Cine are dreptate în Kosovo?

[dcp100168]

Cine are dreptate în Kosovo?

Am postat în cele ce urmează două opinii gălăţene despre "problema Kosovo", care contrazic poziţia oficială a României. Este aceasta din urmă corectă? Vă invit să vă spuneţi părerea! Cine are dreptate şi de ce?

Opinii

PRECEDENTUL

România bulucită în faţa televizoarelor, la şedinţa comună a camerelor Parlamentului, la Cotrocenii băsescişti îşi ghicea în globul de cristal al Kosovo în aceste zile viitorul. Reprezintă Kosovo un precedent de amputare teritorială a ţării noastre? Căci precedente de amputare avem.

În 1940 am fost înjunghiaţi şi tranşaţi ca porcul de Ignat cu concursul U.R.S.S., Germaniei, Italiei, Bulgariei şi cu complezenţa impotent mută a Franţei şi Angliei. Ce se întâmplă astăzi în Kosovo este un triumf politic al unor vechi practici şi principii.

America de Nord a proclamat în 1823 doctrina Monroe, ce poartă numele preşedintelui de atunci a S.U.A. James Monroe ce a recunoscut noile state create în America de Sud (foste colonii ale Spaniei) şi şi‑a arogat exclusivitatea intervenţiei şi deciziei în acea zonă geografică.

În 1968 Brejnev, şeful Rusiei comuniste, ocupând militar Cehoslovacia a lansat doctrina Brejnev, dreptul de a controla militar zona sa de influenţă alcătuită din aşa‑numitul Pact de la Varşovia.

În ajunul celui de al doilea război mondial fuhrerul Germaniei (ales la conducerea statului în mod democratic) a impus alipirea Austriei, a zonei Sudete a Cehoslovaciei şi a atacat Polonia prin care trecea coridorul de comunicare cu Prusia Orientală şi Danzig. Hitler a mizat pe dreptul forţei şi principiul etnicităţii populaţiei.

Ce s‑a întâmplat în Kosovo este victoria lui James Monroe, Leonid Brejnev şi Adolf Hitler. Este o victorie prin extensie.

Imensa maşină de război a S.U.A. a demonstrat în fapt că dreptul internaţional este înlocuit de dreptul forţei, că zona de interes a S.U.A. este planeta Pământ şi că de acum cu toţii îi aparţinem, ca supuşi.

Cine nu se supune va fi supus.

Problema guvernului mondial nu este dacă există, ci care sunt forţele reale ce controlează imensa maşină de război, cancerul militaro‑industrial asupra căruia avertiza îngrijorat în anii 1950 nimeni altul decât ofiţerul cu cel mai mare grad (cele mai multe stele) din istoria S.U.A. şi ajuns şi preşedinte a acesteia, Dwight Eisenhower. Învinşii se pot ogoi cu sintagma de partener iar supunerea poate fi vopsită în democraţie şi drepturile omului.

Pe vremea sultanului ţările române trimiteau să devină ieniceri, copilaşi. Copilaşii erau însă educaţi şi hrăniţi de către armata Sultanului.

Acum militarii care luptă în Irak, Afganistan, Kosovo nu sunt rupţi de ţară. O fac pe banul nostru, nu sunt mercenari, sunt cadou omagial omagiind atotputernicia singurei superputeri ce a înlocuit ideologia cu pragmatismul cinic fără a părăsi însă perdeaua de fum a discursului calp.

Precedent?

Copilaşi, nu fiţi tâmpiţi. Nu ne aflăm în faţa unui precedent, ci a unei stări de fapt.

Nu aşteptaţi nici milă, nici ruşine, nici dreptate, nici logică.

Răspunsul la golănii îl dă istoria, dar istoria este din păcate o doamnă ce operează cu durate lungi.

Nicolae Bacalbaşa

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=22311

INDEPENDENŢA, CA RĂSPLATĂ PENTRU TERORISM

"K.L.A. (Armata de Eliberare din Kosovo) este, fără îndoială, un grup de terorişti".

Declaraţia de mai sus, făcută în urmă exact cu zece ani, în februarie 1998, nu aparţine vreunui lider sârb, ci domnului Robert Gelbhart care era la acea vreme trimisul special în Balcani al preşedintelui Statelor Unite ale Americii.

Afirmaţia a fost făcută după o vizită de documentare a domnului Gelbhart în regiune, unde a recapitulat actele de natură teroristă prin care KLA transferase în planul violenţei lupta politică dusă până atunci de Ibrahim Rugova pentru independenţă.

Trimisul special al lui Bill Clinton văzuse la faţa locului urmele bombelor puse în dicoteci, ale caselor de sârbi incendiate, vorbise cu martori ai execuţiilor unor familii albaneze suspectate de colaboraţionism cu miliţiile sârbe (cu nimic mai puţin vinovate, fireşte), constatase că armata de gherilă crescuse numeric în doi ani de peste zece ori. Aceasta pentru că era alimentată financiar din contrabandă şi trafic de droguri (în special heroină) şi înarmată cu armele furate cu un an înainte din depozitele Albaniei în timpul colapsului statului-mamă din '97. În timpul rebeliunii naţionale albaneze au dispărut peste 500 000 de arme şi preţul unui Kalasnikov la Pristina era, în 98, cam de 15-20 DM (circa 10 euro, astăzi).

Deşi era atât de convins în declaraţia sa în februarie, 3 luni mai târziu, domnul Gelbhart, în faţa unei Comisii ad-hoc a Congresului American, a lăsat-o mai moale: de fapt, KLA este, îl citez: "o realitate existentă în teren". În iunie acelaşi an, acelaşi domn se întâlnea la Geneva, cu lideri ai "grupului terorist", cum îi denumise, întâlnire la care s-ar părea că s-a discutat pentru prima dată despre viitorul război al KLA+NATO împotriva Iugoslaviei din anul care urma să vină, 1999.

În acest context de istorie foarte contemporană se poate aprecia cu rezonabilitate că independenţa fostei (oricum, fostei) provincii sârbe Kosovo este o răsplata acordată teroriştilor.

Domnul Hashim Thaci era, la vremea aceea, purtătorul de cuvânt al Armatei de Eliberae a Kosovo iar astăzi este prim-ministru şi conduce, împreună cu foştii săi camarazi, noul stat; doar unii dintre ei, mai ghinionişti, sunt în custodia Tribunalului Internaţional pentru crime de război de la Haga.

Aşadar, recunoaşterea, de către partenerii noştri europeni a independenţei Kosovo e doar o capitulare în faţa naţionalismului albanez în defavoarea, nu a naţionalismului sârb, ci în defavoarea principiilor care stau la baza ordinii internaţionale actuale, a Cartei ONU şi a angajamentelor asumate de către OSCE. Pentru că tot veni vorba, iată că foştii mei colegi din elita OSCE tac; ştiu şi tac.

La urma urmei de ce marii europeni n-au recunoscut un Kosovo independent în 1990(!!) când, cu un intelectual moderat ca Ibrahim Rugova, primul preşedinte ales al albanezilor kosovari (scrutin nerecunoscut, dar real) Adunarea lor Naţională a proclamat suveranitatea şi independenţa unui stat numit Kosovo?

Costel Gheorghiu

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=22322

[marqq]

cine sa aibe dreptate? sarbii, fara doar si poate!

[patricia]

am citit cele doua opinii venite de la galati.

sa inteleg ca toate trimiterile facute in mass-media la articole din legi care vizeaza drepturile omului sunt vorbe in vant?

de fapt, nici macar nu stiu despre ce articole e vorba.

pe mine ma deranjeaza, apropo de Kosovo, lipsa fortei cuvantului/argumentului in favoarea fortei.

stie cineva argumente legislative de drept international pro sau contra deciziei kosovo?

[dcp100168]

La primul război din Golf, cineva (nu mai ţin minte cine, dar era un oficial internaţional) a spus că dacă Irakul producea morcovi şi nu petrol, n-ar fi intersat pe nimeni câtă democraţie este în ţară! E un "principiu" care se aplică de câteva zeci de ani prin lume, iar Kosovo nu face excepţie.

[patricia]

toata presa sustine ca kosovo e o tara saraca :roll:

[dcp100168]

Kosovo are al patrulea depozit mondial de crom, dacă ştiu eu bine. Iar cromul este esenţial în industria de armament. Şi mai sunt alte câteva zăcăminte de petrol, plumb, zinc şi argint. Că nu existe capacităţi de exploatare (încă) este altceva...

[patricia]

aaa

atunci e usor de banuit care sunt forţele reale ce controlează "imensa maşină de război".

ce nu mai inteleg se leaga de fraza asta

"La urma urmei de ce marii europeni n-au recunoscut un Kosovo independent în 1990(!!) când, cu un intelectual moderat ca Ibrahim Rugova, primul preşedinte ales al albanezilor kosovari (scrutin nerecunoscut, dar real) Adunarea lor Naţională a proclamat suveranitatea şi independenţa unui stat numit Kosovo?"

de ce nu s-a recunoscut acel scrutin?

si ce-a zis atunci ue?

da sua?

si rusia ce mai facea?

uof!

ca sa-mi dau cu parerea tre sa stiu.

:cry:

[dcp100168]

Poate ajută asta...

"O răsplată acordată terorismului"

* Interviu cu politologul Costel Gheorghiu, conferenţiar la Colegiul Naţional de Apărare, fost raportor NATO pentru Bosnia ‑ Herţegovina şi fost senator în comisia de Apărare a Senatului

‑ Domnule Costel Gheorghiu, cum comentaţi declaraţia de independenţă a Kosovo?

‑ Ceea ce s‑a întâmplat duminică era de aşteptat, în special după războiul pe care NATO l‑a dus împotriva Iugoslaviei. Practic, în războiul din 1991, NATO s‑a comportat ca şi cum ar fi fost forţa aeriană a armatei de eliberare din Kosovo. Deci, a fost un război împotriva Iugoslaviei. Să ne aducem aminte că prima dată şi‑au proclamat independenţa în 1992. Pe de altă parte, armata de eliberare din Kosovo, care a fost formată, după cum spunea reprezentantul Statelor Unite din vremea aceea, pe o grupare de terorişti, a luptat, o bună parte a războiului, cu mijloacele teroriste şi de guerilă. Şi a câştigat. Aşa cum spuneam şi într‑un articol mai vechi, independenţa Kosovo este o răsplată acordată terorismului şi asta, inevitabil, va încuraja mişcările de acest gen din toată lumea.

‑ La cine vă referiţi în special?

‑ Fiind vorba de mişcări teroriste, mă refer în primul rând la organizaţia bască ETA şi deja au apărut nişte declaraţii despre independenţa Ţării Bascilor, eventual, la organizaţiile corsicane separatiste din Corsica, şi, bineînţeles, la cele din fosta Uniune Sovietică. Eu, unul, nu mă aştept la confruntări militare, deoarece Serbia nu mai are nici posibilitatea, ca potenţial militar, şi nici intenţia de a desfăşura acţiuni militare. Iată, sunt nouă ani de când în Kosovo se află o forţă de menţinere a păcii foarte puternică, internaţională. În schimb, pe principiul dominoului, trebuie să ne gândim că, în Balcani, în general şi în special de la începutul războaielor de secesiune a Iugoslaviei, cele mai pesimiste aşteptări s‑au adeverit, şi încă şi mai rău. Aşa s‑a întâmplat şi cu Croaţia şi cu Bosnia‑Herţegovina, şi cu Macedonia şi acum cu Kosovo. Aşadar, trebuie să ne uităm împreună de la Balcanii de Vest, să ne aducem aminte că în 2001‑2002 au existat ciocniri ale armatei în Macedonia, care are cam o treime populaţie albaneză, lipită de provincia Kosovo, ciocniri care au fost începute tot de către armata de eliberare a Kosovo. Dar, probabil, kosovarii nu‑i vor încuraja în niciun fel, deocamdată, pe albanezii din Macedonia, deoarece Kosovo va fi un stat � dacă va fi � dependent de ajutoare externe, adică de banii europeni pentru foarte mulţi ani de acum încolo. Şi, pentru a‑i primi, trebuie să stea, deocamdată, cuminte. În schimb, foarte aproape de Kosovo se află Bosnia‑Herţegovina, un stat artificial, care e un fel de confederaţie formată din federaţia croato‑musulmană, şi o republică, republica Sârbska, unde trăiesc 1,3 milioane de sârbi, care sunt lipiţi de Serbia. Ei vor fi cei mai încurajaţi să ceară independenţa, atâta vreme cât Bosnia‑Herţegovina este un stat deocamdată neviabil, nu merge înapoi, dar nici înainte. Tot în zona aceea, croaţii din Bosnia‑Herţegovina au de foarte mult timp ideea dezlipirii de Bosnia şi a unirii cu Croaţia. Aşadar, tabloul în zona asta nu arată deloc bine. În ceea ce priveşte ţara noastră, nu cred că suntem expuşi prea tare, deoarece eventuale voci în ţinutul secuiesc pentru şi mai mare autonomie ar putea duce la dispariţia UDMR din scena politică, adică nu va mai intra în Parlament la alegerile viitoare pentru că voturile ungurilor se vor împărţi între UDMR şi radicalii maghiari. Deci, chiar dacă UDMR a spus că ar fi fost bine să recunoaştem Kosovo, nu cred că o să încurajeze niciun fel de radicalisme din partea maghiarilor români.

‑ La ce ar trebui să ne aşteptăm în următorii cinci ani?

‑ Provincia Kosovo o să cheltuiască foarte mulţi bani, dintre care, aşa cum s‑a întâmplat şi în Bosnia, jumătate vor fi furaţi de către mafia albaneză. Kosovo trăieşte numai din contrabandă, trafic cu carne vie, droguri, şi de fapt cetăţenii săi nu au nevoie de un stat bine structurat, ci doar de o zonă de influenţă în care să‑şi desfăşoare activităţile astea.

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa este datoare să păzească integritatea teritorială a statelor membre, din care făcea parte şi Serbia. Va fi foarte interesant să vedem ce poziţie o să ia OSCE, care are o mie de oameni în Bosnia‑Herţegovina, câteva sute în Kosovo şi până azi nu s‑a auzit nicio părere.

‑ Ca să descreţim puţin frunţile, spuneţi‑ne: artiştii care vor concura la Eurovision, la Belgrad, ar trebui să se teamă?

‑ Cu siguranţă nu, sârbii nu au de ce să fie supăraţi pe muzică, şi. la urma urmei, chiar în timpul bombardamentelor s‑ar părea că se adunau în pieţele publice şi cântau.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=22190

[patricia]

in conditiile in care "Kosovo trăieşte numai din contrabandă, trafic cu carne vie, droguri, şi de fapt cetăţenii săi nu au nevoie de un stat bine structurat, ci doar de o zonă de influenţă în care să‑şi desfăşoare activităţile astea.

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa este datoare să păzească integritatea teritorială a statelor membre, din care făcea parte şi Serbia", dau dreptate serbiei.

multumesc frumos pentru ajutoru la dat cu parerea

iar primu paragraf raspunde si la intrebarea de ce.

totusi, am in continuare cateva mari semne de intrebare.

daca pasnic si-au cerut independenta acum ceva vreme, de ce organismele internationale nu au rezolvat rapid situatia? daca ma pun in locul unui sef al unui asemenea organism as avea cateva raspunsuri. primul: dezbina si stapaneste. restul raspunsurilor mai conteaza?

si atunci, tin cu kosovo.

deci, nu inteleg nimic. :cry:

[Relu]

Scuze dacă gândesc cam simplist: americanii şi aliaţii lor au nevoie de cineva care să aibă nevoie de ei.

[dcp100168]

Pe de altă parte, în afară de interesele economice, poate chiar mai presus de ele, contează deschiderea unui "cap de pod" în lumea islamică, din ce în ce mai înverşunată împotriva Occidentului.

[patricia]

da rusii sunt aliati cu americanii, nu?

ca mie asa imi lasa impresia

si capu asta de podu nu putea sa fie in alta parte?

[Relu]

Serbia avertizează că nu va mai plăti datoria externă a Kosovo, în valoare de 1,3 miliarde de dolari. Informaţia a fost furnizată de ministrul sârb al economiei. În 1980, Banca Mondială a oferit un ajutor financiar, rambursabil, către Kosovo, pe atunci, provincie autonomă. Deşi în 1999 a pierdut controlul asupra provinciei, Belgradul a continuat să achite câte 150 de milioane de dolari, pe an, în contul datoriei externe a Kosovo.

Odată cu declararea independenţei, Belgradul consideră că banii respectivi ar trebui utilizaţi pentru consolidarea comunităţilor sârbe din Kosovo. O decizie definitivă de suspendare a plăţii nu a fost luată.

Sursa: Antena 3

Şi f***** şi cu banii luaţi :evil:

[Relu]

Americanii sunt dispusi sa inchida ochii la crimele comise de Armata de eliberare din Kosovo (UÇK) impotriva civililor albanezi, sårbi si rromi. Albanezii sunt ucisi pentru colaborationism cu inamicul, iar ceilalti pentru ca nu sunt albanezi. Discursul celor care sustin astazi independenta republicii contine o singura idee: “repararea erorilor savårsite de regimul Tito”. In 1999, pozitia Americii era complet diferita cu privire la UÇK. Pe 31 martie 1999, senatorul Larry E. Craig, presedintele Comisiei de politica a Senatului SUA, si-a prezentat raportul sub titlul: “UÇK: poate politica lui Clinton sa sustina un grup sprijinit pe teroare si trafic de droguri?”, urmat de subtitlul: “De la «teroristi» la «parteneri»”. Documentul pe care il vom numi mai jos Raportul Craig este naucitor.

UÇK este mostenitoarea militiilor fasciste albaneze, ai carei combatanti au fost pregatiti de instructori italieni, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. UÇK este finantata din traficul de droguri, asigurat de o vasta retea criminala, din care fac parte membri cunoscuti ai mafiei albaneze, care au penetrat Italia, Germania, Spania, Franta, Norvegia si Elvetia si au conexiuni in America de Nord. Ideologia luptatorilor UÇK este inspirata de islamul radical. Instructorii islamici provin in marea lor majoritate din Iran, din råndul Garzilor Revolutiei Islamice “Pasdaran” si au legatura cu Osama bin Laden, care intentioneaza sa puna bazele unui emirat in Balcani, cu baza in Kosovo si Albania si cu vårful in Bosnia. Raportul Craig citeaza informatii din baza de lucru a Observatorului Geopolitic al Drogurilor, de la Paris. Mafia albaneza procura heroina din Pakistan, in valoare de circa doua miliarde $ anual. Cu o parte din contravaloarea drogurilor sunt achizitionate arme usoare, indeosebi aruncatoare SA-7 “Grail” si lansatoare de rachete antiaeriene FIM-92 “Stinger”. Tranzactiile se fac in Elvetia, tara neutra si patria de exil a unor lideri ai UÇK (precum Hashim Thaci, premierul actual al Kosovo, sau Ramush Haradinaj, fost premier, care au trait o perioada in Elvetia - n.n.). In inchisorile elvetiene se afla mai mult de 500 de kosovari sau albanezi din Macedonia, acuzati de trafic de arme si droguri. Peste 1.000 de etnici albanezi sunt acuzati de aceleasi fapte si cercetati in stare de libertate. Armele ajung in Kosovo si sunt folosite in actiuni indreptate impotriva oficialilor guvernului de la Belgrad si a armatei guvernamentale iugoslave.

Raportul Craig- opinia ofiterului suedez de informatii Walter Kege, ofiter suedez de informatii, a investigat legaturile dintre narcodolari si achizitia de arme pentru UÇK. In raport apare o informatie capitala, legata de arestarea in Cehia a dilerului albanez Doboshi, evadat dintr-o inchisoare norvegiana, unde avea de ispasit o pedeapsa de 12 ani pentru trafic de heroina. La perchezitia efectuata in apartamentul sau, politia ceha a descoperit documente care probau faptul ca Doboshi cumpara arme pentru UÇK, cu banii proveniti din vånzarea drogurilor. Generalul italian Mario Mori, seful biroului de operatiuni speciale al Carabinierilor l-a indicat pe Gashi Agim din Pristina, arestat in Milano impreuna cu 124 de traficanti, drept seful mafiei albaneze. Mafia albaneza din Italia a interferat cu ‘Ndrangheta, mafia calabreza, si cu un grup de fundamentalisti egipteni pentru a sprijini inarmarea UÇK, formata din circa 2.000 de militanti. Acestia se antreneaza in baza de la Tropojë, de pe teritoriul Albaniei. Fostul premier al Albaniei, Sali Berisha, este cel mai mare patron al UÇK. Tabara de la Tropojë este conexata la activitatile antiamericane patronate de Osama bin Laden, dat deja in urmarire pentru atentatele din Nairobi si Dar es Salaam, impotriva ambasadelor SUA. Raportul Craig vorbeste de prezenta mujahedinilor in Kosovo, retrasi din Bosnia, provenind din Yemen, Arabia Saudita sau Cecenia. Acestia se infiltreaza in Kosovo dinspre Albania. Un document gasit asupra lui Alija Rabic, luptator de gherila din UÇK, ucis pe frontiera cu Albania, a indicat date despre un grup de 50 de mujahedini yemeniti si sauditi care detineau pasapoarte false macedonene sau bosniace. Analistul Ephraim Kam de la “Jane’s Intelligence” a sustinut ca Iranul este foarte activ in inarmarea rebelilor din Kosovo, livrånd grenade, mitraliere, arme de asalt, aparatura cu vedere pe timp de noapte, tehnica de telecomunicatii si asistenta militara. In Iran se antreneaza comandanti ai UÇK, in cadrul scolilor de sefi de stat major “Al-Quds”, ale Garzilor Revolutiei Islamice. In Kosovo si Bosnia s-ar afla, conform acelorasi surse, circa 7.000 de mujahedini iranieni, insurati cu localnice si stabiliti in zona. Ayatollahul iranian Khamenei a dat instructiuni specifice, ca UÇK sa fie sprijinita påna cånd Kosovo isi va cåstiga independenta.

Ce rol joaca actualul premier kosovar Hashim Thaci?

Desigur, unul sumbru, tipic pentru hegemonia mafiotico-terorista pe care o reprezinta. Datele ulterioare Raportului Craig vor conduce direct la actualul premier Thaci, care controleaza prin “societatea” mafiota Drenica - un fel de Cosa Nostra kosovara - crima organizata din Kosovo. Drenica este responsabila de 15 procente din activitatile criminale din Kosovo, constånd in trafic de arme, autoturisme furate, contrabanda cu benzina si tigari si prostitutie. Sora lui Thaci este maritata cu Sejdija Bajrush, una dintre cele mai temute capetenii ale mafiei albaneze. Washington Post a relatat ca Thaci a cumparat arme cu fonduri provenite din traficul de heroina desfacuta in Occident, pe vremea cånd conducea UÇK. Activitatile paramilitare ale lui Thaci se vor indrepta impotriva albanezilor tradatori, a staffului fostului presedinte kosovar Ibrahim Rugova, suspectat de tradare si impotriva autoritatilor militare sårbe. Pe 25 mai 1993, Thaci a atacat un echipaj de politie din Glogovac, in centrul Kosovei, impreuna cu luptatorii de gherila Rafet Rama, Jakup Nuri, Sami Ljustku si Ilijaz Kadriju, in care au fost ucisi patru politisti sårbi, iar alti trei au fost grav raniti. Pe 17 iunie 1996, Thaci impreuna cu complicii sai au atacat cu focuri de arma o masina de politie in Sipolje, in nordul Kosovei. Thaci a avut legaturi cu IRA, care i-a trimis instructori. Numele sau de razboi a fost “Sarpele”, apoi, cånd a ajuns negociator si a intrat sub protectia secretarului de stat american Madeleine Albright, i s-a zis “Protejatul”. Albright l-a pretuit atåt de mult, incåt martorii ziceau ca in preajma lui Thaci, Albright parea o femeie indragostita. Corect spus e ca Albright i-a uråt atåt de mult pe sårbi, incåt Thaci s-a purtat ca un gigolo, determinånd secretarul de stat american sa dea cåstig de cauza kosovarilor. Statul Kosovo s-a nascut asadar, din ura oarba a unei femei impotriva sårbilor. In iunie 1997, tribunalul din Pristina l-a condamnat la 10 ani de inchisoare in contumacie pentru activitati teroriste. Thaci s-a refugiat in Albania si a trait o vreme in Elvetia. Cånd s-a intors acasa, i se zicea deja “Protejatul”.

Agim Çeku, criminal de razboi in Croatia si Kosovo

Hashim Thaci a preluat portofoliul de premier de la generalul de brigada Agim Çeku, supranumit “Pamånt pårjolit”, fost prim-ministru al republicii Kosovo intre 2006-2008. Çeku a absolvit academia militara din Zadar si a intrat in armata iugoslava cu gradul de capitan de artilerie. In 1991 dezerteaza din Armata Populara Iugoslava si se inroleaza in Garzile Nationale Croate, care lupta pentru desprinderea Croatiei din federatie. Participa la epurarile etnice din enclavele Maslenica si Medak, in urma carora Croatia anexeaza o parte din teritoriul Republicii Sårbe Krajina. Avanseaza in armata croata si lupta pe frontul de vest bosniac, impotriva Republicii Srpska, in cadrul operatiunii “Maestral”. Dupa razboiul de independenta, presedintele croat Franjo Tudjman il numeste comandantul Districtului 5 militar din Rijeka. Il roaga apoi pe Tudjman sa-l lase sa plece in Kosovo, unde se alatura UÇK in 1998. Il indeparteaza pe comandantul Suleiman Selimi, lipsit de experienta. Cånd la scurta vreme Jakup Krasniqi, seful statului major al UÇK, va fi asasinat de persoane necunoscute, preia fara probleme conducerea armatei de eliberare, pe care o reorganizeaza pe principii militare. Cei care cunosc problema vorbesc despre un conflict mai vechi pe care Krasniqi l-ar fi avut cu Çeku. Primul semn al prezentei sale “active” in Kosovo este descoperirea unei gramezi de ramasite umane arse, långa satul Klecka. Analistii militari sårbi au interpretat descoperirea macabra de la Klecka drept o amprenta inconfundabila a stilului de lucru al generalului “Pamånt pårjolit”, identica cu cele din enclavele Maslenica si Medak, unde s-au mai gasit ramasite umane arse.

Dosarele criminalilor de razboi dispar din Tribunalul de la Haga

In timpul interventiei NATO in Iugoslavia, Çeku lucreaza cot la cot cu serviciile de informatii ale aviatiei americane, carora le da pozitia unor obiective militare sårbe ce urmau sa fie bombardate. Guvernul iugoslav l-a acuzat de crime de razboi savårsite in timpul epurarilor etnice din Krajina si Srpska si de genocid savårsit impotriva populatiei civile din Kosovo-Metohija. Procesul sau incepe in Pristina si cauza va fi stramuta la Tribunalul din Nis. Mai este acuzat ca pe 18 septembrie 1991 a organizat un atac impotriva garnizoanei militare din Gospic, impreuna cu un comando croat din care au mai facut parte Mirko Norac, Tomislav Mercep si Tihomir Oreskovic. Dupa preluarea controlului militar, comandoul a rapit 156 de figuri proeminente din oras, de etnie sårba, care vor fi lichidate in aceeasi noapte, in incinta garnizoanei. Un alt cap de acuzare formulat impotriva sa se refera la faptul ca a lichidat 87 de civili sårbi in timpul operatiunilor de epurare etnica din enclava Medak. Este retinut de Interpol si anchetat pe teritoriul unor baze din Ungaria si Cehia. Misiunea ONU din Kosovo face repetate demersuri pentru a fi pus in libertate si dosarele sale aflate pe rolul instantelor Tribunalului Penal International (TPI) pentru fosta Iugoslavie sunt musamalizate sau dispar, pur si simplu, ca si ale celorlalti luptatori de gherila kosovari, deveniti oameni politici. Pe 10 martie 2006, Çeku este ales prim-ministru si il inlocuieste pe Ramush Haradinaj, arestat si anchetat de TPI pentru 37 de crime de razboi. Extrem de indignata, presa engleza si americana se intreba, dupa alegerea lui Çeku ca premier, daca e vorba despre un criminal de razboi, un aliat NATO sau amåndoua la un loc. Chestia cu “amåndoua la un loc” pare sa se potriveasca manusa cu natura complexa a generalului “Pamånt pårjolit”, care a servit atåt cauza croata, cåt si pe cea a etniei sale, impotriva sårbilor. Revista “Jane’s Intelligence” a acuzat in repetate rånduri operatiunile din Croatia, pe care le-a catalogat drept masacre: 180.000 de civili deportati, 5.000 de case arse si un numar de cåteva mii de morti, inca nedefinitiv, deoarece o parte din gropile comune ale masacrelor ramån bine ascunse in padurile si viroagele unui peisaj extrem de accidentat, asa cum este cel al republicilor fostei Iugoslavii.

Primele tabere de antrenament

Ramush Haradinaj a fost luptator de gherila si lider al UÇK, care a detinut portofoliul de premier al Republicii Kosovo timp de 100 de zile. In anii ’80 a emigrat in Elvetia. Aici a practicat artele martiale si a facut maraton in Alpi, pentru a-si desavårsi conditia fizica, “ca un viitor luptator de gherila impotriva dusmanului sårb”, asa cum se confesa prietenilor (foto 3). In 1990 se intoarce ilegal in Kosovo, dinspre Albania, traversånd muntii inalti de 2.400 de metri, de pe frontiera. Mai tårziu va studia atent zona si va identifica locul viitoarelor tabere de antrenament din Albania ale UÇK, cåt si ruta de trafic de arme inspre Kosovo. Ruta incepe in portul albanez Durrës, trece prin localitatea Lezhë si in dreapta orasului Kukës transporturile sunt preluate de catåri sau carausi, care le trec pe sub vårful Kortnik, påna in primele sate kosovare, Dragas, Plava si Zur. In 1996, dupa primele contacte dintre Osama bin Laden si UÇK, produse pe teritoriul Albaniei, va organiza taberele de antrenament de pe frontiera albanezo-kosovara, in localitatile Kukës, Morina si Tropojë. Osama s-a aflat sub protectia premierului albanez din acea perioada, Sali Berisha, iar securitatea sa personala a fost asigurata de serviciile secrete albaneze. Haradinaj a fost acuzat de TPI de crime impotriva umanitatii comise in perioada martie-septembrie 1998. Printre victimele sale se numara albanezi acuzati de UÇK de colaborationism cu guvernul de la Belgrad, si civili sårbi si rromi, in total 37 de persoane impuscate in cap de la o distanta de cåtiva metri. Haradinaj s-a prezentat voluntar la Haga si ancheta sa a durat doua luni, timp in care a beneficiat de sprijinul lui Søren Jessen-Petersen, fostul sef al UNMIK, misiunea ONU in Kosovo, care l-a numit “prieten”. In martie 2006, Curtea de Apel a TPI i-a interzis sa mai desfasoare activitati publice. Procesul a inceput pe 26 februarie 2007. In primele zile ale procesului l-au vizitat Fatmir Sejdiu, presedintele kosovar, premierul Agim Çeku, Joachim Rücker, seful misiunii ONU din Kosovo, cåt si o multime de diplomati straini, care l-au asigurat ca totul se va rezolva in favoarea sa, din ratiuni care tin de “stabilitatea Republicii Kosovo”. In ciuda sprijinului de care a beneficiat, procurorul sef Carla Del Ponte a ramas neclintita pe pozitie si a declarat pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung ca “pentru mine Haradinaj ramåne un criminal de razboi”. Kujtim Berisa, un rrom care a comparut ca martor al acuzarii impotriva lui Haradinaj, a murit intr-un accident de masina, pe 18 februarie 2007, petrecut la Podgorica, in Muntenegru.

Sursa: http://www.ziare.ro/1203627780-Trecutul ... cii_Kosovo

[marqq]

Totul e mult mai simplu.

Kosovo apartine Serbiei tara care are garantata integritatea teritoriala. De ce se creaza precedentul? Pentru ca kosovari tâsnesc in toate colturile lumii si cer azil politic si chiar il obtin fara probleme, dar nu l-ar mai obtine daca ar exista statul kosovo. Eu nu vad pe nimeni disperat dupa cromul din kosovo, dar vad ca toata lumea se poarta cu manusi de cauciuc (din alea menajere) cu albanezii, si nimeni nu vrea sa aiba de-a face cu ei.