Burse guvernamentale pentru elevii de la sate

[dcp100168]

Copii, pregăţi-vă pentru selecţia burselor "Guvernului României"!

Douăzeci şi cinci de absolvenţi ai clasei a IV-a din mediul rural, provenind din familii modeste, capabili de performanţă, vor beneficia de bani de la Guvern pentru studii. Astfel, ieri reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean Galaţi au anunţat că selecţia elevilor care vor putea fi susţinuţi de stat, prin bursa "Guvernul României", se va face la Galaţi în perioada 15-25 iunie. "În perioada 15-16 iunie, se depun dosarele de înscriere la unitatea de învăţământ unde a fost înscris elevul în clasa a IV-a. Pe data de 17 iunie, directorii acestor unităţi şcolare depun dosarele la ISJ Galaţi, în următoarele două zile verificându-se îndeplinirea criteriilor de către candidaţi. În perioada 22-24 iunie are loc evaluarea aptitudinilor copiilor şi selecţia celor 25 de elevi, urmată, pe 25 iunie, de afişarea rezultatelor. Potrivit metodologiei de selecţie, copiii capabili de performanţe vor fi supuşi unei duble testări, psihologică şi de cunoştinţe" a spus Nicoleta Crânganu, purtătorul de cuvânt al ISJ Galaţi. Aceasta ne-a spus că micuţii vor fi selectaţi în baza unor criterii foarte bine stabilite, respectiv domiciliul în mediul rural, venituri familiale sub o treime din salariul minim brut pe ţară şi acordul părinţilor. Cei douăzeci şi cinci de absolvenţi ai clasei a IV-a din mediul rural care vor primi bursa şcolară "Guvernul României", destinată acoperirii cheltuielilor de cazare, masă şi şcolarizare, vor face orele la Şcoala Nr. 2 Galaţi, urmând să locuiască în internatul Colegiului Naţional "C.Negri".

http://www.monitoruldegalati.ro/index.p ... &articol=7

[dcp100168]

Un singur elev gălăţean candidat la bursa Guvernului

Doar un singur elev (din Iveşti) îşi depusese, ieri, 17 iunie, dosarul pentru a obţine bursa Guvernului destinată elevilor capabili de performanţă. Informaţia am aflat-o în jurul orei 14.00, când mai erau două ceasuri până la finalizarea înscrierii. În cursul după-amiezii, însă, conducerea ISJ a decis să prelungească perioada de depunere a dosarelor până luni 22 iunie, inclusiv. „Sunt multe condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un elev. Să aibă şi un anumit plafon la veniturile familiale, să fie şi bun la învăţătură, să fie şi părinţii dispuşi să-l trimită să facă gimnaziul departe de casa lor”, susţine inspectoarea general-adjunctă Laura Marin.

Pe de altă parte, nici anul trecut, în judeţul nostru, acest program nu a avut prea mare succes. S-au înscris doar doi elevi, din care a rămas doar unul, după un semestru.

http://www.viata-libera.ro/articol-Un_s ... lui_2.html

[dcp100168]

Niciun candidat din Galaţi pentru bursa guvernului

Nici măcar elevul din Iveşti, singurul care se înscrisese în judeţul Galaţi pentru a beneficia de bursă din partea Guvernului României, nu a obţinut punctaj de promovare. Ca urmare, programul a rămas deocamdată fără muşterii.

Conducerea ISJ a decis să organizeze încă o etapă de selecţie: „Am cerut directorilor de şcoli din mediul rural să-mi trimită liste cu toţi elevii care îndeplinesc criteriile financiare. Apoi voi face o selecţie în funcţie de calificativele obţinute la şcoală, după care îi vom chema la testare. Vom discuta apoi cu familiile celor care au trecut testarea şi îi vom convinge pe părinţi să-i lase să studieze la Galaţi, mai ales că vor beneficia de condiţii foarte bune şi de o clasă specială pentru ei la Şcoala Nr. 2”, ne-a declarat inspectoarea general-adjunctă Laura Marin.

Aceasta a mai precizat că testarea va avea loc pe la sfârşitul lunii august.

http://www.viata-libera.ro/articol-Nici ... lui_2.html

[dcp100168]

O nouă selecţie pentru bursierii Guvernului

După ce niciun elev din mediul rural nu a putut fi iniţial beneficiar al bursei acordate de Guvern, Inspectoratul Şcolar Judeţean Galaţi a iniţiat o nouă rundă de selecţie. „Am găsit 26 de elevi care îndeplinesc condiţiile. Directorii din mediul rural au discutat cu părinţii să-i lase să facă gimnaziul la Galaţi. Vom vedea în cursul zilei de miercuri câţi s-au şi înscris, pentru că este ultima zi în care sunt aşteptate dosarele la ISJ”, spune inspectoarea general-adjunctă Laura Marin. Joi, 20 august, candidaţii vor susţine testele de aptitudini, iar pe data de 24 se vor fişa rezultatele.

http://www.viata-libera.ro/articol-O_no ... lui_2.html

[dcp100168]

O clasă de performanţă la Galaţi

Şaisprezece elevi capabili de performanţă au fost selecţionaţi pentru a urma şcoala la Galaţi, în cadrul unei clase speciale de performanţă, prin bursa şcolară „Guvernul României”, transmite corespondentul Informaţia.ro (AMOS News). Cei şaisprezece copii din mediul rural, care au absolvit clasa a IV-a, având calificativul „Foarte bine” şi au situaţie materială precară, provin din localităţi precum Cavadineşti, Piscu, Brăneşti/Vlădeşti, Oancea, Vlădeşti, Costache Negri, Griviţa, Folteşti, Pechea şi Buceşti/Iveşti. „Selecţia s-a făcut joi, 20 august, elevii fiind supuşi unor teste psihologice şi de personalitate, de perspicacitate, inteligenţă şi cunoştinţe din materia studiată la română, matematică şi ştiinţe”, a declarat purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean Galaţi, Nicoleta Crânganu. Clasa se înfiinţează la Şcoala Gimnazială Nr. 2, elevii fiind cazaţi la Colegiul „Costache Negri”.

[dcp100168]

Clasa de excelenţă din Galaţi

*16 elevi din satele gălăţene învaţă, de luni, în municipiul Galaţi * Ei vor sta la căminul Colegiului «C. Negri» şi vor studia la Şcoala nr. 2

Pentru 12 fete şi patru băieţi din satele gălăţene, prima zi de şcoală în clasa a V-a a înseamnat cea mai mare schimbare din viaţa lor de şcolar. Ei s-au mutat la o unitate de învăţământ de la oraş, aproape de liceele unde visează să ajungă, dar mai ales, departe de familia protectoare. Cele patru careuri de aşi – în total 16 elevi - alcătuiesc prima clasă de excelenţă, formată la Şcoala Nr. 2 din Ţiglina I.

«Vin din Oancea, am 10 ani şi îmi place matematica», aşa şi-au început copiii discuţia cu tânăra lor dirigintă, întrecându-se în a da cele mai elaborate răspunsuri. Profesoară de franceză şi de engleză, Dana Curelaru şi-a condus echipa de «excelenţi» în noua lume, pe care micuţii au şi luat-o în stăpânire. Laboratorul de geografie, viitoarea lor sală de clasă, cu hărţi colorate, globuri pământeşti imense, tablă magnetică şi cu o mulţime de miniexpoziţii, trebuie să li se fi părut ceva magnific. Nici diriginta nu a vrut să îi sperie, aşa că, în ciuda manualelor de pe bănci, le-a promis «multe jocuri şi concursuri». Totuşi, cei 16 sunt căliţi bine, pentru că au trecut cu brio de testele care le-au dat dreptul să intre la clasa de excelenţă.

Unii mai timizi, alţii mai îndrăzneţi, fiecare dintre aceşti copii are povestea lui, adusă dintr-un sătuc îndepărtat, şi încredinţată, cel puţin pentru început, unor străini. Pe toţi îi uneşte dorinţa de a învăţa, de a evolua şi, mai mult decât atât, de a excela. Ca urmare, nu e timp de lamentări. «Am plecat de acasă de dimineaţă, la ora 6,00, cu mama. Mi se pare că o să fie cam greu, dar trebuie să merg mai departe», îşi învinge teama, măcar declarativ, Maria Mihaela, o elevă care vine de la Piscu.

Nici părinţii nu erau mai puţin temători, iar diriginta abia prididea cu răspunsurile: unde o să mănânce (la cantina Colegiului Pedagogic), ce program vor avea (copiii vor învăţa după-amiaza), cine îi aduce de la căminul colegiului la şcoala de peste drum (îi va însoţi diriginta), dacă au activităţi sâmbăta şi duminica (vor avea liber la sfârşit de săptămână). Situaţie de înţeles, pentru că e vorba de prima echipă de excelenţi formată în Galaţi. Programul, finanţat total de la minister, a atras, anul trecut, doar un elev, aflat acum în clasa a VI-a, la Colegiul Naţional «Alecsandri».

Singurul tătic prezent la şedinţa din prima zi, domnul Cornea din Vlădeşti, îşi pune toată nădejdea în oamenii de la catedră: «E o şansă pentru fata mea. O să simtă o mare diferenţă la profesori, căci aici sunt mai bine pregătiţi şi cred că vin mai cu tragere de inimă la clasă. În plus, aici are şi condiţii mai bune». Deşi contextul e altul, gândurile tăticului nu sunt cu mult diferite faţă de cele ale majorităţii părinţilor, la fiecare început de an: alături de ei, şcoala, oricât de greu i-ar fi, are cea mai mare responsabilitate asupra viitorului copiilor.

http://www.viata-libera.ro/articol-Clas ... ati_2.html

[dcp100168]

16 copii isteţi din judeţ vin să facă performanţă la oraş

După o selecţie care a avut loc în luna august, 16 copii din mai toate colţurile judeţului au ajuns la Galaţi pentru a forma o clasă specială de performanţă. Copiii sunt toţi cu situaţii precare acasă, statul român urmând să le asigure costurile necesare traiului şi educaţiei la oraş. Cei 16 magnifici care vor învăţa la Şcoala 2 din Galaţi au început deja orele. Toţi au vise frumoase, unele chiar commune şi spun că au plecat de la şcolile din sat pentru că nu aveau profesori buni sau nu aveau baza materială necesară pentru a studia. Chiar dacă mulţi dintre ei nu sunt pentru prima dată la Galaţi, aproape toţi spun că abia au descoperit viaţa de oraş. Au rămas impresionaţi de clădirile înalte din oraş şi au descoperit pentru prima dată aglomeraţia de la semafoare. Pentru ei, viaţa va fi cu totul alta de acum încolo. Mulţi plâng şi acum după mama sau după tata, dar sunt şi care spun că dacă vrei să ajungi cineva în viaţă trebuie să te sacrifici. Cei 16 “magnifici” sunt: Andreea Muşat, Bianca Lavinia Stoica, Elena Secan, Liliana Culache, Adrian Munteanu, Ionuţ Adrian Stroiu, Amira Andreea Geană, Andreea Daniela Gulerez, Iustina Iulia Sârbu, Ionela Pentronela Anghel, Alexandru Robert Macarie, Marius Budescu, Ana Maria Căpătan, Mihaela Maria Andrei, Alina Bezman şi Aurica Cornea.

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... -oras.html

[dcp100168]

Andreea Daniela Gulerez visează să ajungă director de bancă

Andreea este prima care-şi va spune povestea în “Adevărul de Seară”. Proapăta elevă a clasei de “magnifici” de la Şcoala 2 din Galaţi se poate mândri că este printre cei mai mari din clasă. A împlinit deja 11 ani şi jumătate şi o parte din vis i s-a îndeplinit: a ajuns la şcoală la oraş. Este din comuna gălăţeană Griviţa şi a terminat şcoala primară la ea în sat. “Am fost încântată de ideea de a veni la oraş. Toţi cei din jurul meu, inclusiv învăţătorii de la şcoală mi-au spus că este mult mai bine la oraş. Aş putea obţine rezultate mult mai bune”, spune fetiţa. A plecat cu ochii în lacrimi de acasă, dar spune că o parte din plâns era de bucurie, că poate să-şi îndeplinească visul. A doua parte din visul ei este cu bătaie mai lungă. “Vreau să ajung director de bancă. Îmi plac ştiinţele exacte, dar îmi place şi geografia, franceza şi limba română”, spune Andreea.

Dacă o întrebi pe Andreea ce nu-i place îţi răspunde prompt: nu-mi place să citesc. Surprinzător, am putea spune dacă ne uităm la visul fetei, dar Andreea ne lămureşte repede. “Chiar dacă nu-mi place, o fac, pentru că trebuie”, spunea ea râzând. Nu-i place să stea singură, fără prieteni.

Când vine vorba despre plăceri, fetiţa se gândeşte cu jind la la o porţie mare de pui prăjit cu cartofi prăjiţi. Deocamdată nu a mâncat asemenea bunătăţi la cantina Colegiului Pedagogic, acolo unde este cazată, dar speră că va veni şi ziua când una dintre plăcerile ei culinare va fi pe masă. Dacă nu, va aştepta cu mare drag ziua în care va ajunge acasă pentru a-şi vedea părinţii şi frăţiorul de trei ani.

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... banca.html

[dcp100168]

Robert Macarie, băieţelul din Oancea care vrea să ajungă pilot

A fost selectat printre cei mai inteligenţi copii din judeţ ale căror familii au venituri modeste şi i s-a oferit şansa un viitor pe care părinţii săi nu i l-ar putea oferi. Robert Macarie este al doilea elev al clasei speciale alcătuite, la Şcoala numărul 2, din copii cu un intelect peste medie, pe care vi-l prezentăm. Are 11 ani şi vine din comuna Oancea. A primit calificative maxime în primii patru ani de şcoală, pe care i-a absolvit în comuna sa natală şi a are mai multe diplome de la concursuri şi olimpiade. A aflat despre “clasa minune” de la învăţătoarea lui. “Mi-a spus că dacă dau un test şi-l trec, pot ajunge la oraş. Ideea m-a încântat, aşa că am reuşit şi, iată-mă la Galaţi”, povesteşte Robert. Evident că, pe lângă acel test, tânărul trebuia să îndeplinească şi alte condiţii, precum aceea privind venituri pe membru de familie mai mici sau egale cu 300 de lei. L-am întrebat pe Robert de ce a ales să vină la oraş. “Fiindcă aici profesorii sunt mult mai buni. La noi, nu prea înţelegeam multe lucruri din ceea ce ne predau profesorii”, spune proaspătul elev de la oraş.

Visul lui este să devină pilot

A venit la Galaţi cu gândul de a deveni pilot de avion. “N-am zburat niciodată, dar abia aştept să o fac”, spune Robert Macarie. Pentru că încă nu a descoperit zborul, Robert îşi concentrează atenţia pe o pasiune apropiată: confecţionează planoare din hârtie. Îi place la nebunie să le vadă zburând. Când nu construieşte planoare, joacă baschet cu prietenii în curtea şcolii. Speră să-şi găsească parteneri de joacă şi la oraş. Nu-i place deloc să stea închis în casă. Cât privesşte despărţirea de cei dragi, Robert spune că este plecat doar de o săptămână de acasă şi deja îi este dor de familie. “Îmi este puţin greu, dar dacă vreau să ajung cineva, trebuie să rezist”, mai spune băiatul.

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... pilot.html

[dcp100168]

Ionela Anghel merită să devină profesoară

Ionela este din comuna Cavadineşti. Iniţial nu i-a plăcut ideea de a veni să înveţe la oraş, dar până la urmă mama ei a convins-o că ar putea „face ceva în viaţă”. Asta după ce directorul şcolii din Cavadineşti a îndemnat-o să participe la selecţie. “Chiar dacă şcoala a început doar de câteva zile, vreau să vă spun că deja sunt uimită de modul în care ne tratează profesorii la clasă”. Fetiţa din Cavadineşti afirmă că a constatat deja o mare diferenţă faţă de profesorii de la ţară. “La noi în comună, profesorii veneau şi ne spuneau după care plecau zicând că au treabă”, spune cu inocenţă fetiţa. Printre materiile ei preferate, se numără limba română şi engleza, istoria şi geografia. “Vreau să devin profesoară. Dorinţa mea cea mai mare este să devin profesoară de română. Asta înseamnă că o să fiu nevoită să fac un liceu cu profil pedagogic”, spune Ionela.

Îi place foarte mult să citească, dar nu se axează numai pe cărţile cerute la şcoală. Nu priveşte la televizor decât foarte rar deoarece crede că este pierdere de timp. “Asta nu înseamnă că nu mă uit deloc la televizor. Mă uit la ştiri şi mai citesc şi ziare din când în când, dar nu exagerez. Prefer să citesc o carte”, mărturiseşte proaspăta componentă a clasei de magnifici de la Şcoala 2. Îi este dor nespus de părinţi, dar se consolează cu faptul că îi va vedea aproape săptămânal. “Abia aştept să ajung vinerea viitoare acasă. Mi-e dor şi de părinţi, şi îmi lipseşte foarte mult şi mâncarea de acasă. Asta evident până mă voi obişnui cu cea de la cantina Colegiului Costache Negri”, ne-a mai spus Ionela.

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... soara.html

[dcp100168]

De la Bucești, către avocatură

Se numește Liliana Culache și este cel de-al cincilea component al clasei de copii super-dotați de la Școala 2 din Galați. Vine din comuna Ivești, sat Bucești și are 10 ani și nouă luni. Liliana a aflat despre proiectul Ministerului Educației de la învățătoarea ei și a fost încurajată să vină la Galați chiar de directoarea școlii din Bucești. „Îmi place să învăţ. Am ales orașul pentru că mi s-a povestit că aici se învață mai mult decât la ţară”, spune copila, care atunci când a călcat pentru prima dată în oraș a rămas impresionată de clădirile înalte din Galați. Liliana vrea și ea să devină avocat şi nu poate fi „acuzată” că încearcă să-şi imite colegii. Pur şi simplu, simte că i se potriveşte. “Îmi place dreptatea și corectitudinea, dar asta nu înseamnă că nu-mi plac și alte lucruri. Îmi place și geografia, de exemplu”, spune Liliana care ne-a demonstrat pe loc că știe unde este pe hartă Australia. Adoră să facă sport. Este pasionată în special de handbal, sport pe care-l vede ca fiind o cale pe care ar putea să meargă în viaţă. „Mi-ar face plăcere să joc în echipa de handbal a școlii și, mai departe, să fac sport de performanță”, mai spune copila. Nu e mofturoasă deloc la mâncare. Îi plac cartofii prăjiți și ciorba de pasăre. Nu-i vine bine deloc, în schimb, să stea în casă. „O pisică stă mai mult în coadă decât stă Liliana în casă”, ne povestește o mătușă de-a fetei venită în vizită la Galați.

Mama fetei venise ieri la Galați să-și vadă copilul la noua școală. „Este bine să vină de mică la oraș pentru că oricum, aici va ajunge când o să fie mare. Așa se obișnuiește din timp cu greutățile de la oraș”, spune mama fetiței. S-au despărțit cu greu în acea zi, dar se vor revedea cu siguranță week-end-ul viitor. Chiar dacă drumul nu este deloc ieftin, 16 lei dus-întors cu maxi-taxi, fata este hotărâtă să le ceară părinților săptămânal bani pentru a merge acasă. „În acest fel dorul de părinți va fi ceva mai mic”, mai spune Liliana.

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... atura.html

[dcp100168]

Avocat sau actriţă, aceasta-i întrebarea?

Mihaela Andrei este cea de-a şasea componentă a clasei de copii cu inteligenţă peste medie, clasă înfiinţată la Şcoala 2 din Galaţi. Eleva are 11 ani şi spune că a fost îndrumată să se înscrie la examenul pentru selecţie de către directoarea şcolii din comuna natală Piscu. Părinţii au susţinut-o aşa că şi-a luat inima în dinţi şi a venit să înveţe la Galaţi. “Toţi mi-au spus că, la oraş, sunt mai multe posibilităţi pentru viitorul meu. Laboratoarele sunt mai dotate şi profesorii mai buni, explică mai bine la ore. Intră la clasă la fix. La ţară, se suna şi ei veneau după o jumătate de oră”, povesteşte Mihaela. Are două vise, dar rămâne de văzut care i se va îndeplini. “Vreau să devin actriţă sau avocat”, mărturiseşte fetiţa. Îi place foarte mult la oraş, dar consideră că, la ţară, se mănâncă mult mai bine. “O să-mi iau mai multă mâncare la pachet până când mă voi obişnui cu cea de la cantină. Este bună, n-am nimic de zis, dar nu se compară cu mâncărurile gătite de mama”, mărturiseşte Mihaela. Zâmbind a mai spus că îi este o poftă nebună de pui prăjit în ceaun, ca acasă.

Matematic, nu stă prea bine!

Îi place să fie liberă, pentru că este la vârsta la care toţi copii cer asta. “Bine, cu anumite limite. Părinţii o să-mi atragă atenţia când voi greşi”, mai spune copila care dă dovadă de o maturitate surprinzătoare. Mihaelei îi displace să fie obligată să facă anumite lucruri pe care nu le consideră justificate sau pe care pur şi simplu nu-i place să le facă. “De exemplu, exerciţiile de la matematică. Nu mă înebunesc după această materie, dar, de voie, de nevoie, trebuie s-o învăţ. Sper să-mi folosească vreodată la ceva deşi mie îmi plac materiile umaniste”,afirmă eleva din clasa de excepţie. Cât priveşte despărţirea de cei dragi, Mihaela spune că are acasă un frăţior mai mic de care s-a despărţit cel mai greu. “Nu acelaşi lucru cred că l-a simţit şi el. Mie îmi este dor de el, lui cred că nu”, mai spune Mihaela Andrei.

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... barea.html

[dcp100168]

Ana-Maria Căpătan se joacă, în gând, „de-a teatrul”

Părinţii au trimis-o la oraş pentru a ajunge avocat, dar ea se visează pe scenele marilor teatre. Ana-Maria Căpătan ocupă banca a şaptea din clasa copiilor cu situaţie materială precară şi inteligenţă peste medie, de la Şcoala numărul 2. Are zece ani şi vine din comuna gălăţeană Costache Negri. “Doamna directoare mi-a spus că, dacă vin la oraş, am şanse să ajung mare! Am crezut-o şi am venit”, spune ironic fetiţa care este convinsă profesorii de la oraş sunt mult mai competenţi. Chiar dacă nu au primit cu prea mult entuziasm vestea că fetiţa lor a fost selectată pentru a face parte din clasa de performanţă de la Şcoala 2, părinţii au susţinut-o. “Am plâns mult când am plecat din comună, dar cred că mai mult au plâns părinţii mei”, povesteşte Ana-Maria. Ca oricărui copil de vârsta ei, îi place foarte mult să se joace. “Mă joc cu prietenii mei de-a orice, dar cel mai mult ne place să ne prefacem că suntem actori. De multe ori nu ne iese, dar şi când reuşim, suntem fericiţi”, ne-a spus fetiţa.

Vrea să fie actriţă

Evident că nu a venit la Galaţi fără un vis bine conturat. Vrea să fie actriţă sau avocat. “Tata vrea să le fac dreptate oamenilor, la Tribunal, dar eu vreau să fiu actriţă. Vă spun un secret: o să urmez Liceul de Arte şi o să mă fac actriţă”, spune zâmbind complice Ana-Maria.Prin urmare nu-i de mirare că petrece minute întregi în faţa oglinzii. Îi place să danseze, însă nu şi să cânte. Este pasionată de limba română, istorie şi franceză. Îi plac cartofii prăjiţi şi puiul cu mămăligă fierbinte. Pentru a nu ne despărţi cu impresia că a jucat teatru chiar şi când vorbea despre lucrurile importante din viaţa ei, micuţa interlocutoare a ţinut să puncteze: “Îmi place să fiu naturală, atât în comportament cât şi la înfăţişare”.

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... atrul.html

[dcp100168]

În timp ce descoperă computerul, Bianca visează la avocatură

A opta băncuţă din clasa de copii superdotaţi de la Şcoala numărul 2 din Galaţi a fost ocupată de Bianca Lavinia Stoica. Are 11 ani şi jumătate şi vine din comuna Griviţa. A aflat despre posibilitatea de a studia la oraş, de la directorul şcolii. “Acesta le-a spus părinţilor mei despre posibilitatea ca eu să merg la oraş, la studii. Mama nu prea a fost de acord, dar tata a convins-o repede că este mai bine pentru mine”, povesteşte fata.

Îi place dreptatea şi vrea să fie avocat

Pentru un copil venit de la ţară, prima impresie negativă de la oraş a fost aglomeraţia şi gălăgia. “M-am obişnuit repede însă cu ele”, mărturiseşte fata. Visul ei este să devină avocat. “Îmi place să fac dreptate. Mi-am împăcat de multe ori prietenii. Bunicul meu mi-a spus că aş putea deveni judecător”, spune Bianca. Este pasionată de desenele animate şi îi place foarte mult să se joace cu colegele ei. Încă nu o atrage calculatorul. “Asta pentru că încă nu l-am descoperit”, mărturiseşte puţin ruşinată fata. Materiile sale preferate sunt franceza şi geografia. Îi place să deseneze sau să picteze, dar nu din cărţile de colorat, ci direct pe planşe albe. Nu se dă în lături de la o partidă de handbal şi spune că ar fi încântată dacă ar fi cooptată în echipa şcolii. Deocamdată nu-i este foarte dor de părinţi, dar este convinsă că i se va face în curând. “ Oricum, cred că o să merg săptămânal acasă”, a adăugat Bianca.

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... atura.html

[dcp100168]

Marius Budescu este pasionat de istorie şi fotbal

Acest elev, din clasa copiilor superdotaţi de la Şcoala 2, are un vis pentru îndeplinirea căruia nu ar fi nevoie de prea multă carte. Marius vrea să devină fotbalist! “Tata mi-a dezvăluit câteva din tainele fotbalului şi le-am prins imediat. Îmi place foarte mult să joc fotbal. Cel mai mare regret al tatălui meu este acela că nu a putut să fie fotbalist profesionist, aşa că sper să ajung eu să-i împlinesc visul”, declară încrezător puştiul. Este cel mai mare dintre cei 16 copii, originari din localităţi rurale ale judeţului, selectaţi pentru a face învăţământ de performanţă. Are aproape 12 ani şi spune că este familiarizat cu oraşul deoarece a fost de multe ori la Galaţi. “Am ales să plec de acasă, de la Oancea, pentru că acolo profesorii veneau la oră, ne dădeau temele repede şi plecau”, spune copilul, bucuros că acum chiar “face carte”.

Istorie “pe pâine”, cu gândul la Hagi

Chiar dacă visul lui este să calce pe urmele lui Gică Hagi, Marius spune că este pasionat şi de istorie. “Îmi place foarte mult trecutul şi ideea că este important să-l cunoaştem pentru a nu repeta greşelile înaintaşilor noştri”, spune copilul, între ale cărui materii preferate se mai numără geografia şi matematica. Din enumerare lipseşte limba română, justificarea interlocutorului nostru fiind aceea că cititul ocupă foarte mult timp liber. Timp în care, evident, preferă să joace fotbal. Când vorbeşte despre părinţi şi de casă, lui Marius i se umezesc ochii. Îi place să creadă, deşi nu este convins, că părinţilor săi le pare rău că l-au trimis la Galaţi. Oricum, s-a împăcat cu idea de a fi departe de ei şi aşteaptă fiecare week-end pentru a merge acasă.

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... otbal.html

[dcp100168]

Ionuţ vrea să meargă pe Marte!

Ionuţ Adrian Stroiu face şi el parte din clasa specială de performanţă de la Şcoala 2. A ajuns la oraş printr-o circumstanţă oarecum inedită. “Tatăl meu lucrează pe maxi-taxi şi s-a împrietenit cu doamna directoare de la noi de la şcoală. Aceasta i-a propus într-o zi să mă trimită la oraş. Am dat testul, l-am luat şi am ajuns la Galaţi”, spune băiatul. Ionuţ a venit la şcoală, la oraş, pentru că a auzit că se învaţă mai bine. “Profesorii de la oraş sunt mai buni, mai înţelegători”, crede băiatul. Meseria pe care ar vrea să ajungă să o practice este una, pe cât de rară, pe-atât de interesantă. “Vreau să fiu astronaut”, spune băiatul care are şi o explicaţie interesantă. “Am auzit că, peste câţiva ani, se va locui pe Marte şi aş vrea să merg şi eu acolo. Am aflat însă că drumul durează cam mult”, spune zâmbind cu candoare Ionuţ.

Îi plac fotbalul şi mâncarea de la cantină

Pe lângă pasiunea pentru geografie, care i-ar putea îndeplini visul de a deveni astronaut, Ionuţ iubeşte desenul şi limbile străine. Nu se dă în lături de la o partidă de fotbal şi exersează deja aruncările la coşul de baschet. S-a obişnuit rapid cu stilul de viaţă din cămin şi chiar a început să-i placă mâncarea de la cantină. A descoperit că există o grămadă de alte feluri de mâncare faţă de ce mânca el acasă. Cu toate acestea, nu s-a împăcat cu ideea despărţirii de părinţi şi de frăţiorul mai mic. “Mi-l amintesc şi acum cu lacrimi în ochi, în ziua când am plecat la oraş. Mi-e dor şi de părinţi câteodată, motiv pentru care mi-am propus să merg în fiecare vineri acasă”, povesteşte Ionuţ. Şi-a făcut mulţi prieteni, pe unii dintre ei cunoscându-i încă din timpul testării pentru selecţie.

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... marte.html

[dcp100168]

Andra învaţă pentru a ajunge educatoare

Amira Andra Geană are 11 ani şi s-a născut în localitatea gălăţeană Griviţa. Este primul dintre cei 16 copii cu inteligenţă perste medie de la Şcoala 2 din Galaţi care ne-a vorbit elogios despre profesorii pe care i-a avut acasă, în comuna natală: “Mie mi-au plăcut profesorii de acasă, care au ştiut să mă înveţe bine şi să ajung aici”. De altfel, admirându-i pe dascălii pe de la Griviţa, a ajuns să viseze că într-o zi va deveni educatoare. “Îmi plac în special copii mici. Cred că o să învăţ pentru a ajunge şi eu, la rândul meu, să-i învăţ pe alţii”, afirmă fetiţa. Chiar dacă s-a obişnuit deja cu mâncarea de la cantină şi cu rigorile vieţii de la cămin, Andra mai spune că se simte captivă. “Nu ne lasă deloc să ne plimbăm prin oraş. N-avem voie decât la chioşcurile din jurul căminului. Noroc că avem curtea mare şi e loc suficient spaţiu pentru a ne plimba cu rolele”, spune Andra. Când nu se plimbă cu patinele pe rotile, fetiţa din Griviţa citeşte în limba franceză, care îi place foarte mult, sau joacă handbal. Nu-i place să fie forţată să-şi facă ordine în cameră, în general preferă să facă tot ceea ce trebuie din proprie iniţiativă.

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... toare.html

[dcp100168]

Iustina Sârbu vrea să devină profesoară de matematică

Face parte din clasa experimentală de performanţă, constituită la Şcoala numărul 2. Iustina Sârbu este unul dintre cei 16 copii dotaţi cu inteligenţă peste medie şi mijloace materiale modeste cărora li se oferă şansa de a învăţa mai mult şi a-şi pune în valoare aptitudinile. Are aproape 11 ani şi iniţial n-a fost foarte încântată de ideea de a învăţa la oraş, dar până la urmă a fost convinsă de părinţi. “N-am crezut-o prima dată pe mama când mi-a spus că mă lasă la oraş, am crezut că glumeşte. După aceea m-am tot gândit câteva zile dacă este bine să vin la Galaţi. Până la urmă, mai mult din curiozitate am acceptat”, povesteşte Iustina. În luarea deciziei a cântărit foarte mult şi faptul că Iustina are un frate care învaţă la un liceu din Galaţi. Pentru că-i place mult matematica, visul Iustinei este acela ca într-o bună zi să devină profesor şi să predea această materie. În afara faptului că învaţă bine, Iustina este foarte ordonată. “La Oancea, stăteam cu fratele meu în cameră şi el nu făcea niciodată curăţenie. Eram nevoită să fac singură curăţenie. Aici, la cămin, facem curăţenie toate fetele. Ne ajutăm între noi”, spune fetiţa. Pentru a-şi atinge visul, ea învaţă mult, şi până şi joaca face parte dintr-un program riguros. “După-amiaza învăţ, seara îmi fac temele, iar dimineaţa, până să plec la şcoală, mă joc”, mai spune Iustina. De asemenea, îi place foarte mult să citească şi profită din plin de meseria mamei ei care este biliotecară! “Îmi aduce permanent cărţi noi şi eu le citesc”, ne-a mai mărturisit Iustina.

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... atica.html

[dcp100168]

Aurica visează la performanţă în paşi de dans

Aurica Cornea este din Vlădeşti, are 11 ani şi a avut în ciclul primar numai calificative “foarte bine”. Învaţă la Şcoala nr 2 din Galaţi, la clasa copiilor de la ţară cu capacitate intelectuală deosebită. „Am acceptat din prima propunerea doamnei directoare de a face parte din clasa de performanţă de la Galaţi. Speranţa mea este să mă realizez la oraş. De la ţară aş fi avut şanse mai puţine să-mi îndeplinesc visurile”, spune Aurica. Şi dacă tot am vorbit de năzuinţele ei să spunem că-şi doreşte foarte mult să fie dansatoare. „Profesionistă!”, adaugă repede fetiţa pentru a înlătura orice dubiu asupra viitoarei cariere. “Ştiu că dansul înseamnă muncă în doi, dar deocamdată dansez de una singură. Îmi place să dansez populară, dar şi dansuri moderne”, mai spune fetiţa. Aurica ar vrea ca dansul să fie ca un hobby, meseria de bază urmând să fie alta. “Nu m-am gândit încă la o altă meserie, dar am tot timpul, sunt abia în clasa a V-a”, crede fata.

Aurica Cornea spune că s-a obişnuit cu viaţa de “căministă”, dar că nicăieri nu-i mai frumos ca acasă. Evident că nici mâncarea nu-i ca la mama acasă. Pe langă dans, copila din Vlădeşti mai are ca pasiuni desenul şi matematica. Îi place foarte mult să dea contur pădurilor sau câmpiilor. Nu-i place deloc să deseneze oameni. Crede, suprinzător pentru vârsta ei, că joaca este o pierdere de vreme. Dorul de părinţi este compensat de multe ori cu vizitele pe care le primeşte de la fraţii ei mai mari. “Am fost de multe ori acasă şi a fost o plăcere să-mi revăd părinţii. Profit şi eu acum, cât nu a dat frigul. După aia, o să merg mai rar”, a adăugat Aurica Cornea.

http://www.adevarul.ro/rss/articol/gala ... -dans.html

[dcp100168]

Elenei Secan îi place să se uite la stele

Şi Elena Secan face parte din clasa de performanţă de Şcoala 2 din Galaţi. Nu a aflat direct de la profesorii ei despre această clasă, ci de la mama unei colege. “Am ales să vin la Galaţi gândindu-mă că-mi voi face mulţi prieteni şi că voi afla multe lucruri”, spune Alina. Chiar dacă refuză ideea că ar fi “cu capul în nori”, Alina este atrasă de studiul stelelor şi vrea să devină astronom. “Mă simt atrasă de stele încă de mică. Îmi place să aflu mai multe lucruri despre alte planete, dar şi despre planeta noastră”, povesteşte fetiţa. În plus, îi mai plac desenul şi sportul, în special gimnastica artistică. “Mama nu a avut suficienţi bani pentru a mă trimite să fac gimnastică de performanţă. De aceea, am renunţat să mai visez la cariera de gimnastă”, mai spune Alina.

Nu-i place să se certe cu prietenii, iar atunci când aceştia o tachinează, încercând să o provoace, îi ignoră. Nu prea s-a obişnuit cu viaţa de căminist, dar sunt şi lucruri care au început să-i placă.“ De exemplu. îmi place că suntem multe fete în cameră. Şi acasă eram mulţi şi nu prea aveam spaţiu, dar aici stau doar cu persoane de vârsta mea”, spune Alina, care a ţinut să adauge că s-a obişnuit cu mâncarea din cămin. A constatat chiar că este la fel de bună ca bucatele mamei. “Mănânc cu plăcere mâncarea de la cantină. Nu am un fel preferat, îmi plac toate. Sunt deosebit de încântată când ne dă fructe, îmi plac la nebunie. În special bananele”, povesteşte fata. Pe de altă parte, Alina mărturiseşte că îi este foarte dor de părinţii ei şi de toţi cei dragi de acasă, de la Folteşti, unde poate ajunge cam o dată pe lună.

http://www.adevarul.ro/rss/articol/gala ... stele.html

[dcp100168]

Alina crede că poate fi un bun profesor

Alina Bezman încheie prezentarea celor 15 copii dotaţi care formează clasa de performanţă de la Şcoala 2 din Galaţi. Când am început acest serial, am precizat că 16 copii au fost selectaţi pentru a face din această clasă. Între timp, unul dintre ei a constatat că nu se poate adapta la condiţiile de la oraş şi s-a întors la ţară. Revenind la Alina, trebuie să spunem că părinţii ei nu au fost deloc încântaţi de ideea ca fata lor mai mare să plece de acasă. “Cu greu i-am convins pe părinţi să mă lase să vin la Galaţi. De fapt, profesorii de la şcoala din sat s-au străduit cel mai mult sa-i convingă”, spune Alina. A venit la oraş cu gândul să înveţe şi să-şi croiască o viaţă mai bună. “Pot să vă spun că, după trei săptămâni de şcoală, mi se pare că modul de predare este altul. Profesorii de aici explică mult, sunt laboratoare, facem experienţe şi înţeleg mai mult”, spune fetiţa din Vlădeşti.

Alina visează la o carieră didactică. “Vreau să devin profesoară. De matematică sau de engleză” afirmă eleva argumentând că acestea sunt materiile ei preferate. Deşi este un copil matur, mărturiseşte că nu se dă în lături de la orice prilej de joacă: “De câte ori am timp, joc cu fetele din cameră tot felul de joculeţe amuzante. Uneori se mai lasă cu ceartă şi renunţ. Nu-mi place să mă cert”. S-a obişnuit cu viaţa de cămin, chiar a început să-i placă, în ciuda faptului că locuieşte împreună cu alte şase fete. Nu se poate obişnui însă cu mâncarea de la cantină, aşa că, de multe ori, la sfârşitul mesei, lasă farfuria neatinsă.

http://www.adevarul.ro/rss/articol/gala ... fesor.html

[dcp100168]

Cei 11 luptători din mediul rural din 2010

Pornind de la principiul decât în satul meu fruntaş, mai bine… fruntaş la oraş, unsprezece familii au acceptat anul acesta ca fiii şi fiicele lor să profite de bursa Guvernului pentru mediul rural, chiar dacă la clasa a V-a este destul de dificil pentru ei să se adapteze departe de casă. Elevii au fost înscrişi în clasa a V-a D de la Şcoala Nr. 13 şi au fost cazaţi în internatul de la Colegiul Naţional „C. Negri”.

De la directoarea şcolii, Doina Păun, am aflat că pentru copii primele două săptămâni de şcoală au fost mai dificile: „Pedagogul de la internat ne-a povestit că au mai plâns seara după părinţi, dar acum le-a trecut. S-au adaptat destul de repede. Sunt nişte copii foarte îndrăzneţi”. Dacă-i întrebi, niciunul dintre cei unsprezece proaspeţi elevi de oraş nu recunoaşte că îi e foarte greu fără părinţi. Sunt decişi să sufere acum pentru binele lor de mai târziu, dar sunt şi mândri că şi-au luat viaţa în propriile mâini.

„Familia” de la Griviţa

Şapte dintre cei 11 elevi bursieri sunt din Griviţa, trei din Cavadineşti şi unul singur din Băneasa. Dacă stai de vorbă cu cei din Griviţa constaţi că sunt o mică familie unită şi că astfel le este mai uşor: „Noi suntem verişori”, îmi spune Andreea Lupică, o fetiţă frumoasă-frumoasă, arătând spre băiatul cu figură de copil isteţ de lângă ea. „Şi eu sunt rudă cu ea”, spune alta. „Şi noi amândoi suntem veri”, completează un alt băiat. Toţi cei şapte au fost la aceeaşi învăţătoare, se cunosc din clasa I şi mai sunt şi rude între ei. O mică familie pornită să înfrunte greutăţile în speranţa unei vieţi mai bune.

O parte dintre ei încă nu ştiu ce liceu vor alege pentru mai târziu. Însă unii deja au ambiţii mari: „Eu vreau la CNVA”, ne anunţă vreo doi. „Noi vrem la Liceul de Artă, la actorie. Nouă ne place teatrul, am făcut cu doamna învăţătoare multe scenete la şcoală”, ne spune isteţul Alexandru Lupică.

„Tăticul” adoptiv al clasei este un tânăr profesor de educaţie fizică, Ovidiu Lupu, de care copiii s-au lipit foarte mult, pentru că şi el păstrează legătura cu ei zilnic. „Mă sună pe mobil şi eu i-am obişnuit să-mi spună tot ceea ce li se întâmplă, ca să nu se simtă descurajaţi şi singuri. Încercăm să fim mai mult decât o clasă”, ne spune dirigintele, cu o nesfârşită răbdare oglindită pe chip.

Despre modul în care s-a „sudat” această mică familie ne-a dat de ştire băiatul de la Băneasa, Andrei Miron, care ne-a anunţat că vrea să dea la Liceul Pedagogic: „Vreau să mă fac şi eu diriginte”, ne spune el cu convingerea că nimic nu e mai frumos şi mai util pe lume decât să fii diriginte, aşa cum le este profesorul Lupu (care, fie vorba între noi, nu are nimic fioros ca să-şi merite numele).

Dacă tot au venit la oraş, vor fi nevoiţi să pună burta pe carte: „Cooperăm cu psihologul şcolii, le-am testat nivelul de cunoştinţe şi vom stabili pentru fiecare un program de studiu individual. E păcat că nu s-au înscris mai mulţi elevi pentru această oportunitate. E drept că şi banii au fost alocaţi mai târziu şi nu s-a ştiut sigur dacă se va face clasa sau nu. Noi încercăm să-i ajutăm cât putem, şcoala i-a sponsorizat cu uniformele, sunt înscrişi şi pentru bursă socială şi pentru rechizite de la stat, pentru că cele trei programe nu se exclud. Provin din familii sărace, dar sunt hotărâţi să reuşească în viaţă”, ne mai spune Doina Păun.

Cuvintele directoarei ne sunt confirmate de luminiţele şi optimismul din cele 11 perechi de ochi. Singura problemă ar fi ca guvernanţii să găsească şi în anii următori resursele pentru continuarea programului.

http://www.viata-libera.ro/articol-Cei_11_luptatori_cu_destinul_2.html