Jump to content

Micro 16 - cartierul care trăieşte în Complex Siret


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Complexul “Siret”, bazarul cartierului Micro 16

Micro 16, sau Ţiglina III, se întinde între Str. Gheorghe Asachi (unde se află stadionul Oţelul) - Str. Constantin Levaditti (alias Aleea cu Bujori) şi Cimitirul Sf. Lazăr – Str. Prelungirea Brăilei – Str. Gheorghe Doja. Colegiul Tehnic „Traian Vuia” (Auto), Şcoala 10, Şcoala 11, câteva grădiniţe, dar şi un centru de plasament se află în zonă.

Aprozar, bancă privată, amanet, farmacie, minimarketuri, coafor, magazinul meşterului, consignaţii ca în Depozit, chioşc de ziare (evident, al “Vieţii libere”), florării, o consignaţie-papetărie-librărie, un container, magazin pentru animalele de casă, baruri şi buticuri de cartier cu duiumul, un cabinet de stomatologie, patiserii, o gheretă unde se vinde pâine, un magazin de produse naturiste. Cu de toate pentru toţi, spaţiul restrâns din Complex Siret pare un hipermarket în aer liber, prin care trec, zilnic, toţi locuitorii din zonă. Este, într-un fel, inima cartierului, dar şi oglinda lui. În bazarul cu mărunţişuri din Complex şi străduţele par îngrămădite, aşa înguste şi “capitonate” cu maşini parcate de o parte şi de alta. Iar construcţiile sau uşiţele răsar din te-miri-ce colţ. Ca dovadă, recent a început o extindere la parter de bloc. Înghesuiala din cutia de chibrituri are o tristă amintire socialistă, dar o poleială strălucitoare de economie de piaţă, fie ea în criză sau nu. Cert este că în zonă nu guvernează niciun criteriu urbanistic şi cu atât mai puţin vreunul estetic.

Autobuze pe Aleea cu Bujori

Situaţia transportului în comun din Cartierul Micro 16 nu mai e un coşmar, ca pe vremuri. „Autobuzul 20, îl aştepţi de-nnebuneşti”, se spunea în urmă cu mai mulţi ani. Acum, autobuzele, dintre cele mai noi introduse de Transurb în oraş, circulă la intervale rezonabile. De ajutor la nevoie sunt şi puţinele, dar utilele maxi-taxiuri. Totuşi, locuitorii din zonă ar vrea ca traseul 19 (cel introdus în loc de 20 barat) să meargă mai departe de Grădina Publică, adică până la Parcul CFR. Viorel Severin, pensionar, ne-a făcut o altă propunere: „Eu stau la marginea cartierului, e departe şi staţia Complex Siret, şi ultima staţie a autobuzului 9. Ar fi foarte bine dacă s-ar prelungi un traseu 9, până la capătul Aleii cu Bujori (strada blocurilor cu nume de flori, n.r.)”. Casieriţa Transurb de la Complex Siret, cu care am discutat, îi îndrumă pe gălăţeni, cu cererile validate de mai multe semnături, spre sediul societăţii.

„Cea mai amărâtă piaţă”

O piaţă unde găseşti de toate, la calitate bună, dar cu produse mai scumpe decât în alte zone, ca de exemplu, faţă de cele din Micro 17, 19 sau 39. Asta cred locuitorii din zonă despre piaţa din Complex Siret, o mică hală închisă, cu tarabe aerisite. Pe dinafara halei au rămas însă destui comercianţi, iar cumpărătorii au păreri împărţite: să cumpere sau să nu cumpere de la ţăranii care şi-au aşezat zarzavaturile pe o foaie de ziar sau direct pe piatră? „Am certificat de producător, dar nu mai am unde să vând ce scot din grădină. Au luat tarabele de afară şi nu mai avem ce să închiriem. E totul privatizat. În toate pieţele din oraş s-a făcut ceva, numai în asta nu. Plătim amenzi, să vedeţi cum fugim când auzim că vine controlul”, ne spune Petrică, un bătrânel vioi, care vine în piaţă din ’84, cu cele mai proaspete produse. „A zis administraţia că face piaţă la „Mădălin” şi pentru noi, în Doja. De trei ani au zis, dar n-au făcut nimic pentru ţăranii care au o grădină. Eu stau pe drumul de centură, în apropiere, dar unii dintre noi vin şi de la Odaia Manolache. Să se dărâme cârciuma din apropiere şi să se facă şi pentru noi ceva”, adaugă interlocutorul nostru în timp ce ia cei 2 lei pentru două legături zdravene de ceapă. Şi apoi spune, dându-şi întreaga obidă pe faţă: „Piaţa asta a fost amărâtă de când o ştiu, nu se interesează nimeni de ea!” Elena Ionaşcu, o altă grădinăreasă pricepută, cu certificat de producător, îl susţine la fiecare cuvânt. „Sâmbăta, duminica, ne adunăm pe pietre, aici, şi câte 40-50 de vânzători. Unde e piaţa de la „Mădălin”?”, mai întreabă şi aceasta.

Bodega, punct terminus al traseului 20

Permanent, în bodega din staţia terminus a traseului 20, îşi cântă amarul sau îşi îneacă bucuria cel puţin câte un petrecăreţ din cartier. De cele mai multe ori e de ajuns ca să iasă o scânteie de harţă sau un spectacol conjugal gratuit şi, bineînţeles, nesolicitat de spectatorii fără voie. „Doamnă, suntem oameni bătrâni, aici sau la celelalte baruri din jur vin boschetari care beau de dimineaţa până seara, la orice oră. Trec de la şcoală cu nepoţica mea, pe la ora 11,00, iar ei ies de la pahar beţi la ora asta. Vin poliţiştii destul de des, dar tot nu se cunoaşte”, ni se plânge, la capitolul ordine publică, o bunicuţă respectabilă, doamna Liza Angela. „Cartierul e liniştit, doamnă, dar la bodega din staţie e jale, te zăpăceşte de zgomot”, povesteşte şi casieriţa Transurb care e de tură. „Recent, l-au pocnit şi pe patron, e ca la circ. Odată, unul dintre muşterii era să intre cu maşina în toneta de bilete, după ce-a ieşit de la birt. Eu mă închid înăuntru dacă sunt probleme, dar la asta ce era să fac?”, întreabă retoric doamna de la Transurb.

Mizeria, pusă pe... tapet

Veşnic subiect de controversă, curăţenia cartierului, şi, în speţă, a oraşului, nu îi lasă indiferenţi pe locuitorii din Micro 16. Cele mai pretenţioase gospodine ar fi gata să se ia în răspăr cu cine afirmă că la Complex Siret se află în una dintre cele mai curate zone din Galaţi. Dacă locuitorii cartierului nu se plâng de lipsa spaţiilor verzi, atunci resturile menajere de la festinul zilnic, împrăştiate pe lângă pubele sau containere nu le face bine. Ceea ce au învăţat gălăţenii e însă că mai trebuie să privească bârna din ochiul lor, înainte de a arăta cu degetul paiul din ochiul altuia. „Doamnă, să nu se mai scormonească în containere, să nu se mai arunce pe lângă. Ecosalul vine şi face curat, de la 6,00 dimineaţa are program. Până seara nu se mai cunoaşte. Trebuie date amenzi oamenilor. Dacă îşi lasă gunoaiele în spatele consignaţiei, ce să mai vorbim de civilizaţie? Altfel nu o să rezolvăm niciodată”, ne-a spus, pe nerăsuflate, doamna Liza Angela. De altfel, în timpul opririi noastre în zonă, unei echipe Ecosal i-a luat foarte puţin timp ca să răstoarne în maşină conţinutul unei pubele, dar mai bine de jumătate de oră ca să strângă toate resturile din jurul recipientelor. Lucian Grigore, un tânăr de 25 de ani, ar vrea să fie luate, dacă mai există, toate pubelele mici de lângă blocuri, pentru că toţi copiii mai mici le răstoarnă, intenţionat sau nu, în joacă. Totuşi, nu se poate păstra curăţenia fără ca toţi ceilalţi responsabili să-şi facă treaba nu în dorul lelii, ci ca la carte. Ca să vină de hac mizeriei ar trebui ca angajaţii primăriei „să măture pe străzi mai bine decât o fac momentan, pentru că în afară de ce aruncă omul pe jos, mai ia şi vântul din containere”, crede doamna Demetriade.

Gunoaiele, pe căprării?

La auzul denumirii pompoase „colectarea selectivă a deşeurilor menajere”, gălăţenii din Complex Siret s-au dat înapoi cu neîncredere. „Să le pui pe căprării, adică, nu?”, ne-a ajutat cineva. Unul dintre interlocutorii noştri, Viorel Severin, a catalogat din start problema. „Să adune românul separat gunoaiele? Cred că s-ar da peste cap, nici în 10 ani n-ar învăţa”, a reacţionat scurt şi apoi a plecat grăbit, poate şi ca să nu-l întrebăm dacă şi dumnealui tot 10 ani i-ar trebui ca să se obişnuiască. „N-o să mai prindem noi aşa ceva, doar copiii noştri, să ştiţi”, ne-a spus, resemnat, unul dintre pensionarii din cartier, după ce şi-a cumpărat o pâine. Totuşi, autorităţile locale nici măcar nu le-au oferit gălăţenilor din zonă alternativa ecologistă. Nu de alta, dar cu cât începe mai repede numărătoare celor 10 ani, cu atât mai bine, nu?

Un supermarket de-adevăratelea

În curând, la marginea cartierului Micro 16, mai exact la intersecţia Str. Viilor cu Drumul de Centură, se va construi un supermarket în toată puterea cuvântului. Complexul Comercial Pelican, care va găzdui magazinele Cora, ar urma să fie gata anul viitor.

Blocurile, peticite şi inestetice

Doamna Demetriade are de reproşat ceva asociaţiilor de locatari şi municipalităţii: că nu interzic proprietarilor de locuinţe să aleagă ce culoare vor ei la izolaţiile termice făcute în afara apartamentului. “Să nu se mai facă pestriţe, doamnă! Sunt inestetice, fiecare face cum îi trece prin cap”, şi-a vărsat oful locuitoarea unui bloc care, pesemne, arată peticit.

http://www.viata-libera.ro/articol-Comp ... _16_2.html

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Ce nu-mi place la cartierul meu

Nu e parcul, ci parcarea!

Nu mai reprezintă de mult timp o noutate faptul că în Galaţi ducem lipsă de locuri de parcare (problemă sesizată de altfel în toate oraşele mari din ţară) şi nici faptul că şoferii îşi parchează automobilele unde găsesc loc liber, amenajat sau nu în acest scop. O noutate este însă desfiinţarea unui parc în urmă cu un an, în cartierul Micro 16 de către posesorii de maşini ce locuiesc în blocurile E6, E7 şi E8, pentru a-şi putea aduce „comorile” cât mai aproape de casă. Acest lucru s-a făcut tacit, treptat, fără ca nimeni să observe sau să se întrebe dacă este firesc ceea ce se întâmplă: într-o zi a dispărut un leagăn, în următoarea balansoarul, apoi toboganul şi, uite aşa, ne-am trezit în faţa faptului împlinit. A contat prea puţin, de fapt chiar deloc, faptul că vor fi privaţi cei mici de dreptul de a avea un spaţiu adecvat în care să se joace, că oamenii vor fi nevoiţi să-şi şteargă zilnic hainele de maşinile îngrămădite până pe alee, că încă o părticică de spaţiu verde, de care ducem atât de mult lipsă, va fi distrusă sub roţile automobilelor. Atâta timp cât omul îşi poate scoate niţeluş capul pe geam pentru a mai arunca o ocheadă spre maşină şi în timpul liber să o şteargă de praf, să mai meşterească la ea, deşi nu e nevoie, dar trebuie să vadă tot cartierul că este proprietar şi nu de orice, ci de maşină nouă şi străină, totul e bine. Dacă, timp de un an, nu a observat nimeni această neregulă, nu ne aşteptăm nici de acum înainte la o schimbare, având în vedere că nimeni nu intră „după blocurile gri, unde stă majoritatea” după cum spuneau în urmă cu câţiva ani, membrii formaţiei româneşti de hip-hop BUG Mafia.

Andreea Ţiboacă, studentă

http://www.viata-libera.ro/articol-Nu_e ... rea_2.html

Link to comment
Share on other sites

Propun un sondaj de opinie pe tema: parcuri sau parcari in Micro 16. Chiar ieri discutam cu o colega ce locuieste in Micro 16 si care imi spunea ca ar face o sesizare la Primarie referitoare la lipsa de locuri de joaca pentru cei mici. Cei din cartier sunt nevoiti sa se duca ori in parcul de la Spitalul de pediatrie, ori in "parcul lui Durbaca".

Link to comment
Share on other sites

Propun un sondaj de opinie pe tema: parcuri sau parcari in Micro 16. Chiar ieri discutam cu o colega ce locuieste in Micro 16 si care imi spunea ca ar face o sesizare la Primarie referitoare la lipsa de locuri de joaca pentru cei mici. Cei din cartier sunt nevoiti sa se duca ori in parcul de la Spitalul de pediatrie, ori in "parcul lui Durbaca".

Nu cred ca-i o idee buna, deoarece banuiesc ca sunt mai multi posesori de masini decat posesori de ... copii mici ;) . Deci nu-i relevant ce-o sa iasa.

Eu as propune altceva si anume: Parcuri si Parcari. Parcuri ingrijite si parcari moderne, poate supraetajate (din lipsa de spatiu) si pazite.

Nu trebuie sa se excluda una pe alta. Eu as vrea si parc dar si parcare.

Eu locuiesc in Micro 19 si se stie ca (,) cartierul Dunarea are cea mai mare densitate de locuitori. In Micro 19 NU EXISTA NICI PARCURI SI NICI PARCARI ! Exista insa multe garaje... multe !

Link to comment
Share on other sites

  • 8 months later...

Ţiglina III sau nostalgia unei alte vieţi

Ţiglina III. Sau Micro 16. Un cartier liniştit, în care se aud păsărelele cântând în copaci (copaci!), un detaliu extrem de important într-un oraş poluat fonic de trafic, activitate industrială sau pur şi simplu de nesimţiţii care cred că excesul de decibeli poate compensa alte lipsuri…

Tot Ţiglina III, un loc în care oamenii au decis că nu au de ce să se ruşineze de sloganuri vechi, ceauşiste, aşa că le-au lăsat pe blocuri, să moară singure, încet, încet, pe măsură ce anii de democraţie ne macină nostalgia după o altă viaţă, apusă într-un decembrie rece…

Şi iar, Ţiglina III, un cartier în care unii oameni se comportă tot ca la ţară, atârnând covoare pe garduri sau construind magherniţe mizerabile deasupra garajelor…

Mai mult, Ţiglina III, un loc în care fiecare scară de bloc, fiecare chioşc, sau fiecare container este păzit de cel puţin un câine…

Din nou, Ţiglina III, locul în care părinţii plătesc pentru programul after school, dar şi locul în care toboganele şi leagănele sunt atât de ruginite şi de vechi, încât pare condamnare la moarte să îţi trimiţi copilul acolo…

Şi, în final, Ţiglina III, cartierul cu trei complexuri. Comerciale, nu şi funcţionale…

Câinii, o problemă cu colţi…

Dacă întrebi ce probleme au cei care locuiesc în Ţiglina III vei auzi, invariabil „câinii!”. Toţi se plâng de câinii fără stăpân care îşi fac veacul printre blocuri. Îi găseşti oriunde, la scara blocului, la uşa magazinului, lângă chioşcul de ziare sau lângă bancomat, în curtea şcolii sau pe iarba din faţa blocului. Câinii sunt frumoşi, curaţi şi par blânzi. Unii din oamenii cu care am vorbit ne contrazic şi spun că patrupedele sunt violente. Or fi, căci instinctul de haită este puternic… Însă este cert că sunt mulţi, iar mizeria pe care o lasă în urmă este o surpriză total neplăcută pentru pietoni. Ca să nu mai vorbim de părinţii copiilor mici, obsedaţi să nu calce acela micu’ în vreun „noroc”, sau, mai rău, să pună mâna… „Eu am fost în Italia, acolo, dacă laşi vreun rahat de câine în urmă, adică să ai câine şi să ieşi cu el pe stradă, ai sfeclit-o! Te amendează de nu te vezi. De aia acolo oamenii vin cu punga de plastic…. Aici nu păstrează curăţenia nici cei cu animale pe care le ţin în case, dar nici Primăria nu se îngrijeşte de câinii fără stăpân”, ne-a povestit, nemulţumit, Ioan Filip, preşedintele unuia din blocurile din zonă.

Liceenii de la Auto şi… raţele

Desigur, ar mai fi şi alte probleme, precum gălăgia făcută de taximetriştii care garează vizavi de Liceul Auto, sau „panarama făcută de elevii de la Auto, care vin între blocuri, chiulesc, beau, fumează şi fac gălăgie, lasă mizerie după ei…. Şi scuipă, mă scuzaţi, doamnă, ca raţele!”, ne-a mai spus domnul Filip. Acesta crede că lucrurile s-ar mai calma puţin dacă în zonă ar patrula mai mulţi poliţişti, măcar comunitari.

Blocurile din Ţiglina III arată bine. Oamenii au avut grijă să investească, an de an, în confortul propriilor locuinţe. Au făcut lucrări de înlocuire a conductelor din subsoluri sau lucrări de termoizolaţie, în baza cărora au fost scutiţi de plata impozitului pe clădire. O afacere bună, care „se simte şi la factura de la întreţinere, pentru că plătim mai puţin”, ne-a mai explicat Ioan Filip, gazda noastră ocazională, care ieşise afară să urmărească modul în care nişte muncitori de la Vega lucrau la înlocuirea conductei de apă potabilă…

Grădinile suspendate de pe garaje şi oamenii gospodari

Din păcate, însă, între blocurile din Micro 16 nu găseşti numai oameni care să facă curăţenie de primăvară, aşa cum i-am găsit, de pildă, pe soţii Cimpoaie. Deşi destul de înaintaţi în vârstă, cei doi lucrau cot la cot în grădina blocului, „că aşa facem de atâţia ani de zile de când stăm aici. Aşa este normal, să lucrăm, să îngrijim grădina”. Aşa cum am spus, între blocuri nu găseşti numai grădini amenajate frumos, ci şi împrejmuiri ilegale, de ai spune că locatarii de acolo au cumpărat apartamentul cu un pogon de pământ (pe care nici măcar nu cultivă ceva porumb, ci parchează maşina!), sau ciudăţenii. Două din aceste ciudăţenii le-am descoperit şi noi. Este vorba despre două garaje deasupra cărora proprietarii au construit, unul, o grădină, cu boltă de viţă, iar celălalt, o magherniţă acoperită, un fel de magazie de vară… Am încercat să stăm de vorbă cu proprietarul, mai ales că uşa garajului (de la „parter”) era deschisă, iar înăuntru am întrezărit o maşină de spălat, un banc de lucru, cu menghină, însă proprietarul se volatilizase… „E a lui Petrică!”, „Ba a lui Vasile, că Petrică a vândut”, se certau doi locatari, când i-am întrebat ce este cu urâţeniile acelea dintre blocului (lipite de Punctul Termic „Doina”). „Nu ne face cinste, da’ ce să facem? Uite, mie, anul trecut, când m-am dus la Primărie să plătesc chiria, mi-au cerut să aduc o fotografie ca să vadă ei că nu am modificat garajul…. Probabil că din cauza la de-alde ăştia îmi cer mie poze”, ne-a spus omul, care nu a vrut să se recomande, „să nu zică lumea că bârfesc”. Deh!, ştim şi noi?, dacă cei de la Primărie şi-ar fi făcut treaba şi ar fi strâns fotografii de la fiecare garaj, probabil că nu am mai fi descoperit noi Grădinile suspendate ale Semiramidei pe garaje!…

Reclama, sufletul comerţului, iar comerţul, sufletu’…

Gălăţenii ştiu că în Micro 16 sau Ţiglina III există trei complexuri, fost comerciale: Continental, Siret şi Flora. Din acestea, doar complexul Siret funcţionează cu adevărat, restul agonizează. Şi este păcat, pentru că spaţiile sunt generoase, iar cu puţin spirit întreprinzător s-ar putea face şi altceva decât baruri cu „păcănele”, amplasate lângă locuri speciale de joacă pentru copii (?!), aşa cum se întâmplă, de pildă, în complex Continental.

Jur împrejurul acestui complex, cu etaj, s-au amenajat tot felul de chioşcuri; aspectul dezolant arată în totalitate interesul Primăriei în urbanism… Nici comerţul nu merge în zonă, iar singurii care tulbură somnul câinilor din faţa non-stopurilor suntem noi… Multe spaţii goale, multe date spre închiriere… Cine ar veni aici şi pentru ce, rămân teme de casă pentru Primărie. De pildă, s-ar putea înfiinţa o staţie de microbuz aici – mai ales că locatarii se plâng de lipsa mijloacelor de transport -, dar şi un club pentru pensionari sau alte categorii sociale.

Puţin mai bine „trăieşte” complexul Flora, sau „staţia de tramvai Vega”, aşa cum mai este cunoscută de gălăţeni. Aici încă mai funcţionează în antica incintă de beton, o agenţie Loto, o ceasornicărie, un alt spaţiu de joacă pentru copii, un laborator de analize medicale şi, să nu uităm ce este mai important – un bar!

Dar cel care a rămas, eroic, pe baricade, este complexul Siretul. Este locul din cauza căruia, probabil, cei care locuiesc la blocurile de pe strada Brânduşei, au ceva probleme cu somnul, mai ales în nopţile de vară. Este un loc în care viaţa este disecată, pe băncuţă, la soare. Vin şomeri, pensionari, şi bogaţi şi săraci şi tineri şi bătrâni. Lumea discută, fumează, se mai joacă un şah, se mai deschide o sticlă de bere. Jur împrejur, spaţiile comerciale au activitate: şi florăriile, şi farmacia, şi alimentara, şi sucursala unei bănci, cofetăria, un mini aprozar şi desigur cârciumile… Alături de complexul Siretul este piaţa. A fost acoperită anul trecut şi sub acoperişul de tablă se află vreo patru spaţii comerciale ocupate şi vreo zece tarabe. Vânzătoarele din spaţiile comerciale spun că „nu merge vânzarea deloc… şi plătim chirie patru milioane pe lună…”. Încerc să le încurajez că „măcar acum, că vine Paştele, va creşte vânzarea”. „Daa”, îmi răspunde una din ele, „că parcă noi plătim chirie numai de Paşte”… Are dreptate, însă compătimirea îmi trece, pentru că sunt luată la rost de unul din vânzătorii de la tarabă, unde, cu câteva minute înainte, mă oprisem să aflu că 250 de grame de miez de nucă este şase lei. „Ce, vi se pare mult? Păi ce, credeţi că io am bani pentru chirie?”, m-a luat la rost omul, nervos nevoie mare şi cu privirea un pic tulbure… Mă rog, or fi şi vremurile grele, nu zic, iar băutura se scumpeşte şi ea, dar, totuşi, să intre în criză până şi bunul simţ?…

Instinct de proprietate

Deşi autorităţiles au declarat în numeroase rânduri că este ilegal să blochezi o parcare din jurul blocului, astfel de lucruri se întâmplă în Ţiglina III…

Taxă pentru cablurile agăţate

Majoritatea blocurilor din Ţiglina III sunt bine îngrijite. Uşile la intrare au termopane, deşi deasupra celor patru etaje ale blocurilor nu au fost construite mansarde – modalitatea uzuală, în Galaţi, prin care scara unui bloc este reabilitată termic… Aici proprietarii au avut grijă să îşi anvelopeze – chiar şi aşa, pe bucăţi – apartamentele, însă nu au găsit, ca în alte cartiere, de cuviinţă, să îşi vopsească apoi pereţii exteriori în culori gen „flacăra violet” sau „la vie en rose”… Un of au însă oamenii: după ce s-o anvelopa în totalitate blocul, proprietarii cablurilor agăţate acum ar trebui… să plătească o taxă! „Că doar agaţă cablurile de pereţii noştri, proprietate privată, nu?”, ne cere părerea Ioan Filip, omul cu idei. Deh!, noi ştim? Dacă firmele vor refuza să plătească chirie? „Păi le dau cablurile jos şi-mi pun antenă TV”, râde domnul Filip…

Cum să nu ai datorii la întreţinere?

Tot domnul Filip ne-a explicat şi care este misterul că nu au datorii mari la întreţinere şi nici administratori de bloc care să fugă cu banii: „Avem o administratoră, o dai afară pe uşă, intră pe geam. Am avut, într-un timp, o familie de romi, care aveau datorii la întreţinere de vreo 150 de milioane de lei vechi. I-a dat asociaţia în judecată, dar banca la care făcuseră oamenii credit deja pusese poprire pe casă… Dar am avut avocat bun, am recuperat paguba”.

Cât costă un apartament?

În Ţiglina III, ca peste tot în această perioadă de criză, nu prea mai cumpără nimeni apartamente. Deşi zona este bună, liniştită, oamenii tot nu au bani. Ultima vânzare de care ştiu locatarii: un apartament cu trei camere, la etajul al II-lea, a costat un miliard şi jumătate (lei vechi). Asta, în toamna anului trecut…

http://www.viata-libera.ro/articol-Tiglina_III_sau_nostalgia_unei_alte_vieti___2.html

Link to comment
Share on other sites

Eu locuiesc în Ţiglina 3, şi, într-adevăr, este o problemă cu locurile de joacă pentru cei mici. Exisă, din câte ştiu, un singur parc unde ai putea să-ţi duci copilul, lângă Orfelinat, dar şi acolo e o mizerie de nedescris, pentru că seara şi-o petrec acolo tinerii din zona (cei care au trecut de mult de vârsta majoratului) mâncând seminte şi, normal, bând bere, să-şi stinga setea...de locurile de parcare nici nu mai spun...seara, când toată lumea e acasă, sunt parcate maşini chiar şi-n stradă...Piaţa din Complex Siret are de toate, dar sunt mai scumpe decât în alte părţi, iar câinii fără stăpâni şi-au găsit adăpost în acest Cartier...şi-s mulţi, al naibii de mulţi...şi aş mai avea atâtea să spun....sunt, în schimb, mulţumită ptr că e multă verdeaţă, e un cartier bătrân, liniştit (atât cât se poate) :ymblushing: ...

Link to comment
Share on other sites

  • 2 years later...

Locuitorii din Ţiglina III vor parcări, poliţie şi apă caldă

La întâlnirea cu cititorii, anunţată pentru joia trecută, la chioşcul Vieţii libere de lângă Stadionul Oţelul, domnul Virgil Neagu, pensionar, 70 de ani, cititor fidel al ziarului, a fost primul prezent. Cu o listă de ofuri aşternute pe hârtie, cu spirit civic şi cu inimă de gălăţean get-beget.

„Vă place cum arată spaţiul verde în municipiul Galaţi?”, a fost prima sa întrebare, retorică, de altfel. „Oare unde se duc banii pe impozitele pe care le plătim? Dumitru Nicolae a stat trei mandate, iar spaţiul verde e cel pe care îl vedem. Dar parcările din jurul blocurilor vă plac? Am sunat la Poliţia Locală, în repetate rânduri, să le semnalez faptul că maşini de lux parchează sistematic pe spaţiul verde. Şi, ce credeţi? Înainte să-i întrebe pe şoferi de sănătate, poliţiştii s-au interesat pe la rachierii din cartier cine sunt eu”, îşi spune domnul Neagu supărarea.

Valorificarea subsolurilor de la Billa şi Siretul

Şi apropo de lipsa acută a locurilor de parcare, cetăţeanul nostru vine şi cu soluţii: „Atât la Billa - fostul Complex alimentar Continental - cât şi la Complexul Siret sunt nişte subsoluri spaţioase. Dacă Primăria s-ar interesa să le creeze condiţii locatarilor din aceste zone să-şi parcheze maşinile, cu plată, cine ar câştiga? Primăria, bineînţeles. Şi cetăţenii, care ar dormi liniştiţi noaptea”.

Un punct de poliţie, în fiecare cartier

Un alt of, mai vechi, dar de actualitate, al domnului Neagu este faptul că în Galaţi nu rezistă coşurile de gunoi: „De ce nu se înfiinţează câte un punct de control, al Poliţiei Locale, în fiecare cartier? Să stea acolo, să-i ştie lumea şi să fie aproape. Tomberoanele acestea noi, pubelele de selecţie a gunoaielor, costă mult, iar deteriorarea lor creează pagube: un punct de poliţie ar asigura ordinea şi liniştea pe timpul nopţii. Nu ştiu cum rezistă cei care au cârciumi în vecinătatea blocurilor şi le e teamă să-i apostrofeze pe cetăţenii turbulenţi, că le sparg geamurile. Dacă s-ar reduce din personalul care învârteşte nişte hârtii de pe un picior pe altul în Primărie, să se facă angajări la Poliţia Locală, la Jandarmerie, măcar 10 sau 20 de posturi, să se vadă o îmbunătăţire în paza cetăţeanului, pentru că vagabondajul în rândul tinerilor este alarmant. Şi nu tinerii sunt vinovaţi, cât sunt părinţii”.

Apa caldă nu ajunge la ultimul etaj

„Suntem foarte nemulţumiţi că apa caldă ajunge greu la etajul al patrulea, mai cu seamă că, pe aceeaşi coloană, trei au centrală proprie, doar eu şi cel de la etajul unu nu avem. Trebuie să las să curgă o cadă de apă, înregistrată ca fiind caldă, dar ea e rece, până să vină cu adevărat cea caldă. Existau, în staţiile care sunt prin cartier, puncte care reciclau apa. Pe timpul lui Nicolae s-au desfiinţat. Ar fi bine ca Marius Stan să reînfiinţeze acele puncte de reciclare a apei, pentru că l-am ales!”, recunoaşte domnul Neagu.

Stadionul Oţelul să se numească Marius Stan…

"În numele microbiştilor şi al tuturor gălăţenilor care vor să ştie despre Clubul Oţelul, ce s-a făcut cu cele 18 milioane de euro care s-au primit în 2011, când au câştigat campionatul? Şi acum este dezordine şi nelinişte la acest club. Nu ştiu dacă s-au achitat datoriile clubului. Acum toţi o dau din colţ în colţ, iar clubul încă nu are o conducere stabilă. Pentru campionatul 2012-2013 jucători nu au cumpărat, sunt descoperiţi în anumite posturi. Din câte am auzit s-ar fi dat câte 100.000 de euro jucătorilor care au fost titulari minimum 24 de meciuri. Dar restul, până la 18 milioane? Sunt bineveniţi banii ăştia la club, e munca lor, dar important e să nu fi dispărut în alte părţi. Aici numai fostul preşedinte, actualul primar al municipiului, poate să dea un răspuns clar. Vă rog să puneţi accentul pe acest subiect în ziar. Suporterii oţelari merită să ştie adevărul: unde sunt aceşti bani? Iar pentru faptul că Marius Stan este un om care s-a zbătut şi a pus suflet, eu i-aş da denumirea Stadionului Oţelul după numele său, aşa cum Stadionului Dunărea i-au zis Nicolae Rainea”, vine cu propunerea cititorul nostru.

„Să luaţi jumătate din cât au furat foştii…”

Ce înţelege domnul Virgil Neagu prin „Noul Galaţi”? „Un oraş mai frumos, în care să se facă investiţii din banii care se colectează de la populaţie. Poate că acum, cu aceşti noi gospodari, Stan şi Bacalbaşa, Galaţiul va arăta altfel. Să facă măcar 50 la sută din ceea ce au promis şi atunci vor avea şi al doilea mandat. Când l-am întâlnit pe domnul doctor Bacalbaşa, în campanie, i-am spus: Dacă ajungeţi la putere, vă rog să luaţi pe jumătate din cât au furat foştii, dar să lăsaţi cealaltă jumătate să ne folosim noi, cetăţenii, de ea”.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 2 months later...

Siguranţa copiilor, marea problemă din Micro 16

* Din cauza traficului foarte intens din zona Complex Siret, învăţăceii sunt în pericol atunci când vin şi când ies de la cursuri, spun oamenii din zonă

Una dintre cele mai mari nemulţumiri ale oamenilor care locuiesc în Micro 16, în zona Complex Siret, este legată de traficul din ce în ce mai aglomerat şi de problemele adiacente pe care le creează aglomeraţia de maşini. Deşi sunt conştienţi că problema este una relativ temporară, întrucât traficul este deviat de pe o serie de artere adiacente (strada Gh. Asachi este în reabilitare), cetăţenii din zonă propun soluţii, însă cele mai multe sunt legate de siguranţa pietonilor. În special a elevilor care învaţă în zonă.

Cartier aglomerat

"E un cartier foarte aglomerat, în special în orele de vârf şi mai ales acum, că s-au închis nişte străzi şi toţi trec pe aici. Apoi, pentru că nu există locuri de parcare, şoferii îşi lasă maşinile pe trotuar şi ne obligă pe noi, pietonii, să ieşim pe stradă", spune cu mult năduf Gheorghe Boghici, 68 de ani. De altfel, toţi cei care au venit joi la întâlnirea cu "Viaţa liberă" din cartier au ridicat această problemă. "Copiii merg la şcoală şi sunt nevoiţi să se strecoare printre maşini. Doamne fereşte să nu se întâmple vreun accident! Trotuarele, vedeţi cum arată, sunt pur şi simplu pline de gropi, nu ai pe unde să mergi. Unii cu maşinile mai şi parchează pe trotuar, iar copiii merg pe stradă. Nici nu vreau să mă gândesc ce tragedii s-ar putea întâmpla", completează Nelu Filote, 60 de ani. Acesta mai spune că autorităţile locale cunosc aceste probleme şi că cetăţenii din zonă aşteaptă măsuri cât mai curând. "Primarul Marius Stan a locuit aici, cunoaşte bine problemele din zonă. Eu sunt convins că o să le rezolve, că deja am văzut cum se lucrează prin oraş. Ştiu că sunt şi alte priorităţi, dar poate ajunge şi la noi aici să rezolve problemele", mai spune Nelu Filote.

Gropi şi capace de canalizare lipsă

Tot Nelu Filote a ridicat şi problema capacelor de canalizare. Cel puţin trei capace lipseau în jurul Complexului Siret joi, la vizita noastră. "Dispar capacele, e ceva de groază. Nu ştiu, chiar nu se poate face ceva împotriva acestor hoţi? Bun, dacă nu îi prinde, nu se poate totuşi ca cei de la centrele de fier vechi să fie aspru controlaţi şi să fie amendaţi? Eu îmi plătesc impozitele, sunt la zi cu toate dările şi nu cred că cer prea mult: să nu mai fie găuri de canal neacoperite. Vă spun că se pot întâmpla numai nenorociri", punctează Nelu Filote.

Soluţia lui Vasile Necula

La rândul lor, Costică Corozel şi Ilie Mitrache au fost foarte tranşanţi cu privire la asfaltul de pe străzi şi de pe trotuare. "Jale, e jale mare. Numai găuri, gropi, zici că suntem la ţară", au spus cei doi. Un alt locatar din zonă, Vasile Necula, a propus chiar o soluţie pentru siguranţa copiilor care merg la şcoală. "Dacă nu se poate rezolva problema cu traficul, cer ca Poliţia Locală să stea aici cu câte un echipaj atunci când intră şi când ies copiii de la ore. Nu durează mai mult de o jumătate de oră, dar trebuie făcută ordine. Să oprească poliţiştii maşinile, să traverseze copiii, un fel de dirijare a circulaţiei. Că stau minute în şir elevii până traversează spre şcoală şi apoi spre casă. Iar unii mai îndrăzneţi trec printre maşini şi să nu se întâmple, Doamne fereşte!, vreun accident", a comentat Vasile Necula.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

În cartierul Micro 16, câinii comunitari au ajuns să facă legea

În cartierul Micro 16 găseşti şi necuvântătoare cât cuprinde. Câinii vagabonzi sunt prezenţi la orice pas, fac parte din comunitate şi parcă se înmulţesc pe zi ce trece. Fiecare bloc are câţiva paznici patrupezi care îşi apără cu străşnicie teritoriul şi, uneori, pe locuitorii imobilelor. În acest cartier, practic ei fac legea, iar dacă nu ştii cum să te porţi cu ei te agaţă imediat, fără să stea pe gânduri. Oamenii deja s-au obişnuit cu ei, dar asta nu însemna că îi şi acceptă.

Oamenii agresaţi de maidanezi

În faţa magazinelor, pe stradă, în grădini, oriunde te uiţi vezi câini comunitari. Pe lângă faptul că din urma lor rămâne mizerie, problema cea mare e că sunt violenţi. Tot mai multe persoane se plâng de agresivitatea maidanezilor, care deja au băgat spaimă în locuitorii acestui microraion. Oamenii îi ocolesc de fiecare dată, de teamă să nu fie muşcaţi. Costică Corozel, un pensionar, chiar a fost victima patrupedelor nervoase. "M-au muşcat de picior în două locuri. A trebuit să mă duc la doctor, că mi s-a umflat piciorul. Cineva trebuie să-i adune, că ne fac rău". Noua conducere trebuie să ia atitudine în faţa acestei probleme deja persistente care face ravagii în rândul oamenilor.

Cartierul necuvântătoarelor

Câini comunitari sunt destui, deja nu le poţi face faţă, dar în armonie cu ei trăiesc şi pisicile. Acest cartier e casa necuvântătoarelor, al căror număr creşte pe zi ce trece. Fiecare parte din suburbie e ocupată de câte un animal care îşi face culcuş. Pisică sau câine, acestea îşi fac veacul de ani de zile pe străduţele şi cotloanele ştiute numai de ele. Dai de aceste animale la orice pas. La pâine, la piaţă, la plimbare, în locurile pentru copii, aproape că nu mai scapi de ele. Partea proastă e că fac mizerie, gălăgie, se tot înmulţesc şi câinii, în special, sunt agresivi.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Subsolul lăsat în paragină, o posibilă parcare subterană

Majoritatea problemelor din oraşul Galaţi se găsesc în inima cartierelor, iar cei mai afectaţi sunt cetăţenii care se confruntă zilnic cu ele. De la trotuare rupte, gunoaie, necuvântătoare, parcări lipsă, până la locuri lăsate în paragină, uitate şi considerate nefolositoare, aceste aspecte sunt evidente şi în cartierul Micro 16, în care se vede că nu a mai trecut nici zare de autoritate să reglementeze câte ceva.

Să mai iasă aleşii noştri din birouri

În periplul nostru am dat de câteva locuri abandonate, uitate, mizerabile, care ar putea fi folosite în folosul comunităţii. Subsolurile construite pe vremea lui Ceauşescu la fostul Siret, actualul Profi Market şi la restaurantul Continental sunt date uitării, ignorate total. Nimeni nu s-a gândit că aceste subsoluri, cel puţin cel de la supermarket ar putea avea o întrebuinţare benefică pentru locuitorii acestei suburbii înghesuite şi aglomerate. Idei sunt multe, numai că trebuie puse în aplicare.

Una din ele ar fi transformarea acestui subsol într-o parcare subterană, un vis care poate deveni realitate dacă autorităţile ar acorda mai multă importanţa unui asemenea proiect. Astfel, trotuarele sufocate de maşini s-ar elibera şi pietonii ar putea circula din nou pe alei. În plus, traficul ar fi mult mai aerisit şi pericolul unor accidente sau scandaluri între şoferi s-ar reduce. Cum strada Brânduşei, cea care duce spre Şcoala gimnazială numărul 10, este foarte circulată şi faptul că este pe două sensuri, lucru deloc acceptat de şoferi, transformarea într-o parcare subterană a acestui subsol de la Profi Market, pe jumătate ruinat, ar fi binevenită pentru şoferii acestei zone. Astfel nu ar mai fi nevoie de înfiinţarea unui sens unic care e posibil să stârnească alte vociferări din partea oamenilor. E păcat ca un loc atât de mare să nu fie exploatat la maxim pentru binele comunităţii cartierului Micro 16. "Aceste subsoluri ar trebui folosite pentru noi, cei din zonă, nu lăsate în paragină. Aşa stau de ani buni şi nimeni nu a venit nici măcar cu o idee. Aleşii noştri ar trebui să mai iasă din birouri şi să vină să vadă care ne sunt nevoile şi ce se poate face", ne-a spus un pensionar.

Lipsa de civilizaţie naşte monştri

Mai grav e că unele persoane au uitat unde e ghena de gunoi şi îşi aruncă sacii menajeri în subsoluri, acestea arătând ca nişte adevărate containere, unde mizeria zace de luni bune, ele fiind adevărate focare de infecţie. Şi în acest cartier, ca oriunde, lipsa de civilizaţie naşte monştri.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Locuitorii din Micro 16 vor parcări subterane

Sub platoşa groasă de zăpadă care îl acoperea săptămâna trecută, Micro 16 pare nu numai un cartier liniştit, ci şi unul lipsit de orice alte probleme care nu au legătură cu troienele. Nu tu garaje, nu tu maşini parcate pe trotuare, nu tu gropi în asfalt - toate sunt frumos "mascate" de un strat gros de nea.
Oamenii din cartier ştiu însă cel mai bine ce metehne vechi trebuie îndreptate în bucăţica lor de oraş. Iar pe principiul "omul gospodar îşi face iarna car, iar vara sanie", vor o rezolvare rapidă a problemei lipsei parcărilor.
Cartierul, construit în anii '60 -'70, nu mai face de mult faţă numărului mare de maşini. În plus, garajele sufocă, la rândul lor, puţinul spaţiu rămas liber printre blocuri. Locuitorii propun însă municipalităţii şi o soluţie.

"Subsolul în paragină ar trebui amenajat"

Tocmai de aceea, locuitorii din zonă ar vrea ca municipalitatea să amenajeze o parcare în subsolul Complexului Continental, în spaţiul de 700-800 de metri pătraţi care e în paragină de ani buni. "Într-adevăr, în scuarul faţa Complexului este cât de cât spaţiu de parcare, dar nu strică nişte locuri în plus", crede Stelian Ceambură (71 de ani). "Stăm cu maşinile pe spaţiul verde, fiecare pe unde putem, iar acolo, în fostul depozit de marfă de la subsolul Continentalului, e o mizerie de nedescris", ne spune Ion Sandu, indicându-ne locul de intrare în subsolul complexului.
Altcineva propune ca o întrebuinţare asemănătoare să fie găsită şi subsolului Complexului Siret, alt spaţiu lăsat tot de izbelişte. "În parcarea amenajată, maşinile ar fi păzite, contra unei sume de bani, aşa că ar fi în avantaj nu numai proprietarii de autovehicule, care nu ar mai avea grija maşinii, mai ales pe timp de noapte, ci şi municipalitatea care, în timp, şi-ar scoate investiţia", încearcă să ne convingă un alt gălăţean de necesitatea şi de utilitatea unei astfel de lucrări.
Dar poate că investiţia într-o parcare subterană nu şi-ar dovedi cu adevărata utilitatea decât în condiţiile în care, mai întâi, consilierii locali şi-ar da acordul ca toate garajele fără autorizaţie sau alte construcţii improvizate din cartier să fie dărmate!

O piaţă ieftină ar face toţi banii

Chiar dacă, nu cu mult timp în urmă, în Complexul Continental s-a deschis un punct al supermarketului Billa, gălăţenii tot duc dorul unei pieţe agroalimentare, una ieftină şi la îndemână. Ei spun că vânzătorii din piaţa aflată în Complex Siret (piaţa cea mai apropaită) nu sunt decât nişte bişniţari şi că au cele mai mari preţuri din toate pieţele gălăţene, de aceea nu prea trec pe acolo. Lor nu le rămâne decât să facă un drum până la Piaţa Ruşilor, din Micro 17, dar şi de acolo trebuie să se întoarcă cu sacoşele în braţe, căci nu există mijloc de transport de legătură.
"Ideal ar fi să se facă o piaţă chiar aici, în faţă la Billa, pe scuar", e de părere Ion Jiglău, adăugând: "În piaţa de la Complex Siret nu vin producătorii, au pus alţii stăpânire pe tarabe. Preţurile sunt foarte mari acolo."
 "Scuuumpă piaţa!", exclamă şi domnul Aftenie, referitor la piaţa de la Siret. "E cea mai scumpă, vin tot felul de bişniţari intermediari. Ar fi bună o piaţă, dacă ar veni direct producători", întăreşte acesta.
La rândul său, Virgil Neagu crede că o piaţă s-ar putea face şi "ceva mai încolo, în faţă la berăria Intim, unde e un spaţiu viran."

Degeaba fac sport dacă nu sunt civilizaţi

În ciuda faptului că, în general, este un cartier liniştit, doamna Rodica Hohotă se plânge că stă într-o zonă extrem de gălăgioasă,. Mai exact la blocul F6, din apropierea Şcolii 11. "Pe strada asta vin şi parchează mereu taximetriştii, chiar pe trotuare. Asta este însă nimica toată pe lângă gălăgia pe care o fac de dimineaţa până noaptea târziu, cu claxoanele, cu motoarele. Nu mai spun că pe aici trec şi maxi-taxiurile, aşa că nu te poţi odihni cum trebuie!", exclamă doamna, evident deranjată.
La fel de deranjat că nimănui nu-i pasă că perturbă liniştea publică se declară Ion Jiglău. Dumnealui îi arată cu degetul pe cei care se cred oameni civilizaţi doar pentru că fac sport, când, de fapt, deranjează jumătate de cartier cu gălăgia pe care o fac, toată vara, când joacă fotbal la Şcoala 11. În curtea instituţiei de învăţământ este amenajat, de mai mulţi ani, un teren de sport artificial, acoperit cu balon. "Noaptea, mai ales vara, aici se joacă fotbal până târziu, iar noi auzim numai înjurături şi claxoane, până pe la 2,00 noaptea", spune cetăţeanul.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.