Catedrala episcopală din Galaţi

[dcp100168]

Catedrala episcopală din Galaţi

Piatra de temelie a Catedralei episcopale din Galaţi a fost aşezată la 27 aprilie 1906, de către prinţul Ferdinand şi regina Maria, alături de episcopul Dunării de Jos de atunci, Pimen Georgescu, viitorul mitropolit al Moldovei, construcţia durând până în anul 1917 şi fiind realizată după planurile arhitecţilor Petre Antonescu şi Ştefan Burcuş. Construcţia se detaşează în planul arhitectural gălăţean, fiind concepută în stil muntenesc, cu o singură cupolă fără abside laterale. În anul 2006, a fost sărbătorit centenarul Catedralei episcopale din Galaţi, prilej cu care au sosit în oraşul de la malul Dunării moaştele Sfântului Nectarie de la Eghina.

http://www.ziarullumina.ro/articole;915 ... zilei.html

[dcp100168]

Catedrala Episcopală "Sf. Nicolae"

Ideea construirii unei Catedrale Episcopale s-a născut după Războiul de Independenţă din 1877-1878, atunci când scaunul episcopal s-a mutat la Galaţi de la Ismail. Prin noul lăcaş de cult se dorea cinstirea memoriei ostaşilor români care au cucerit independenţa ţării pe câmpul de luptă.

În 1904, guvernul a fost de acord să dea fondurile necesare, iar la 2 aprilie s-a ales locul de pe strada Domnească, iar în luna iulie a anului 1905, au început lucrările la fundaţie.

În primăvara anului 1906, soclul era ridicat, ceea ce a făcut posibilă punerea temeliei Catedralei Episcopale. Atunci au fost la eveniment prinţul moştenitor Ferdinand şi principesa Maria, primul-ministru Gh. Gr. Cantacuzino şi ministrul cultelor, Mihail Vlădescu.

Construcţia a început când pe scaunul episcopal al „Dunării de Jos” se afla Pimen Georgescu, şi s-a desfăşurat pe durata a mai multor ani. În anul 1917, în plin război mondial, a fost sfinţită de episcopul Nifon Nicolescu cu hramul „Sf. Mare Ierarh Nicolae”. Catedrala a fost grav afectată de cutremurul din 1940, când turla de pe naos s-a prăbuşit şi s-au produs avarii serioase la pereţi şi la arcele de susţinere a suprastructurii. Lucrările de restaurare au putut fi realizate abia între anii 1950-1957 când a fost şi repictată în tehnica frescă, în stil bizantin, de către cunoscutul artist plastic Gheorghe Popescu.

Tasările survenite după 1975 şi cutremurul din 1977 si-au pus amprenta asupra clădirii, provocând mari pagube. S-au reparat fisurile, s-au refăcut tencuielile din exterior şi s-a înlocuit învelitoarea cu tablă de cupru.

Datorită faptului că procesul de tasare a reapărut, clădirea a intrat într-un vast proces de consolidare generală, având la bază proiectul ing. Emilian Ţiţaru.

În 1995 a fost montat un nou paviment de marmură şi s-a construit un baldachin pentru moaştele unor ierarhi, mucenici şi cuvioşi. A fost resfinţită la 30 noiembrie 1995 de către Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

În 1948, a fost înmormântat lângă biserica Mavramol episcopul Cosma Petrovici şi cu  ocazia parastasului de 40 de zile de la trecerea în nefiinţă a acestuia, au fost strămutate în catedrală osemintele lui. Şi osemintele lui Chesarie Păunescu, decedat la 30 octombrie 1975, au fost aduse în curtea catedralei, în partea de răsărit. În anul 1994, în Catedrala Episcopală a fost înmormântat arhiepiscopul Antim Nica, chemat la Domnul la data de 1 mai.

La 12 octombrie 2000 s-a săvârşit sfinţirea altarului Catedralei de către Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului şi Preafericirea Sa Teoctist, Patriarhul României. Începând cu 17 aprilie 2001, în catedrală se află şi o părticică din moaştele Sfântului Apostol Andrei, dăruită de o mare personalitate a bisericii romano-catolice de la Viena. Această părticică se adaugă celei din Sfânta cruce a răstignirii Sfântului Apostol Andrei, primită în 1996 de la Mitropolitul Nicodim de la Patra.

Prin proporţiile sale, edificiul impune importanţa funcţiunii sale şi oferă un loc propice reculegerii şi ţinutei duhovniceşti. Catedrala este un monument important de artă religioasă şi arhitectură şi un edificiu impunător în peisajul urbanistic gălăţean, fiind un exemplu de armonie şi echilibru arhitectonic.

presagalati.ro

[dcp100168]

Catedrala Episcopală din Galaţi

Piatra de temelie a Catedralei Episcopale din Galaţi a fost aşezată la 27 aprilie 1906, de către perechea princiară Ferdinand şi Maria, alături de episcopul Dunării de Jos de atunci, Pimen Georgescu, viitorul mitropolit al Moldovei, construcţia durând până în anul 1917 şi fiind realizată după planurile arhitecţilor Petre Antonescu şi Ştefan Burcuş.

Catedrala este construită în stil neobizantin cu influențe ale arhitecturii de cult moldovenești. Biserica are o lungime exterioara de 37 metri și o înălțime de 42,5 metri.

Compartimentarea este următoarea: pridvor deschis pe coloane, pronaos, naos, altar. Absidele laterale sunt înglobate în grosimea zidurilor.

La exterior temelia vizibila este din blocuri de piatră cioplită.

Pridvorul deschis se sprijină pe coloane duble și arcuri trilobate.

Biserica este încinsă de un brâu casetat la 1/3 din înălțimea zidurilor și de un brâu în torsada deasupra ferestrelor. Firide mici se înșiruie sub cornișa puternic profilată. Biserica are o turlă mare pe naos și două mai mici pe pronaos.

În interior este pardosită cu dale din marmură de Carara albe și roșii și pictată în frescă.

Catapeteasma este din cărămidă și brâie din marmură de Carrara. Amvonul este din aceeași marmură iar policandrele din bronz masiv.

În anul 2006, Catedrala cu hramul "Sf. Ierarh Nicolae și Sf. Apostol Andrei" a fost resfințită. La aceasta sărbătoare au participat 16 membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolitul Efrem de Ydra, Spetses și Eghina - Grecia, precum și foarte mulți preoți și credincioși.

Resfințirea acestui locaș s-a făcut la împlinirea a 100 de ani de la punerea pietrei de temelie și la 10 ani de la aducerea pentru prima oară, în România, a moaștelor Sf. Apostol Andrei, ocrotitorul României, protector al municipiului Galați. Cu această ocazie au fost aduse la Galați și o parte din moaștele Sf. Ierarh Nectarie de Eghina. O părticică din moaștele Sf. Ierarh Nectarie au fost donate Catedralei Episcopale din Galați și ele au rămas alături de alte sfinte moaște spre venerarea de către credincioși.

Catedrala a fost resfințită în urma unor ample lucrări de restaurare și de consolidare, care s-au desfășurat timp de 17 ani. Lucrările de reamenajare începute în anul 1989 au fost duse la bun sfârșit prin consolidarea infrastructurii și a suprastructurii ei, curățarea picturii interioare, amenajările exterioare și construirea unei noi clădiri în curtea centrului eparhial, cultural-pastoral și misionar al Dunării de Jos, cu hramul Sfântului Ioan Casian.

De altfel, lucrările de restaurare au marcat istoria catedralei, din cauza faptului că nu a existat o corelare corespunzătoare între natura terenului și soluțiile constructive, potrivit site-ului oficial al Direcției Județeane pentru Cultură Galați.

Acest fapt a determinat degradări care s-au remediat între 1935-1936, biserica resfințindu-se la 20 decembrie 1936. Cutremurul din anul 1940 a prăbușit turla cea mare. Abia în 1950 au început lucrările de restaurare, în urma cărora biserica a fost resfințită la 7 iulie 1957.

Cutremurul din 1977, dar mai ales ridicarea pânzei freatice în zonă au determinat degradări care au impus noi lucrări de consolidare.

Pentru consolidarea bisericii s-a realizat o rețea de centuri și stâlpi din beton armat, asociată cu consolidarea locală la arcele timpan naos, absidă și bolta altarului precum și la arcele, bolțile și cupolele ce compun pridvorul. Local, s-a impus înlocuirea a doua coloane din beton armat. În zonele unde betonul armat conlucrează cu zidăria s-a folosit mortar beton în stare fluidă, soluție concepută de prof. univ. ing. Alex. Cișmigiu.

În paralel cu lucrările de consolidare s-a executat și restaurarea picturii de către un colectiv condus de prof. Condurache de la Academia de Arte din Iași.

* * *

Catedrala Episcopală din Galați a adăpostit două zile racla cu capul Sfântului Apostol Andrei, care a fost adusă în România de la Catedrala mitropolitană din Patras (Grecia), în 12 octombrie 1996. Sfintele moaște au fost purtate în procesiune spre Catedrala din Iași, unde au rămas câteva zile, cu prilejul sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva. Din seara zilei de 16 octombrie până pe 17 octombrie 1996, după amiază, moaștele Sf. Andrei au fost la Catedrala din Galați a Arhiepiscopiei Dunării de jos, pe atunci Episcopia Dunării de Jos. În data de 19 octombrie 1996, sfintele moaște însoțite de delegația din Grecia s-au întors în Patras.

AGERPRES