Manifestul generaţiei Facebook

[dcp100168]

Manifestul generaţiei Facebook: "Treziți-vă! Asta nu e România noastră!"

Nu rezonează cu stilul corporate al sutelor de clienţi, manageri străini de multinaţionale, pe care i-a ajutat în ultimii cinci ani să se mute în România. Nu ar vrea să vadă politicieni nici la televizor, nici pe afişe, nici pe buletinul de vot. Se întâlneşte cu sistemul administrativ doar o dată pe lună, pe 25, când trebuie să-şi vireze impozitele la Fisc. Dar nu se aşteaptă la nimic în schimbul banilor. Însă când, pentru prima dată, nu a reuşit să îşi plătească la timp impozitele, s-a trezit cu conturile blocate. Atunci a “deschis ochii” şi a văzut cum arată România şi cum este condusă. A pus totul într-o scrisoare deschisă.

Ea e Alexandra Svet (30 de ani), o tânără din Bucureşti care pare decupată mai degrabă de pe coperta unei reviste de modă. Platforma: Facebook. Masa critică: 3.500 de utilizatori şi un bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte pe mail-uri, forumuri şi liste de discuţii. Miza: “Şi tu, şi eu cunoaştem cel puţin cinci oameni inteligenţi care ne-ar putea reprezenta mai bine în Parlamentul European decât EBA sau Becali”.

În ceea ce s-ar putea dovedi prima mişcare grassroots de amploare din România, Alexandra propune schimbarea clasei politice şi administrative cu oameni care au demonstrat că pot construi ceva pe cont propriu şi că pot mobiliza încrederea şi energiile celor ca ei. “Suntem blocaţi, inerţi, paralizaţi privind la două Românii: România LOR - hoţii, corupţii, agramaţii, tupeiştii - şi România NOASTRĂ - a oamenilor cinstiţi, muncitori, pregătiţi, integri, capabili, tineri şi deştepţi”, scrie Alexandra în deschiderea manifestului, căruia, încă, destul de puţini îi dau şanse de reuşită.

Îşi nominalizează propria listă de modele, oameni care au reuşit pe cont propriu în România, au plecat peste graniţă sau au revenit ca să îşi ajute ţara: Camelia Şucu, ajunsă prin forţe proprii în topul milionarilor, Horia Mocanu, primul român admis la Harvard, sau Damian Drăghici, artist premiat cu Grammy. “Ne-am simţit inutili, neputincioşi, tâmpiţi. Nu mai avem sistem de referinţă. Valorile au fost uitate. Ne lipseşte determinarea. Ar fi cazul să uităm de sintagme precum «lasă că ne des­curcăm cumva», «se poate şi aşa»”, detaliază Camelia Şucu modul în care subscrie la campania de pe Facebook. Fără să aibă pretenţia că lista ei reprezintă topul celor mai bune exemple, Alexandra îi invită pe cititori să vină cu propriile modele, astfel încât, din coagularea tuturor ideilor, să rezulte adevărata generaţie care poate schimba România.

DOUĂ ROMÂNII!

Suntem blocaţi, inerţi, paralizaţi, privind la două Românii: România LOR - hoţii, corupţii, agramaţii, tupeiştii - şi România NOASTRĂ - a oamenilor cinstiţi, muncitori, pregătiţi, integri, capabili, tineri şi deştepţi. Suntem dezamăgiţi, obosiţi, paralizaţi în plan politic, menţinuţi în această stare de inerţie, în mod premeditat, de clasa politică, mulţumită de faptul că noi am încetat să mai reacţionăm şi nu facem decât să ne vedem de treaba noastră şi să ne plătim cuminţi taxele, mulţumindu-ne să ne plângem şi să înjurăm. Nimeni nu mai vrea să riște, am devenit spectatori la ceea ce ni se întâmplă.

NU SE MAI POATE AŞA!

Petre Ţuţea nu a luptat o viaţă pentru ca dra din Bamboo şi un cioban să fie aleşi să ne reprezinte în Parlamentul European. Probabil se răsuceşte în mormânt când vede un popor cultivat ascultându-şi conducătorii schimonosind cuvântul Google. Toţi cei care au murit la Revoluţie nu au făcut-o pentru ca noi să ajungem să fim batjocoriţi şi sfidaţi de doamne cu tupeu ce beneficiază de bugete de milioane din banii noştri. Avem o responsabilitate faţă de cei de dinaintea noastră care au crezut în noi, faţă de noi înşine şi faţă de copiii noştri, să acţionăm. Ni s-a inoculat ideea că nu putem face nimic, că orice tentativă este sortită eşecului, că nu ne putem uni, că suntem un popor de incapabili! Nu suntem! Trebuie spart acest tipar, care le convine de minune analfabeţilor şi hoţilor care ne conduc.

SUNTEM MILIOANE DE ROMÂNI DEŞTEPŢI!!!

Suntem milioane de români educaţi - ne-am tocit coatele pe băncile şcolilor, am trecut prin emoţiile examenelor, prin stresul sesiunilor, prin master, doctorate, în România şi în străinătate, am visat să schimbăm lumea… Ca să ne conducă nişte analfabeţi acum?

Suntem milioane de români muncitori, corecţi, integri, cu iniţiativă - între 8 şi 16 ore pe zi ne străduim să adaugăm valoare, în businessul nostru sau în businessul altcuiva, ne luptăm cu taskuri, deadline-uri, traininguri, clienţi dificili, bugete de mii de euro sau de milioane, previziuni, team buildinguri, PowerPointuri, şedinţe, stress - ca să ne conducă şi să ne sfideze nişte hoţi şi nişte parveniţi?

Sunt milioane de români care au plecat scârbiţi din ţară, clădesc economia altor ţări, cu sufletul sfâşiat de dorul de ţara lor şi tânjind după acel concept de Acasă, pierdut în mocirla cotidianului românesc. S-ar întoarce fără ezitare în România, dar cum ar putea suporta haosul de aici, mai ales după ce au trăit într-o ţară civilizată?

Atâtea milioane de oameni deştepţi, integri şi cu bun-simţ... Suntem paralizaţi! Ne plătim mecanic taxele şi ne dăm cuminţi la o parte când în maşinile cu girofar trece un agramat, un hoţ sau o păpuşă blondă cu tupeu şi cu un singur talent, plătit mult prea scump, din banii noştri.

ENOUGH IS ENOUGH! NE ÎNTOARCEM ACASĂ!!!

Nu se mai poate aşa! Enough is enough! Facem apel către toate persoanele integre, capabile, educate, care au clădit ceva prin munca lor, fără să fure, să ia atitudine pentru a stopa prostia ce ne afectează pe toţi.

Trebuie să facem o schimbare, este nevoie de o Mişcare a românilor cu balls şi cu coloană vertebrală! O Mişcare de Întoarcere Acasă, atât a românilor plecaţi slugi în alte ţări, cât şi a celor care, deşi am ales să rămânem aici, suntem absenţi, pasivi, indiferenţi şi suportăm ce ni se întâmplă, doar visând la următoarea ieşire din ţară.E nevoie de o mişcare în care leaderii să fie testaţi, aşa cum se întâmplă când eşti angajat într-o companie multinaţională, fără să fie acceptaţi dacă nu li se dovedeşte integritatea şi eficienţa. O mişcare a oamenilor care nu au mai fost implicaţi în viaţa politică, neîntinaţi, ne-spălaţi pe creier, ne-jigodiţi. O mişcare fără traseişti politici sau scursuri de la alte partide. Este nevoie de o mişcare a oamenilor deştepţi, tineri, cu atitudine, experţi în domeniul lor.

BUCUREŞTIUL NU ESTE TEHERAN SAU CHIŞINĂU!!

Avem un plan de organizare, avem un plan de finanţare, avem uşi deschise către marile centre politice şi financiare care caută în România un interlocutor nou - este nevoie doar de oameni integri şi capabili, dornici să ia iniţiativa. Singura soluţie viabilă pentru România de acum este să se unească toţi oamenii capabili pe care îi avem în toate domeniile.

Creierele vânate de toate companiile multinaţionale, oamenii care gestionează bugete de miliarde conduc sute de mii de angajaţi, sunt cosmopoliţi, ştiu să negocieze/să muncească /să comunice într-un mediu internaţional, într-o piaţă globală - nu au doar viziune limitată de speculant din Pipera Tunari.

Contabili, avocaţi, oameni din bănci, din agenţii de publicitate, din agenţii imobiliare, din agenţii de turism, din comerţ, din presă, întreprinzători privaţi, artişti, medici, scriitori … Chiar nu există alternativă la Vanghelie şi Becali????

Dar cei mai mari duşmani pe care îi avem suntem noi înşine, nu sistemul contra căruia dorim să acţionăm. Căci, dacă noi am avea curaj, cum ar putea nişte analfabeţi limitaţi să ne oprească? Mai ales că Bucureştiul nu este Teheran sau Chişinău (… ªi totuşi, ei au avut mai mult curaj decât noi!)

PENTRU O ROMÂNIE DE VULTURI, NU DE STRUŢI!

Aici şi acum e momentul ca generaţia noastră să preia iniţiativa. Avem sufletul curat, demnitate, track record şi visul unei Românii demne de istoria sa şi de potenţialul poporului - să arătăm că ne pasă, că suntem gata să ne asumăm răspunderi, şi atât poporul, cât şi marile capitale ale lumii ne vor susţine… Maşinaţiile clanurilor politice sunt discreditate atât în România, cât şi la Washington, Bruxelles şi până şi la Moscova.

Trebuie să găsim şi să susţinem oameni de care să fim mândri că ne reprezintă. Să identificăm valorile şi să le convingem să se implice.

Trebuie să luptăm pentru o Românie condusă de oameni deştepţi şi integri.

Pentru o Românie care să fie un player internaţional, nu curva de centură a Europei. Pentru o Românie bogată, cu bătrâni bine îngrijiţi, cu tineri cărora să li se ofere perspective, cu străzi fără gropi, cu hoţi băgaţi după gratii, cu milionari pe merit, nu din furat. Pentru un viitor mai bun pentru noi şi pentru copiii noştri, în ţara noastră, nu printre străini.

Pentru o Românie de vulturi, nu de struţi (am ajuns nişte struţi, cu capul în nisip şi posteriorul la dispoziţia tuturor analfabeţilor - sper să nu vă simțiţi jigniţi de exprimarea plastică, este doar realitatea!… Suntem vulturi doar în businessul nostru, în zona noastră de confort sau când ieşim din ţară, asta dacă nu ne tratează vreun străin de sus, că avem paşaportul pe care îl avem!). Ajunge. Haideţi să ne trezim! Haideţi să luptăm pentru o Românie cu balls!

Alexandra Svet

http://standard.money.ro/articol_105585 ... astra.html

Ce părere aveţi?

[DeLuxe]

Subscriu....

Si eu simt la fel...Romania ''mea'' nu este asta care se vede acum...Hai sa facem ceva,orice...cu pasi mici se incepe si 1+1+1+1+...+1=rezultatul scontat

Sa filtram ce ni se ofera ,sa devenim mai constienti,sa respingem falsul ,sa facem tot posibilul sa readucem nevoia de cunoastere a valorilor ,a culturii adevarate,fara spagi, pile,smecherii ,sa-i marginalizam pe smecheri,sa-i obligam cu civilizatia....

[toto]

Toti gandim in aceasta directie insa problema este in lipsa implicarii.

Mi-a placut si ce a scris Mircea Cartarescu, ca o explicatie a prezentului:

***

[b]"Sentimentul romanesc al isteriei" - de Mircea Cartarescu

N-am crezut niciodata in specificul national, in "sentimentul romanesc al fiintei", in tot ceea ce filozofii culturii si psihologii maselor ne-au atribuit ca sa ne distinga de alte popoare.

Nu cred ca suntem mai ospitalieri decat altii, mai harnici sau mai hoti. Nu-mi pare nici bine, nici rau ca sunt roman. Uneori regret ca nu m-am nascut elvetian, dar imediat imi aduc aminte ca as fi putut sa ma nasc ugandez.

Suntem si noi, romanii, undeva "la mijloc de rau si bun", cum scria Ion Barbu, un neam sub soare, nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Daca n-am luat nici un premiu Nobel, in schimb am inventat stiloul. Daca zidul ni s-a prabusit peste noapte, ne-am apucat, cuminti, a doua zi sa-l ridicam la loc, si tot e ceva. Am fi putut, in definitiv, sa-l lasam in plata Domnului de zid si sa ne caram cu totii in alta parte...

Cu toate astea, exista ceva specific romanesc, ceva atat de adanc in firea noastra, a celor care traim azi pe acest plai de dor, incat m-as hazarda sa spun ca este insasi esenta "romanismului" in acest moment istoric. Este cercul vicios al isteriei provocate de stres si al stresului provocat de isterie.

Dati-mi voie sa fiu, in continuare, mai explicit.

Daca traiesti numai in Romania, e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el. Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici. De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta.

Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva. In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura.

Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am

cazut de acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze.

O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale.

Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii. Zambetul profesional, acel zambet

care vinde marfa, i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru.

Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi.

Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu.

Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland..

Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi.

In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de sergentii lor.

Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir.

Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii isi sunt

propriii calai si propriile victime intr-o societate profund alienata psihic, o societate isterica.

Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala:

tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale.. Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai.

Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective. Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social.

Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai.

Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului.

Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele, securistii si noii imbogatiti.

Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre.

Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga

terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat

incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata. "

[Relu]

Vorbe... Țara asta are nevoie de modele, oameni de dat ca exemplu.

[VicentiuA]

Avem un plan de organizare, avem un plan de finanţare, avem uşi deschise către marile centre politice şi financiare care caută în România un interlocutor nou - este nevoie doar de oameni integri şi capabili, dornici să ia iniţiativa.

Un mesaj facut bine, de un expert in PR. Totusi ... fraza de mai sus spune multe.