Galaţiul mai are doar şapte ceasornicari

[dcp100168]

Din 72 au rămas doar şapte

Cântecul de lebădă al ceasornicăriei gălăţene

* Din meseria de ceasornicar se pot câştiga bani cât pentru o viaţă liniştită, spun unii dintre gălăţenii care o practică de zeci de ani * Totuşi, vremurile de aur ale ceasornicăriei au apus şi nu se vor mai întoarce niciodată, adăugă alţii * Ultimii 19 ani ne-au costat 65 de ceasornicari * După ce şi cei rămaşi se vor retrage din activitate, cine ne va mai repara ceasurile?

Într-un oraş ai cărui locuitori cumpără destul de multe ceasuri scumpe şi unde există chiar şi colecţionari de astfel de instrumente de măsurat timpul, e musai să înflorească afacerile cât mai multor ceasornicari! Cel puţin aşa ar fi normal. Probleme apar, însă, dacă oraşul se află în România şi mai ales dacă el se numeşte Galaţi. Am luat, zilele trecute, „pulsul” ceasornicăriei gălăţene – profesionişti mai avem, dar nu şi tinere speranţe.

Fără şcoli, viitorul nu există

„Cred că mai suntem acum vreo şase-şapte ceasornicari în tot oraşul. E drept că înainte de 89 exista şi învăţământ care să formeze ceasornicari: era, mai întâi, şcoala profesională, dar şi o formă de învăţământ postliceal. Spre exemplu, la Arad se putea învăţa meserie şi Galaţiul chiar a avut, în anii 1975-1976, vreo trei clase de ceasornicari”, ne spune Doru Delicoti, care are o ceasornicărie în Ţiglina I, pe strada Saturn. „Eu niciodată n-am făcut altceva‚ din 1977 încoace”.

„Da, ne spune şi Nicolae Apostu, ceasornicar pe strada Eroilor. Eu am şcoală făcută între anii 1966-1969, la Arad. Trei ani pe muchie, cu matematică, desen tehnic, studiul materialelor etc. Şi de patruzeci de ani fac meseria. De când m-am apucat, cred că mi-au trecut prin mână sute de mii sau chiar milioane de ceasuri. Cea mai grea intervenţie? Un ceas vechi mecanic, pe care l-am reparat după ce clientul se dusese cu el în mai multe locuri din oraş şi chiar la Brăila şi nu-i dăduseră de capăt”.

Cum va supravieţui meseria? Mai există o singură şansă. „În Galaţi se mai poate învăţa direct de la un ceasornicar, ne spune Doru Delicoti. În plus, am înţeles că cineva în Bucureşti încearcă să reorganizeze şcoala de ceasornicărie, dar nu ştiu exact în ce stadiu se află proiectul. Aş vrea să fac cumva să îi molipsesc şi pe alţii cu dragostea pentru meserie, dar momentan nici membrii familiilor noastre nu prea sunt interesaţi să ne urmeze”, explică ceasornicarul.

Ar fi mare nevoie de noi profesionişti, având în vedere că în prezent avem un ceasornicar la circa 40.000 de gălăţeni. Şi dacă doar o zecime dintre ei au ceasuri care să necesite reparaţii serioase…

„Câştigi cât să întreţii o familie”

„E o meserie din care se poate câştiga cât să întreţii o familie. Dar mai întâi trebuie să munceşti mult, să poţi face lucrurile repede şi bine. Abia apoi vin şi banii”, ne spune Doru Delicoti.

„Da, câştigi, dar nu chiar atât de mult, e de părere Nicolae Apostu. Câştigi dacă eşti bun. Un schimb de baterie e maxim 50 de mii, la mine, dar negociez mult cu clientul, pentru că vin şi mulţi pensionari”.

Ce-a fost, a fost …

„Acum nu se mai câştigă chiar atât de bine, ne lămureşte ceasornicarul Florin Tatoli, care are atelierul în centru. Sunt şi gălăţeni care vin cu ceasuri scumpe, dar multe dintre piese nu mai au calitatea de altă dată, să ţină o sută, două de ani. Şi nici noi nu mai suntem aşa mulţi. Înainte de 1989 eram 72 numai în Galaţi. Acum mai suntem doar şapte”.

Şi Florin Tatoli a învăţat tot la Arad şi practică meseria de 41 de ani. A văzut tot soiul de ceasuri, a întâlnit oameni de la care să înveţe şi a văzut cum ceasornicăria ia avânt şi apoi ajunge pe marginea prăpastiei. „Au mai venit la un moment dat vreo doi să-i învăţ. Nu erau ceasornicari, unul lucra în şantier şi voiau să ştie, aşa. De atunci, însă, nimeni.”

Fascinaţia meseriei

„Acum câteva minute, ne explică ceasornicarul Doru Delicoti, un client îi adusese colegului meu un ceas cu radio-control. E un dispozitiv absolut fascinant: primeşte semnal din satelit şi nu trebuie să-l fixezi niciodată, pentru că revine singur la ora exactă. Am şi eu unul pe masă, pe care-l folosesc pe post de etalon, pentru verificare. Pentru unii, e dracul gol – cum să-l fixezi la ce oră vrei tu şi apoi să-l găseşti, din nou, la ora exactă? Însă, pentru noi, cei care lucrăm cu ceasurile, e fascinant! E o meserie frumoasă!”.

Ultima „gardă” de paznici ai timpului

„Acum e bine, pentru că suntem noi. Dar după ce nu vom mai fi, cine o mai facă oare ceasornicărie la Galaţi?” se întreabă retoric Doru Delicoti. În afară de faptul că ar fi de-a dreptul caraghios să baţi drumul până într-un oraş vecin pentru un schimb de baterie la ceas, ar fi şi mare păcat ca o meserie atât de frumoasă să piardă lupta cu timpul pe care îl tot măsoară de atât amar de vreme.

http://www.viata-libera.ro/articol-Cant ... e___2.html

[George]

In ziua de azi in care exista telefoane mobile, radiouri cu ceas, si e mai ieftin sa cumperi poate un ceas nou decat sa il repari pe cel vechi sau pur si simplu: s-a stricat ceasul de pe perete. Ce rost are sa mai cumpar altu, cand am mobilul?" in ziua de azi in care in tara noastra domina aceste mentalitati, in curand meseria de ceasornicar va muri de tot.

[dcp100168]

Florin Tatoli - de peste 40 de ani repară ceasurile gălăţenilor

Intrarea lui Florin Tatoli pe piaţa cearsornicarilor din Galaţi a avut loc prin anii '60, la scurt timp după ce familia lui a venit din Italia, alungată de sărăcie. Primii paşi i-a făcut ca ucenic la un bătrân evreu, de la care a furat meseria, în ciuda faptului că nu şi-a imaginat că o va practica pentru toată viaţa. Cuvântul decisiv a aparţinut însă familiei. Bunicul şi tatăl său au fost zidari şi şi-au dorit ca tânărul Florin să nu mai muncească din greu. S-au gândit să-l facă ceasornicar, mai ales că, la acea vreme, meseria de ceasornicar era practicată doar de evrei şi era foarte bănoasă.

Ceasornicăria este meserie şi artă

Tatoli susţine că nu există anumiţi paşi pentru a deveni ceasornicar. Nu oricine poate face acest lucru – crede bărbatul. Foarte important pentru cel care îmbrăţişează această adevărată artă este să aibă în primul rând răbdare, precizie şi o vedere bună. Restul ţine de voinţă şi de tenacitate. “Este o meserie care se fură, nu se învaţă. Ceasornicarului îi trebuie foarte multă răbdare să lupte cu timpul. Totuşi, după atâţia ani vederea mă supără uneori. Am noroc că mă ajută lupa, experienţa şi dexteritatea. Acum deschid un ceas în câteva secunde, altădată îmi lua două ore”, ne povesteşte Tatoli, care acum împarte cu ceasurile lui, un atelier mic şi înghesuit.

A reparat de la pendule, la ceasuri de mână

De-a lungul timpului, prin mâinele sale, au trecut sute de ceasuri. Cel mai dificil de reparat sunt însă pendulele vechi de peste o sută de ani, ale căror piese pot ceda foarte uşor. Ceasornicarul îşi aminteşte că pe vremea regimului comunist meseria de ceasornicar era una foarte căutată şi bine plătită. “După Revoluţie, au năvălit pe piaţă chinezăriile, care încet - încet au omorât piaţa ceasornicarilor din România. Pe vremea lui Ceauşescu se câştiga într-o zi cât în alte meserii într-o lună. Acum ceasul nu mai este doar un instrument de măsurare a timpului, ci a devenit mai degrabă un obiect de podoabă un moft pe care îl poţi schimba cu uşurinţă în orice moment. E greu să să faci faţă timpurilor moderne”, afirmă Tatoli.

Deşi acum are considerabil mai puţin de lucru decât înainte de Revoluţie, Florin Tatoli încă mai vibrează de emoţie când vreun client îndrăgostit de ceasuri mecanice, mai ales vechi, îi aduce o piesă la reparat. Să titirească, uneori ore întregi mecanismul unui ceas şi “să-l facă bine” e cea mai mare satisfacţie, pe care nu i-o poate lua nimeni şi nimic.

Iubeşte îndeosebi să meşteşugărească ceasuri vechi de peste 40 de ani. “Este o plăcere. Mă relaxează să repar ceasuri vechi din anii 1920 sau 1930. Nu mă plictisesc niciodată”. povesteşte Tatoli.

Întrebări şi răspunsuri:

- Care este cel mai vechi ceas pe care l-aţi reparat?

F. T: “E greu de spus, pentru că mi-au trecut prin mână multe ceasuri vechi, rare, deosebite. Dar totuşi, cel mai vechi a fost unul elveţian, confecţionat din aur, în 1920”.

- Cum trece timpul din perspectiva unui ceasornicar ?

“Când stai degeaba, timpul trece greu. Cel mai important pentru mine este să nu aibă ceasurile aceeaşi oră. Ceasurile sunt ca şi oamenii - nu ştii când mori. Fiecare ceas din atelierul meu are altă oră”.

Ce-i place

“Îmi plac femeile, dar nu orice fel de femeie. Ea trebuie să fie feminină, deşteaptă şi înţelegătoare. Am avut multe femei la viaţa mea, dar am iubit cu adevărat doar una - soţia mea. Îmi mai place să joc table. Şi, desigur, ceasurile mele”, povesteşte Florin Tatoli.

Ce nu-i place

Ceasornicarul ne-a mărturisit că nu îi place minciuna, ranchiuna, lăcomia. “Îmi displac oamenii care urmăresc să facă rău semenilor săi. Consider că răutatea şi invidia sunt lucruri care nu îşi mai au rostul. Viaţa este prea scurtă pentru a ne certa cu semenii noştri. Eu am căutat să îmi fac mulţi prieteni. De multe ori le repar ceasurile gratuit”, spune Tatoli.

Profil:

Născut în Italia, în 1951.

Şcoala profesională la Arad

Experienţă: ceasornicar de 40 ani.

Familie: Căsătorit, 2 copii.

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... nilor.html

[dcp100168]

Meseriei de ceasornicar i-a cam sunat ceasul!

Ceasornicarul Florin Tatoli, cu o vechime de 46 de ani în muncă, are atelierul în Centru, lângă Loto. Nu există gălăţean căruia să nu îi fie familiară imaginea ceasornicarului cu tâmple cărunte şi monoclu parcă înşurubat la ochi şi care meştereşte, zilnic, la ceasuri. Din păcate, însă, puţinii clienţi care îi mai trec pragul nu mai vin, ca altădată, cu ceasurile la reparat, ci doar pentru intervenţii minore - schimbatul bateriei sau strâmtatul curelei. De ce, ne explică bătrânul ceasornicar: “Nici nu se mai fac ceasuri aşa cum se făceau odinioară. Un ceas bun, îngrijit, funcţionează şi 300 de ani. Acum, însă, cumperi dar nu prea ştii ce cumperi… dai pe el 6-700 de lei şi zici că e bun, mai ales că pe el scrie «Swiss made»… dar de fapt e chinezărie şi se strică foarte uşor şi nici nu se mai repară. Lumea le aruncă direct”.
Când vorbeşte despre ceasurile vechi, ce se fabricau odinioară, Florin Tatoli priveşte şi în micul său atelier, pe pereţii căruia stau agăţate tot felul de ceasuri. “Am şi ceas de la 1900 care funcţionează perfect... Dacă ai grijă de el, funcţionează... şi dacă nu ai copii (râde)… dacă ai copii, gata!, că ăştia mici scotocesc să vadă mecanismul şi gata, l-ai stricat!”.
Şi aşa, cu o piaţă a ceasurilor proaste, cu "ştanţă" de firmă, ceasornicarul Florin Tatoli spune că iese la pensie cu inima împăcată, deoarece are o teorie - aceea că meseriei de ceasornicar oricum i-a cam sunat ceasul: “Făceam parte din Cooperativa Avântul. După ’89 eram 90 în Galaţi... Acum, cu tot cu pensionarii care mai repară ceasuri, abia dacă suntem vreo nouă... Oricum, meseria asta nu mai are viitor... Acum sunt altele, tot felul de tehnologii, ceasuri digitale, cu computer pe mână... În plus, nici tinerii nu mai vor să înveţe meseria asta. Eu, când am învăţat-o, am fost ucenic timp de mai mulţi ani. Veneam la muncă neplătit şi măturam, spălam pe jos... Acum, dacă îi dai unui tânăr să îţi spele pe jos, fuge... Ei, unde... fuge în Italia, Spania…Asta este viaţa, ce să-i faci, n-ai ce să-i faci?”. Sau poate că ai: să scotoceşti printre lucrurile bunicilor, să găseşti ceasuri vechi pe care să le duci la reparat, pentru a le purta apoi, “în stil vintage”, menţinând, astfel şi o meserie care altfel ar putea deveni în scurt timp doar amintire.

monitoruldegalati.ro
 

[ceasornicar]

Buna ziua,meseriei de ceasornicar nu i-a sunat ceasul,o spune ucenicul raposatului ceasornicar Nicolae Apostu,eu Adrian M.Din curiozitate,pasiune dar si cu multa placere si rabdare pot spune ca am furat ceea ce e drept in zilele noastre se practica din ce in ce mai putin,meseria de ceasornicar.Lucrez in acest moment pe cont propriu si am stat in anonimat mult timp,dar in acest moment afirm fara modestie ca pot sa ofer o importanta mana de ajutor celor cu nevoi specifice in orologerie,de la simpla discutie privind autentificare,evaluare,constatare,pana la o ampla revizie chiar si pentru un ceas din gama de varf,Omega,Rolex,Zenith,Jaeger LeCoultre si multe altele.Voi reveni cu alte informatii,comentarii si cu drag raspund oricui mi-o cere,cu stima Adrian M

Edited February 4, 2017 by ceasornicar