Smaranda Brăescu, paraşutista din Buciumeni

[dcp100168]

Smaranda Bră­es­cu

(21.05. 1897, sat Hânţeşti, com. Buciumeni, jud. Galaţi - 2.02.1948, Cluj), "Regina Înălţimilor" după cum era numită de către contemporani, a fost prima paraşutistă brevetată în România şi a patra în lume, precum şi primul aviator european ce obţine un brevet de pilot în SUA. Recordul mondial îl obţine la 19 mai 1932, acesta fiind omologat de Federaţia Aeronautică, Internaţională şi depăşit abia după 20 de ani, aviatoarea fiind răsplătită de către regele Carol cu Ordinul "Virtutea Aeronautică clasa Crucea de Aur". Dosarul arhivistic, donat cu generozitate de către Neculai Staicu‑Buciumeni Bibliotecii "V.A. Urechia", conţine acte şi fotografii inedite ale aviatoarei şi paraşutistei gălăţence.

[dcp100168]

Smaranda Brăescu a vrut să fie mitralior de bombardier

După cum am scris în „Anii de glorie ai Smarandei Brăescu”, temerara paraşutistă-pilot din Buciumeni a plecat ca voluntară pe frontul de răsărit, unde a lucrat iniţial în cadrul unei Escadrile de Legătură, apoi comandorul Tănăsescu Ilie a folosit-o ca mitralior, într-un avion de recunoaştere îndepărtată, fără să fie nevoie să folosească armamentul din dotare, deoarece nu au fost interceptaţi de vânătoarea inamică. Apoi a fost încadrată la Escadrila sanitară. Recent, am descoperit că, deşi fusese mutată, Smaranda Brăescu nu renunţase la dorinţa de a deveni mitralior pe bombardiere. Acest lucru rezultă din cartea „Aviaţia Română pe Frontul de Est şi în Apărarea Teritoriului”. În subcapitolul „Flotila 1 Bombardament”, lt. av. Profir Ion povesteşte despre întâlnirile sale, în aer, cu fiica judeţului Galaţi. Deoarece partizanii ruşi deveniseră periculoşi în iarna 1942, au părăsit locuinţa din Rostov şi s-au mutat la aeroport. „Lângă aerodromul nostru era o casă cu două camere, unde două femei, două românce, distribuiau voluntar alimente la soldaţii rătăciţi de unităţile lor. Una din ele era Smaranda Brăescu, celebra noastră paraşutistă… Eu le-am vorbit şi le-am arătat în ce pericol trăiau; de a fi prinse de ruşi. Dar aceste femei curajoase aveau un simţ înalt al datoriei şi acceptau să înfrunte mizeriile acestui război şi mai ales acest ger teribil”/pag. 174/. A doua zi, pilotul a plecat, singur, într-o misiune de bombardament, „între fluviul Don şi râul Sal”. Mai departe, scrie dânsul, „de-abia escamotasem trenul de aterizare, când cineva mă bate pe umăr.

- Sunt şi eu aici, aud o voce, era Smaranda Brăescu.

- Ce cauţi dumneata în avion?, întreb mânios.

- Vreau să lupt şi eu! Vreau să fiu trăgător la mitralieră.

- Îţi dai seama ce-ai făcut?, o întreb. Ai un ordin de zbor? Dacă te omoară un glonţ, cum pot eu motiva moartea Dumitale?

- Vreau să lupt, repetă dânsa.

Nu puteam întoarce avionul s-o cobor… Îmi dădeam seama că dacă era rănită sau ucisă, eu eram cel vinovat”…

„După aterizare, am luat-o deoparte pe Smaranda Brăescu şi am sfătuit-o să se lase de asemenea experienţe şi să părăsească aerodromul. N-am reuşit s-o conving. Ea susţinea… că va cere aprobare să zboare ca mitralior. Într-adevăr Smaranda Brăescu a dat dovadă în cariera ei de foarte multă îndrăzneală, dar ca să devii un bun mitralior era nevoie de o instruire specială”.

După câteva zile lt. av. Profir a plecat într-o misiune deasupra râului Sal.

„Abia luasem înălţime şi iar sunt bătut pe umăr de… Smaranda Brăescu. Cu un deget la gură îmi face semn să nu mă enervez, povesteşte Lt. av. Profir.

- Iar Dumneata? Pe unde ai intrat?

Eu ordonasem servanţilor să n-o mai lase în avion; dar eu acum schimbasem echipajul şi aceşti oameni nu erau vinovaţi.

- M-am ascuns în spatele avionului şi am intrat după dumneata, îmi spune ea nevinovată ca un şcolar prins cu lecţia neînvăţată.

- Ei bine, întorc avionul; data trecută te-am prevenit.

- Dar am aprobarea comandorului, spune ea.

- S-o văd!

- E aprobare verbală.

- Ei bine, voi vedea.

Admiram curajul ei, dar mă punea într-o situaţie foarte delicată…”

Într-o altă misiune, după ce abia a reuşit să treacă printre un turn înalt de apă şi un coş de fabrică, lt. av. Profir scrie: „În acest moment, o văd iarăşi pe Smaranda Brăescu, în uşa carlingii. Văzând că eram lac de transpiraţie, a dispărut în avion. A reapărut când zburam spre fluviul Don.

- Profir, zice ea, nimeni nu vrea să-mi dea locul la mitralieră.

- Lasă-mă în pace, Smaranda, ei îşi cunosc meseria lor. Stai aici lângă mine?

La 7 ianuarie 1943, lt. av. Profir Ion a plecat la Bucureşti. Despre încercările insistente ale Smaranda Brăescu de a deveni mitralior pe avion de bombardament nu am mai găsit nici o relatare, până în august 1943 când, datorită unei intrigi nedrepte şi nedemne, s-a hotărât să se întoarcă în ţară.

Am relatat aceste insistenţe ale Smarandei Brăescu de a deveni mitralior, pentru a-i completa portretul. Un patriot, care şi-a închinat toată viaţa patriei, nu beneficiază, după 61 ani de la deces, de cineva care să dispună ca Primăria Cluj-Napoca să mute osemintele sale într-un cimitir al eroilor sau măcar să stabilească din 2010, când expiră concesiunea locului din parcela B II nr. 1550, ca mormânt Smarandei Brăescu-Maria Popescu să poarte o cruce ortodoxă la căpătâi.

Expoziţie Smaranda Brăescu la Casa colecţiilor

În deceniul său de glorie 1928-1948, Smaranda Brăescu a făcut prin epocalele ei realizări în domeniul paraşutismului şi al epocalelor raiduri cu un avion tip sport - "Aurel Vlaicu", monoloc, monoplan, monomotor - mai multă propagandă României decât toţi miniştri plenipotenţiari pe care îi aveam în acea perioadă. Prin recordurile mondiale doborâte, prin costumul naţional pe care l-a purtat cu mândrie peste patru continente şi prin comportamentul de o modestie rar întâlnită, ea a cucerit interlocutorii, indiferent dacă era vorba de Italo Balbo guvernatorul Libiei, de studenţii români de la "De propaganda Fide" Roma, de autorităţile aeronautice din Italia, Franţa, Anglia sau SUA. Se pot vedea în expoziţie unele din obiectele care i-au aparţinut, de îmbrăcăminte sau de uz profesional. Se găseşte costumul naţional original, o paraşută, ghete pentru lansare cumpărate la Londra, elicea avionului "Aurel Vlaicu", insignele unor organizaţii româneşti primite după doborârea recordului mondial feminin la 19 mai 1932, bustul său executat de Georgeta Parepeanu-Brăescu, soţia fratelui, pictor Dumitru Brăescu. În acelaşi spaţiu se află lucruri şi lucrări ale pictorului Dumitru Brăescu, fratele mai mare a curajoasei noastre concetăţence. Ele aparţin Muzeului sătesc Buciumeni, preluat de Muzeul de Istorie Galaţi, fiind folosite pentru popularizare, în perioada cât clădirea Căminului Cultural Buciumeni este în renovare. Opera doamnei muzeograf Gabriela Apostu, expoziţia care denotă un înalt profesionalism şi o modestie demnă de luat exemplu, nu putea fi decât aidoma domniei sale. Desigur, a avut parte şi de sprijinul domnului director Cristian Căldăraru, împreună oferind oraşului nostru o expoziţie deosebit de interesantă, pe care ar trebui să o viziteze cât mai mulţi gălăţeni, spre a afla de ce a fost în stare o fiică a judeţului nostru, care acum opt decenii a scris istorie în România.

http://www.viata-libera.ro/articol-Smar ... ier_2.html

[dcp100168]

Pe urmele Smarandei Brăescu

Vara este mai mult prilej de evenimente mondene. Iată însă că vara uneori îşi cere dreptul şi la evenimente mai puţin mondene, dar remarcabile: marcarea a 113 ani de la naşterea legendarei Smaranda Brăescu, prima femeie-paraşutist a României.

S-a petrecut la mijlocul lunii mai. Aeroclubul Teritorial "Aurel Vlaicu" Bucureşti, cunoscut mai mult ca Aerodromul Clinceni, a fost gazdă a primei ediţii a Cupei Red Bull "Ordinul Smaranda" la Paraşutism. Proba a fost una singură - aterizarea la punct fix, dar cu siguranţă cea mai dificilă, mai ales că vremea a fost nefavorabilă. Deloc întâmplător, competiţia a fost rezervată în exclusivitate femeilor-paraşutist, membre ale lotului naţional şi ale loturilor judeţene ale Aeroclubului României. Astfel, 15 paraşutiste s-au aliniat la startul competiţiei care urma să aducă uneia dintre ele cel mai preţios titlu din carieră. Ca omagiu pentru Smaranda Brăescu, figură proeminentă a Aeronauticii Mondiale, deţinătoare a mai multor recorduri naţionale şi internaţionale.

Supranumită "Regina înălţimilor", Smaranda Brăescu s-a născut la 21 mai 1897 în satul Hănţeşti, comuna Buciumeni, judeţul Galaţi. Era elevă la Şcoala Profesională din Bârlad când, la 12 mai 1912, a văzut un avion... L-a urmărit fascinată până când a aterizat pe câmpul din vecinătatea iarmarocului din Bârlad, s-a apropiat şi l-a privit în ochi pe pilot - lt. Gheorghe Negrescu. Aceste momente aveau să-i pătrundă definitiv în suflet şi să o facă să viseze numai la zările albastre. După şase ani, învăţătoare fiind la şcoala pe care o absolvise, Smaranda şi-a văzut visul împlinit: a primit "botezul aerului" zburând cu un avion "Farman" (era fabricat la atelierele Chitila, de meşteri români, din lemn şi pânză) la manşa căruia se afla sublocotenentul D. Naidinescu, comandantul escadrilei de la Tecuci. În 1928, ca studentă la Belle Arte, asistă la un miting aviatic şi la câteva lansări cu paraşuta, şi îl cunoaşte pe Heinecke, inginer constructor, paraşutist şi el.

Avea un singur gând... La 1 iulie pleacă în Germania şi la 5 iulie execută primul salt cu paraşuta de la 600 m înălţime. "Cădeam, cădeam cu toată greutatea corpului, cu toată senzaţia căderii vertiginoase. O clipă nesfârşită şi deodată o smucitură, care curma fâlfâitul paraşutei în desfăşurare. Se deschisese şi eram salvată. Făcui ochii mari şi privii în jur... apoi mă pornii pe râs, aşa singură în cer, ca un copil căruia i-a reuşit o ştrengărie... Am căzut pe spate, fără măcar să mă zgârii. Cei care au pornit spre locul unde căzusem m-au găsit strângându-mi liniştită paraşuta. Dl Heinecke m-a îmbrăţisat şi a strigat: «Bravo, România!»".

Devine prima femeie-paraşutist din România, obţine brevetul internaţional de paraşutist şi începe să participe la mai multe mitinguri aviatice din ţară şi din străinătate, deşi greutăţile, dar mai ales prejudecăţile vremurilor o urmăreau peste tot. Se gândea doar la doborârea recordului mondial deţinut în Europa de o nemţoaică (4.000 m), în SUA fiind de 5.384 m. A fost implicată în două accidente, unul de avion în august 1929, al doilea un an mai târziu cu paraşuta, la Satu Mare, de unde s-a ales cu coastele sfărâmate. A stat şase luni în spital. Pleacă apoi la Berlin, unde achiziţionează o paraşută specială pentru recorduri. Singurul care a înţeles-o şi a susţinut-o a fost generalul Vasile Henţescu. Alături de pilotul Alexandru Papană începe antrenamentele, iar pentru omologarea recordului se stabileşte data de 2 octombrie 1931, cu lansarea de la 6.000 m înălţime.

Smaranda a plutit deasupra Bărăganului 21 de minute şi 25 de secunde până când a atins pământul în porumbiştea de lângă gara Sărătinca, la 28 km de Slobozia. Era primul record naţional absolut atât la bărbaţi, cât şi la femei, şi record mondial feminin, reuşită răsplătită de Regele Carol al II-lea cu Crucea de Aur a Virtuţii Aeronautice, cea mai râvnită decoraţie militară aviatică. Smaranda Brăescu pleacă apoi la New York, pentru a doborî şi recordul Americii, dând scepticilor o replică memorabilă: "Viaţa mea nu înseamnă nimic dacă o ţin pentru mine. Îmi dăruiesc viaţa ţării şi vreau să o dăruiesc frumoasă şi încărcată de glorie. Nu mă voi întoarce decât biruitoare!". La 25 decembrie 1931 era deja la New York, iar la 10 ianuarie ajunsese la baza militară din Sacramento, lângă San Francisco.

La 19 mai 1932 a fost fixată data lansării de la 7.200 m. Smaranda Brăescu a reuşit! Recordul a fost omologat de Federatia Aeronautică Internatională, iar ştirea a făcut înconjurul lumii înscriindu-i numele pentru totdeauna în Cartea de Aur a Aviaţiei Mondiale. A rămas în SUA până în octombrie, perioadă în care şi-a luat şi brevetul de pilot. În acea perioadă, alte două paraşutiste - Helen Schmidt şi Jackie Dore - făceau demonstraţii pentru marele public. Impresarul lor, Nat Black, i-a propus şi Smarandei să efectueze (contra unor sume astronomice) demonstraţii pe timp de noapte cu un costum reflectorizant. A refuzat şi a acceptat doar să execute salturi de testare pentru testarea paraşutelor firmelor "Irvin" şi "Schroeder".

"Eu am adus ţării mele un record mondial şi nu-mi pot transforma victoria într-o afacere. Eu reprezint România şi mă port ca atare!" - a replicat ea. Dacă am continua să vorbim despre ea, am continua la nesfârşit... Nu mai amintim decât că a murit la 2 februarie 1948 şi că numele său a fost dat până acum, cu ocazia Memorialului "Ordinul Smaranda", Batalionului de Paraşutişti (Bacău), Aeroclubului Oradea, unei străzi din Bucureşti, unei aeronave Tarom, iar la Muzeul Aviaţiei îi este dedicat un mic stand. Puţin...

Fiecare dintre cele 15 concurente a efectuat câte patru salturi, iar la final s-a însumat punctajul fiecărei sărituri. Cel mai valoros salt a fost efectuat de Steliana Popa, cea care a aterizat la numai un... 1 cm distanţă de punctul central al discului care măsura şi indica precizia aterizării. La numai 21 de ani, Steliana Popa a fost desemnată câştigătoarea competiţiei "Ordinul Smaranda". Braşoveancă de origine, ea practică de şapte ani paraşutismul, este component a lotului naţional de paraşutism şi are deja la activ peste 1.100 de salturi. Steliana este campioană naţională en titre la juniori şi vicecampioană naţională la seniori. La finalul competiţiei, spectatorii au putut admira de la o distanţă de 2.000 de metri o horă pe care cinci paraşutiste au efectuat-o în aer îmbrăcate în costum tradiţional românesc, în cinstea Smarandei Brăescu.

http://www.jurnalul.ro/stire-aer-liber/pe-urmele-smarandei-braescu-547183.html

[dcp100168]

Fata cu capul în nori

Înainte de a începe să scrii de­spre Smaranda Brăescu ar trebui să te întrebi unde se află ră­mă­şiţele trupeşti ale acesteia, pen­tru a depune un gând bun şi un buchet de flori, semn de recunoştinţă. De numele Smarandei Brăescu se lea­gă începuturile paraşutismului ro­mâ­nesc. Performanţele sale au făcut ca mi­cuţa româncă să fie admirată şi iu­bi­tă peste tot în lume, aidoma unei al­te femei temerare precum Amelia Ear­hart. Smaranda Brăescu a fost pri­ma femeie pilot din România, prima femeie paraşutist cu brevet din Ro­mâ­nia, campioană europeană la pa­ra­şu­tism (1931) şi campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7.233 m la Sa­cra­men­to, SUA).

A fost instructor de pa­ra­şutişti militari. Costumul popular, pe care-l purta cu mândrie de fie­care da­tă şi cu care a făcut înconjurul lumii, spunea şi arăta tuturor culorile ţării din care-şi trăgea seva Smaranda. Ana Maria Sireteanu şi Tudor Sire­tea­nu, stră­nepoţi ai Smarandei Brăescu, au publicat la Editura Vremea jurna­lele acesteia din 1935 şi 1939-1940, ală­turi de nenumărate fotografii şi docu­men­­te din arhiva familiei. Volumul mai cu­prinde o introducere semnată de au­tori şi un tabel cronologic al ce­lebrei pa­­raşutiste, ambele urmate de ab­strac­te în limba engleză, un capitol de aprecieri la adresa membrei Esca­drilei albe, o bibliografie şi nume­roase note.

Record

Născută la 21 mai 1897, în satul Hânţeşti, comuna Buciumeni, actualmente în judeţul Galaţi, Sma­randa Brăescu a absolvit între anii 1924 şi 1928 cursurile Academiei de Belle Arte din Bucureşti, secţia de Artă Deco­rativă şi ceramică. La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu paraşuta, de la înălţimea de 600 de metri. La 2 oc­tombrie 1931 câştigă titlul european la paraşutism, în urma unui salt de la înălţimea de 6.000 de metri, depă­şind şi recordul american de 5.384 de metri. A fost decorată cu Ordinul Vir­tu­tea Aeronautică – clasa Crucea de Aur. Proprietară a două avioane, un biplan de tip Pevuez şi un bimotor de tip Milles Hawk, cu cel de-al doilea, în 1932, a stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane în 6 ore şi 10 minute, străbătând distanţa de 1.100 km, între Roma şi Tripoli. În acelaşi an 1932, la 19 mai, devine campioană mondială la paraşutism, în urma unui salt realizat cu o paraşută de construcţie românească, de la înălţimea de 7.400 de metri, cu durata de 25 de minute.

Un lucru remarcabil, acest record fiind depăşit cu doar câţiva metri abia peste 20 de ani! Recordul său a fost omologat de Aero Clubul din Washington. Recordul precedent, deţinut de un american, fusese de 7.233 de metri. A activat ca instructoare la Batalionul 1 de paraşutişti de la Băneasa. În timpul războiului a fost activă ca pilot în celebra „Escadrilă Albă” de avioane sani­tare, pe frontul de Răsărit şi apoi pe frontul de Vest în Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia. Semnatară, alături de alte 11 personalităţi, a unui memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, document înaintat Comisiei ­Aliate de Control, de fapt delegatului american, care l-a predat celui sovie­tic, a fost condamnată de comunişti la închi­soare în contumacie.

Ascunsă de oa­meni de suflet, micuţa fată cu ca­pul în nori nu a mai fost găsită niciodată. A fost căutată şi de oficialităţile sovie­tice pentru a face instrucţia soldaţilor sovietici. Versiunea oficială este că a decedat la 2 februarie 1948 şi a fost înmormân­tată la Cimitirul central din Cluj sub numele de Maria Po­pescu. Conform ultimelor cercetări, mormântul său s-ar afla în Cimitirul Central din Cluj, unde ar fi fost îngro­pată sub numele de Maria Popescu, la o poziţie concesionată în anul 1970 unei alte persoane. Cea care a învins încercările dure cu o motivaţie întemeiată pe ambiţia şi dragostea pentru zbor are totuşi parte de bucuria ca numele său să fie purtat de o stradă din Bucureşti. Destul de puţin totuşi.

http://www.jurnalul.ro/special/special/fata-cu-capul-in-nori-570881.html

[dcp100168]

Smaranda Brăescu, "Regina înălţimilor”

Astăzi se împlinesc 80 de ani de când o tânără curajoasă şi mare iubitoare a înălţimilor - Smaranda Brăescu - avea să obţină un record mondial absolut la coborârea cu paraşuta.

S-a născut la 21 mai 1897 în satul Hănţeşti, comuna Buciumeni, judeţul Galaţi, într-o familie cu cinci fete şi patru băieţi. Şi-a petrecut copilăria în satul natal, urmând şcoala primară în localitatea vecină. În 1911 a plecat la Bârlad, la Şcoala Secundară de Fete. În acest oraş, avea să vadă, pentru prima oară, un aparat de zbor, la 27 mai 1912, (în urmă cu 100 de ani). Auzise despre Aurel Vlaicu, pe care îl admira nespus, şi asculta fascinată poveşti despre zborul demonstrativ al lui Louis Bleriot ori despre curajosul prinţ George Valentin Bibescu. Gheorghe Negrescu, cel care deţinea brevetul de pilot nr. 2 în România, a făcut o demonstraţie de zbor în după amiaza de 27 mai 1912, pilotând avionul peste grădina publică a Bârladului. Smaranda Brăescu l-a urmărit uluită. Ulterior, după ce a terminat liceul şi s-a angajat învăţătoare suplinitoare la Hănţeşti, fratele mai mare, pictorul Tache (Dumitru) Brăescu, pasionat la rându-i de aviaţie, a prezentat-o pe Smaranda piloţilor de la Şcoala Militară de Aviaţie de la Tecuci. În 1923, Smaranda Brăescu a primit "botezul aerului”, zburând cu Dumitru Naidinescu, spre uimirea elevilor militari, expimându-şi dorinţa de a deveni, cu orice preţ, pilot. Reglementările militare şi aeronautice ale vremii nu permiteau însă acest lucru, însă, cum iubea înălţimile, s-a reorientat spre paraşutism. Sub îndrumarea celebrului inventator şi paraşutist german ceasuri . Inima îmi stă în loc. În sfârşit, simt o scuturătură puternică. Paraşuta s-a deschis! Nu-ţi poţi închipui, câtă dragoste porţi în aceste momente pânzei aeriene, care te-a salvat! (...)

Nu mi-e teamă de moarte, m-ar durea o invaliditate, dar m-ar chinui mai greu insuccesul…”

La 19 mai 1932, Smaranda Brăescu obţine un record mondial absolut cu un salt pe aeroportul din Sacramento, de la 7.233 de metri, executat în 25 de minute. În acelaşi an îşi îndeplineşte şi visul de a deveni pilot, fiind, de altfel, primul aviator european care a obţinut un brevet de pilot în SUA.

În timpul celui de-al doilea război mondial a fost nelipsită de pe front, atât ca aviator, cât şi ca paraşutist. A avut însă de suferit în momentul instalării regimului comunist, fiind nevoită să-şi schimbe numele şi să se ascundă pentru a nu fi arestată. Grav bolnavă, s-a stins în 1948 la Cluj-Napoca. Se spune că a fost înmormântată sub numele de Maria Popescu.

jurnalul.ro

[dcp100168]

Gălăţeanca Smaranda Brăescu - paraşutista neînfrântă

* În 1932, presa americană o numea "Regina aerului" * Astăzi, puţini mai ştiu că o gălăţeancă şi-a dăruit viaţa pentru a aduce glorie României

"Viaţa mea nu înseamnă nimic dacă o ţin pentru mine. Viaţa mea o dăruiesc ţării. Dar vreau să i-o dăruiesc frumoasă şi încărcată de glorie”, declara, în decembrie 1931, Smaranda Brăescu, la plecarea în SUA, unde îşi propusese să doboare recordul mondial la paraşutism. "Nu mă voi întoarce decât biruitoare, pentru că eu cred în steaua mea", mai spunea românca, născută pe meleagurile Covurluiului, pe care presa americană a numit-o „Regina aerului”.

Record mondial, în 1932

Născută pe 21 mai 1897, în satul  Hănţeşti, comuna Buciumeni (d. 2 februarie 1948, Cluj), Smaranda Brăescu a fost prima femeie paraşutist din România şi printre cele dintâi din lume. În 1931, a efectuat un salt de la 6.000 m (fără mască de oxigen), cu care a doborât recordul mondial feminin. Pentru această performanţă, a fost decorată cu Crucea de Aur a Ordinului Virtutea Aeronautică. Iar în 1932, cu saltul de la 7.233 m, realizat la Sacramento, SUA, a bătut recordul mondial deţinut de un american.

Primul salt, la Berlin

În vara anului 1928, la invitaţia inginerului german Otto Heinecke, a plecat la Berlin pentru a urma cursuri de paraşutism. Acolo a executat primul său salt, de la 600 de metri, simţindu-se, "ca un copil căruia i-a reuşit o ştrengărie", după cum avea să mărturisească. În 1934, a urmat cursuri de pilotaj la şcoala Curtiss Weight, din Valley Stream, New York, obţinând brevetul de pilot civil. A devenit astfel prima femeie din Europa brevetată ca pilot al SUA. La 27 aprilie 1936, la bordul avionului personal (pe care îl cumpărase prin chetă publică), a traversat Munţii Iugoslaviei, o zonă extrem de turbulentă. La 19 mai 1936, la patru ani de la obţinerea recordului mondial, a făcut, la bordul avionului său, un raid de 1.100 km, în linie dreaptă, pe deasupra Mării Mediterane, de la Roma la Tripoli, în premieră mondială.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost pilot în „Escadrila Albă” de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit şi apoi pe frontul de Vest, în cadrul escadrilei nr. 13, în Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia, fiind decorată cu crucea „Regina Maria”, clasa III, în 1943.

A purtat cu mândrie costumul popular românesc

La Casa Colecţiilor (pe strada Eroilor, colţ cu Traian) este deschisă expoziţia „Smaranda Brăescu - Regina aerului”, care cuprinde fotografii cu şi despre curajoasa româncă, precum şi obiecte care i-au aparţinut paraşutistei. „Alături de medaliile şi decoraţiile primite de-a lungul carierei, este expus şi costumul popular care a făcut înconjurul lumii, fiind purtat cu mândrie de Smaranda Brăescu la majoritatea evenimentelor la care a participat”, declară muzeografa Magda Tuluş, cea care le este ghid vizitatorilor. "Avem expusă şi o paraşută adevărată, pentru ca vizitatorii să îşi dea seama cât era de greu pentru o femeie mignonă să poarte în spate o  greutate de 30-40 de kg", mai spune muzeografa, adăugând: "Smaranda, sau Măndiţa, cum îi spuneau cei apropiaţi, era o femeie retrasă, timidă, dar care făcea totul cu pasiune. Şi avea o credinţă în Dumnezeu foarte puternică, pe care a purtat-o în suflet până la sfârşitul vieţii".

A fost înmormântată sub un nume fals

Smaranda Brăescu a protestat împotriva falsificării alegerilor din noiembrie 1946, semnând, alături de alte personalităţi, un memoriu prezentat Comisiei Aliate de Control. Acesta a ajuns în posesia delegaţiei sovietice, iar Smaranda Brăescu a fost condamnată, în contumacie, la doi ani de închisoare. Fusese acuzată că nu „a demascat” grupările opozante regimului comunist (Haiducii lui Avram Iancu, Mişcarea pentru Libertate şi Sumanele Negre) şi că a semnat, alături de alte 11 personalităţi, memoriul prin care dezvăluia falsificarea alegerilor.
"Avusesem fericirea să o văd, în anii şcolii primare, în satul meu natal", povesteşte gen. ® Neculai Staicu Buciumeni, în cartea sa "Anii de glorie ai Smarandei Brăescu": "Era o fiinţă modestă. Avea un chip blajin, ca de sfântă. Auzisem despre epocalele ei realizări. Mai târziu, timp de zece ani încheiaţi - între 1934-1945 - am mers pe urmele Smarandei Brăescu, perioadă în care am stat de vorbă sau am purtat corespondenţă cu rudele sale în viaţă, cu aviatori şi paraşutişti care îşi aminteau cu drag de ea. După ce am colindat ţara în lung şi în lat, păşind pe urmele sale în curs de dispariţie, am reuşit ca, în ziua de 25 noiembrie 1994, să aprind o lumânare la cimitirul din Cluj, acolo unde a fost înmormântată sub un nume de împrumut, Maria Popescu", scrie generaul Staicu-Buciumeni în cartea sa.
Citindu-i biografia, nu poţi să nu rămâi mut de admiraţie pentru curajul acestei femei, micuţe de statură, însă cu un curaj uriaş, care a făcut pentru România ceea ce puţini, de-a lungul istoriei, au reuşit să facă. Numele său a fost dat până acum, cu ocazia Memorialului "Ordinul Smaranda", Batalionului de Paraşutişti (Bacău), Aeroclubului Oradea, unei străzi din Bucureşti, unei aeronave Tarom, iar la Muzeul Aviaţiei din Bucureşti îi este dedicat un mic stand: foarte puţin, în comparaţie cu gloria pe care ea a adus-o ţării noastre.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Viaţa tumultuoasă a Smarandei Brăescu, prima femeie paraşutist din România

Curajoasa gălăţeancă a fost apreciată atât în ţara noastră, cât şi dincolo de hotare. Deşi în acele vremuri aparatele de zbor le erau interzise femeilor, în 1932, în urma unui salt de la 7.233 de metri, Smaranda Brăescu a bătut recordul deţinut de un american.

Născută la Galaţi, în anul 1897, Smaranda Brăescu este emblema paraşutismului românesc. Pe când avea 26 de ani, aceasta a zburat pentru prima dată pe aerodromul din Tecuci. Fratele ei, Tache Brăescu, la rândul său pasionat de aviaţie, a prezentat-o pe Smaranda piloţilor din cadrul Şcolii Militare de Aviaţie de la Tecuci. După această experienţă fascinantă, tânăra începuse să îşi dorească tot mai mult să ajungă să piloteze chiar ea, însă în acele vremuri, această ocupaţie era interzisă femeilor. Nu s-a lăsat însă descurajată şi a plecat la Berlin, unde a urmat cursuri de pilotaj la Şcoala „Schroeder”. Avea pe atunci 30 de ani şi muncea din greu pentru pasiunea sa. Era susţinută şi încurajată de inginerul Heinecke, cu ajutorul căruia şi-a cumpărat o paraşută.

În 1930, Smaranda a participat la un amplu miting aviatic, desfăşurat la Satu Mare. Curenţii puternici însă au făcut ca saltul gălăţencei să fie unul extrem de periculos. Avea o paraşută nouă şi rapidă, astfel că Smaranda a suferit un grav accident care a ţinut-o pe patul de spital timp de şase luni. Această experienţă nu a făcut-o să renunţe la visul său; în acelaşi an, paraşutista a zburat din nou, doborând recordul mondial feminin. Sus, la peste 6.000 de metri, erau -20 de grade, iar gălăţeanca nu a purtat masca de oxigen.

Ambiţia gălăţencei a făcut ca aceasta să fie tot mai bună cu fiecare salt, iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. În 1931, Smaranda Brăescu a primit din partea Comandamentului Aviaţiei Militare aprobarea de a încerca să doboare recordurile feminine din Statele Unite ale Americii şi Europa.

San Francisco, locul ideal pentru antrenamente

După pregătiri intense, Smaranda Brăescu a reuşit să doboare recordul deţinut de un american. Astfel, pe 19 mai 1932, în Sacremento, California, gălăţeanca a sărit de la o altitudine de 7.400 de metri. A fost un salt periculos, una dintre paraşute deschizându-se foarte târziu. Aterizarea a fost însă un succes, iar presa de peste ocean era fascinată de curajoasa româncă.

Smaranda Brăescu a profitat din plin de şederea în Statele Unite ale Americii şi s-a înscris la cursuri de pilotaj. În urma unui zbor la Roosevelt Aviation Field, aceasta a obţinut brevetul mult dorit. Ajunsă acasă, Smaranda a fost decorată de Regele Carol al II-lea cu a doua baretă la „Crucea de Aur a ordinului Virtutea Aeronautică”, Regele fiind preşedintele de onoare al Aeroclubului Regal.

În 1935, Smaranda reuşeşte să îşi cumpere un avion uşor şi ieftin, pe care l-a trimis în Reading, lângă Londra, pentru verificări. Deoarece au fost probleme cu plăţile finale şi cu documentele trimise de la Bucureşti, directorii companiei au amânat predarea aparatului de zbor, pe care gălăţeanca îl botezase „Aurel Vlaicu”. „De o lună de zile vreau să evadez şi bunul Dumnezeu nu mă mai ajută (…). Oare voi mai ajunge să văd un cer albastru, un soare frumos şi lucitor?! Mi-e dor de familia mea, de surori, fraţi şi copiii lor, mi-e dor de ţara mea şi de mormintele părinţilor mei!”, scria Smaranda în primul său jurnal intim.

În drumul ei spre casă, Smaranda a traversat prin ceaţă Canalul Mânecii. „M-am orientat perfect şi când am văzut că mă apropii de apă, unde era tot aceeaşi ceaţă ca şi pe uscat, mi-am făcut Semnul Crucii, am spus Tatăl Nostru şi Ave Maria şi am intrat deasupra mării. Ştiam că am de mers 110 km…”, scria Smaranda în jurnalul ei.

Ulterior, aceasta s-a oprit cu avionul „Aurel Vlaicu” în Paris, Nancy - Strasbourg, Landsberg, Munchen, Viena. În acest traiect, Smaranda Brăescu a purtat pe cerul Europei tricolorul românesc, aparatul de zbor având fuzelajul albastru, iar aripile erau vopsite în „tricolorul românesc”: albastru, galben şi roşu. Smaranda Brăescu dădea dovadă de patriotism şi atunci când mergea la recepţii fastuoase, îmbrăcându-se în frumoase costume populare româneşti.

Anii de război

În anii de război, Smaranda s-a alăturat „Escadrilei Albe” de aviaţie sanitară, fiind însoţitoare de zbor, salvând astfel vieţile a sute de soldaţi răniţi pe front. Pentru întreaga sa activitate de pe front, Smaranda Brăescu a fost decorată şi a primit Crucea „Regina Maria”, clasa a III-a.

După război, indignată de ceea ce se petrecea în ţara noastră, Smaranda protestează împotriva falsificării alegerilor din noiembrie 1946, semnând, alături de alte personalităţi, un memoriu care a fost trimis Comisiei Aliate de Control. Din nefericire, documentul a ajuns în posesia delegaţiei sovietice, iar gălăţeanca şi ceilalţi semnatari au fost supuşi opresiunii comuniste. Smaranda a fost condamnată, în lipsă, la 2 ani de închisoare. Pentru a scăpa, a fost nevoită să se ascundă, să-şi schimbe numele şi să pribegească în straie de măicuţă greco-catolică.

Bolnavă de cancer, Smaranda Brăescu a fost operată, sub numele de Maria Matei. La finalul anului 1947, aceasta era îngrijită la ferma Congregaţiei Maicii Domnului din Cluj, purtând numele de Maria Popescu. Marea paraşutistă a murit în Clinica Universitară a doctorului Iuliu Haţieganu pe 2 februarie 1948, fiind înmormântată la Cimitirul din Cluj.

Gălăţenii care doresc să facă o incursiune în timp, să afle despre începuturile paraşutismului românesc, pot vizita Expoziţia „Smaranda Brăescu - Regina Aerului”, care se află la „Casa Colecţiilor”, din strada Eroilor nr. 64. Expoziţia cuprinde o serie de fotografii cu şi despre Smaranda Brăescu, precum şi obiecte care au aparţinut renumitei paraşutiste: medalii, decoraţii, costumul popular care a făcut înconjurul lumii.

adevarul.ro

[dcp100168]

74 de ani de la dispariţia unei gălăţence care a uimit lumea. 2022 - Anul Smaranda Brăescu

Lansarea cărții lui Dan Antoniu „Eroina cerului – mit și adevăr despre aviatoarea Smaranda Brăescu (1897-1948)”, la Muzeul „Teodor Cincu” din Tecuci, precedată de o slujbă de pomenire la statuia ridicată în comuna Buciumeni, din judeţul Galaţi, au marcat, pe 2 februarie 2022, 74 de ani de la trecerea în veșnicie a uneia dintre gălăţencele care au uimit lumea. Prin Lege, 2022 a devenit Anul Smaranda Brăescu, pentru celebrarea împlinirii a 90 de ani de la stabilirea recordului absolut la paraşutism, la data de 19 mai 1932, de către aviatoarea Smaranda Brăescu.

Muzeul de Istorie „Teodor Cincu" Tecuci și Primăria municipiului Tecuci, în parteneriat cu Primăria comunei Buciumeni, Protoieria Nicorești, Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere, Asociația Română pentru Istoria și Propaganda Aeronauticii, Asociația Națională pentru Cultul Eroilor „Regina Maria" – filialele Tecuci au organizat, pe 2 februarie 2022, evenimentul „74 de ani de la trecerea în veșnicie a Smarandei Brăescu". Detalii despre manifestări am obţinut dintr-un comunicat de presă transmis redacţiei de Muzeul tecucean de Istorie. La statuia Eroinei aerului, născută pe 21 mai 1897, în satul Hânțești, fostul județ Tecuci, actualmente comuna Buciumeni, a fost intonat Imnul României și oficiată o slujbă de pomenire.

Pe drumul de întoarcere către Tecuci, invitații la acest eveniment au poposit la Expoziția permanentă a Aeronauticii (Muzeul Aviației) din Tecuci aparținând Filialei ARPIA Tecuci, unde gazdă le-a fost comandor (r.) Dorel Chiș. Muzeul, despre care aţi putut afla din ziarul „Viaţa liberă”, expune diferite brevete și medalii, uniforme militare, tehnică de aviație, aeromodele și aparate de zbor, dar și documente aparținând Smarandei Brăescu de o inestimabilă valoare.

La Muzeul de Istorie „Teodor Cincu" din Tecuci a avut loc lansarea cărții lui Dan Antoniu „Eroina cerului – mit și adevăr despre aviatoarea Smaranda Brăescu (1897-1948)". Autorul a dezvăluit că şi-a început cercetările asupra personalității aviatoarei încă din 1971, adunând în acești ani sute de documente și fotografii, dar și mărturii de la cei care au cunoscut-o încă în viață. „Periplul Smarandei prin greutățile vieții nu a fost simplu, lovindu-se de foarte multe bariere. O societate dominată de bărbați, cum era cea interbelică, cu greu permitea accesul femeilor la o meserie atât de grea cum este aviația. După ce a fost susținută financiar de Ziarul Universul, a reușit să ajungă în Statele Unite ale Americii, cu dorința de a doborî recordul de salt cu parașuta. Însă Smaranda s-a lovit și de diversele sabotări ale americanilor, dar prin perseverență a reușit în 1932 să stabilească un nou record mondial sărind de la 7.400 de metri. În timpul războiului, a fost încadrată în escadrila de transport a Grupului Aerotransport Militar de la Băneasa. A plecat ulterior pe frontul de Vest, în calitate de comandant al unui pluton de voluntare încadrat în Detaşamentul Corneşti şi în Escadrila Sanitară (1944-1945)”, a dezvăluit Dan Antoniu.

viata-libera.ro