Ileana Cotrubaş, la 70 de ani

[dcp100168]

Cotrubaş: „Toţi urlă ca apucaţii“

Studioul Experimental de Operă şi Balet „Ludovic Spiess“ (SEOB) al Operei Naţionale Bucureşti (ONB) organizează, până pe 20 aprilie, două masterclassuri de canto, susţinute de celebra soprană Ileana Cotrubaş şi de renumitul bas-bariton Ionel Pantea. Născută la Galaţi, Ileana Cotrubaş a desfăşurat pe parcursul a peste 25 de ani, din anii ’60 până în anii ’80, o carieră strălucită, pe toate scenele importante ale lumii. La întâlnirea cu presa de ieri, celebra soprană a criticat dur învăţământul de canto: „Sunt tineri talentaţi, dar toţi tinerii care au terminat Conservatorul au probleme de tehnică vocală, deci nu este o şcoală bună; nu au cultură, nici muzicală şi nici generală“. „Nu se face diferenţa între Mozart, Bellini, Verdi şi Puccini: toţi urlă ca apucaţii“, a mai spus Cotrubaş. „Numai scandal, sex, sânge, oameni dezbrăcaţi pe scenă, este tot ce ne place în regia aşa-zis modernă“, a acuzat Ileana Cotrubaş.

http://www.evz.ro/articole/detalii-arti ... -apucatii/

Ileana Cotrubaş (n. 9 iunie 1939) este o soprană a cărei carieră se întinde din anii 1960 până în anii 1980. A fost admirată pentru talentul în actorie şi pentru uşurinţa cu care cânta operă în multe limbi diferite. Cotrubaş s-a născut în Galaţi, crescând într-o familie muzicală: tatăl, Vasile fiind tenor într-un cor de amatori. Cariera ei muzicală a început la vârsta de nouă ani, când a devenit membru al Corului de Copii al Radiodifuziunii Romane. La vârsta de unsprezece ani, cânta deja solo. În 1952 s-a mutat la Bucureşti pentru a studia la Şcoala Specială de Muzică, şcoală pentru cei talentaţi la muzică. Cotrubaş şi-a făcut apariţia pe scenă la Opera din Bucureşti ca Yniold din Pelléas et Mélisande a lui Debussy în 1964. Şi-a mărit repertoriul cu roluri ca Oscar în Un Ballo in Maschera, Gilda în Rigoletto şi Blondchen în Răpirea din Serai şi a început să apară în producţii în toată Europa. În 1965, Cotrubaş a câştigat o competiţie importantă în 's Hertogenbosch, Olanda unde a câştigat primul premiu în operă, lieder şi oratorio. Anul următor a câştigat o competiţie radio-televizată la München. Acele premii, împreună cu succesul mare în rolul Paminei la Bruxelles au dus la apariţii în Opera de stat din Viena, Opera de stat din Hamburg , Opera de stat din Berlin şi Salzburg Festival, şi a obţinut un contract cu opera din Frankfurt. În 1969, s-a produs debutul său britanic, la Glyndebourne ca Mélisande, unde a cântat două stagiuni deţinând rolul principal în Calisto de Cavalli. Debutul româncei la Opera Regală a Angliei (a se vedea Royal Opera House), situată în Covent Garden a fost în 1971, ca Tatiana în opera lui Ceaikovski Evgheni Oneghin. În anul 1970 Ileana Cotrubaş a semnat un contract pe trei ani cu Opera de Stat din Viena. În timpul perioadei petrecută la Viena, soprana a învăţat şi a interpretat rolurile Suzanei din Nunta lui Figaro (Le Nozze di Figaro), Zerlinei din Don Giovanni, Violetei din Traviata (La Traviata, Mimi din Boema (La Bohème) şi al Sophiei din Der Rosenkavalier. În 1973, prin interpretarea rolului lui Mimi s-a produs debutul american al sopranei la Lyric Opera of Chicago. Cotrubaş a realizat cu adevărat marea recunoaştere internaţională în 7 ianuarie 1975 când a fost chemată în ultima secundă la Scala din Milano pentru a o înlocui pe Mirella Freni în acelaşi rol, Mimi din La Bohème de Giaccomo Puccini. Interpretarea sa a fost primită cu entuziasm de către critici şi spectatori deopotrivă. Performanţa româncei este cu atât mai remarcabilă, cu cât Ileana Cotrubaş a fost chemată "pe nepusă masă", având la dispoziţie ca să ajungă la faimoasa Scala mai puţin de 48 de ore, şi reuşind să ajungă acolo cu doar un sfert de oră înaintea ridicării cortinei. Debutul româncei la Metropolitan Opera din New York City s-a produs pe 23 martie 1977, cu acelaşi rol, Mimi, avându-i ca parteneri pe José Carreras şi Renata Scotto. Ulterior, Cotrubaş s-a reîntors la Met, aşa cum mai "alintată", mai degrabă diminutivizată, Opera Metropolitană new-york-eză. În stagiunea 1977 - 1978 a interpretat Gilda din Rigoletto într-un spectacol televizat, mai apoi, în stagiunea 1980 - 1981, alături de Plácido Domingo, a fost Violetta. Soprana română este bine cunoscută pentru exigenţa sa profesională manifestată atât faţă de regizori cât şi faţă de colegi. În câteva ocazii, aşa cum ar fi în Eugene Onegin, la Viena, în 1973 şi Don Pasquale la Metroplolitan, Ileana Cotrubaş a părăsit fără ezitare scena şi apoi producţia când disensiunile au fost de necompromis. Deşi s-a retras din viaţa publică ca soprană profesionistă încă din 1990, Ileana Cotrubaş continuă munca sa de pedagog, ocupându-se, printre altele, de educarea personală a unor talente remarcabile, aşa cum ar fi Angela Gheorghiu.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ileana_Cotruba%C5%9F

[dcp100168]

Ileana Cotrubaş

Ileana Cotrubaş (n. 9 iunie 1939) este o soprană română, a cărei carieră s-a desfăşurat între anii 1960 - 1990. A fost admirată pentru talentul actoricesc şi pentru uşurinţa cu care cânta operă în diverse limbi.

Cotrubaş s-a născut în Galaţi, crescând într-o familie cu tradiţie muzicală: tatăl, Vasile fiind tenor într-un cor de amatori. Cariera muzicală a început-o la vârsta de nouă ani, când a devenit membru al Corului de Copii al Radiodifuziunii Române. La vârsta de unsprezece ani, cânta ca solistă.

În 1952 s-a mutat la Bucureşti pentru a studia la Şcoala Specială de Muzică, şcoală pentru cei cu aptitudini speciale. Cotrubaş şi-a făcut apariţia pe scenă la Opera din Bucureşti ca Yniold din Pelléas et Mélisande de Debussy în 1964. Repertoriul ei s-a îmbogăţit cu roluri ca Oscar din Bal mascat, Gilda din Rigoletto şi Blondchen din Răpirea din Serai aparând în diferite producţii din toată Europa.

În 1965 Cotrubaş a câştigat o competiţie importantă la 's Hertogenbosch, Olanda unde a câştigat premiui I la operă, lied şi oratoriu. Anul următor a câştigat o competiţie radio-televizată la München. Aceste premii, împreună cu marele succes obţinut în rolul Paminei la Bruxelles i-au adus apariţii la Opera de stat din Viena, Opera de stat din Hamburg , Opera de stat din Berlin şi Salzburger Festspiele, obţinând un contract cu opera din Frankfurt.

Anul 1969 a adus debutul în Marea Britanie, la Glyndebourne ca Mélisande, unde a cântat două stagiuni rolul principal din Calisto de Cavalli. Debutul la Royal Opera House, Covent Garden a avut loc în 1971, cu Tatiana din Evgheni Oneghin de Ceaikovski .

În anul 1970 Ileana Cotrubaş a semnat un contract pe trei ani cu Opera de Stat din Viena. În perioada petrecută la Viena, soprana a debutat în Suzana din Nunta lui Figaro, Zerlina din Don Giovanni, Violeta din Traviata, Mimi din Boema şi Sophie din Cavalerul Rozelor. Anul 1973 i-a adus debutul american la Lyric Opera of Chicago, interpretând rolul Mimi .

Pentru Ileana Cotrubaş un succes de răsunet internaţional a venit pe 7 ianuarie 1975 când a fost chemată în ultimul minut la Scala din Milano pentru a o înlocui pe Mirella Freni în Mimi din Boema de Giacomo Puccini. Cotrubaş a zburat cu avionul din Kent unde locuia, reuşind să ajungă la spectacol cu doar un sfert de oră înaintea ridicării cortinei. Interpretarea sa a fost primită cu entuziasm de către critici şi spectatori deopotrivă.

Cotrubaş a debutat la Metropolitan Opera din New York pe 23 martie 1977 în Mimi, avându-i ca parteneri pe José Carreras şi Renata Scotto. La Metropolitan Opera, Cotrubaş a cântat cinci roluri: Mimi în Boema de Giacomo Puccini, Violeta în Traviata de Giuseppe Verdi (spectacolul din 28 martie 1981, alături de Placido Domingo şi Cornell MacNeil fiind televizat), Gilda în Rigoletto (spectacol televizat pe 7 noiembrie 1977, alături de Plácido Domingo), Ilia în Idomeneo de Mozart (în premiera Operei Metropolitan), Tatiana în Evgheni Oneghin de Ceaikovski şi Mihaela în Carmen de Georges Bizet, rol pe care l-a cântat în ultima sa apariţie într-un spectacol de operă la Metropolitan din 26 martie 1987. La Metropolitan a avut 50 de apariţii; a cântat în a doua gală a centenarului Operei Metropolitan pe 22 octombrie 1983 şi la aniversarea a 25 de ani de carieră la Metropolitan a celebrului dirijor şi mai apoi director al Metropolitanului James Levine, pe 27 aprilie 1996 (aceasta fiind şi ultima ei apariţie pe celebra scenă newyorkeză).

Soprana română este bine cunoscută pentru exigenţa sa profesională manifestată atât în relaţia cu regizorii cât şi faţă de colegi. În câteva ocazii - Evgheni Oneghin la Viena în 1973 sau Don Pasquale la Metroplolitan în 1980 - Ileana Cotrubaş a părăsit fără ezitare producţia când nu a fost de acord cu viziunea regizorilor.

Ileana Cotrubaş s-a retras de pe scenă în anul 1990, însă a continuat să predea, ţinând cursuri de măiestrie şi sfătuind tineri promiţători ca Angela Gheorghiu.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ileana_Cotruba%C5%9F