Jump to content

Istoria Combinatului


Relu
 Share

Recommended Posts

De ce a fost construit combinatul siderurgic la Galaţi. Specialistul german care a lucrat fără oprire pentru a porni combinatul

Gheorghe Gaston Marin îndeplinea funcţia vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, însărcinat cu coordonarea ministerelor industriei grele, şi, totodată, preşedinte al Comitetului de Stat al Planificării.

Acesta a menţionat în memoriile sale de ce s-a ales construirea combinatului siderurgic la Galaţi: „Amplasarea la Galaţi a noului centru siderurgic avea mai multe motive: aprovizionarea directă pe Dunăre cu materii prime, transport pe cale ferată, cu linie directă din U.R.S.S. a minereului de la Krivoi Rog şi a cocsului sau a cărbunelui cocsificabil din Donbas şi multe alte avantaje regionale şi locale“.

Proiect românesc 

Combinatul a fost construit după un proiect al Institutului de Proiectări Metalurgice. „Realizarea combinatului de la Galaţi era unul dintre principalele obiective ale planului şesenal 1960–1965. (...) Întregul combinat a fost realizat pe baza concepţiei şi proiectelor Institutului de Proiectări Metalurgice (IPROMET) din Bucureşti de un grup numeros de ingineri metalurgi, constructori, automatişti, electronişti cu o vastă experienţă în producţie şi care au efectuat numeroase vizite în străinătate pentru a vedea cele mai recente realizări ale siderurgiei mondiale“, arată Gheorghe Gaston Marin în lucrarea „În serviciul României lui Gheorghiu-Dej. Însemnări din viaţă“. 

Echipamente din Franţa, Germania şi URSS

Cea mai mare parte din echipamentele folosite au fost de provenienţă românească, dar au fost aduse o serie de instalaţii din Franţa, Germania sau URSS:

„Echipamentele combinatului pentru furnale, cocserie, depozite de minereu şi cărbune, transporturi cu vagoane specializate şi altele, au fost produse în cea mai mare parte în ţară. Au fost achiziţionate laminorul de tablă groasă din Franţa, laminorul sleabing şi laminorul de benzi la cald din U.R.S.S., cea mai mare parte a oţelăriei L-D1, laminorul de benzi la rece, instalaţiile de zincare şi cositorire din R.F. Germania, fabrica de oxigen necesar oţelăriei din Marea Britanie“, a mai prezentat Gheorghe Gaston Marin. 

Construit cu specialişti români

La construcţia combinatului au lucrat în cea mai mare parte muncitori şi specialişti români, dar Gheorghe Gaston Marin îşi aminteşte de un specialist german care a lucrat fără oprire toată noaptea până a doua zi la prânz şi a reuşit să remedieze probleme apărute la un echipament principal: 

„Construcţia şi montarea combinatului au fost realizate în întregime de ingineri, tehnicieni şi muncitori români, cu asistenţa unor specialişti străini trimişi de firmele furnizoare ale echipamentelor importate. Şantierul, organizat pentru construirea şi montarea combinatului, avea un regim de lucru în trei schimburi continuu, fără oprire duminica sau de sărbători, având cantine şi puncte de alimentare“.

În general, instalaţiile de import s-au comportat bine şi reprezentanţii furnizorilor pe şantier au arătat înţelegere şi flexibilitate faţă de problemele ridicate de beneficiar. „Singura defecţiune mai importantă, în perioada intrării în probe, a avut loc la fabrica de oxigen, al cărei compresor principal, livrat de firma «Demag» din RFG s-a gripat şi a atras după sine oprirea oţelăriei şi, în consecinţă, a întregului combinat. La o chemare telefonică, Demag a trimis în aceeaşi zi cu avionul un specialist cu un nou lagăr, pe care l-am adus cu maşina de la aeroport şi care din aceeaşi seară şi până a doua zi la prânz a montat lagărul şi a repus în funcţiune compresorul avariat. Am stat, cu sufletul la gură, […] lângă tehnicianul german, admirându-i competenţa şi conştiinciozitatea, refuzând orice propunere de a face o pauză şi de a servi o gustare“.

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Scurtă istorie a combinatului siderurgic ArcelorMittal Galați

8 iulie 1960

Consiliul de Miniștri al Republicii Populare România aprobă Hotărârea 924 referitoare la construirea Combinatului Siderurgic de la Galați. Amplasamentul este ales pe platoul Smârdan, la 2 km de municipiul Galați, între bălțile Cătușa și Mălina.

17 iulie 1961

Prima cupă de pământ este excavată pe noul șantier. Proiectele pentru construcția combinatului sunt realizate de IPROMET şi IPROLAM Bucureşti. Au fost create 15 ateliere de proiecte cu un total de 600 de specialiști.

1963

Încep lucrările la primul obiectiv industrial de pe platforma gălățeană: Laminorul de Tablă Groasă nr. 1 (LTG 1), care va intra în funcțiune în 1966.

1966

Combinatul preia numele Combinatul Siderurgic „Gheorghe Gheorghiu-Dej”, în memoria fostului lider comunist.

Septembrie 1966

Intră în funcţiune Laminorul de Tablă Groasă nr. 1 – LTG1, a cărui construcţie a început în 1963.

1967 – 1968

Se construiesc simultan fabrica de aglomerare nr. 1, Furnalul 1, Oțelăria cu convertizoare nr. 1 și Laminorul Slebing.

Iulie 1968

Nicolae Ceaușescu inaugurează fluxul siderurgic integrat al combinatului, având în componenţă baterii de cocsificare, furnale de mare capacitate, oţelării cu convertizoare cu insuflare de oxigen şi laminoare. Este elaborată prima şarjă de oţel.

1989

Platforma siderurgică atinge suprafața maximă de 1.770 de hectare. Numărul angajaților se ridică la 50.000. Platforma siderurgică cuprinde șase furnale, patru oțelării, opt laminoare, două uzine cocsochimice și trei uzine de aglomerare.

1991

Prin hotărâre de guvern, Combinatul Siderurgic Galați este transformat în societate comercială pe acțiuni, cu capital de stat, având un nou nume: Sidex Galați.

1992 – 2000

Căderea piețelor la export, pierderea surselor de aprovizionare cu materii prime, interesele oculte politice și economice, blocajele financiare, corupția (firmele căpușă) și managementul defectuos afectează activitatea combinatului. Combinatul este considerat o „gaură neagră” a economiei românești. Numărul angajaților se ridică la 31.352, fiind considerat foarte mare în raport cu eficiența unității.

1994

O explozie puternică are loc la Furnalul nr. 6, în urma căreia au murit patru muncitori.

Noiembrie 2001

Compania multinațională LMN Holdings NV, deținută de miliardarul indian Lakshmi Mittal, achiziționează Sidex Galați de la statul român. Valoarea tranzacției s-a ridicat la 70 milioane de dolari. Tranzacția a prevăzut ștergerea datoriilor acumulate la bugetul statului (1,4 miliarde de euro) și a inclus angajamente de investiții de 351 milioane de dolari și un capital de lucru de 100 milioane de dolari.

2003

Combinatul raportează profit, la doi ani de la privatizare, fără ca proprietarul să facă investiții semnificative.

2004

Sidex Galați devine parte a multinaționalei Mittal Steel, companie rezultată din fuziunea firmelor LMN Holdings NV și ISPAT International.

2005

Producția de oțel ajunge la 5 milioane de tone de la 3,7 milioane de tone, în momentul privatizării.

2006

Prin fuzionarea companiilor Mittal Steel și Arcelor, din care a rezultat multinaționala ArcelorMittal, numele combinatului devine ArcelorMittal Galați.

Octombrie 2008

Oțelăria 3 și unitatea „Turnarea continuă” sunt oprite. Rămâne în funcțiune doar Oțelăria 1.

2008

ArcelorMittal Galați ocupă locul 28 al celor mai mari poluatori din Uniunea Europeană, conform datelor furnizate de oficialii de la Bruxelles.

2009

ArcelorMittal Galați deține 3,8% din exporturile României.

2010

Combinatul operează un singur furnal, pe fondul crizei economice și a reducerii comenzilor de produse siderurgice pe piața mondială. Numărul angajaților este 9.255.

2011

Producția de oțel este de 2 milioane de tone.

Noiembrie 2014

Este demolat Furnalul 6. Până atunci fuseseră demolate Furnalele 1 și 2. În acel moment, din cele șase furnale, funcționa Furnalul 5 (modernizat de noul proprietar) și Furnalul 3 era ținut în rezervă, în timp ce Furnalul 4 era închis.

Aprilie 2018

ArcelorMittal confirmă că a propus spre aprobare Comisiei Europene să vândă combinatul de la Galaţi şi alte unităţi din Europa pentru putea a cumpăra Combinatul Ilva din Italia.

Mai 2018

ArcelorMittal primește aprobarea Comisiei Europene pentru cumpărarea Combinatului Ilva (Italia), dar cu condiția „vânzării unui pachet extins de active”.

Iulie 2018

ArcelorMittal acceptă noile condiţii stabilite de autorităţile italiene pentru preluarea celei mai mari oţelării din Europa, Ilva. Finalizarea tranzacției va avea loc la jumătatea lunii septembrie 2018.

forbes.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 3 years later...

Momentul când Ceauşescu taie panglica la SIDEX Galaţi. A trecut de atunci peste jumătate de secol

Pe 14 septembrie se împlinesc 55 de ani de când liderul comunist Nicolae Ceauşescu a tăiat panglica la SIDEX Galaţi. La înfiinţare, unitatea siderurgică avea 40.000 de angajaţi, iar acum mai sunt 7.000. Tot la inaugurare era un mare poluator, iar în prezent se pregăteşte să facă pasul spre tehnologia verde

Prima discuţie cu privire la construirea unui mare combinat siderurgic în partea de est a României, cu acces la Dunăre, a fost făcută în Plenara Partidului Muncitoresc Român din 1958, potrivit wikipedia. Decizia construirii acestuia a fost luată printr-un decret adoptat în anul 1960,  la puţin timp după ce Congresul al VIII-lea al Partidului a aprobat o investiţie masivă pentru acest proiect. La Congres au avut loc dezbateri aprinse în legătură cu locul unde să fie amplasat combinatul. Cei mai mulţi îl doreau lângă Constanţa, la Năvodari sau la Mangalia, însă Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a opus acestor idei deoarece avea rădăcini la Galaţi.

Compania ICMRS Galaţi a fost desemnată să construiască combinatul. Organizarea de şantier a început în 1960, în iulie, dar până în iulie 1961 s-a construit doar infrastructura necesară constructorului. Efectiv, construcţia combinatului siderurgic Galaţi a început în 1960. Peste 12.000 de oameni au fost aduşi din satele regiunii Moldovei şi Munteniei să lucreze pe şantierul combinatului. Construcţia primei unităţi semnificative de producţie, Laminorul Nr. 1, a început în aprilie 1963.

Ceauşescu a tăiat panglica la combinatul SIDEX  Galaţi

Deşi „părintele ideologic" al combinatului siderurgic de la Galaţi a fost Gheorghe Gheorghiu-Dej, acesta nu a mai apucat să-şi vadă visul cu ochii. A murit în 19 martie 1965, iar panglica a fost tăiată de succesorul său, Nicolae Ceauşescu. S-a întâmplat în ziua de 14 septembrie 1966, la ora 17.56.

Producţia integrată a început în 15 iulie 1968, când au fost finalizate toate capacităţile de producţie siderurgice şi a fost scoasă prima şarjă la Oţelăria nr. 1. În anii 1970, numărul salariaţilor combinatului a ajuns la 40.000, iar cel al angajaţilor de pe întraga platformă siderurgică depăşea 50.000 de oameni. 

În anul 1988, producţia de oţel a combinatului a fost de peste 8,5 milioane de tone. În anii următori, atât producţia de oţel, cât şi numărul angajaţilor a intrat în declin.

Combinatul a fost cumpărat de LNM Holdings NV în noiembrie 2001, de la statul român, cu 70 de milioane de dolari. Cu cei circa 7.000 de angajaţi, combinatul din Galaţi, acum aparţinând companiei ArcelorMittal, a rămas cel mai mare combinat siderurgic din România.

Regimul comunist a fost înlăturat în 1989, iar în 1991 combinatul a devenit o societate pe acţiuni sub numele de Sidex Galaţi. Acesta a fost preluat în anul 2001 de la Statul Român de către compania Mittal Steel, iar datoriile combinatului au fost şterse. Atunci a fost momentul de declin al combinatului. Numărul de angajaţi a scăzut de la 27.600 în 2001 la 8.700 în 2011.

„În anul 2018, ArcelorMittal anunţa scoaterea la vânzare a mai multor unităţi siderurgice, inclusiv Combinatul de la Galaţi, pentru a putea achiziţiona Combinatul Ilva din Italia. Tranzacţia a fost coordonată şi atent supravegheată de către Comisia Europeană, care, în luna mai 2019, a anunţat aprobarea tranzacţiei. Grupul LIBERTY House, parte a Alianţei GFG, aparţinând omului de afaceri Sanjeev Gupta, este în prezent proprietarul Combinatului Siderurgic Galaţi care a fost redenumit LIBERTY Galaţi”, se arată într-un scurt istoric al combinatului. 

LIBERTY Galaţi este cel mai mare combinat siderurgic integrat din România, cu o forţă de muncă de circa 7.000 de oameni şi o capacitate de producţie actuală de circa 3 milioane de tone de oţel pe an pentru clienţi din domeniul construcţiilor, naval, petrolier şi gaze, precum şi cel al producţiei de energie regenerabilă.

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.