Clubul Oltcit Galaţi

[dcp100168]

Îndrăgostit de Oltcit, a fondat un club dedicat acestei mărci

Oltcitul este o maşină bună, dar mofturoasă. Afirmaţia îi aparţine studentului la Litere Iulius Trifan, care ştie foarte bine acest lucru după ce a înlocuit 90 la sută din piesele autoturismului său. În urmă cu doi ani, tânărul a pus bazele Clubului Oltcit.

Iulius a descoperit ce înseamnă un Oltcit acum patru ani. Autoturismul a fost cadoul de majorat primit de la părinţi. Iniţial, perspectiva de a conduce un Oltcit nu l-a încântat pe Iulius, care s-a gândit serios să-şi vândă maşina şi să cumpere ceva mai nou şi mai „de firmă”. Situaţia s-a schimbat când a descoperit forumul celor pasionaţi de maşinile produse la Craiova. Iulius Trifan a pus bazele clubului de la Galaţi, în urmă cu doi ani, după ce s-a întâlnit, în parcarea Universităţii din Galaţi, cu Andrei Alecu. „Împreună am creat acest club. La început am fost noi doi şi încă un prieten. Acum suntem zece”, îşi aminteşte tănărul. Regula de bază a clubului e aceea că toate problemele tehnice ale maşinilor sunt rezolvate în cadrul acestuia. Niciunul dintre tineri nu are pregătire de mecanic, dar au preferat să descopere singuri secretele meseriei şi să nu plătească tarife piperate profesioniştilor. „În Galaţi, mai e un singur mecanic de Oltcit, foarte bun. Tarifele practice de el sunt însă foarte mari. Nu am avut de ales şi am luat cartea în mână. Am învăţat să dau un motor jos, cum să îl segmentez, cum sa reglez carburatorul. Când sunt probleme deosebite, ne întâlnit cu toţii. Şapte îşi dau cu părerea, unul munceşte, dar problema se rezolvă”, mărturiseşte cu satisfacţie Iulius.

Membrii clubului Oltcit din Româmia se întâlnesc în fiecare an pentru a petrece împreună şi, evident, pentru a vorbi despre maşinile lor. În acest an, reuniunea a avut loc la Barajul Siriu. „În fiecare an ne întâlnim în altă parte. Locaţia este stabilită pe forum. La Siriu, au sosit cam 50 de persoane. Nu toţi au venit la întâlnire cu Oltcitul, dar toţi au avut, la un moment dat, o astfel de maşină şi au rămas îndrăgostiţi de ea”, mai spune entuziastul automobilist. La Galaţi, cei zece membri ai clubului se întâlnesc periodic la Grădina Publică, de unde pleacă în coloană prin oraş.

Oltcitul lui Iulius a beneficiat de multe operaţii de înfrumuseţare. Gălăţeanul spune că a schimbat 90 la sută din piesele maşinii. „Am coborât garda la sol, am schimbat carburatorul, am făcut-o să pornească din buton, am făcut schimbări majore la interior. Am schimbat multe. Sunt tare mândru de ea acum”, mărturiseşte tânărul. Chiar dacă are multe puncte tari, Oltcit este o maşină bătrână, care are nevoie de toată atenţia posesorului ei. „După o anumită vârstă, nu mai ai chef să te murdăreşti. Şi eu mă gândesc să îmi cumpăr o maşină nouă, dar nu voi vinde niciodată Oltcitul”, promite gălăţeanul.

Idee franceză pentru o maşină românească

Oltcit Craiova a apărut în 1976, în urma unui parteneriat încheiat între autorităţile comuniste şi producătorul francez de automobile Citroen. Un an mai târziu, în 1977, la Craiova a început construcţia unei fabrici moderne pentru construcţia unui automobil de dimensiuni mici. În fabrică s-au produs patru versiuni: Club - echipat cu un motor de 1129 cm cubi şi o cutie în 4 trepte; Special - echipat cu motorul de Visa şi LMA, de 652 cm cubi; Axel 12 TRS - dotat iniţal cu un motor de 1200 cm cubi, dar a fost înlocuit cu un motor de 1299 cm cubi şi o cutie de viteze în 5 trepte; Club 12 CS - disponibil din 1993, camionetă cu două locuri; motor de 1299 cm cubi şi o cutie de viteze în 5 trepte, cu rapoarte care favorizeaza puterea. După 1989, producţia a continuat sub numele de Oltcit până în 1994, când numele a fost schimbat în Oltena. Producţia acestor versiuni a continuat până la semnarea contractului cu compania Daewoo.

http://www.adevarul.ro/rss/articol/gala ... marci.html

[Relu]

Deși mi-s daciot convins , am tot respectul pentru mașina asta. Am făcut multe drumuri cu Olcitul și am avut ocazia să văd ce-i pot fiarele. E pretențios la întreținere, cam ăsta ar fi partea slabă la el... Dar cred că e mașina care le-a arătat tuturor românilor că Dacia nu e un substantiv comun

A, să nu uit: http://www.oltcit.ro/

[mirned3]

Si noi am avut un Oltcit pe care l-am predat la Rabla in schimbul unei Skoda. Era in stare f buna, avea doar 46.000 km la bord dupa 10 ani de strabatut drumurile Rom (sotul meu a plans ca un copil cand l-am demontat, dar suntem fam. cu 3 copii si aveam nevoie de o masina cu habitat mai mare). Ne-au ramas doar motorul si alte piese de schimb pentru masinile aflate in circuit (aviz amatorilor!).Tot respectul pentru posesorii de Oltcit!

[riaji]

Cred ca este cea mai prietenoasa masina care-mi vine in minte, primul motiv fiind acela ca mi-a colorat o buna parte din copilarie, fiind prima masina in familie (nu erau prea multe alternative prin `93, oricum ). A fost foarte fiabila, din cate tin minte, pentru ca in afara de cele pentru consumabile si pentru piesele necesare in urma diferitelor peripetii din trafic, nu prea a mancat alte cheltuieli.