Jump to content

Dimitrie Lazăr, primarul Galaţiului din anii '30


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Galaţiul pe la 1936

Un who´s who cum azi n-avem!

* Dimitrie Lazăr medicul-erou, primar al Galaţilor *

„Albumul Galaţilor” pentru 1935–1936, editat de ziaristul Teodor Iordache, prezintă, printre primii, dintre personalităţile gălăţene ale vremii, şi pe primarul de atunci. O personalitate cum n-am avut nici înainte, nici după 1989, fără însă ca numele acestuia să fi ajuns până astăzi la noi, în memoria colectivă, fără să aibă acum numele dat vreunei străzi. De ce oare? Poate pentru că, aşa cum se mai întâmplă şi cu primarii în ziua de azi, a fost mai preocupat să administreze, să pietruiască, să măture şi să dea cu var, ca un fel de director conştiincios de primărie, nu să şi inoveze, să introducă ceva nou, aşa cum au făcut primari rămaşi în amintire pentru introducerea, de pildă, a tramvaielor sau a iluminatului public? Ştie cineva?

Primarul-chirurg, recunoscut la Paris

Dimitrie Lazăr a fost medic. S-a născut la Măstăcani, judeţul Covurlui, pe 25 decembrie 1882, scrie Albumul. Adică pe vremea când trupa Fany Tardiny – Vlădicescu aducea pe scena nou creată a Galaţiului repertoriu naţional şi mari opere din repertoriul francez, traduse de actriţa întemeietoare de teatru aici, la malul Dunării… Lazăr a urmat şcoala primară în comună şi cea secundară la Liceul din Galaţi. A absolvit apoi Medicina la Bucureşti, intrând prin concurs „extern şi intern definitiv” la spitalele Eforiei din Bucureşti. A devenit, în 1913, înainte de război, doctor în medicină şi chirurgie. A fost chirurg al spitalelor Eforiei din Bucureşti, apoi la spitalul din Lugoj. A ajuns chiar membru al „Asociaţiunei franceze de chirurgie şi al congresului de chirurgie din Paris”. Normal, asta îl face şi preşedinte al asociaţiei medicilor din Covurlui, precum şi vicepreşedinte al asociaţiei „Crucea Roşie” din Galaţi.

Gălăţeanul antirevizionist

Dimitrie Lazăr era, la ora apariţiei Albumului, preşedinte al Ligii antirevizioniste din Galaţi. După cum găsim în colecţia ziarului „Universul” din 1934, Liga Antirevizionistă Română s-a înfiinţat la 15 decembrie 1933. Criza economică era un cadru excelent pentru idei naţionaliste şi de tendinţe revizioniste… Scopul declarat al Ligii: coordonarea acestei mişcări în ţară şi străinătate, pentru a „dezvolta simţăminte de solidaritate şi rezistenţă românească, organizate împotriva încercărilor şi atingerilor aduse unităţii teritoriale a ţării româneşti şi demnităţii naţionale a poporului român". Era anul în care Hitler ajungea cancelar şi naziştii, acum la putere, susţineau mişcările revizioniste, iar statele vizate îşi organizau adunări de protest împotriva revizionismului şi a pericolului ca acesta să ducă la un nou război. Guvernul ungar organizase, cu un an înainte, acţiuni revizioniste de masă, cu prilejul împlinirii a 11 ani de la ratificarea Tratatului de la Trianon, cel care stabilise graniţele după Primul Război Mondial, de către Parlamentul de la Budapesta.

Eroul gălăţean

Medicul întors în ţinutul natal şi ajuns primar fusese un exemplu şi în timpul Primului Război Mondial. O dovedesc medaliile colonelului în rezervă Dimitrie Lazăr: „Coroana României” în gradul de ofiţer, „Steaua României” cu spade în gradul de Cavaler, Ordinul rusesc „Sfânta Ana” cu spade clasa a III-a. A mai primit decoraţia ”Avântul ţării”, „Crucea Comemorativă a răsboiului 1916 – 1918”. Şef al Serviciului chirurgical la Spitalul companiei nr. 1 al Crucii Roşii, organism patronat de Regina Maria, a primit şi „Meritul Sanitar” clasa I.

Am fost curios dacă întâlnesc şi pe Internet acest nume. Da, am descoperit un Dimitrie Lazăr… Dar este vorba despre un personaj dintr-o povestire cu magicieni şi vampiri…

„Aici sunt banii dumneavoastră”, străbunicilor!

Controlori fiscali ai epocii sau perceptori de taxe, cu diferite grade, ei asigurau bugetul Primăriei. Cine mai ştie astăzi de e? Prin grija autorului albumului, chipurile lor pot fi văzute şi acum, deşi ai au ajuns de mult oale şi ulcele… Putem bănui şi că ziaristul Teodor Iordache a înglobat cât mai multe figuri, fie ele şi mai puţin celebre, doar ca să primească din mai multe părţi contribuţii şi sponsorizări pentru a-şi plăti tirajul? Posibil…

Camera de Comerţ a renunţat la sediu, pentru Şcoală!

Scriam că primarul a făcut liceul la Galaţi. Putea însă urma aici şi Şcoala Comercială „Alexandru Ioan I. Cuza”. În Album, o putem vedea, pe vremea când era nouă, iar copacii din preajma ei erau nişte puieţi sau au pierit de mult… Şcoala, situată la intersecţia străzii dr. Alexandru Carnabel (numele unui alt primar gălăţean) cu Lascăr Catargiu (acum strada Gării), acum sediul Facultăţii de Litere, Filozofie şi Teologie, a luat fiinţă, aflăm din Album, la 2 octombrie 1864, „sub domnia aceluia al cărui nume îl poartă, prim-ministru fiind Mihail Kogălniceanu, iar ministru al Instrucţiunei Publice Neculai Kretzulescu, funcţionând în forma veche cu 5 clase.

Cea dintâi Şcoală Comercială a României-Unite este chemată să formeze elementele naţionale pentru practica negoţului şi industriei, în cel mai de seamă port al ţării.” La 1 septembrie 1889 instituţia devenea „Şcoala de Comerţ gradul al II-lea”, „funcţionând în aceleaşi condiţiuni” cu şcolile de trei ani, de acelaşi grad, din Bucureşti, Craiova şi Iaşi. L 1 septembrie 1903, instituţia s-a transformat în Şcoală Comercială Superioară, cu cursuri de patru ani. În 1899, şcoala trecuse din subordinea Ministerului de Industrie şi Comerţ, în cea a Ministerului Instrucţiunii Publice.

Ban cu ban…

Până la 1901, şcoala funcţionase pe strada Cuza Vodă, iar până în 1927, pe strada Egalităţii nr. 21. Localul de astăzi adăpostea în 1936 învăţământul comercial pentru 625 băieţi şi fete (aripa destinată fetelor nu era încă terminată), precum şi Academia Liberă de Export.

Camera de Comerţ şi Industrie a pus la bătaie cinci milioane jumătate de lei, cu ajutorul Primăriei, care a donat terenul (în valoare de 600.000 lei) plus opt milioane în numerar. Ministerul Instrucţiei a dat doar două milioane şi jumătate de lei. „Prin stăruinţa” Camerei de Comerţ, comercianţii şi industriaşii gălăţeni au oferit 20 milioane. 260.000 lei – „donaţiuni” Total. 37 milioane lei. Azi, aşteptăm totul de la Primărie sau/şi de la stat! Meritul Camerei, mai spune Iordache, este acela că a renunţat să-şi construiască propriul local, pentru a-l ridica pe acesta!

http://www.viata-libera.ro/articol-Un_w ... vem_2.html

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.