Jump to content

Vilele de protocol ale CJ rămân în circuit închis


dcp100168

Recommended Posts

Proiect transfrontalier

Consiliul Judeţului Galaţi a lansat oficial proiectul „Centru Integrat de Promovare şi Dezvoltare Economică Transfrontalieră” finanţat de Uniunea Europeană prin Programul de Vecinătate România - Republica Moldova. Bugetul total al proiectului se ridică la suma de 474.999,55 euro, contribuţia Consiliului Judeţului Galaţi fiind de 55.000 de euro. Proiectul este finanţat de Uniunea Europeană şi va fi derulat printr-un program Phare, Programul de Vecinătate România - Republica Moldova 2004-2006. Proiectul îşi propune îmbunătăţirea infrastructurii transfrontaliere regionale de afaceri şi a nivelului de accesibilitate la un pachet integrat de servicii destinat prestatorilor şi beneficiarilor de activităţi economice din România şi Republica Moldova. În cadrul acestui proiect se va înfiinţa un Centru Integrat de Promovare şi Dezvoltare Economică Transfrontalieră la Zătun.

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

La Zătun şi Vlădeşti

Confidenţial, pe banii noştri

* Din foste gospodării de partid, vilele de protocol din patrimoniul CJ Galaţi vor fi transformate în „centre transfrontaliere” * Investiţii prin programe europene de 840.000 lei * Între „dezvoltarea economică” şi „protecţia mediului”, domeniul public rămâne tot în circuit închis * Pentru simplii cetăţeni, deocamdată, agrement printre boscheţi *

Vilele de protocol de la Zătun şi Vlădeşti, moştenite din „vremurile de tristă amintire” de CJ Galaţi, au mai nou parte de un destin… european. Mai exact, din locuri de „la dolce vita” pentru nomenclaturiştii PCR, în cele două locaţii se vor investi 840.000 euro din fonduri europene şi bugetul judeţean pentru a le transforma în centre transfrontaliere pentru dezvoltarea afacerilor şi, respectiv, protecţia mediului.

Axa Galaţi – Cahul via Zătun

Legat de destinul post-comunist, nu puţini au fost cei ce au văzut în amenajările de la Zătun şi Vlădeşti locuri excelente pentru dezvoltarea unor locaţii turistice. După cum a fost valul politic la vârful CJ Galaţi, diverse proiecte au fost ba iniţiate, ba abandonate. Cert este că, în afară de unele întâlniri de protocol cu diverse delegaţii, atât vila de la Zătun, cât şi cea de la Vlădeşti, nu numai că au rămas în circuit închis, dar au intrat şi într-un proces de degradare. Finanţarea prin proiecte europene pare a fi fost salvarea lor. În ambele locaţii au fost demarate lucrări, ele urmând a fi încheiate în această vară.

Astfel, în cazul vilei de la Zătun, aceasta urma să devină un „Centru Integrat de Promovare şi Dezvoltare Economică Transfrontalieră”. Proiectul, în valoare de 475.000 euro, beneficiază de un grant european de 420.000 euro (Programul de vecinătate România – R.Moldova), restul de 55.000 euro fiind partea de cofinanţare din partea CJ Galaţi. În limbaj oficial, centrul cu pricina „îşi propune să coaguleze eforturile de dezvoltare a zonei de graniţă prin identificarea şi valorificarea oportunităţilor de dezvoltare oferite de avantajele cooperării transfrontaliere dintre actorii instituţionali din judeţul Galaţi şi raionul Cahul”. Pe româneşte, ideea proiectului ar fi de a renova cap coadă vila de la Zătun, de a o reamenaja cu spaţii pentru ateliere de lucru, o sală de conferinţe, de a asigura un personal specializat pentru acordarea de consultanţă. Teoretic, acolo ar urma să se organizeze simpozioane, colocvii, întâlniri de afaceri, acordarea de asistenţă pentru întreprinzători. Altfel spus, „imobilul reamenajat nu va avea destinaţie turistică, ci va găzdui evenimente cu caracter specific promovării şi dezvoltării economice”. Poate că astea sunt planurile, chestiunea este că, mai nou, pentru a trece „podul de flori”, cetăţenii români au nevoie de viză, iar relaţiile dintre autorităţile române şi cele din Republica Molodova sunt mai mult decât tensionate. Desigur, nimeni nu putea să anticipeze turnura evenimentelor…

Are balta peşte

Privind partea plină a paharului, e bine că vila de la Zătun este reparată. Privind partea goală, vila va rămâne tot în circuit închis. În plus, imaginea oamenilor de afaceri moldoveni şi gălăţeni care dau buzna la Zătun pentru a se lumina în privinţa oportunităţilor economice transfrontaliere pare destul de ireală. Poate ne înşelăm, dar mai aproape de realitate pare a fi imaginea unei locaţii ce va rămâne, chit că-i domeniu public, doar la îndemâna CJ Galaţi & comp., mai ales că sunt încă proaspete în memorie vremurile când la Zătun nu se intra decât pe bază de „bileţel” de la conducerea consiliului. Şi mai sunt câteva necunoscute. Ce se va întâmpla cu livada şi amenajarea piscicolă? Teoretic, ele sunt în prezent în administrarea Serviciului Public Judeţean de Administrare a Domeniului Public şi Privat al CJ Galaţi. Practic, nu se ştie care va fi viitorul acestora. Şi e păcat de ele.

În 2005, după ce a fost curăţată, în balta de la Zătun s-au băgat 18,5 tone de puiet, iar în prezent este, potrivit directorului SPADPP Galaţi, Picu Roman, „full de peşte”. Chestiunea este că, pentru cetăţeanul obişnuit, pescuitul a fost, este şi are şanse să rămână în continuare interzis. Şi, atunci, bun, vrem afaceri transfrontaliere, renovăm vila pe bani europeni, facem şi seminarii câte se doresc, dar poate că ar fi bine să se ţină cont şi de dorinţa gălăţenilor care vor să meargă, în condiţii civilizate, cu familia, la un pescuit sau care, pur şi simplu, vor să admire cum creşte iarba în livada de meri! Sau simplii cetăţeni, fără pile la CJ sau afaceri trasforntaliere, sunt condamnaţi la agrement prin boscheţii de pe malul Dunării sau canalul Călugăru?

Vlădeştiul - sediu administrativ pentru o arie protejată

În ce priveşte vila de la Vlădeşti, aceasta ar urma să devină „Centru transfrontalier de protecţia mediului”. Proiectul, realizat tot în colaborare cu autorităţile de la Cahul, beneficiază de o finanţare prin programul de vecinătate de 368.970 euro, din care 332.000 sunt bani europeni, iar 36.970 euro sunt de la bugetul CJ Galaţi. Centrul va cuprinde şi el o sală de conferinţe, birouri, scopul de bază urmând a fi de a identifica ariile protejate, de colaborare în domeniul mediului, alinierea legislaţiei etc. De altfel, viitorul centru a fost gândit şi în ideea că se va institui o Arie protejată a Prutului Inferior, sediul de la Vlădeşti urmând a servi şi pe post de centru de administrare. De-a dreptul sublim, dar şi în cazul Vlădeştiului posibilităţile sunt mai largi. De exemplu, la un moment dat, exista un proiect al unui circuit turistic al judeţului în care, de exemplu, alături de vizitarea mănăstirilor gălăţene să fie inclus şi un popas la Vlădeşti. Dar şi în acest caz, lucrurile au rămas ca în tren.

* * *

Am dorit să vizităm atât Vlădeştiul, cât şi Zătunul, pentru a vedea, la faţa locului, cum merg lucrările, pentru a face nişte fotografii mai detaliate pe care să vi le prezentăm. Nu ni s-a permis acest lucru. La Direcţia de Dezvoltare Regională a CJ Galaţi am fost informaţi că interdicţia se bazează pe „clauzele de confidenţialitate” asumate în cele două proiecte. Sinceri să fim, ni se pare cam bizară „confidenţialitatea” asta bazată pe bani publici. În calitate de cetăţeni europeni şi contributori gălăţeni poate că ar fi trebuit să avem dreptul de a vedea, pe viu, cum se desfăşoară aceste proiecte.

http://www.viata-libera.ro/articol-Conf ... ri__2.html

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Probabil mizeaza pe faptul ca tot romanul stiind ca cine e prea curios moare repede, majoritatea se vor abtine de la observarea pe viu a lucrarilor.

Bineinteles ca tot "nomenclatura" va beneficia de locatiile amintite, dar acum ea este mult mai divers colorata, decat pe vremea unicului PCR.

Poate se vor organiza insa dupa renovari si actiuni cu impact asupra economicului din zona.

Speranta moare ultima! :lol:

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

S-a deschis Centrul economic transfrontalier

Centrul Integrat de Promovare şi Dezvoltare Economică Transfrontalieră de la Zătun, din apropierea municipiului Galaţi, a fost inaugurat marţi de către preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi (CJ), Eugen Chebac. Proiectul a fost implementat de CJ Galaţi, având ca partener Agenţia pentru Cooperare Transfrontalieră şi Integrare Europeană Cahul. Bugetul total al proiectului a fost de aproape 420.000 euro, cofinanţarea din partea CJ Galaţi fiind de 55.000 euro.

Obiectivul specific al proiectului este acela de a îmbunătăţi infrastructura transfrontalieră regională de afaceri şi nivelul de accesibilitate la un pachet integrat de servicii destinat prestatorilor şi beneficiarilor de activităţi economice din România şi Republica Moldova prin construcţia şi funcţionarea Centrului Integrat de Promovare şi Dezvoltare Economică. Activitatea în sediul centrului a fost deschisă prin conferinţa 'Dezvoltare economică durabilă în zona Dunării de Jos'.

Tot marţi, a avut loc şi închiderea proiectului 'Centrul Transfrontalier de Protecţie a Mediului', situat în comuna Vlădeşti. Proiectul a fost implementat de CJ Galaţi şi are ca parteneri Consiliul Raional Cahul şi Centrul Info-Media din Cahul. Bugetul total al proiectului a fost de aproximativ 369.000 euro, contribuţia CJ Galaţi fiind de aproape 37.000 euro. Obiectivul general al proiectului este de a îmbunătăţi managementul comun şi infrastructura de susţinere privind protecţia transfrontalieră a mediului la graniţa dintre România şi Republica Moldova.

http://radioiasi.ro/index.php?option=co ... &Itemid=28

Link to comment
Share on other sites

  • 9 months later...

Protocol fără frontiere pe bani europeni la Zătun şi Vlădeşti

* Cosmetizate prin proiecte cu finanţare europeană, fostele vile de protocol ale CJ Galaţi au fost transformate în „centre transfrontaliere” * La un an de la „botezul” inaugurării festive, centrele au doar activităţi „ocazionale” * „Gurile rele” spun că, în fapt, centrele au rămas ceea ce au fost şi până acum: vile de protocol pentru CJ Galaţi * La Centrul Europe Direct, promovare cu angajaţi fantomă şi pseudo-informaţii pe internet *

După ce au înghiţit 844.000 euro din fondurile europene, fostele vile de protocol de la Vlădeşti şi Zătun, moştenite de CJ Galaţi de la PCR, sunt încă departe de a-şi găsi „destinul transfrontalier” hărăzit prin proiectele întocmite în cadrul Programului de Vecinătate România - R. Moldova 2004 - 2006 (Phare CBC 2005). Vila de la Zătun ar trebui să fie un „Centru integrat de promovare şi dezvoltare economică transfrontalieră” (475.000 euro investiţi), în timp ce vila de la Vlădeşti ar trebui să fie un „Centru transfrontalier de protecţia mediului” (368.970 euro). Din păcate, cele două „centre transfrontaliere” nu au trecut decât de „botezul” vorbelor şi al declaraţiilor pompoase ale autorităţilor, în rest rămânând, de facto, ceea ce au fost şi până acum: două locaţii în circuitul închis al CJ Galaţi.

La Zătun, extindere pentru nimic

Spre Zătun, nici un indicator nu dă de înţeles că prin zonă s-ar afla vreun centru de afaceri. Nici măcar… portarul ce permite accesul la amenajarea piscicolă nu ştie exact ce are în curte. Când îl întrebăm de centrul transfrontalier se uită la noi de parcă l-am întrebat de farfurii zburătoare. Pricepe despre ce este vorba când îi spunem de „vila de protocol”. În fine, deşi nu prea înţelege ce afaceri vrem să facem acolo, portarul ne lasă să intrăm. Dăm, în sfârşit, peste un totem publicitar pe care scrie cu litere de-o şchioapă „Centrul integrat de promovare şi dezvoltare economică transfrontalieră”.

Vila se află acum în spatele unor porţi masive din fier forjat. Se vede că i-au priit fondurile europene. Clădirea nu mai seamănă cu cea din „vremurile de tristă amintire”. Vila şi-a mai adăugat un etaj în locul fostului acoperiş, termopane cât cuprinde, aer condiţionat, terase. Un nene în pantaloni scurţi, secondat de o persoană cu echipament aşişderea se uită miraţi la noi. „Centrul, care centru?! Aaa, centrul! Păi, în ce problemă sunteţi?”, ne ia la întrebări nenea în pantaloni scurţi despre care am aflat ulterior că este administratorul vilei, Traian Vasiliu. Când întrebăm de afacerile transfrontaliere, nea Traian răspunde dezarmant: „Nu ştiu, dom’le, eu îngrijesc pe aici, tund iarba. Aici sunt birourile, se ocupă doamna directoare. Este şi personal permanent, dar astăzi nu este. Dacă funcţionează sau nu centrul? Lucrează când sunt simpozioane şi fetele de la DDR. Program? Nu ştiu, dom’le, nu sunt şeful lor. Eu sunt cu grădina, cu udatul. În rest, la CJ, la domnul preşedinte Eugen Chebac. Dacă au venit cu oameni de afaceri? Nu aici, se duc la birou, la CJ. Ce să facă aici? Aici nu avem nici internet, nici telefonie. Mai trebuie bani, pentru antenă satelit, calculatoare. Totul este la birou, de acolo se dirijează tot. Cine vine, vine-n grup. Vin invitaţi, pe simpozion sau pe linie de partid, deputaţi, senatori, se discută, dar nu mai sunt chermeze ca acum trei, patru ani. Nu mai este ce a fost odată. Vii, ai avut invitaţi, stai la chioşc, dar la şase, opt se pleacă.”

După proiect, vila are în noua structură vreo 10-12 birouri ce seamănă mai degrabă a camere de hotel: canapea, birou, televizor (fie el şi fără antenă), grupuri sanitare din care nu lipsesc duşurile... Dacă la asta adăugăm amenajările peisagistice şi terenul de tenis cu nocturnă, strict necesare unor afaceri de succes, „centrul transfrontalier” seamănă mai degrabă cu vechiul proiect ce viza transformarea vilei de protocol cu circuit închis în Bază de agrement pentru toţi cetăţenii, fie ei transfrontalieri sau nu. Asta mai ales dacă în calcul luăm şi livada din apropiere, lacul cu ponton şi şalupă, locuri de joacă, grătare. „Terenul de tenis şi vila este la transfrontalier, balta şi livada sunt la dl.Picu”, precizează nea Traian. La baltă se mai poate intra, chit că un milion de lei (vechi) nu-s de colea, dar la tenis numai cu „aprobare de sus”. Adică de la conducerea CJ Galaţi.

La Vlădeşti, Cabana „Lebăda”, a doua tinereţe

La Vlădeşti, linişte şi pace. Doar un câine se învârte pe lângă panoul pe care scrie „Centrul transfrontalier de protecţia mediului”. Intrăm fără să ne oprească nimeni. Pustiu. Doar coteiul se ţine după noi, bucuros de musafiri. Dăscălescu ar fi mândru să vadă cum arată acum fosta vilă a partidului. Şi aici, termopane, la propriu, cât casa! Ne uităm pe un geam: „birouri” după modelul Zătun. În sfârşit, dintr-o maşină ce opreşte în faţa centrului coboară un domn. Lumea din stradă îl salută cu „să trăiţi, dom’director”. Directorul centrului? Nu, domnul în cauză e Cătălin Agache, director adjunct la Administrare Domeniului Public şi Privat al judeţului Galaţi. Prezenţa noastră pare să-l deruteze. „Ce activităţi sunt la centru? Nu pot să vă spun, nu ştiu. Noi suntem cu spaţiul verde. În rest, cu activităţile… la CJ Galaţi. Eu sunt cu spaţiile verzi, cu gazonul.” Domnul Agache reuşeşte să-l sune, la rugămintea noastră, pe administratorul centrului, nea Gabi, care la rândul lui a sunat-o pe tanti Ionica, aflată în pauză de masă, să vină repede la centru. „Mergeţi la consiliu şi vorbiţi cu domul preşedinte, ne ia scurt tanti Ionica, vizibil indispusă de prezenţa noastră. Dacă au fost activităţi? Nu au fost activităţi. Nu a fost permis accesul. N-am voie să vă dau voie. Deocamdată nu-i dat în funcţiune. Deci nu vine nimeni”. Cât priveşte activităţile din centru, oamenii care locuiesc peste drum au altceva de spus. „Vin de pe la instituţii, când au chefuri. Mai ales în weekend, unii mai rămân şi peste noapte. Centrul nu funcţionează cu ce scrie pe tablă, da’ vin, fac botezuri, cumetrii, chestii de astea. Mai vin cu şalupa trasă la jeep, mai trag cu armele după pelicani...”, ne zice Doru Cornel.

Şi la centrul de mediu este teren de tenis cu nocturnă. „Apăi este, ca aşa-i la noi!, se aprinde nea Doru. Noi n-avem drumuri, becuri la stâlp, dar avem teren cu nocturnă, seara porneşte automat şi stă toată noaptea aprinsă. Dacă am să le transmit ceva? Să le spuneţi că-i bag în p... m... pe toţi, că, uite, de chefuri au timp, dar n-a venit unul să alunge ciorile din plopii de la poartă, că şi-au făcut cuiburi aici şi ne mănâncă puii din curte!”. Omul are propria părere despre cum ar trebui să fie treaba cu centrul: „E foarte bine c-au făcut, dar nu-i corect! Cum ar fi corect? Să facă cum a fost după Revoluţie. Să fie nişte bărcuţe să se poată plimba oamenii, să fie un loc unde să poţi să stai, să te mai destinzi. Vii cu copilul, plăteşti, să fie ceva de agrement. Nu-i corect aşa?”

Şi primarul din Vlădeşti, Eracli Drujescu, e destul de dezamăgit de centrul transfrontalier din comună. „Aceşti bani ar fi trebuit să-i ia comunitatea locală. Cu ce ajută comuna? Cu nimic. Au angajat oameni din Măstăcani, nici măcar un loc, două de muncă n-au făcut aici. Vin cu maşina de la Galaţi ca să ude florile. Ce au făcut acolo? Nu are voie să intre nimeni, e a CJ Galaţi şi vor să cumpere şi balta de acolo.”

Secretarul primăriei, Teodor Gheonea, sintetizează hâtru situaţia: „prin 72, locului aceluia i-au spus Cabana Lebăda - a apărut şi în ziare. Veneau mulţi turişti să vadă minunea şi nu-i primea nimeni. A fost o gogoriţă cu Cabana „Lebăda”, că numai ăia de la partid intrau. Iar acum, la fel. S-au băgat nişte bani acolo, dar pentru cine?”

Pe drumul de întoarcere spre Galaţi, ne mai macină o întrebare: oare cine a avut ideea să pună pe peluza din faţa centrului transfrontalier chiciul de fântână arteziană cu lei şi amoraşi? Au pus-o cei de la ADP sau era parte a proiectului european?

Transparenţă cu răspundere limitată

Mergem la CJ Galaţi, pentru a afla cum stă treaba cu centrele transfrontaliere. Ne răspunde dna Camelia Epure, infoofiţer în cadrul Centrului Europe Direct. Aceasta precizează din start că nu ştie prea multe despre Vlădeşti. Pe moment ne-am mulţumi şi cu ceva informaţii legate de centrul de la Zătun. „Spaţiul a fost pus la dispoziţia celor care au vrut să organizeze evenimente acolo. Deocamdată în această perioadă de timp ne-am ocupat de promovarea centrului... Activităţi cu Camera de Comerţ şi şedinţele comisiilor de specialitate ale euroregiunii. Centrul a fost prins pe anumite reţele specializate care cuprind şi alte centre similare din ţară şi a fost promovat pe linia asta”, recită ca la carte infoofiţerul.

Pe chestiuni palpabile, se schimbă situaţia. Când întrebăm câţi oameni de afaceri s-au adresat centrului, ce rost avea ditamai vila dacă nu e folosită decât „ocazional”, ce servicii oferă centrul, dna Epure devine mai puţin comunicativă. „Centrul funcţionează în momentul în care am eu o solicitare să fie pus la dispoziţia publicului. Pentru detalii mai la obiect puteţi face solicitare scrisă şi domnul preşedinte, care gestionează în mod direct problematica, vă poate răspunde în scris pe tematica asta”, ne-a spus infoofiţerul.

Întrebăm şi dacă au fost angajate cele patru persoane prevăzute în proiect pentru asigurarea serviciilor oferite de centru şi care e treaba lor, la modul concret. „Cele patru persoane sunt aici, documentele sunt aici, ele lucrează aici, la Centrul Europe Direct, dar au în gestiune spaţiul de la centrul transfrontalier (atunci de ce le trebuie câte trei birouri de căciulă la Zătun?). Sunt patru persoane din CJ - e compartiment creat în organigramă pe acest centru. Cine conduce? Ca orice compartiment din consiliu, nu are neapărat un şef de serviciu. De condus îl conduce domnul preşedinte şi este în cadrul Direcţiei de Dezvoltare Regională. Ce promovează persoanele angajate în proiect? Este Centrul Europe Direct, e proiect prins în reţeaua Europe Direct. Dacă vreţi informaţii suplimentare, faceţi cerere la domnul preşedinte”, a adăugat dna Epure.

Şi cam asta a fost tot. Am încercat să-l contactăm pe domnul preşedinte Eugen Chebac, dar nu a răspuns la telefon. Până la urmă, am făcut ce ne-a recomandat infoofiţerul: am depus cereri de informaţii şi vom face totul pentru a afla care sunt motivele pentru care aceste centre sunt atât de învăluite în mister.

Minciuna are picioare scurte

Ca să nu stăm, totuşi, cu mâinile în sân până ne va veni răspunsul de la CJ Galaţi, am încercat să aflăm cam cum s-a ocupat CJ Galaţi de promovarea centrelor transfrontaliere. Şi surpriză, am constat că infoofiţerul Camelia Epure ne-a minţit pe faţă când ne-a declarat că, în cadrul Centrului Europe Direct aflat sub umbrela CJ Galaţi au fost angajate patru persoane.

În raportul pe 2008 apar aceiaşi infoofiţeri care sunt angajaţi şi în prezent, deci nu a venit nimeni în plus. Cât priveşte partea de promovare, în comunicatele de presă şi buletinele informative ale Europe Direct afişate pe site-ul CJ Galaţi nu apare nici o menţiune la cele două centre transfrontaliere.

În ceea ce priveşte şedinţele euroregionale, ultimele desfăşurate la Galaţi au fost în aprilie a.c. şi s-au ţinut la Palatul Navigaţiei şi sala de conferinţe de la Muzeul de Stiinţele Naturii.

La Zătun au fost doar „dansul şi felicitările”, întâlnirea de acolo nici măcar nefiind menţionată în programul oficial. Bomboana de pe proiectul „Centrului Intergrat de promovare şi dezvoltare economică transfrontalieră” Zătun o constituie pagina de internet dedicată proiectului (www.cipdet.ro), realizată şi ea tot pe bani europeni. Site-ul „străluceşte” prin mediocritate, iar faptul că, la pagina de contact, nici măcar nu a fost actualizată fotografia centrului, spune multe despre (dez)interesul de care CJ Galaţi a dat dovadă în promovare. La aşa efort, ecoul este pe măsură: pe pseudo-forumul site-ului nu sunt postate decât două mesaje şi alea de probă. Dar, cine ştie, poate acum, „că am adresat o cerere de informaţii domnului preşedinte”, vom primi nişte explicaţii suplimentare.

Apropo de dl preşedinte, am uitat să precizăm un lucru: el a fost şi manager de proiect pentru cele două centre transfrontaliere.

http://www.viata-libera.ro/articol-Protocol_fara_frontiere_pe_bani_europeni_2.html

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Şapte ani de secrete pe bani publici la vilele de la Zătun şi Vlădeşti!

În ciuda eforturilor noastre ca, prin intermediul unor cereri de informaţii adresate CJ Galaţi, să aflăm, la modul concret, care este menirea fostelor vile de protocol de la Zătun şi Vlădeşti, transformate mai nou în centre transfrontaliere, răspunsurile primite ridică noi semne de întrebare asupra modului în care s-au derulat aceste proiecte şi a modului în care sunt gestionaţi banii publici, fie ei provenind din fonduri europene sau din bugetul local.

Traducere şi interpretare

Prin cereri de informaţii privind aceste locaţii, am solicitat printre altele să ni se spună şi „ce contracte au fost încheiate în cadrul proiectului. Altfel spus, ne-ar fi interesat cam cât a costat şi în ce condiţii s-a făcut extinderea cu încă un etaj a vilei de la Zătun şi a birourilor aferente, cât a costat site-ul realizat pentru centrul de la Zătun şi alte „materiale promoţionale”, cine şi cu cât a furnizat mobilierul şi aparatura electronică şi, nu în ultimul rând, cât a costat terenul de tenis cu nocturnă. În cazul vilei de la Vlădeşti ne-ar fi interesat, de exemplu, cine a furnizat termopanele, cine a furnizat mobilierul, dat fiind că seamănă destul de mult cu cel de la Zătun, dacă achiziţiile din proiect au cuprins şi o fântână arteziană cu amoraşi.

Desigur, în toate acestea ne-ar fi interesat să aflăm dacă au fost respectate normele în vigoare privind achiziţiile publice. Din păcate, curiozitatea noastră s-a lovit de „clauzele de confidenţialitate” invocate de CJ Galaţi.

Iată ce ni s-a răspuns, sub semnătura preşedintelui CJ Galaţi, Eugen Chebac, vizavi de contractele de achiziţii publice încheiate în cadrul proiectului: „În conformitate cu prevederile contractuale, respectiv Anexa II Condiţii Generale aplicabile Contractelor de finanţare nerambursabilă pentru Acţiuni externe, finanţate de Comunitatea Europeană, Art.5 Confidenţialitatea şi Art.16 Registre şi verificări tehnice şi financiare, toată documentaţia proiectului este confidenţială pentru o perioadă de cel puţin şapte ani de la executarea plăţii finale”. În susţinerea afirmaţiilor se reproduc textual, în limba engleză, conţinutul Art.5. Ei bine, în traducere, în articolul respectiv se spune: „Obiect al prevederilor Art.16, Autoritatea Contractantă şi Beneficiarul se obligă să păstreze confidenţialitatea oricărui document, informaţie sau alt material comunicat în mod confidenţial pe o perioadă de cel puţin şapte ani de la data plăţii finale”.

Ceea ce înseamnă cu totul altceva decât ce pretinde conducerea CJ Galaţi. De exemplu, oferta unei firme în timpul derulării unei licitaţii publice poate intra în categoria „informaţiilor comunicate în mod confidenţial” şi este logic să fie aşa, dar rezultatul licitaţiei unei achiziţii publice (cum am solicitat noi) în nici un caz nu poate intra în categoria informaţiilor confidenţiale.

De altfel, în răspuns se specifică ulterior că „pentru lucrările specifice proiectului s-a aplicat procedura de licitaţie deschisă, prin Sistemul Electronic al Achiziţiilor Publice – SEAP”. Şi iată cum, rezultatele unor licitaţii pe SEAP sunt introduse de CJ Galaţi în categoria „informaţiilor confidenţiale”.

O mână spală pe alta

În răspunsul său, CJ Galaţi mai spune că „pot fi făcute publice numai informaţiile pe care Autoritatea Contractantă transmite aprobarea sa, respectiv acele informaţii ce fac obiectul Art.6 Vizibilitate din Anexa II Condiţii Generale aplicabile Contractelor de finanţare nerambursabilă (…), respectiv comunicatele de presă care au fost întocmite la lansarea şi la încheierea proiectului”. Autoritatea Contractantă în 2008 a fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, transformat între timp în Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Astfel, dacă e să „traducem” răspunsul primit de la CJ Galaţi, preşedintele Eugen Chebac aruncă pisica transparenţei în „curtea” MDRL. Urmând acest fir, am adresat o cerere de informaţii Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului în care, pe proiectele de la Zătun şi Vlădeşti, am cerut în esenţă aceleaşi informaţii precum cele solicitate de la CJ Galaţi.

Ei bine, nu mică ne-a fost surprinderea când am constatat că răspunsul primit de la Direcţia de Comunicare a MDRT este aproape tras la xerox cu cel de la CJ Galaţi în ceea ce priveşte „confuziile” de interpretare a clauzelor privind confidenţialitatea (inclusiv citatul în limba engleză). Mai mult, în răspunsul său, MDRT susţine că obligaţiile ce revin CJ Galaţi în perioada de implementare şi contractele încheiate în cadrul proiectelor „nu se încadrează în categoria informaţiilor de interes public”!.

Ce spune legea

Acest mod de a reacţiona al autorităţilor locale şi centrale este cel puţin straniu. În privinţa acestor contracte - care când sunt publice, când sunt confidenţiale, considerăm că răspunsul îl dă cel mai bine Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. În art.1 informaţiile de interes de public sunt definite drept „orice informaţii care se referă la sau rezultă din activitatea unei instituţii sau autorităţi publice ce utilizează sau administrează resurse financiare publice”. În ceea ce priveşte accesul la informaţiile privind achiziţiile publice, art.11/1 prevede: „Orice autoritate contractantă, astfel cum este definită de lege, are obligaţia să pună la dispoziţia persoanei fizice sau juridice interesate, în condiţiile prevăzute la art.7, contractele de achiziţii publice”. dică, nici CJ Galaţi, nici Ministerul Dezvoltării, nu au dreptul să restricţioneze accesul la informaţiile referitoare la contractele încheiate în cadrul celor două proiecte.

Considerăm că sistemul „o mână spală pe alta” aplicat de cele două instituţii ridică serioase semne de întrebare asupra transparenţei şi integrităţii acestor instituţii publice în gestionarea banilor publici, fie ei provenind din fonduri europene sau din fondurile comunităţii locale. În acest sens, cred că merită amintit că, tot în Legea 544/2001, la art.13., se stipulează că „informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate şi constituie informaţii de interes public”.

În încheiere, se cuvine să remarcăm şi un fapt pozitiv. După ce în paginile ziarului nostru am sesizat că deşi, chipurile, CJ Galaţi pretinde că are acţiuni intense de promovarea a centrului de la Zătun, pe site-ul care ar fi trebuit să îl reprezinte a fost postată imaginea centrului de dinainte de renovare, fotografia a fost schimbată. Problema e că, pe fond, avem aceeaşi „Mărie cu altă pălărie”.

http://www.viata-libera.ro/articol-Sapte_ani_de_secrete_pe_bani_publici_2.html

Link to comment
Share on other sites

  • 3 months later...

Ancheta din cadrul TFE Romania 2010: Sapte ani de secrete pe bani europeni

Dupa ce au inghitit 844.000 euro din fondurile europene si din bugetul judetean, fostele vile de protocol de la Vladesti si Zatun, mostenite de CJ Galati de la PCR, sunt inca departe de a-si gasi destinul transfrontalier harazit prin proiectele intocmite in cadrul Programului de Vecinatate Romania - R.Moldova 2004 - 2006 (Phare CBC 2005).

Vila de la Zatun ar trebui sa fie un „Centru integrat de promovare si dezvoltare economica transfrontaliera” (475.000 euro investiti), in timp ce vila de la Vladesti ar trebui sa fie un „Centru transfrontalier de protectia mediului” (368.970 euro). Din pacate, la un an de la inaugurare, cele doua centre transfrontaliere au ramas, de facto, ceea ce au fost si pana acum: doua locatii in circuitul inchis al CJ Galati. Mai mult, se ridica serioase intrebari asupra modului in care atat sumele provenind din fonduri europene, cat si banii de la bugetul judetean au fost gestionati in aceste doua proiecte.

La Zatun, extindere pentru nimic

Spre Zatun, pe soseaua ce leaga Galatiul de Giurgiulesti, nici un indicator nu da de inteles ca prin zona s-ar afla vreun centru de afaceri. Daca intrebi, in schimb, de vila de protocol a CJ Galati, pescarii rataciti pe malul canalului Calugarul te vor indruma mai departe, pe digul de la Dunare si apoi „prima la stanga, in livada, langa amenajarea piscicola”. Ascunsa acum in spatele unor porti masive de fier forjat, vila nu mai seamana cu cea din vremurile de trista amintire. Gratie finantarii europene, vila a mai crescut cu un etaj si a fost modernizata.

La fata locului, desi ne-am fi asteptat sa dam peste personalul calificat menit sa ne ghideze in afacerile transfrontaliere, nu dam decat peste un nene in pantaloni scurti, secondat de o persoana cu echipament asisderea. Cei doi par foarte mirati de prezenta noastra. „Centrul, care centru?! Aaa, centrul! Pai, in ce problema sunteti?”, ne ia la intrebari nenea in pantaloni scurti, Domnia sa este Traian Vasiliu si administreaza vila,. Cand intrebam de afacerile transfrontaliere, nea Traian raspunde dezarmant: „Nu stiu, dom’le, eu ingrijesc pe aici, tund iarba. Aici sunt birourile, se ocupa doamna directoare. Este si personal permanent, dar astazi nu este. Daca functioneaza sau nu centrul? Lucreaza cand sunt simpozioane si fetele de la DDR (Directia de Dezvoltare Regionala – n.r.). Program? Nu stiu, dom’le, nu sunt seful lor. Eu sunt cu gradina, cu udatul. In rest, la CJ, la domnul presedinte Eugen Chebac...”

Dupa proiect, vila are in noua structura vreo 10-12 birouri ce seamana mai degraba a camere de hotel: canapea, birou, televizor (fie el si fara antena), grupuri sanitare din care nu lipsesc dusurile. Daca la asta adaugam amenajarile peisagistice si terenul de tenis cu nocturna, centrul transfrontalier seamana mai degraba cu un proiect mai vechi ce viza transformarea vilei de protocol cu circuit inchis in Baza de agrement pentru toti cetatenii. Fie ei transfrontalieri sau nu.

La Vladesti, omul care uda iarba

La Vladesti, liniste si pace. Trecem pe langa panoul pe care scrie „Centrul transfrontalier de protectia mediului” si intram in curtea larga fara sa ne opreasca nimeni. Pustiu. Si aici, termopane, la propriu, cat casa! Pe o parte balta de pescuit, de cealalta o peluza frumos ingrijita in mijlocul careia troneaza o fantana arteziana cu lei si amorasi. Ne uitam pe un geam al vilei: birouri dupa modelul Zatun. Dar taman cand sa ne pierdem speranta ca putem vorbi cu cineva, in fata centrului opreste o masina din care coboara un domn. E cineva de la ADPP Galati. A venit sa ude iarba. Domnul cu pricina reuseste, totusi, sa-l sune, la rugamintea noastra, pe administratorul centrului. Nea Gabi, administratorul, la randul lui a sunat-o pe tanti Ionica, aflata in pauza de masa, sa vina repede la centru. „Mergeti la consiliu si vorbiti cu domul presedinte, ne ia scurt tanti Ionica, vizibil indispusa de prezenta noastra. Daca au fost activitati? Nu au fost activitati. Nu a fost permis accesul. N-am voie sa va dau voie. Deocamdata nu-i dat in functiune. Deci nu vine nimeni”.

Transparenta cu raspundere limitata

La CJ Galati suntem indrumati la doamna Camelia Epure, infoofiter in cadrul Centrului Europe Direct. Aceasta precizeaza din start ca nu stie prea multe despre Vladesti. Pe moment ne-am multumi si cu ceva informatii legate de centrul de la Zatun. „Spatiul a fost pus la dispozitia celor care au vrut sa organizeze evenimente acolo. Deocamdata in aceasta perioada de timp ne-am ocupat de promovarea centrului. Activitati cu Camera de Comert si sedintele comisiilor de specialitate ale euroregiunii. Centrul a fost prins pe anumite retele specializate care cuprind si alte centre similare din tara si a fost promovat pe linia asta”, ne declara infoofiterul. Cand intrebam cati oameni de afaceri s-au adresat centrului, ce servicii ofera centrul, daca au fost sau nu angajati oameni pentru a le deservi, doamna Epure devine mai putin comunicativa. Suntem trimisi la plimbare si indrumati sa depunem o cerere scrisa.

Cerere de informatii

In cererile inregistrate cu nr.11.025/22.06.2010 si, respectiv, nr.11.026/22.06.2010, am solicitat sa ni se comunice pentru fiecare centru transfrontalier care a fost valoarea proiectului, ce contracte au fost incheiate in cadrul acestora si care sunt obiectivele urmarite. Din pacate, raspunsurile primite sub semnatura presedintelui CJ Galati, Eugen Chebac, ridica noi semne de intrebare asupra modului in care s-au derulat aceste proiecte si a modului in care sunt gestionati banii publici, fie ei provenind din fonduri europene sau din bugetul local.

CJ Galati sustine ca „toata documentatia proiectului este confidentiala pentru o perioada de cel putin sapte ani de la executarea platii finale”. In sustinerea acestei afirmatii se citeaza (in limba engleza), Art.5 Confidentialitatea din regulamentul european ce sta la baza acordarii finantarilor nerambursabile. In traducere, articolul respectiv stipuleaza ca „Autoritatea Contractanta si Beneficiarul se obliga sa pastreze confidentialitatea oricarui document, informatie sau alt material comunicat in mod confidential pe o perioada de cel putin sapte ani de la data platii finale”. Ceea ce inseamna cu totul altceva decat ce pretinde conducerea CJ Galati. De exemplu, o licitatie trebuie sa se desfasoare in conditii de confidentialitate, insa rezultatul acesteia ar trebui sa fie public. De altfel, in raspunsul CJ Galati se arata ca „pentru lucrarile specifice proiectului s-a aplicat procedura de licitatie deschisa, prin Sistemul Electronic al Achizitiilor Publice – SEAP”. Paradoxal, rezultatele unor licitatii pe SEAP sunt introduse de CJ Galati in categoria „informatiilor confidentiale”.

Pentru mai multa claritate, am adresat o cerere similara de informatii catre Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului,. Nu mica ne-a fost surpriza cand MDRT a dat un raspuns aproape identic cu cel de la CJ Galati. Mai mult, ni s-a raspuns si ca datele privind obligatiile ce revin CJ Galati in perioada de implementare si contractele incheiate in cadrul proiectelor „nu se incadreaza in categoria informatiilor de interes public”. Sistemul aplicat de cele doua institutii nu face decat sa ridice semne de intrebare asupra transparentei si integritatii acestor institutii publice in relatia cu legea 544/2001.

Socoteli incrucisate

Un alt motiv de suspiciune este generat si de raspunsurile primite din partea CJ Galati si MDRT cu privire la valoarea celor doua proiecte. Astfel, in cazul centrului de la Zatun, CJ Galati sustine ca bugetul total al proiectului ar fi fost de 474.999,55 euro, din care finantarea europeana nerambursabila a fost de 419.999,55 euro, iar contributia CJ Galati atat la cheltuielile eligibile cat si la cele neeligibile a fost de 55.000 euro. Numai ca, potrivit datelor furnizate de Ministerul Dezvoltarii, grantul acordat ar fi fost de doar 339.024,3 euro (88,42 la suta din cheltuielile eligibile). Astfel, confruntand seturile de date rezulta ca CJ Galati a contribuit, de fapt, la proiectul de la Zatun cu 135.975,25 euro, (atat cheltuieli eligibile, cat si cheltuieli neeligibile) si nu de 55.000 euro cat se sustine.

In mod asemanator stau lucrurile si in cazul proiectului de la Vladesti. Inclusiv pe site-ul CJ Galati se spune ca bugetul proiectului a fost de 368.970 euro, din care 332.000 euro finantare nerambursabila si 36.970 euro au reprezentat contributia de la judet. Ministerul Dezvoltarii ne raspunde in schimb ca valoarea grantului acordat a fost de 217.203,6 euro (89,98 la suta din costurile totale eligibile). Altfel spus, in cazul centrului de la Vladesti, cofinantarea CJ Galati a fost de 151,766,4 euro, cu mult peste valoarea declarata oficial.

Tragand line, valoarea totala a celor doua proiecte a fost de 843.969,55 euro, din care partea de cofinantare a CJ Galati a fost de 287.741,65 euro, cu fix 195.771,65 euro mai mare decat cea declarata oficial de autoritatile judetene. Mai mult, daca scadem din valoarea a cofinantarii contributia totala a CJ Galati pe cheltuieli eligibile (68.625,8 euro) ajungem la concluzia ca autoritatile judetene si-au asumat cheltuieli neeligibile de nu mai putin de 219.115,85 euro. Adica aproape un sfert din valoarea totala a celor doua proiecte.

Avem niste centre, ce facem cu ele?

CJ Galati este extrem de evaziv si in ce priveste menirea celor doua centre transfrontaliere. Desi am solicitat „prezentarea in mod explicit a obiectivelor finale, obligatiile ce revin CJ Galati in perioada de implementare, asa cum sunt ele specificate in cadrul proiectului”, raspunsul a fost cat se poate de general.

In cazul Centrului economic transfrontalier de la Zatun, de exemplu, desi se vorbeste de „un pachet integrat de servicii” destinate agentilor economici, nimeni nu a explicat,concret, in ce consta. Am identificat, totusi, ca parte a „pachetului de servicii” un site (www.cipdet.ro), realizat in cadrul proiectului. Site-ul, de un nivel mediocru nu contine decat o serie de pseudo-studii despre „mediul economic din Galati si Cahul” care abunda informatiile cu caracter pe cat de general, pe atat de inutil, de genul „apele curgatoare din judetul Galati se incadreaza in tipul de regim continental accentuat, specific dealurilor si podisului Moldovei”.

Deocamdata, ca activitati legate de centrul de la Zatun, in afara de conferinta de inaugurare (25 august 2009), CJ Galati nu se poate lauda decat cu o sedinta a Comisiei de Dezvoltare Regionala si Cooperare Transfrontaliera a Euroregiunii „Dunarea de Jos” si a Asociatiei de Cooperare Transfrontaliera „Euroregiunea Dunarea de Jos” (21 aprilie) si intalnirile periodice de pregatire a comisiilor de specialitate cu tematica economica ale Euroregiunii. Dar chiar si aici, in ce priveste sedintele euroregionale din aprilie, dupa cum reiese chiar din comunicatele oficiale ale CJ Galati, acestea s-au tinut in locatii din Galati (Palatul Navigatiei, Muzeul de Stiintele Naturii) si nu la Centrul de la Zatun. Cat priveste intalnirile periodice, nu exista nici macar o singura informare a Centrului Europe Direct sau vreun comunicat de presa al CJ Galati care sa ateste ca ele au avut loc vreodata.

Un mediu incins de sedinte

In privinta Centrului de la Vladesti, potrivit CJ Galati, „obiectivul general al proiectului, asa cum a fost formulat in cadrul cererii de finantare, a vizat imbunatatirea managementului comun si a infrastructurii de sustinere privind protectia transfrontaliera a mediului la granita dintre Romania si R.Moldova. Obiectivul specific este crearea si dotarea la nivel european a Centrului transfrontalier de protectie a mediului in comuna Vladesti, judetul Galati, intr-o perioada de 15 luni”. In ce priveste actiunile organizate pana acum, desi la fata locului personalul administrativ ne-a spus „ca nu vine nimeni”, in raspunsul CJ Galati se spune ca ar fi fost, totusi, niste „intalniri ale membrilor echipei de proiect” in care s-au dezbatut „teme vizand protectia mediului”. Intalnirile „echipei de proiect” au avut, intr-adevar, ecou in randurile oamenilor care locuiesc peste drum de Centrul transfrontalier, acestia confirmand ca dezbaterile au fost foarte incinse, atat doar ca tematica a fost alta decat cea declarata de CJ Galati. „Vin de pe la institutii, cand au chefuri. Mai ales in weekend, unii mai raman si peste noapte. Centrul nu functioneaza cu ce scrie pe tabla, da’ vin, fac botezuri, cumetrii, chestii de astea. Mai vin cu salupa trasa la jeep, mai trag cu armele dupa pelicani…”, ne zice Doru Cornel. Si la centrul de mediu, la fel ca la Zatun, este teren de tenis cu nocturna. Seara, lumina porneste automat starnind invidiile satenilor care stau pe ulitele mai prost luminate.

La randul sau, primarul din Vladesti, Eracli Drujescu, e destul de dezamagit de centrul transfrontalier din comuna. „Acesti bani ar fi trebuit sa-i ia comunitatea locala. Cu ce ajuta comuna? Cu nimic. Au angajat oameni din Mastacani, nici macar un loc, doua de munca n-au facut aici. Vin cu masina de la Galati ca sa ude floril” Secretarul primariei, Teodor Gheonea, sintetizeaza hatru situatia: „prin 72, locului aceluia i-au spus Cabana Lebada - a aparut si in ziare. Veneau multi turisti sa vada minunea si nu-i primea nimeni. A fost o gogorita cu Cabana „Lebada”, ca numai aia de la partid intrau. Iar acum, la fel. S-au bagat niste bani acolo, dar pentru cine?”

Nu stim daca situatia se va schimba, insa CJ Galati ne-a asigurat ca, „pe viitor se urmareste organizarea in cadrului Centrului a unor seminarii si conferinte in domeniul protectiei naturii, evenimente ce vor fi mediatizate si in presa locala”.

Licitatii cu cantec

Deocamdata, singurii beneficiari certi ai centrelor transfrontaliere de la Zatun si Vladesti sunt firmele care au incheiat contracte in cadrul celor doua proiecte. In baza de date a SEAP, prin anuntul de atribuire nr.44795/7.10.2008, firma Romprint 99 SRL Galati figureaza drept castigatoarea licitatiei ce a avut drept obiect lucrarile de constructii la imobilul de la Vladesti. Firma a mai avut doi competitori, dar a reusi sa vina cu o oferta fara concurenta. Astfel, daca CJ Galati estima o valoare a lucrarilor de 1.033.866,31 lei, firma Romprint 99 SRL a venit cu o oferta de numai 799.898 lei, deci autoritatile contractante au facut, teoretic, o economie de 233.968,31 lei. Numai ca, atat timp cat CJ Galati refuza sa prezinte public datele privind acest contract, nu stim daca el nu a fost insotit ulterior de acte aditionale care sa duca la cresterea lucrarilor de executie.

In ce priveste centrul de la Zatun, licitatia ridica semne de intrebare chiar mai serioase. Potrivit anuntului de atribuire cu nr.54399/8.12.2008, CJ Galati a incredintat contractul de executie a lucrarilor de constructii in urma unei licitatii la care a participat o singura firma. Este vorba de Tancrad SRL, ce a castigat, cu o oferta de 1.250.574,72 lei. Ofertantii au dat dovada si de o intuitie formidabila, venind cu un pret mai mic doar cu 10.000 lei fata de valoarea lucrarilor estimata de CJ Galati inainte de inceperea licitatiei. Nu-i pentru prima data cand Tancrad SRL da dovada de o asemenea intuitie, ea avand in palmares executarea unor lucrari publice de ordinul a zeci de milioane de euro. E suficient sa amintim aici ca, potrivit datelor publicate pe SEAP, Tancrad si-a adjudecat, numai in perioada 2007 – 2009, 37 din contractele atribuite de CJ Galati pe infrastructura, valoarea acestora fiind de 8,2 milioane euro. Lor li se adauga un contract castigat de Tancrad in asociere cu o alta societate agreata de autoritati, Vega 93, in valoare de 9,6 milioane euro.

Toate datele prezentate pana acum ne indreptatesc sa credem ca se cuvine o analiza mai aprofundata asupra modului in care CJ Galati a gestionate proiectele centrelor transfrontaliere de la Zatun si Vladesti. Din pacate, autoritatile judetene galatene invoca „clauze de confidentialitate” care, in fapt, sunt mai mult decat indoielnice. In ce ne priveste, nu suntem dispusi sa asteptam sapte ani, pana cand CJ Galati va fi eventual disponibil la a da raspunsuri transparente la cererile de informatii. Considerand ca raspunsul vag si incomplet dat de CJ Galati reprezinta un refuz de aplicare a Legii 544/2001 ne-am adresat instantei de judecata, solicitand obligarea institutiei galatene la furnizarea informatiilor. Dosarul, inregistrat la Tribunalul Galati cu nr.6587/121/2010, a primit, „in regim de urgenta”, drept termen data de… 5 octombrie! Dar ce mai conteaza cateva luni in fata celor sapte de ani de confidentialitate invocati de CJ Galati?

http://www.afaceripublice.ro/p/Ancheta-din-cadrul-TFE-Romania-2010-Sapte-ani-de-secrete-pe-bani-europeni-243.html

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.