Jump to content

Ajutoare umanitare


Recommended Posts

O iubesc ca un nebun

DRAGOSTEA ● Un motiv pentru a lupta cu o boalã cumplitã

"Pacient în etate de 33 de ani, diagnosticat la 19 ani cu atrofie musculară progresivă – forma Kugelberg-Welander, acuzând agravarea deficitului motor cu imposibilitatea mersului...", aşa începe epicriza lui Cătălin Dănăilă, din Galaţi, întocmită la Spitalul Elias acum un an.

Până acum vreo doi ani, Cătălin mergea cu prietenii la pădure, se plimba pe-afară, mergea la piaţă... Dar, din ce în ce, drumul către piaţă a început să se scurteze. Şi s-a scurtat mai întâi cu 10 metri, cu 20... Până când s-a oprit la fereastra din cameră. "Acum merg ţinându-mă de pereţi, dar după 3-4 metri obosesc", ne-a descris Cătălin starea lui actuală. Programul lui zilnic: dimineaţa se trezeşte, mama îl ajută să se ridice şi să coboare din pat. După ce-şi face toaleta, tot mama îl susţine să se aşeze pe scaunul din faţa calculatorului, unde rămâne până seara târziu, când este ajutat să se aşeze în pat.

ŞI A GÅSIT-O PE EA. Calculatorul a rămas singura legătură cu lumea exterioară. Şi, dacă până în urmă cu doi ani era spectator la instalarea propriei neputinţe, de când a cunoscut-o pe ea, pe internet, s-a hotărât să lupte cu boala. Pentru dragoste. "Ea mi-a redat zâmbetul, speranţa, dorinţa de a lupta şi a învinge. Ea m-a acceptat aşa cum sunt, fără să-mi ceară nimic deosebit în schimb, uluindu-mă de-a dreptul prin uşurinţa cu care privea lucrurile, prin caracterul şi bunătatea ei total desăvârşite, fără să mă compătimească măcar o clipă. O iubesc ca un nebun, pentru că e şi simplu să fac asta, are toate calităţile unui om, e de o frumuseţe răpitoare, tăindu-mi răsuflarea ori de câte ori o văd", curg rândurile lui Cătălin, scrise parcă dintr-o suflare. Ea e din Bucureşti. Cu ajutorul unui bun prieten a ajuns la ea şi au locuit împreună câteva luni. Tot ea împreună cu mama ei l-au dus la Spitalul Elias acum un an.

SINGUR. La medic a mai fost o dată, în ’92, când a fost diagnosticat, la Iaşi. Ţine minte că parcă atunci ar fi spus medicul ceva de recuperare, dar nu e sigur. Nu a făcut deloc gimnastică recuperatorie, iar la Elias a aflat că, dacă ar fi făcut, nu ar fi ajuns în stadiul ăsta. "Medicul a certat-o pe mama prietenei mele. A crezut că e mama mea... Dar nici nu aveam cum să fac recuperare. Îţi trebuie un însoţitor, iar ai mei trebuie să meargă la muncă. Mai era vorba şi de bani. Le-am spus alor mei că trebuie neapărat să fac gimnastică recuperatorie, dar cred că nu conştientizează cât de mult am involuat. Că şi eu am idealuri, dorinţe", oftează Cătălin. Cătălin nu mai poate ieşi din casă decât rareori, sprijinit de două persoane, pentru că e "destul de mare", după cum spune el, are 1,86 m, dar şi pentru că are de coborât două etaje, iar pentru el şi o bordură este un obstacol de netrecut fără ajutor. Nu are aparate de gimnastică, mai face el ceva exerciţii în pat, aşa cum poate. Chiar dacă în foaia de ieşire de la Elias se recomandă un tratament susţinut, Cătălin nu a avut ocazia să-l urmeze. Este încadrat cu grad de handicap I şi primeşte o pensie de 2,5 milioane lei vechi.

O LUMINIŢÅ, DEPARTE… Împreună cu iubita lui a căutat metode de recuperare şi au aflat de tratamentul cu celule stem. A scris la clinica din China care face astfel de intervenţii şi a primit răspuns pozitiv. Trebuie să se programeze. Însă n-a avut curajul, deoarece nu are banii necesari, 26.900 USD. Apoi, dacă-şi permite şi operaţia pe măduvă, necesară, aceasta mai costă 4.750 USD. Are nevoie de bani de transport şi de cazare pentru el şi însoţitorul lui. Iar ca să facă programarea, în două săptămâni trebuie să plătească un avans de 20% din costul total. Şi el nu are decât 600 de euro de la un prieten. Atât. "V-am scris pentru că mi-am dat seama că trebuie să lupt doar eu pentru mine. Cred în visul meu şi ştiu că se va materializa cu ajutorul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu lucrează prin oameni. "

Speranţă

"Vă rog să mă ajutaţi să pot strânge măcar o parte din bani. Vă rog din suflet să-mi daţi o speranţă!" Cătălin are nevoie de peste 30 de mii de euro pentru o operaţie în China cu celule stem. Tânărul a decis să lupte de dragul iubitei sale pe care a întâlnit-o pe internet. Pentru cei care doresc să-l ajute să-şi împlinească visul, Cătălin Dănăilă poate fi contactat la unul din numerele de telefon: 0236.31.58.32, 0730.51.34.80 sau pe adresa de e-mail: pasarea_eagle@yahoo.com.

http://www.jurnalul.ro/articole/117707/ ... a-un-nebun

Link to comment
Share on other sites

  • 2 months later...

Salut, ma numesc Danaila Catalin, si apelez la ajutorul vostru sperand sa nu fiu ignorat ,de aceea va dau link-ul de pe pagina web a JURNALULUI NATIONAL http://www.jurnalul.ro/articole/117707/ ... a-un-nebun, ca sa intelegeti cine sunt, care este situatia mea, si sa ma ajutati sa obtin macar o parte din suma de care am nevoie pentru operatie. Incep prin a va spune ca regret faptul ca exista atata suferinta in lumea aceasta, si mai ales regret faptul ca oamenii in general si-au pierdut frica de Dumnezeu si umanitatea cu care au fost inzestrati prin nastere. Banul a reusit sa dezumanizeze orice fiinta, cu mici exceptii, desigur, facand sa se simta atat de mult lipsa cultului solidaritatii. Nu vreau sa incep sa va spun prin ce trec, pentru ca nu are rost sa va stric aceasta zi, ceea ce va pot spune e faptul ca trebuie sa va bucurati ca puteti merge, puteti imbratisa o fiinta draga, ca puteti iubi,ca puteti respira aer curat fara sa fiti nevoit sa va alertati pritenii care sunt ocupati cu propriile familii, ca sa va care in brate afara. Sentimentul de frustrare si suferinta, sentimentul ca cei din jur sunt indurerati pentru mine, lacrimi sterse pe furis, toate acestea le traiesc zilnic, si faptul ca nu sunt inca mort psihic, il datorez numai credintei.

Ma puteti contacta la numerele de telefon 0236.31.58.32 sau 0730.51.34.80 sau pe adresele de e-mail: pasarea_eagle@yahoo.com sau site-ul http://www.save-catalin.info

Donatiile se pot face in conturile deschise la BRD Galati Micro 39b Str. Henry Coanda, Bl. J12, parter, Jud. Galati, pe numele Danaila Maria (mama mea).

Multumesc !

Euro: RO29BRDE180SV26910201800

Lei: RO50BRDE180SV32041081800

Cod SWIFT: BRDEROBU

Link to comment
Share on other sites

  • 3 months later...

Numele meu este Burungiu Madalina, sunt din Tulcea.

Povestea mea a inceput inainte sa apar pe lume. N-am mai avut rabdare sa astept 9 luni ca sa vad lumina zilei, sa ma bucur de viata...

Si astfel m-am nascut prematur, la doar 7 luni...Nici n-am apucat sa deschid bine ochii, sa privesc imprejur...si am cazut intr-o mare de necazuri, nesfarsite, ce-mi calauzesc si acum pasii, zi de zi...

Fiind adusa pe lume la doar 7 luni, plamanii mei au fost prea mici ca sa-mi oxigeneze normal creierul, astfel ca, practic din primele clipe de viata, am suferit de disfunctii ale sistemului nervos central: nu aveam echilibru, nu puteam sta in sezut si la varsta de un an nu-mi puteam tine capul drept...Inca de mica am fost dusa de parintii mei la nenumarati doctori, am umblat prin atatea spitale si centre de recuperare incat le-am pierdut numarul... Am facut gimnastica, ani de-a randul.. doar doar voi avea o sansa, cat de mica sa devin un om normal, sa ma pot bucura de viata, sa alerg, sa zambesc din tot sufletul, sa traiesc! Insa fara nici un rezultat...Am aflat cand am crescut putin si-am constientizat boala mea, de ce sufar: diplegie spastica. De mica, n-am putut sa merg singura, lipsita de echilibru fiind, si singura mea alternativa a reprezentat-o cadrul.... cu care ma deplasez si acum prin casa... si scaunul rulant pentru a iesi in lume.

Desi am fost de mica obisnuita sa cresc astfel, ingradita, am fost intotdeauna optimista, mi-am dorit foarte mult sa merg singura si-am crezut mereu ca la un moment va rasari soarele si pe strada mea..

Astfel, cu aceste ganduri si vise... am ajuns la 27 de ani sa sper pe mai departe ca va exista o sansa oricat de mica pentru mine..

Acum a aparut o sansa si pentru mine. Si-mi doresc atat de mult sa pot profita de ea... de singura sansa ivita in 27 de ani de suferinta...

De curand am aflat ca se face transplant cu celule stem olfactive. Am fost fericita pentru moment, insa apoi au aparut problemele. Transplantul se poate face doar in China, la o renumita clinica, am luat legatura cu ei si m-au programat pe data de 10 maritie 2009. Pntru a putea merge acolo, am nevoie de 20,000 de euro, suma mult prea mare pentru mine, pentru posibilitatile parintilor mei, care ar face orice sa ma vada fericita si sa-mi poata oferi ei aceasta sansa, dar din pacate nu au aceasta posibilitate.

M-am gandit sa va cer ajutorul, pentru a putea merge si eu in China, in speranta ca operatia pe care o voi face ma va ajuta sa devin o fiinta normala, sa pot sa alerg, sa dansez, sa ma bucur de viata.

Va rog din tot sufletul meu sa ma ajutati, asa cum puteti, sa-mi implinesc acest vis pe care il am inca din copilarie, adolescenta si care astazi este mai arzator ca oricare altul.

Va multumesc si cu speranta ca intr-o zi ma voi putea bucura si eu de viata in plenitudinea ei, va imbratisez cu drag,

Burungiu Madalina

Pentru cei care doresc sa ma ajute, pot dona o suma cat de mica in conturile deschise la BRD, pe numele mamei Burungiu Rodica:

in euro: RO39BRDE370SV08302953700

in lei: RO55BRDE370SV08299723700

http://povesteamea.cabanova.ro/

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...
  • 3 weeks later...
sunt convinsa ca daca acest caz ar fi fost descoperit de un jurnalist de la vlg sau impartial or monitoru, s-ar fi declansat o campanie mai ceva ca cea pt pod. :evil:

Cazul Danaila este prezentat de monitorul de galati in fiecare aparitia de cam un an de zile (numai de cand stiu eu)

Intr-adevar nu s-a facut mare campanie si nu stiu ce efect a avut aeasta prezentare, dar a fost prezentat.

Link to comment
Share on other sites

Noroc ca ai un prieten Laurentiu ( si nu numai pe el) in galati ...incercam sa te ajutam ..sa iti facem cazul cunoscut la anumite persoane cu anumite calitati atat profesionale cat si financiare

Ar fi o mare pierdere daca n-ai onora invitatia de la Beijing.

Incredere

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...
  • 9 months later...

"Eu vreau... dar nu mă vrea nimeni"

Scrisoarea unei tinere din Galaţi ne-a găsit pe internet. Cu speranţa de a nu fi ignorată, aşa cum s-a obişnuit în anii din urmă, de când chiar propriul corp a început să nu o mai asculte, în el strecurând-se mârşav o slăbiciune dureroasă.

Carmen Sinescu are 28 de ani şi este din Galaţi. Pe la 19 ani a observat că oboseşte nejustificat de repede, începuse să-şi tragă uşor piciorul stâng iar urcatul scărilor devenise o problemă. Bănuind că este vorba de o problemă neurologică s-a îndreptat către Spitalul 9 din Bucureşti, unde i s-a pus diagnosticul: distrofie musculară progresivă şi a fost trimisă înapoi acasă. Fără un tratament, fără recomandări de gimnastică recuperatorie, fără măcar un sfat, doar cu promisiunea că boala va evolua, dar lent. "Şi am văzut ce lent a evoluat..., am văzut pe pielea mea" a comentat Carmen episodul pe un ton ironic resemnat.

"Boala asta, când avansează, te doboară. Pe mine m-a doborât în 2006 după ce am terminat facultatea. Atunci, imediat ce am dat licenţa, începusem să caut de muncă. Băteam pentru asta destul de mult oraşul. în octombrie am căzut de trei ori iar ultima oară s-a întâmplat chiar în mijlocul unei intersecţii. M-am cam speriat şi de-atunci n-am mai ieşit decât împreună cu mama."

"CUM NU ŢI-AM DAT TRATAMENT?!"

"După ce am terminat facultatea, m-am dus din nou la Bucureşti, la acelaşi medic, a continuat Carmen, şi mi-a spus că nu există pentru această boală nici un tratament. Doar vitamine şi gimnastică în apă, dar în Galaţi n-avem decât un bazin şi acela particular, deci, foarte scump - nu mă pot atinge. Tot el m-a întrebat mirat atunci «cum de

nu ţi-am dat nici un tratament de prima oară?!»". A început un tratament abia la începutul lui 2008 când a fost internată în spitalul CFR Galaţi. Thiogama - intravenos şi gimnastică medicală.

"Măcar s-au dus durerile de mijloc, a oftat ea uşurată, dar acum îmi este foarte greu să fac exerciţiile. Dacă aş fi ştiut încă din 2001 când mă mişcam mult mai uşor era altceva!" Carmen face gimnastică acasă, cu chinetoterapeut, doar că o face în măsura fondurilor Casei de asigurări. Nu-şi permite un tratament susţinut din lipsa banilor, părinţii ei sunt pensionari iar ea nu a reuşit defel să-şi găsească un loc de muncă.

TÂRGUL DE JOBURI

"Mi-am dorit foarte mult să muncesc după ce termin facultatea dar, din păcate, visul ăsta s-a cam dus pentru că nimeni nu te angajează când te vede cum mergi, deşi într-o slujbă de birou m-aş descurca. Când mi-am făcut dosarul de persoană cu handicap, o domnişoară m-a întrebat dacă nu aş vrea să lucrez, informându-mă că urma a fi un Târg de joburi pentru persoane cu dizabilităţi la noi în oraş. I-am spus că eu vreau, dar nimeni nu mă vrea...

Am fost ... erau doar câteva locuri de muncă, cred că nu mai mult de trei. în rest, erau de voluntariat. Cred că l-au organizat doar aşa... să nu spună că nu l-au făcut. Am avut mari speranţe pentru postul de asistent manager. Reprezentantul de la târg al firmei respective, după ce m-a intervievat, mi-a spus zâmbind că sunt foarte potrivită pentru acel post şi m-a asigurat că mă vor chema la al doilea interviu. Zile întregi am pândit telefonul şi nimic. Sunt curioasă dacă au angajat o persoană cu handicap pe acel post. Nu cred."

RUGĂMINTEA

Carmen ar fi vrut să muncească pentru bani de o plimbare, de un suc, de o ieşire la dans, de o rochiţă sau o poşetă... Acum i-ar trebui bani pentru tratament, să nu ajungă imobilizată... "Viaţa mi s-a modificat în sensul că nu ies din curte. Când plec, rareori, sunt însoţită. încă pot merge dar mai greu. îmi este frică. Sunt îngrozită că va veni vremea când voi ajunge să nu mă mai pot mişca deloc. E greu să accepţi când ştii că ai mers şi te descurcai singură, deodată să depinzi total de cei din jur.

Pentru că nu ştiu ce să fac, la cine să mă duc, mi-am făcut curaj să vă răpesc câteva minute pentru a-mi citi, pe scurt, povestea. Singura mea şansă este tratamentul cu celule stem. Am trimis analizele în China, mi-au răspuns că sunt acceptată şi că am mari şanse de a-mi reveni, dar, din păcate m-am bucurat doar la primele rânduri pentru că am ajuns la sumă. 26.000 USD! Este uriaşă pentru mine şi părinţii mei, ei fiind pensionari, iar eu persoană cu grad de handicap 2."

Carmen ne-a scris cu speranţa că-i va putea găsi pe cei ce o pot ajuta. Până acum a strâns 1.900 lei, a rămas restul... Este programată la clinica Zhejiang Xiaoshan pe 21 august, dar, dacă nu va reuşi să strângă toată suma până atunci, se va putea reprograma. Ea poate fi contactată la numărul de telefon 0236.47.85.96 sau pe adresa de e-mail: carmadisin@yahoo.com.

Să o salvăm!

Dacă doriţi să o ajutaţi pe Carmen, o puteţi face donând într-unul din conturile deschise la CEC pe numele Carmen Adriana Sinescu.

Cont RON: RO 04 CECEGL 01 08 RON 0615 906

Cont EURO: RO 25 CECEGL 01 B2 EURO 0615 908

http://www.jurnalul.ro/stire-pagina-de- ... 15762.html

2_8d98377623539724e79753ff21ef98d2_thumb

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Concert caritabil pentru Luana

* Formaţia Dark Angels va organiza, pe 28 august, la Teatrul Dramatic, un eveniment caritabil pentru a ajuta un copil care, pentru moment, nu se poate bucura de muzică *

Luana Popa are un an şi opt luni şi este un copil adorabil. Părinţii, Cosmin şi Alice, şi-au dorit-o mai mult decât orice altceva. Din păcate, în aceste momente, fericirea le este umbrită de un mare necaz: Luana a fost diagnosticată cu hipoacuzie neurosenzorială bilaterală, în urmă cu câteva luni. Cu alte cuvinte, micuţa nu poate auzi, deci nici nu poate învăţa să vorbească. Nu-şi aude părinţii când îi spun «Te iubesc» şi nici nu le va putea umple inimile de bucurie gângurind-le, pentru prima dată «mama» şi «tata». Soluţia, în cazul micuţei, este un implant cohlear. Dispozitivul costă, însă, 22.000 de euro – o sumă foarte mare, mai ales că, din câte am înţeles noi, preţul nu include şi intervenţia chirurgicală de implant. În plus, se pare că în România astfel de dispozitive li se implantează numai copiilor care au împlinit deja trei ani. Ar însemna ca Luana să mai petreacă încă un an şi două luni fără să se bucure de sunetele din jurul ei şi să pornească în viaţă cu stângul.

În sprijinul ei vin tinerii de la formaţia Dark Angels, care pe 28 august, la ora 19,00, organizează la Teatrul Dramatic un concert caritabil. «Vor urca pe scenă trupe de break dance, salsa şi va avea loc şi o tombolă Avon. Biletul va costa 15 lei pentru adulţi şi 10 lei pentru copii», a precizat Gabriela Ganea, unul dintre reprezentanţii trupei. Bucurându-vă de muzică, o puteţi ajuta pe Luana să evadeze din lumea în care domneşte tot timpul numai liniştea şi să asculte poveşti citite de părinţi, sfaturile celor din jur, muzica pe care ar putea învăţa să o îndrăgească şi toate celelalte sunete fără de care viaţa ei va fi mult mai tristă.

Mai multe detalii despre povestea Luanei puteţi afla vizitând site-ul http://luana.pers.ro.

http://www.viata-libera.ro/articol-Conc ... ana_2.html

Link to comment
Share on other sites

Concert caritabil pentru Luana

...

În sprijinul ei vin tinerii de la formaţia Dark Angels, care pe 28 august, la ora 19,00, organizează la Teatrul Dramatic un concert caritabil. «Vor urca pe scenă trupe de break dance, salsa şi va avea loc şi o tombolă Avon. Biletul va costa 15 lei pentru adulţi şi 10 lei pentru copii», a precizat Gabriela Ganea, unul dintre reprezentanţii trupei.

http://www.viata-libera.ro/articol-Conc ... ana_2.html

buna ziua numele meu este Mocanu Andrei unul din organizatorii spectacolului in primul rand ca e spectacol de caritate nu concert in al doilea rand Gabriela Ganea este organizatorul spectacoului nu reprezentant in al treilea rand vor fi mai multe trupe de dans nu doar breakdance si salsa in al patrulea rand numele tatalui este Florin nu Cosmin si in ultimul rand nu este formatia Dark Angels ci este organizatia Street Angels

Link to comment
Share on other sites

  • 2 months later...

Alina are nevoie de ajutorul vostru!

Alina Donescu de 27 ani, asistenta medicala in Galati, a primit o lovitura grea pentru aceasta varsta: a fost diagnosticata cu tumoare maligna craniana. Unica sansa de supravietuire este o operatie ce se poate face la Hanovra, in Germania. Pentru aceasta interventie chirurgicala are nevoie de ajutorul vostru, intrucat costurile se ridica la circa 46.000 de Euro, mult peste posibilitatile familiei si cunoscutilor. "Povestea noastra incepe ca a multor tineri indragostiti: doi oameni ce se iubesc si lupta impreuna pentu un viitor fericit, o casa, o familie si poate cativa copii. asatoriti civil, urmand sa ne unim destinele si in fata lui Dumnezeu, pregateam ceva ce avea sa fie nunta noastra. Dar Dumnezeu a incercat-o cu o lovitura mult prea grea pe sotia mea", scrie sotul Alinei, Adrian Donescu, pe blogul sau. http://alinadonescuumanitar.blogspot.com/

Alina avea dureri de cap. Fiind asistenta medicala, a incercat sa se trateze singura, dar nici un rezultat. Cu doar 10 zile inainte de nunta au ajuns la Urgente. Au venit la Bucuresti si aici toate planurile si sperantele lor de viitor s-au naruit, deoarece medicii au diagnosticat-o cu tumoare maligna craniana. Din acel moment au inceput o lupta pentru supravietuire. Dupa alte analize au aflat ca diagnosticul este Xantoastrocitom Pleumorf. Cea mai mare dinte tumori, cu diametrul de cinci centimetri, s-a regenerat dupa o prima operatie si medicii au considerat ca interventia chirurgicala nu mai este o solutie. "Alinei ii mai raman cateva luni de viata, medicii constatand ca nu se mai poate face nimic", mai scrie sotul Alinei. Extirparea totala a acestei tumori se poate realiza totusi la Hanovra, in Germania. Numai ca, pentru a realiza acest lucru, au nevoie de 46.000 de euro (operatia si transportul special).

CONT RON: RO55RZBR0000060011956981 - Raiffeisen Bank SA

CONT EURO: RO59RNCB0141032433000005 - Banca Comerciala Romana

http://www.ziua.net/news.php?data=2009- ... ord=Galati

Alina Donescu îşi revine după operaţie

Alina Donescu - tânăra asistentă medicală care avea nevoie urgentă de o operaţie la Hanovra - a beneficiat de intervenţia chirurgicală şi se simte bine. Alina a fost operată în Germania de prof.dr. Rudolf Falshbusch.

Edited by dcp100168
Noutăţi 3.02.2010
Link to comment
Share on other sites

Criminalistul care a cercetat anul trecut uciderea interlopului Marian Ivan este pe moarte

* Subcomisarul Nicu Caraman s-a îmbolnăvit de o formă rară de leucemie, care avansează galopant. Pentru a supravieţui, are nevoie de 100.000 de euro, dar nu a reuşit să adune nici jumătate din această sumă.

Poliţistul este cunoscut gălăţenilor mai ales pentru că a anchetat circumstanţele în care a fost asasinat, anul trecut, Marian Ivan, fostul şef al lumii interlope de la Galaţi. Caraman a reuşit, într-un timp record, să-i prindă pe cei doi asasini, iar probele strânse de el a fost considerate cruciele de către procurori, care au obţinut cu uşurinţă arestarea făptuitorilor.

În urmă cu aproximativ şase luni, familia Caraman a fost lovită de o nenorocire. Capul familiei, subcomisar în cadrul Serviciului Investigaţii Criminale al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Galaţi, s-a îmbolnăvit de o formă foarte rară de leucemie, cu evoluţie galopantă. Prognosticul medicilor sună a sentinţă: maximum şase luni de supravieţuire. Din cauza agresivităţii bolii, medicii au ajuns la concluzia că singura soluţie poate fii un transplant de măduvă osoasă. Chiar dacă a fost găsit un donator compatibil, fratele său, viaţa lui Nicu Caraman atârnă de o sumă de bani. Soţii Caraman au reuşit, cu greu, să strângă suma de 37.000 de euro. „ Am reuşit să strângem banii ăştia cu mari sacrificii. Cheltuielile familiei au fost reduse la limita subzistenţei”.

În urma chetei efectuate printre colegii din toate cele 42 de inspectorate judeţene de poliţie, s-au adunat 10.000 de lei. „Când am auzit că transplantul costă 100.000 de euro, am sperat că, apelând la colegii din toată ţara, se poate strânge uşor această sumă. Era suficient câte un euro sau chiar mai puţin de la fiecare”. Colegii de breaslă din judeţul Olt ai poliţistului gălăţean au reuşit să-l ajute cu 200 de lei.

Cum însă speranţa moare ultima, Nicu crede în continuare în renumita soilidaritate a poliţiştilor şi a oamenilor obişnuiţi să ofere şi să aibă parte de ajutor în momentele de cumpănă. Cei care doresc să-l ajute pe poliţist, tată a doi copii cu vârste de cinci şi respectiv 12 ani pot depune bani în următoarele conturi, deschise la BRD:

- în euro - RO72BRDE180SV47750761800:

- în dolari – RO76BRDE180SV47750681800;

- în lei - RO85BRDE180SV47750501800.

http://www.adevarul.ro/rss/articol/gala ... artea.html

Link to comment
Share on other sites

La 18 ani, luptă cu leucemia

Abia a împlinit 18 ani, dar adolescenţa îi stă sub semnul tragicului. Bogdan Mărgărit este elev în clasa a XII-a, la Colegiul Naţional “Mihail Kogălniceanu”. În cazul său, învăţatul pentru bacalaureat sau alegerea facultăţii au trecut pe planul doi. Mai important pentru el este acum să câştige lupta cu leucemia. Pe 14 septembrie, chiar în prima zi de şcoală, Bogdan a făcut 18 ani. Nici el, nici familia, nici colegii nu s-au putut bucura pe deplin. Doar cu câteva săptămâni înainte aflase că are aplazie medulară, o formă de leucemie. A început un tratament cu radiaţii ionizante, pentru care merge, ori de câte ori e nevoie, la Bucureşti. Însă este absolut necesar un tratament stabilizator, adus din străinătate, şi care costă în jur de 5.000 de euro. Un donator de măduvă nu s-a găsit încă. Chiar dacă fratele său mai mic a fost gata să-i sară în ajutor, cei doi nu sunt compatibili.

Cei care au cum să îl ajute pe Bogdan pot să vină să doneze bani direct la Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu”, la secretariat (telefon 0236 / 430.704).

Sunt şi conturile deschise pe numele Bogdan Iulian Mărgărit, la Banca Transilvania:

· RO19BTRL01801201J42638XX (LEI)

· RO91BTRL01804201J42638XX (EURO)

· RO43BTRL01802201J42638XX (USD)

http://www.viata-libera.ro/articol-Bogd ... lui_2.html

Link to comment
Share on other sites

  • 2 months later...

Robert Cristian are încă nevoie de sprijin

* Orice sumă poate fi depusă în contul deschis la BCR *

În familia Cristian din Galaţi este mare durere. Fiul cel mic, Robert Cristian, în vârstă de 5 ani şi opt luni, suferă de paralizie cerebrală - „sindrom ataxopiramidal”.

„La doar şapte luni, Cristian a fost diagnosticat cu tetrapareză spastică şi de atunci ne luptăm cu boala, spune Maria Cristian, mama lui Robert”.

„Nu putea să-şi ţină capul, să stea în şezut, să se sprijine în picioare, dar cu dragoste şi ajutor de la Dumnezeu, după un lung şir de spitalizări, acum copilul poate să-şi ţină capul pe umeri, să stea în şezut, să meargă de mână şi să spună aproximativ zece cuvinte”.

Rezultatele încurajatoare de până acum i-au dat speranţe acestei familii. L-am văzut şi noi pe Robert şi am constatat că e un copil bine crescut şi îngrijit.

La apelul nostru, din 22 decembrie 2009, s-au adunat în contul lui Cristian 2.200 lei. În continuare, ne alăturăm lui Robert Cristian şi vă rugăm în numele lui să-i dăm o şansă.

Ca să-şi îmbunătăţească starea, în baza evaluărilor şi a prescripţiilor medicilor, el ar trebui să meargă la o clinică în Ucraina, unde recuperarea costă 3.500 de euro pe şedinţă. Ar fi nevoie de patru şedinţe (dintre care una cu delfini, care e mai scumpă) pe an.

Haideţi să fim solidari cu durerea lui şi să-l ajutăm să ajungă până nu e prea târziu la tratament, fiindcă în vara lui 2009, familia Cristian a încercat să ajungă la această clinică, dar nu a reuşit din lipsă de bani.

Pentru tratamentul pe un an ar fi nevoie de patru şedinţe, ceea ce ar însemna 15.000-16.000 euro.

Suma nu e foarte mare darcă suntem solidari cu acest copil. Cei care doresc să-i dea o şansă, pot depune orice sumă în contul RO47RNCB0141032634250001, deschis la Banca Comercială Galaţi.

Cei care doresc sa ia legătura cu familia, pot face acest lucru la adresa crisgeo19@yahoo.com.

http://www.viata-libera.ro/articol-Robe ... jin_2.html

Link to comment
Share on other sites

  • 10 months later...

Fonduri pentru transplantul Andreei

* Ministerul Sănătăţii a alocat 250.000 de euro pentru operaţie în Germania *

Scriu de ceva vreme despre oameni disperaţi care ne trec pragul redacţiei, pentru a-i ajuta să obţină fonduri pentru diferite intervenţii spitaliceşti în străinătate. Cam tot de atâta vreme ştiu că fondurile prin Formularul E 112 sau Ordonanţa 50 sunt foarte greu de atins, procedura fiind greoaie şi banii Sănătăţii, întotdeauna, insuficienţi să satisfacă cererile, oricât de gravă ar fi situaţia bolnavilor care aşteaptă să fie salvaţi.

Iată, însă, că se întâmplă şi minuni. Ieri dimineaţă, am primit de la deputatul PNL Victor Paul Dobre, un telefon, care aproape mi-a tăiat respiraţia de bucurie: „V-am promis că vă sun când se rezolvă ceva în legătură cu dosarul Andreei Mihalcea – fata de 16 ani care are nevoie urgentă de un transplant de inimă. Impresionat de starea tinerei, am promis să fac tot ce e posibil să i se aprobe finanţarea pentru un transplant în străinătate, având în vedere că starea ei este din ce în ce mai gravă şi, deşi este prima pe lista de transplant de inimă în ţară, de mai bine de o lună de zile nu s-a găsit nici un donator compatibil. Aseară, m-a sunat ministrul Sănătăţii să-mi comunice personal că dosarul a fost aprobat şi că fata a primit 250.000 de euro pentru un transplant de inimă la o clinică în Germania”.

Este pentru prima dată când mi se întâmplă să scriu despre un om pe care noi românii am făcut tot posibilul să-l salvăm. Şi e păcat că nu se întâmplă la fel de fiecare dată.

Din inimă, pentru inimă

Andreea Mihalcea are însă o stea norocoasă şi nişte părinţi care au făcut tot ce le-a stat în putinţă să o salveze. Şi foarte mulţi prieteni care s-au implicat s-o ajute. Chiar dacă a primit fonduri de la Sănătate, banii strânşi de la dvs. îi vor fi de ajutor mamei ca s-o însoţească în Germania. Banii de la Ministerul Sănătăţii sunt numai pentru intervenţia chirurgicală exclusiv. Ultima donaţie familia Mihalcea a primit-o din partea elevilor de la Liceul de Artă, care au adunat 3.000 de lei în urma unui spectacol umanitar.

Ştim că, timp de o lună, mii de oameni s-au rugat pentru Andreea, au donat din puţinul lor, s-au implicat s-o ajute cum au putut. Şi tuturor le mulţumim. Nu putem spune că tânăra a depăşit toate obstacolele. Pentru ea şi familia ei va urma o perioadă destul de dificilă în aşteptarea inimii pentru transplant, dar măcar i s-a dat o mare şansă la viaţă. Rămâneţi cu gândul bun şi cu sufletul aproape de ea. Încă mai are nevoie de asemenea sprijin.

http://www.viata-libera.ro/articol-Fonduri_pentru_transplantul_Andreei.html

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Andreea are o inimă nouă

Rugile şi gândurile bune ale celor care au cunoscut-o pe Andreea Mihalcea au ajutat-o să capete şansa la o nouă viaţă. Chiar la cumpăna dintre ani, adolescenta din Galaţi, elevă a Colegiului „Elena Doamna”, a primit o inimă nouă, la clinica din Freiburg (Germania) unde era internată pentru transplant. Medicii s-au grăbit să efectueze operaţia pentru că starea fetei era destul de critică, la sfârşitul anului trecut.

Deşi mai are foarte mult de luptat, viaţa Andreei îşi urmează cursul. Pentru ea, anul 2010 va rămâne în amintire ca unul de cumpănă mare, dar şi timpul în care a învăţat să creadă în miracole. 2011 va însemna pentru ea o viaţă nouă.

Mai multe detalii puteţi afla în continuare pe http://andreeamihalcea.info

http://www.viata-libera.ro/articol-Andreea_are_o_inima_noua_2.html

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.