănel Apostu, cel care a obţinut locul I, este profesor de chimie la Universitatea din Iaşi.

Acesta a fost doar începutul. Iulian Corneci a făcut tot posibilul să spargă tiparele învăţământului de după Revoluţie, când decalajul dintre elevii din mediul rural şi cei de la oraş a devenit şi mai evident. În toate şcolile unde a mers, s-a încăpăţânat să-i convingă pe elevi cât de frumoasă este chimia, ce beneficii le poate aduce mai târziu studierea unei astfel de discipline dificile.

La Independenţa, la ambele unităţi de învăţământ unde predă neîntrerupt din anul 2002, a umplut doi pereţi cu diplome şi a mai adunat apoi multe altele, pe care nu mai are unde să le expună. Această panoplie a fost completată de o alta: zeci dintre foştii săi elevi sunt acum profesori de chimie, medici sau studenţi la una din cele două specializări. Pentru nişte copii de oraş, pentru care părinţii sunt obişnuiţi să cotizeze şi la meditaţii, aceste lucruri ar fi fost normale. Dar, în cazul lui Iulian Corneci, toate acestea se întâmplă cu nişte elevi modeşti, de la ţară, proveniţi de multe ori din familii monoparentale, ocupate mai mult cu grija zilei de mâine, decât cu încurajarea copiilor de a „roade” chimia din scoarţă în scoarţă.

Competiţia, un stil de viaţă

Pentru Iulian Corneci, anul, lunile şi săptămânile se împart altfel decât pentru oamenii obişnuiţi. Există lunile de pregătire pentru olimpiada judeţeană şi naţională, lunile pentru "Chimexpert" sau alte competiţii naţionale la care angrenează cât mai mulţi elevi din clasele sale. Şi nu e la îndemâna oricui, cu dotările dintr-o comună unde la început spăla eprubetele la găleată, să aibă doisprezece elevi la olimpiada judeţeană, şi toţi doisprezece să fie în fruntea clasamentului.

Exigenţa sa în faţa elevilor nu a însemnat niciodată constrângere. A preferat să-i determine să se convingă singuri că este important şi chiar foarte plăcut să studieze chimia.

În 2009, eleva sa Andreea Onofrei obţinea premiul special pentru cea mai bună lucrare teoretică la naţionala de chimie şi premiul al II-lea după proba practică. În clasa a IX-a, pe baza acestor rezultate, fata a obţinut o bursă la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti, pentru ca un an mai târziu să cucerească aurul la Olimpiada Pluridisciplinară din Yakuţia. Acum este studentă la Medicină la Bucureşti. În 2011, o altă elevă de-a sa, Andreea Agache, a obţinut premiul special la naţională, pentru cea mai bună lucrare practică şi menţiune. „100 de puncte, în condiţiile în care numai eu ştiu cât de greu obţin substanţe pentru experimentele de laborator”, se mândreşte Iulian Corneci.

Cunoscându-i pe ceilalţi „vrăjitori” ai substanţelor chimice care s-au perindat prin laboratorul dascălului din Independenţa, a prins gustul competiţiei şi Iulian Angheli - olimpicul de anul acesta, care s-a întors cu menţiune specială de la naţională. Iar lista olimpicilor calificaţi la naţională e lungă. Pe lângă cei enumeraţi deja, din 2008 încoace au mai ajuns la naţională şi s-au întors cu distincţii Mirel Neagu, Florin Boza, Cristina Angheluţă, Marius Tănase, Daniel Gheorghiţă, Elena Berdan, Ionuţ Mihalache, Andrei Neagu şi Petronela Băisan.

"Radiază de bucurie ca o bucată de uraniu"

De mai bine de zece ani, generaţii întregi de elevi din Independenţa visează frumos că-şi pot depăşi condiţia de simpli copii de la ţară şi chiar reuşesc să împlinească lucrul acesta. Unii pentru puţin timp, alţii pentru toată viaţa, iar asta nu înseamnă deloc puţin.

Mi-amintesc că în urmă cu ceva timp am vorbit cu unul dintre olimpicii săi, Mirel Neagu, care m-a surprins cu o comparaţie cum nu se poate mai inspirată: „Când luăm câte un premiu, domnul profesor radiază de bucurie ca o bucată de uraniu”. Copiii care au lucrat cu el au înţeles cel mai bine că, în toţi aceşti ani, dascălul lor nu şi-a dorit nimic pentru el în afară de bucuria că ei au reuşit să se claseze pe podium, să ajungă printre cei mai buni chimişti din ţară. Şi pentru acest lucru, n-a precupeţit nimic: nici timpul liber, deşi face naveta de la Galaţi, a organizat pregătiri gratuite sâmbăta şi duminica, nici bani - a cheltuit pe substanţe, culegeri, transport, şi-a împărţit salariul modest cu premianţii pe care i-a scos la suc sau la pizza. Iar toată această risipă de dragoste şi resurse se întregeşte în fiecare an cu noi membri în „frăţia” chimiştilor de la Independenţa. Foştii olimpici se întorc să-şi vadă fostul dascăl, molipsind de entuziasmul lor şi generaţiile care le urmează.

Cel mai important profesor gălăţean din ultimul sfert de secol - Ierarhia finală

Oricare dintre cele cinci cadre didactice ar fi putut ajunge prin votul cititorilor în fruntea clasamentului realizat de ziarul nostru. În doar două zile, au fost peste 1.600 de votanţi, iar clasamentul final a fost destul de strâns: 1.Iulian Corneci - 29 la sută, 2.Chiţa Popovici - 24,4 la sută, 3.Constantin Ursu - 18,7 la sută, 4.Cătălin Fetecău - 17 la sută, 5.Nicoleta Ioniţă - 10,9 la sută.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.