Un automobil din 1924, expus la Tecuci

[dcp100168]

Piesă rară

Un automobil din 1924, expus la Tecuci

Sâmbăta trecută, pe la prânz, în faţa Galeriilor „Gheorghe Petraşcu” putea fi admirată o piesă rară, una din valorile cu care muzeul tecucean se mândreşte: un automobil de epocă, marca Ego, fabricat în Germania în anul 1924, donaţie a colonelului Gh. Petraşcu în anul 1980. Automobilul are 14 cai putere, 4 locuri, este decapotabil şi are motorul în 4 cilindri, în linie. O curiozitate, şi totodată o noutate (pe care noi am introdus-o în România abia de vreo 30 de ani), o constituie extinctorul maşinii, din metal şi care este poziţionat – fixat – pe scara şoferului, la îndemână. Ştiut fiind faptul că mai sunt destui şoferi şi astăzi care nu au extinctor la maşina proprie. Precizăm că maşina a fost adusă de la muzeu „pe roţi”, adică prin propria propulsie, nu remarcată sau pe platformă, de către inginerul Jelea Gabriel, cel care acum trei ani, împreună cu reprezentantul muzeului C. Munteanu, a iniţiat proiectul reparării ei şi a folosit-o în filmul „Restul e tăcere”, de Nae Caranfil.

 

[dcp100168]

Ego de Tecuci

* O bijuterie a tehnicii din 1924, „otomobilul” Ego 4/14 din Tecuci stă pitit într-o magazie, în vecinătatea WC-ului de scânduri din fundul curţii *

Într-un muzeu internaţional al tehnicii, un autoturism "Ego 4/14" ar fi unul dintre cele mai preţioase exponate. Pentru un colecţionar de trofee cu coarne, colţi sau cai putere, o maşină construită în 1924, unică în România şi a doua în lume, ar fi un bun de mare preţ. Autoturismul Ego este însă proprietatea Muzeului Mixt Tecuci. După un moment de glorie - a apărut în filmul lui Nae Caramfil „Restul e tăcere”, condus chiar de salvatorul său, inginerul Gabriel Jelea - a ajuns într-o magazie, lângă veceul de scânduri din fundul curţii. Condiţiile improprii de depozitare îi pun în pericol existenţa. Proprietarul lui e prea sărac pentru a-i oferi condiţiile necesare. Muzeul, veritabil monument de arhitectură, ajuns o ruină, cerşeşte zilnic lemne ca să nu îngheţe. Cei trei directori care s-au schimbat la muzeu în ultimele luni au fost neputincioşi. Proiectul de reabilitare cu bani europeni a muzeului a fost ratat din cauza unui proces de retrocedare, câştigat în cele din urmă de Primărie.

Poveste

Nu e prima dată când scriem despre Ego şi despre cel care de două ori i-a schimbat soarta - inginerul Gabriel Jelea, care a transformat-o dintr-un hârb în bijuteria de azi. O fabrică de avioane, între cele două războaie mondiale, a făcut şi câteva în serie limitată, maşini de curse, printre care şi pe Ego 4/14. Azi mai trăiesc doar două, una în Germania, cealaltă la Tecuci. Maşina a fost donată Muzeului Mixt Tecuci de colonelul Petraşcu. Prima tentativă de reparare a maşinii a fost prin anii ’80, la Întreprinderea de Reparaţii Auto (IRA) din Tecuci.

Când maşina era aproape gata, s-au găsit nişte cartuşe în ea. Securitatea a demontat-o bucăţi-bucăţele. „În ’88, era într-o stare jalnică, descompletată, cu roţile scoase, copertina putrezise. Am adus-o într-o remorcă într-o magazie unde a stat până inginerul Jelea a transformat-o în ceea ce e”, spune directorul Muzeului Mixt Tecuci, muzeograful Laurenţiu Groza. A fost prima lui sarcină de angajat al muzeului, să o aducă de la IRA. Cristian Comeagă, proprietarul firmei Domino Film, a sponsorizat cu peste 12.000 de euro transformarea maşinii Ego dintr-o epavă într-o splendoare, pentru a putea fi folosită în filmul lui Nae Caramfil „Restul e tăcere”. Manopera inginerului Jelea care a muncit nopţi în şir la transformarea ei a fost gratuită, dar componentele au costat, nu glumă. Anul trecut, Ego s-a întors de la Bucureşti la Tecuci. De atunci a mai fost expusă de două ori în Tecuci. Maşina ar putea participa la expoziţii naţionale şi internaţionale, ar putea deveni cunoscută, solicitată în filme şi reclame... Dar de unde bani pentru aşa ceva?

„Aş mai plimba-o cu plăcere”

„Noi avem un loc pe care i l-am dedicat maşinii: o magazie. Este acoperită, când a venit frigul, am luat măsuri să nu crape”, spune neputincios directorul muzeului, Laurenţiu Groza. În magazia din fundul curţii, inginerul Jelea o priveşte cu ochii în lacrimi: „Caroseria maşinii este din lemn şi are şi el o viaţă. Ea deja a depăşit timpul. Pentru aşa o bătrâneţe îi trebuie temperatură constantă, peste zero grade sau între 5-20 de grade, trebuie pornită din când în când, iar dacă iese pe afară trebuie întreţinută... dacă se doreşte a fi cum a fost. Eu aş mai plimba-o cu plăcere”, spune salvatorul Ego-ului tecucean.

Fără număr, fără nume

Închis într-o magazie, autoturismul Ego, fabricat în 1924, poate fi admirat acum pe site-ul www.retromobil.ro, unde e cel mai vechi dintre toate maşinile expuse. Şi, desigur, în filmul „Restul e tăcere”. Fără inginerul Gabriel Jelea, maşina ar fi rămas un hârb, fără roţi şi fără speranţă. Trebuie să ştiţi că maşina a ajuns la înfăţişarea de azi după nopţi de studiu a maşinilor de epocă. Inginerul o ştie până la ultimul şurub. „Eu şi securitatea”, glumeşte, amintindu-şi de vremurile dinainte de Revoluţie, când maşina a fost bucăţită pentru că se găsiseră în ea cartuşe şi a fost căutat, inutil, pistolul.

Din toată lumea

„Dacă nu găseam pe cineva dispus să plătească reparaţia nu s-ar fi făcut nimic. Piesele au fost aduse din toată lumea. Vulturul de pe capacul radiatorului, emblema nemţilor, a fost adus din Anglia. Două dintre faruri sunt tot de acolo, volanul şi parbrizul din Germania, alte două faruri din Chicago. Anvelopele au venit din Vietnam, dintr-o fabrică a americanilor făcută după război, şi s-au potrivit la fix. Pentru jantă am făcut desene şi le-a trimis în zece ţări pentru a fi căutate. Valoarea istorică este mare, dar părinţii ei nu există. Ea a fost făcută într-o serie foarte mică de maşini de curse, are câteva titluri europene. Mai există una în Berlin. Singurele diferenţe între Ego de Tecuci şi cel nemţesc sunt roata de rezervă şi însemnul de pe radiator. Uzina care a făcut-o nu mai există. Dacă ar fi fost Mercedes sau Ford, poate că firmele ar fi fost interesate să ia această maşină în patrimoniu”, spune Gabriel Jelea. Inginerul Jelea este şi consilier judeţean PSD.

Aniela!

În afară de Ego, inginerul Gabriel Jelea a mai lucrat pentru film la două maşini de epocă ale căror motoare le-a făcut la Tecuci. Fanii serialului „Aniela”, difuzat de TV Acasă, trebuie să ştie că autoturismele de epocă aparţinând familiilor Vulturesco şi Lăptaru funcţionează tot graţie lui Gabriel Jelea.

Asigurare, dar pentru ce?

Trei ore, atât a durat ca Ego 4/14 să obţină atestatul de vehicul istoric. „Este atestată istoric, i-am făcut cartea maşinii, revizia tehnică şi am apelat să o înregistrăm la Galaţi, dar ne-am lovit de bani. Trebuia asigurată la ADAS, dar costa enorm. Asigurarea se plăteşte în caz că fac accident, dar ea nu va ieşi pe drumurile publice, va merge pe o platformă, va fi expusă, va face o pornire şi o sută de metri în parc, nu va accidenta pe nimeni. Am încercat să-i dau un număr. Unii voiau să-i spună Ego, alţii Muzeu, eu am vrut să poarte numele Ego, pentru că spune ceva despre ea, dar trebuia plătit pentru numere de prioritate!”, spune inginerul Jelea.

Promisiuni

În biroul primarului Eduard Finkelstain stă la loc de cinste fotografia autoturismului Ego, surprinsă într-un cadru din „Restul de tăcere”. Maşina a dârdâit de frig în magazie, dar are şanse să-şi schimbe domiciliul: „Voi căuta un spaţiu mai bun la Primărie. Avem garaje încălzite care oferă condiţii mai bune decât cel din curtea Muzeului”, promite primarul.

 

[dcp100168]

Maşină unicat, vedetă la Bucureşti

O maşină „star” şi primul automobil înmatriculat în Bucureşti sunt doar o parte dintre bijuteriile automatizate ce pot fi admirate la Muzeul Naţional de Istorie.

O adevărată bijuterie pe patru roţi este automobilul EGO, produs în Germania în anul 1924, model 4/14, decapotabil, tip cabriolet, cu 4 locuri. Modelul este şi o adevărată vedetă de cinema. Automobilul a apărut în producţia românească „Restul e tăcere” în regia lui Nae Caranfil, suma restaurării fiind suportată de firma care a produs filmul. Maşina a fost restaurată de inginerul Gabriel Jelea. Din acest model au fost produse doar şapte exemplare. Se pare că în lume mai există doar un singur astfel de automobil, în afara celui expus la Muzeul Naţional de Istorie.

În România au fost două maşini EGO, una aparţinând colonelului Gheorghe Petraşcu, cel care a donat-o Muzeului din Tecuci.

Modelul expus la MNIR are o capacitate cilindrică de 1014 cmc/14 CP. Automobilul are o masă proprie de 720 de kilograme şi o masă totală de 1.015 kg. Cu lungime de 363 cm, lăţime 140 cm şi înălţime de 175 cm, modelul EGO este prevăzut cu două faruri, oglindăexterioară, claxon trompetă, extinctor.

Automobilul - trăsură

Cel mai „bătrân” dintre automobilele expuse este un De Dion Bouton, datând din anul 1898, din colecţia Muzeului de Istorie din Galaţi. Automobilul este derivat din triciclulapărut în anul 1894, având o caroserieneacoperită, din lemn de frasin. „Deşi seamănă mai mult cu o trăsură, are trei viteze pentru mersul înainte şi una pentru mersul înapoi”, explică reprezentanţii MNIR. Sistemul de lumini este compus din două faruri cu flacără, alimentate cu acetilenă de la un generator.

 

[dcp100168]

Maşina de epocă unicat în România, construită într-o fabrică germană de avioane. Securiştii au demontat-o piesă cu piesă în căutarea de arme

Muzeul de Istorie „Teodor Cincu“ din Tecuci, judeţul Galaţi, este fericitul posesor al unui obiect unicat în România, pe care multe instituţii prestigioase şi l-ar dori în patrimoniul lor: o maşină de epocă, model care s-a fabricat în perioada 1921-1927 în doar şapte exemplare.

Automobilul la care facem referire, un Ego model 4/14, a fost fabricat în anul 1924, în uzina de avioane „Mercur“ din Germania, iar la acea vreme era considerat o supermaşină cu cei 1.014 centimetri cubi, 14 cai putere şi o viteză maximă de 50 de kilometri la oră. De altfel, autoturismul este o adevărată bijuterie tehnică, având finisaje şi dotări care în anul în care a fost construit erau considerate de avangardă.

Deloc lipsit de importanţă este faptul că Ego-ul din Tecuci face parte dintr-un club foarte select. Practic, în toată Europa au fost construite doar şapte astfel de maşini şi în prezent mai există una singură, la Muzeul Tehnicii din Berlin (Germania), acela fiind modelul după care s-au ghidat restauratorii care, în perioada 2006-2007, au reînviat practic automobilul.

O donaţie care i-a alertat pe securişti

Automobilul a ajuns la Muzeul din Tecuci în anul 1985, ca urmare a unei donaţii făcute de colonelul în rezervă Gheorghe Petraşcu. Maşina îi aparţinuse familiei sale, însă zăcea de decenii într-un garaj, prăfuită, descompletată şi plină de pânze de păianjen. Nu se ştie în ce împrejurări, autorităţile comuniste au aprobat transformarea maşinii în exponat muzeal, aşa că a fost dusă, în 1986, la Întreprinderea de Reparaţii Auto (IRA Tecuci), care pe atunci era cea mai mare întreprindere de profil din Europa. Ceea ce părea simplu s-a dovedit însă foarte complicat. La doar câteva zile de la începerea reparaţiilor, într-una dintre portierele maşinii a fost găsită o cutie de cartuşe, ceea ce a provocat o adevărată isterie printre securişti. La faţa locului a ajuns un pluton de „băieţi cu ochi albaştri“ care au scotocit fabrica dintr-un capăt în altul, au interogat zeci de oameni şi au demontat total automobilul. A fost desfăcut piesă cu piesă, în căutarea armelor „duşmanului de clasă“, doar un noroc chior făcând ca motorul să scape întreg. Chiar şi aşa, din frumoasa maşină mai era în noiembrie 1986 doar un morman de fier ruginit, aruncat într-o magazie. „Din ce mi-au povestit o serie de martori la incident, securiştii  au demontat-o pentru a găsi şi pistolul, căci erau siguri că trebuia să fie tot acolo unde erau şi cartuşele. Evident, n-au găsit nimic, însă operaţiunea a fost fatală pentru maşină, care a fost făcută praf“, a povestit Eduard Finkelstain, fost primar al Tecuciului.

Rugina a fost transformată în aur

În 1988, cei de la IRA Tecuci au realizat că au în magazie ceva ce nu le aparţine, aşa că au încărcat „epava“, montată sumar, într-un camion şi au descărcat-o la muzeul din oraş. Cum nimeni nu ştia ce să facă din mormanul de fier (roţile erau demontate, cauciucurile se pierduseră, la fel farurile, copertina pliabilă putrezise, totul era într-o stare foarte proastă), resturile au fost depozitate într-o magazie din spatele muzeului, unde a zăcut încă aproape două decenii.

Norocul automobilului s-a numit inginerul Gabriel Jelea, fost inginer-şef al IRA Tecuci, care a dus informaţia în cercul restrâns, dar foarte ambiţios al colecţionarilor de maşini de epocă. De altfel, aşa a aflat despre minunata maşină regizorul Nae Caranfil, care căuta recuzită pentru filmul „Restul e tăcere“, la acea vreme cel mai scump film făcut în România după Revoluţie, cu un buget de 2,5 milioane de euro.

Lui Nae Caranfil, care are rădăcini gălăţene, tatăl său fiind născut în oraşul de la Dunăre, i-a surâs ideea de a reface automobilul, mai ales că preţul restaurării - 12.000 de euro - era apropiat de preţul închirierii unui automobil similar pe perioada filmărilor. Contractul s-a legat, iar vreme de trei ani, maşina a fost în deplasare, fie în atelierul lui Gabriel Jelea, fie pe platourile de filmare.

În cele din urmă, în 2009, Ego s-a întors acasă, la Tecuci. Însă aşteptarea a meritat. Dacă din magazia muzeului ieşise o epavă, acum se întorcea o bijuterie, restaurată după toate regulile genului şi care funcţionează ca orice altă maşină modernă şi ar putea fi scoasă pe stradă dacă ar fi înmatriculată.

Piesele au fost aduse din toată lumea

Restaurarea a fost un proces anevoios, mai ales din cauză că multe dintre piesele lipsă nu puteau fi procurate din România. Unele nu se puteau găsi nicăieri în lume, aşa că au trebuit făcute manual, prin pricepere inginerească dublată de copierea modelului existent la Muzeul Tehnicii din Berlin. Inginerul Gabriel Jelea, care a lucrat gratis, a făcut adevărate minuni, aducând piese de prin toată lumea.

„Vulturul de pe capacul radiatorului, emblema nemţilor, a fost adus din Anglia. Două dintre faruri sunt tot de acolo, volanul şi parbrizul din Germania, alte două faruri din Chicago, SUA. Anvelopele au venit din Vietnam, dintr-o fabrică a americanilor făcută după război, şi s-au potrivit la fix. Pentru jantă am făcut desene şi le-am trimis în zece ţări pentru a fi căutate. Valoarea istorică a maşinii este mare. A fost făcută într-o serie foarte mică de maşini de curse şi are câteva titluri europene“, declara Gabriel Jelea în momentul predării maşinii către muzeul din Tecuci. 

În acest moment, autovehiculul se află în patrimoniul muzeistic al Tecuciului şi poate fi admirat ocazional de către doritori. Din păcate, nu i-a fost găsit un stand permanent. Potrivit colecţionarilor de maşini de epocă, Ego 4/14 are o valoare de piaţă cuprinsă între 400.000 şi 600.000 de euro. 

Fişa tehnică a automobilului

Marca: EGO 4/14; Fabricant: Mercur (Germania); Anul fabricaţiei: 1924;

Capacitatea cilindrică: 1.014 cmc; Putere: 14 CP; Alimentare: benzină;

Greutate: 720 kg; Încărcătură maximă: 330 kg

Viteză maximă: 50 km/h

Număr locuri: 4; Caracteristici speciale: decapotabilă.

adevarul.ro

[dcp100168]

Autoturismul Ego de Tecuci, într-o competiţie internaţională

Celebrul autoturism marca Ego 4/14, fabricat la Berlin în 1924, aflat în patrimoniul Muzeului de Istorie "Teodor Cincu" din Tecuci, graţie donaţiei făcute de colonelul Gheorghe Petraşcu, concurează, astăzi, la un eveniment automobilistic de nivel internaţional.

Potrivit unui comunicat de presă remis de Muzeul de Istorie, pe 24 iunie, sub Înaltul Patronaj al MS Regelui Mihai I al României, Asociaţia Retromobil Club România organizează, la Muzeul Naţional Peleş, Concursul de Eleganţă Sinaia - 2017, eveniment inclus şi în calendarul Federaţiei Internaţionale a Vehiculelor Istorice (FIVA).
La ediţia din acest an participă peste 30 de maşini din Marea Britanie, Ungaria, Bulgaria şi România. Ego de Tecuci este cel mai "vârstnic" dintre participanţii la competiţie şi concurează la categoria Antebelice Cabriolet. Pe baza voturilor vizitatorilor, va fi decernat "Premiul Publicului", preşedinte al juriului fiind Jean Jaques Martens (Belgia).

Muzeul tecucean precizează că, după ce în urmă cu câţiva ani, Ego-ul s-a bucurat de o reparaţie capitală, făcută prin efortul SC Domino Film SRL, Bucureşti, sub coordonarea inginerului tecucean Gabriel Jelea, acum, prin sprijinul oferit de un tecucean stabilit în Constanţa, inginerul Gabriel Bălan, bijuteria tehnică a muzeului pătrunde în lumea mare a eleganţei automobilistice. Şi asta pentru că are toate documentele care îi permit participarea la orice eveniment automobilistic naţional şi internaţional: carte tehnică cu omologare individuală de circulaţie, certificat de înmatriculare, inspecţie tehnică, certificat FIVA şi, nu în ultimul rând, numere de înmatriculare, GL 24 EGO.

"În intervalul de timp cât emblema Tecuciului defilează prin ţară la expoziţii şi raliuri automobilistice, va fi reamenajat, cu sprijinul Primăriei, la standarde deosebite, garajul din curtea muzeului, care să permită o păstrare în condiţii de protecţie corespunzătoare şi în acelaşi timp posibilităţi de vizitare a maşinii, inclusiv în sezonul rece", precizează managerul Muzeului de Istorie din Tecuci, Viorel Burlacu.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Autoturismul Ego de Tecuci, premiat la prima lui competiţie internaţională

Celebrul autoturism marca Ego 4/14, fabricat la Berlin în 1924, aflat în patrimoniul Muzeului de Istorie "Teodor Cincu" din Tecuci, a debutat cu succes, în acest weekend, la primul său eveniment automobilistic de nivel internaţional. Este vorba despre Concursul de Eleganţă Sinaia - 2017, eveniment inclus şi în calendarul Federaţiei Internaţionale a Vehiculelor Istorice (FIVA), organizat, sub Înaltul Patronaj al MS Regelui Mihai I al României, de Asociaţia Retromobil Club România, la Muzeul Naţional Peleş. După cum am aflat de la managerul Muzeului de Istorie, Viorel Burlacu, Ego de Tecuci a câştigat premiul pentru cea mai vârstnică maşină aflată în circulaţie şi premiul al III-lea la secţiunea Antebelice Cabriolet. Performanţa este cu atât mai mare cu cât la ediţia din acest an au participat peste 30 de maşini din Marea Britanie, Ungaria, Bulgaria şi România.

viata-libera.ro