Jump to content

Steve Făinaru - un laureat Pulitzer cu rădăcini în Iveşti


dcp100168

Recommended Posts

Eveniment editorial In Romania

Istorii din Irak cu un laureat Pulitzer

Jurnalistul de origine romana Steve Fainaru, castigator al premiului Pulitzer in 2008 pentru cel mai bun reportaj international de razboi, si-a lansat, ieri, intr-o conferinta de presa la Crowne Plaza Hotel, ultima carte, “Legea celor puternici”, aparuta la editura Litera International. Fainaru se afla la Bucuresti in perioada 17-24 mai, la invitatia Editurii Litera International si a publicatiei “Saptamana Financiara”. In cartea sa, prima aparuta in traducere romaneasca, jurnalistul face o serie de dezvaluiri legate de firmele private de securitate angajate de fosta Administratie a SUA sa actioneze in Irak. Autorul s-a intalnit, in timpul a sapte calatorii in Irak facute in perioada 2004-2007, cu reprezentanti ai industriei de securitate privata din SUA, Europa, America Latina si Asia. Dar reporterul vorbeste mai ales despre “fata invizibila” a razboiului, armatele de mercenari, angajati ai unor puternice firme de paza si protectie. Intre altele, jurnalistul a insotit in 2006 un grup de mercenari in Kuweit si Irak, mercenari care, dupa intoarcerea sa in SUA, au fost rapiti, cadavrele lor fiind gasite dupa un an in Irak. “A fost si este un razboi fara ideologie sau planificare, iar mercenarii au oferit Administratiei acoperirea perfecta pentru a ascunde acest lucru”, explica Steve Fainaru, care a inceput sa scrie aceasta carte in 2008, ca un proiect de reportaj pentru ziarul “Washington Post”.

Visul american

In fine, jurnalistul a mai afirmat ca este “un vis” pentru el si fratele sau sa se afle in Romania. El a povestit ca bunicul sau a emigrat in SUA dupa al doilea razboi mondial venind din Ivesti, judetul Galati, iar aici a imbratisat profesia de jurnalist. Steve Fainaru s-a nascut in Mountain View (California), in 1961, si a inceput sa practice jurnalismul ca reporter sportiv. In 2000 a intrat in echipa “Washington Post”, ca jurnalist sportiv de investigatie. Tot “Washington Post”, dar o alta tema – razboiul antitero – i-a adus primul premiu Pulitzer cucerit de un roman. Este cel mai prestigios premiu pentru jurnalism, acordat din 1917 de catre Columbia University, New York.

http://www.cronicaromana.ro/index.php?e ... &art=95379

Link to comment
Share on other sites

A adus în România povestea mercenarilor din Irak

Câştigătorul unuia dintre Premiile Pulitzer 2008 este de origine română. Steve Făinaru, ziarist la Washington Post, a obţinut trofeul la categoria “Reportaj internaţional”, pentru mai multe materiale realizate în Irak. Cu ocazia lansării în România a cărţii care reprezintă esenţa acestor articole, Steve a stat o săptămână în ţara de origine. Familia lui îşi are rădăcinile în judeţul Galaţi.

Cele mai importante reportaje realizate de ziaristul Făinaru se referă la organizaţiile de mercenari din Irak, armatele paralele implicate în ultimul conflict din Golf. Făinaru a urmărit câteva dintre aceste grupări şi a scris despre ele. A reuşit să câştige încrederea unora dintre membrii organizaţiilor care funcţionau sub paravanul unor firme de securitate, câteva dintre ele aflându-se sub contract cu statul american. A şi participat la acţiuni de-ale lor, în Irak, în perioada 2004 - 2005. Atunci când cinci dintre mercenari au fost răpiţi, ţinuţi ostatici şi apoi ucişi cu bestialitate de comandouri irakiene, Steve Făinaru a aşternut toată povestea într-un volum de război numit “Big Boy Rules”, un bestseller care a fost tradus recent şi în româneşte, sub titlul “Legea celor puternici”.

A devenit un apropiat al familiilor celor ucişi

În timp ce descria cazul mercenarilor asasinaţi în Irak, ziaristul de origine română a devenit un prieten al apropiaţilor victimelor. Făinaru are şi acum o legătură solidă cu familia lui Jonathon Cote, un tânăr component al uneia dintre organizaţii, pe care Făinaru îl cunoscuse şi în plină acţiune, în Irak. Jon Cote este, dealtfel, personajul principal al cărţii sale. “Au fost câteva aspecte care m-au frapat de la început. Primul este cazul unui mercenar care fusese poliţist şi care mi-a spus că a fost concediat pentru că era alcoolic. Acest om făcea în Irak pe doctorul, fără a avea pregătire. Îşi procurase job-ul de pe internet. Un alt om interesant era Jon Cote, tot mercenar, pe care dacă îl vedeai, un tânăr chipeş şi plăcut, îl credeai orice altceva”, a declarat Făinaru la lansarea din România a cărţii sale.

A fost recompensat cu 10.000 de dolari

Premiile Pulitzer au fost instituite de ziaristul de origine maghiară Joseph Pulitzer, în 1917, şi sunt administrate de Universitatea Columbia, din New York (Statele Unite). Se acordă anual, în luna aprilie, pentru realizări jurnalistice, literare şi muzicale. Există 21 de categorii, iar câştigătorii primesc un certificat, o medalie (foto) şi câte 10.000 de dolari.

Se trage dintr-o familie de ziarişti

Bunicul lui Steve Făinaru a fost gălăţean, din comuna Iveşti. Cu o jumătate de secol în urmă, Harry Făinaru, diplomat român în SUA, a hotărât să rămână pe continentul american, cu familie cu tot. Bătrânul a şi scris la un ziar româno-american. Nepotul acestuia, Steve Făinaru, are acum 46 de ani, este căsătorit şi are un băiat pe nume Will. A absolvit Universitatea din Missouri, facultatea de jurnalism. Până la gazetăria de război, Steve Făinaru a practicat-o pe cea sportivă. Înainte de Washington Post, jurnalistul cu origini româneşti a scris la alte ziare importante din SUA, între care Boston Globe. Mark Făinaru, fratele lui Steve, este de asemenea ziarist, dar sportiv. Mark s-a aflat la originea unor controverse de proporţii, publicând anchete despre practici ilegale ale unor sportivi de marcă. Ca un adevărat jurnalist, Mark Făinaru a refuzat apoi, în justiţie, să-şi deconspire sursele de informare, riscându-şi libertatea.

Familia Făinaru a fost una dintre cele mai bogate din Iveşti

Familia bunicilor lui Steve Făinaru a fost una dintre cele mai importante ale comunităţii evreieşti din zona comunei Iveşti, judeţul Galaţi. “În octombrie 1856, s-a înfiinţat în zonă un târg format din 12 iarmaroace unde au deschis prăvălii şi au demarat activităţi comerciale reprezentanţi ai mai multor comunităţi etnice: bulgari şi sârbi (grădinărit), turci (dulciuri şi produse alimentare), iar grecii şi evreii au fost în principal angrosişti. Printre ei şi membrii familiei de evrei Făinaru (Feiner).

Casa bunicilor lui Steve nu mai există

Unul dintre ei s-a făcut cunoscut între comercianţii locali între anii 1925-1927 când a devenit cel mai important angrosist de cereale care livra marfă pentru târgurile din Bârlad şi Focşani, dar şi pentru antreprizele din porturile Galaţi şi Brăila. După război, însă, afacerea familiei Făinaru s-a închis, iar majoritatea evreilor au emigrat în Occident sau în Israel”, a povestit istoricul Gheorghe Frătiţă. Potrivit acestuia, familia Făinaru a deţinut în Iveşti una dintre cele mai impozante case construite în zona centrală care, în perioada comunistă, a fost demolată pentru a face loc noilor construcţii locale.

http://www.libertatea.ro/stire/a-adus-i ... 41152.html

Link to comment
Share on other sites

  • 5 months later...

Steve Făinaru:„Vizita în România a fost un vis!”

Jurnalistul american de origine română de la „Washington Post” rememorează pentru „Adevărul magazin de duminică” întâlnirea cu Iveşti, satul strămoşilor săi din judeţul Galaţi. Anul trecut, ziarul „Washington Post“ primea nu mai puţin de şase dintre celebrele premii Pulitzer, detronând publicaţii precum „New York Times“ sau „Chicago Tribune“. Printre câştigătorii celor şase distincţii, la categoria reportaj internaţional se regăsea Steve Făinaru (47 de ani), jurnalist american de origine română, prin intermediul căruia s-a conturat brusc o punte între capitala Statelor Unite, Washington, şi comuna Iveşti, din judeţul Galaţi. Satul este locul de unde a plecat bunicul său din partea tatălui, Harry Făinaru, un evreu comerciant de cereale. După ce a emigrat în SUA, acesta a devenit jurnalist, colaborând cu un cotidian românesc din Detroit. În Iveşti a ajuns şi Steve Făinaru, în primăvara trecută, într-o călătorie pe care o denumeşte „cel mai înălţător moment“ al vieţii sale.

O cotitură fericită

Steve Făinaru s-a născut în Mountain View, California, la sud de San Francisco. După divorţul părinţilor Ellen şi Bob, Steve şi fratele său mai mic, Mark, s-au stabilit în Bay Area. A urmat cursurile prestigioasei facultăţi de jurnalism din cadrul Universităţii din Missouri, Statele Unite, iar după absolvire, în 1984, s-a dedicat sportului. A lucrat la ziarul „Courant“, apoi la „Boston Globe“, timp de 11 ani. În 2000 s-a alăturat echipei de la „Washington Post“, ca reporter sportiv, dar începe să abordeze progresiv şi subiecte din alte domenii, îndeobşte în relaţii internaţionale. Cotitura fericită, care avea să îl aducă spre o nominalizare la Pulitzer în 2006 şi marele premiu pe reportaj internaţional, câştigat în 2008, s-a realizat graţie iubitei sale din acea perioadă, spune Steve pentru „Adevărul magazin de duminică“. „Aveam o iubită, studentă în Bogota, Columbia. Mergeam să o vizitez şi aşa m-am îndrăgostit de ţară, de bogăţia ştirilor de acolo, ce aveau legătură cu viaţa oamenilor. Am simţit că vreau să scriu despre asta.“ Steve a urmat la Universitatea Columbia un master în afaceri internaţionale pentru a obţine expertiza academică necesară unui corespondent într-o ţară străină.

Trei ani în război

Sosit în România, Steve a declarat că întâlnirea cu satul de unde a plecat bunicul său a fost cel mai emoţionant moment al vieţii sale. S-a aplecat asupra unui subiect destul de puţin tratat de presă, şi anume armatele de mercenari de pe frontul din Irak, angajaţi ai unor firme de pază şi protecţie. Seria de investigaţii a scos la iveală aspecte nevăzute ale războiului: armatele paralele ale firmelor contractoare private de securitate, compuse din „veterani de război şi foşti poliţişti, amatori de senzaţii tari, patrioţi, faliţi, ahtiaţi după bani şi eternii plictisiţi de viaţă, ce nu se supun niciunei legi“, scrie Steve în cartea sa, „Legea celui mai puternic” („Big Boy Rules” - n.r. ), în paginile căreia şi-a adunat articolele. Trei ani de zile a fost departe de casă şi de familie, trei ani în care a investigat, a strâns informaţii dintr-un mediu etanş, pe care însă, cu perseverenţă, a reuşit să îl pătrundă. Premiul l-a luat prin surprindere. Spune că nu i-a schimbat radical viaţa, dar îl ajută fundamental în momentele când se îndoieşte de el. „Când am astfel de stări, mă aşez şi îmi spun: cât de prost pot să fiu ca jurnalist, dacă am luat Pulitzerul?“

Acasă, într-un loc necunoscut

Până la vizita în România, contactul jurnalistului cu rădăcinile sale româneşti se rezuma să le răspundă americanilor curioşi la întrebarea „de unde vine ciudatul tău nume de familie?“ prin „sunt jumătate român”. Prea multe lucruri despre România şi viaţa strămoşilor lui aici nu ştia. „Despre România ştiam doar că era un loc foarte îndepărtat, de unde bunicul meu a fost nevoit să fugă. Pe el nici nu l-am cunoscut cu adevărat, aveam şase ani când a murit.“ Steve şi-a lansat cartea şi la Bucureşti, anul acesta, iar editura Litera Internaţional a tradus-o în limba română. Ajuns la Iveşti împreună cu fratele său Mark, la rândul său un jurnalist foarte cunoscut şi apreciat în Statele Unite, Steve a călcat pe pământul unde Harry Făinaru, bunicul lor, a trăit acum mai bine de 70 de ani. Au fost întâmpinaţi cu căldură de autorităţile locale, au căutat în registrele prăfuite numele unui membru al familiei, şi, între colile galbene, au găsit: Făinaru Frache. Nu au putut afla însă gradul exact de rudenie. ­Evreii care au trăit odată în Iveşti au fugit care încotro în lumea largă, odată cu cel de-al Doilea Război Mondial, când a început prigoana lor. Alţii se odihnesc în cimitirul evreiesc al localităţii, iar bătrânii satului care ar fi putut să povestească s-au dus şi ei. Dar asta nu a făcut momentul mai puţin emoţionant. „Am trăit un fel de şoc când am văzut numele acolo. Până atunci, nici nu ştiam că bunicul a fost din Iveşti, ştiam doar că e din România. A fost ca şi cum m-aş fi întors acasă, într-un loc în care nu am mai fost niciodată“, spune Steve.

Negustor de cereale în Târgul Iveştiului

Gazetarul a realizat timp de trei ani investigaţii asupra firmelor private de pază de pe frontul din Irak, ce activează la limita legii. Casa lui Harry Făinaru se găsea nu departe de piaţa din Iveşti. Acolo erau concentraţi proprietarii de prăvălii, angrosiştii şi detailiştii. Comercianţii aveau diverse origini, erau evrei, armeni, turci, bulgari şi iugoslavi, şi trăiau în linişte laolaltă, văzându-şi fiecare de comerţul lui. „Ei au început să vină cu toţii la Iveşti în urma unei înţelegeri cu postelnicul Panaite Balş: acesta reînfiinţează la 13 octombrie 1856 Târgul Iveşti, populându-l cu minorităţi, şi punându-le în vedere să îşi deschidă aici mici negoţuri“, spune Gheorghe Frătiţă, istoric al Muzeului Iveşti. Aşa au ajuns turcii să se ocupe de „zaharicale“, (dulciuri - n.r.), bulgarii de textile, alţii de cherestea sau cereale. Harry Făinaru era un evreu engrosist de cereale, şi afacerea îi mergea foarte bine. „Mai întâi a fost angrosist, adică doar vindea. Dar evreului, cum îi merge mintea, s-a gândit că poate să producă făina chiar el. O vindea apoi la târguri în Bacău, Brăila, Bârlad şi chiar Bucureşti, căci Iveştiul era atunci o gară importantă pe calea ferată“, dezvăluie Frătiţă povestea originii numelui Făinaru. Simţind că apele devin tulburi, Harry fuge mai întâi la Paris, unde trăieşte câţiva ani şi îşi cunoaşte soţia, apoi se stabileşte în America. Sfârşitul anilor ‘30 îl găseşte în Detroit, unde până în 1948 scrie la o revistă săptămânală, denumită „Românul American”. În urma lui izbucneşte războiul şi, odată cu el, Holocaustul. „În 1943 se dă prima dispoziţie împotriva evreilor, în zona Moldovei: au fost toţi duşi pe jos, până la Tecuci, unde au fost îmbarcaţi spre lagăre, în Oltenia.“ Majoritatea au murit atunci şi puţini dintre cei care apucaseră să fugă înainte de război s-au mai întors. Când priveşte în urmă, incursiunea în mica localitate din Moldova, ce i-a redesenat biografia, i se pare aproape ireală. Un basm, un vis, o fantezie. „Sunt conştient că atât eu, cât şi fratele meu ­l-am moştenit pe bunicul, de am devenit amândoi jurnalişti. Trebuie că este ceva în sângele nostru. Acum am o viaţă îngrozitor de ocupată. Călătoresc constant pentru «Washington Post», mă ocup de băiatul meu de 11 ani, a cărui viaţă este o jonglare continuă între basketball, şcoală, prieteni şi petreceri… Nu ştiu dacă voi reuşi vreodată să mă întorc în România, deşi Dumnezeu ştie cât îmi doresc.“

Cum l-a schimbat premiul

Cei mai buni ziarişti din lume, distinşi cu Pulitzer, primesc aceste medalii din aur, ca recunoaştere a talentului lor. Distincţia i-a oferit lui Steve ocazia de a vorbi mai mult despre profesia lui. Acum este invitat să ţină cursuri universitare sau să susţină interviuri. „Marea schimbare este că acum lumea mă ascultă mai mult“, spune zâmbind. „Am ocazia să aduc în atenţie aspecte din profesia de jurnalist sau probleme actuale ale societăţii, ceea ce cred eu că este foarte important. În rest, ce să zic? Merg la acelaşi job, trebuie să-i amintesc puştiului meu să-şi facă temele şi rămân în continuare blocat în traficul din San Francisco. Cred că ar trebui să instaleze o alee specială pentru câştigătorii de Pulitzer“, glumeşte Steve.

http://www.adevarul.ro/articole/steve-f ... n-vis.html

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.