Zece ani de la moartea pictorului Ion Ţarălungă

[dcp100168]

In memoriam - pictorul Ion Ţarălungă

* Moto: „M-am mândrit întotdeauna că sunt gălăţean exact cum mă mândresc că sunt român” (I. Ţarălungă, „Un pilot subtil…” V. Ionescu) *

Anul acesta, pe 3 septembrie se împlineşte un deceniu de când pictorul Ion Ţarălungă, născut la Tecuci, la 22 august 1928, ne-a părăsit şi zboară, precum a visat dintotdeauna, alături de Îngerii Domnului.

A copilărit la Tecuci şi la Galaţi, momentele copilăriei fiindu-i marcate de evenimentele care au avut loc pe aceste meleaguri: activitatea aviaţiei, cunoaşterea avioanelor şi a aviatorilor la Tecuci, vis nostalgic al oricărui copil şi viaţa portuară, cu toate particularităţile vremii într-un cartier muncitoresc din Galaţi. Pe bună dreptate, artistul afirmă că se consideră jumătate gălăţean şi jumătate tecucean, crez care l-a urmărit întreaga viaţă şi pe care l-a consemnat în activitatea şi creaţia sa artistică. A absolvit Institutul de Arte Frumoase din Bucureşti în anul 1955, iar în martie 1956 se angajează la Studioul de Arte Plastice al Armatei, devine cadru didactic la Institutul Pedagogic Bucureşti şi al Institutului de Arte Frumoase, revenind apoi în cadrul armatei în 1974, până la pensionare, în 1989. Între elevii săi se numără şi cunoscutul artist plastic gălăţean Gheorghe Andreescu (Gigi, cum îl numea maestrul), iar preocupările sale pe tărâmul istoriei militare l-au dus în preajma multor veterani şi contemporani din aviaţie şi din marină.

Pictorul-aviator, jumătate tecucean

Marcat din copilărie de mirajul zborului şi de cunoaşterea aviatorilor, ca trăitor în preajma celui mai mare aerodrom din perioada celui de-al doilea război mondial, copilul Nelu a fost puternic marcat pe activitatea aviatorilor şi a faptelor săvârşite de aceştia, mai târziu, devenit adult, căutând să desluşească adevăratele fapte de arme săvârşite de aviatorii români în ultimul război, mai ales în Est, căutând în arhive şi purtând discuţii cu aviatorii participanţi la lupte, care se temeau să vorbească despre participarea „împotriva marelui eliberator”.

Împătimit al zborului şi iubitor al aviatorilor, operele sale sunt o oglindă a acestei preocupări, chipuri de aviatori şi siluete de avioane mobilând sediile unităţilor militare şi cabinetele comandanţilor. A fost prieten cu toţi comandanţii aviatici care l-au onorat cu stima şi preţuirea lor, ca dovadă că la plecarea sa spre ultimul zbor, către îngeri, cerul Bucureştiului a fost brăzdat de zborul unor elicoptere, atât de dragi lui Ion Ţarălungă, acordându-i-se onoruri militare.

Este meritul scriitoarei Violeta Ionescu, fost redactor la „Viaţa liberă” – şi dânsa o iubitoare a istoriei aviaţiei – de a fi ţinut o legătură permenentă cu pictorul şi de a-i fi dedicat astfel o carte intitulată sugestiv „Un pilot subtil… pictorul Ion Ţarălungă”, în anul 2006, pe care a scris-o ”cu sufletul, despre un mare artist şi un mare Om, pentru cei de azi şi pentru cei ce ne vor urma”.

Pictorul-marinar, jumătate gălăţean

Ion Ţarălungă a fost deopotrivă şi un iubitor al marinei, marcat atât de copilăria petrecută în portul gălăţean, dar mai ales îndrăgostit de „lebedele” „Basarabia” şi „Transilvania”, pe care le-a iubit cu patimă şi pentru care a suferit, mai ales văzând eşuarea „Transilvaniei” pe cheiul gălăţean, plutind şi staţionând aplecată, supusă erodării şi dispariţiei. Peisaje marine, cu nave şi aspecte din Deltă, cu oamenii ei, sunt deopotrivă oglindite în operele sale. Credem că de-ar fi trăit, astăzi ar fi suferit şi mai mult, când după scoaterea la suprafaţă a navei „Transilvaniei” ar fi asistat la „uciderea” ei prin secţionare şi predarea la fier vechi a celei care i-a fost iubirea copilăriei şi a tinereţii.

Ion Ţarălungă a fost „un artist al oştirii române, fondatorul şcolii româneşti de pictură aviatică, în pictura marină a dezvoltat o concepţie nouă privind dinamica picturală, exigent cu sine şi unitar în viziune, dovedind o excelentă putere de analiză şi de exprimare cu un stil propriu”. Renumiţi critici de artă şi prieteni, aviatori şi marinari deopotrivă l-au stimat şi preţuit.

Ca o recunoaştere a dăruirii sale şi pasiunii pentru aviaţie şi a felului în care a reflectat-o în artă, i-a fost acordat Brevetul Onorific de Pilot Militar nr. 1983 de către generalul Horia Opruţă, comandantul U.M. 02580/K.

Sugerăm instituţiilor de cultură gălăţene şi tecucene, ca în semn de omagiu pentru marele artist Ion Ţarălungă, care ne-a onorat cu prezenţa sa în oraşele noastre, să întreprindă demersuri pentru organizarea unor expoziţii cu opere ale acestuia. Ar fi un gest care îl onorează şi ne onorează deopotrivă.

http://www.viata-libera.ro/articol-In_m ... a___2.html