I.C. Brătianu, cartierul uitat al Galaţiului

[dcp100168]

I.C. Brătianu, cartierul uitat al Galaţiului

* Deşi în actele lor scrie că sunt tulceni, locuitorii din I.C. Brătianu se consideră gălăţeni get‑beget * Îi despart însă de civilizaţie Dunărea şi incapacitatea autorităţilor de a face podul la Galaţi * Locuiesc mai aproape de centrul Galaţiului decât mulţi dintre noi, beau apă din Dunăre şi au parte de cutremure din oră în oră.

Calendarele lor arată la fel ca ale noastre, februarie 2008, dar modul lor de viaţă seamănă mai mult cu al bunicilor noştri. Cei mai mulţi muncesc în Galaţi, viaţa lor e legată în proporţie de peste 90 la sută de oraşul nostru. Îi despart însă o organizare administrativă anapoda şi o apă care, în ultimii ani, pare mai lată ca niciodată: Dunărea. Zaclăenii, concitadinii noştri de peste bac, căci despre ei este vorba, ne fac în fiecare zi declaraţii de dragoste, spun că formează un cartier al Galaţiului mai altfel şi visează de decenii la un pod care să îi lege de civilizaţie. "Viaţa liberă" a fost săptămâna trecută la I.C. Brătianu, Zaclău sau 23 August pentru a vedea cum locuiesc câteva sute de suflete care, deşi administrativ ţin de Tulcea, au o existenţă care pulsează în ritmul Galaţiului.

Podul, visul etern

Primul contact cu cei din I.C. Brătianu e la Trecere bac. Pe lângă zecile de maşini care trec zilnic Dunărea, pe bac urcă sute de oameni cu sacoşele în mână. Unii vin la Galaţi încă de la primele ore ale dimineţii întrucât au aici serviciul. Alţii trec pentru a ajunge în pieţe cu lapte, ouă şi păsări de vânzare. La aceleaşi ore ale dimineţii, în sens invers trec câţiva profesori care predau în I.C. Brătianu. Până şi administraţia locală cunoaşte fiecare centimetru pătrat al bacului. "Părinţii mei sunt din această comună, însă eu am şi un apartament în Galaţi. Am lucrat în oraş, iar acum fac naveta, la fel ca mulţi dintre locuitorii de aici", spune viceprimarul din I.C. Brătianu, Corneliu Chiriţă. Inevitabil, după obişnuitele amabilităţi, discuţia sare pârleazul către pod. Aşa se întâmplă, de fapt, în discuţie cu orice locuitor de peste Dunăre: "Bună ziua, bine aţi venit, de ce nu se face, dom'le, podul ăla?". La fel şi cu viceprimarul. "De când se tot face podul acesta peste Dunăre am îmbătrânit. Nu ştiu dacă o să apucăm să‑l mai vedem vreodată, că de visat îl visăm în fiecare noapte", spune Corneliu Chiriţă. Un alt locuitor din I.C. Brătianu, nea Vasile, pe care l‑am întâlnit pe bac, spune cu ironie şi amar: "Cred că dacă o să se facă totuşi blestematul ăsta de pod noi tot la bac o să venim, că aşa ne‑am obişnuit de o viaţă". Discuţia despre pod alunecă apoi, în orice conversaţie, spre "ce‑ar fi dacă". "S‑ar dezvolta şi comuna asta dacă ar fi podul. Am adera la oraş, că şi aşa la telefoane avem prefix de Galaţi", mai spune nea Vasile de pe bac. "Ar fi perfect să ţinem de Galaţi. Acum, pentru o hârtie administrativă trebuie să mergem o sută de kilometri până la Tulcea. Aici, la primărie, avem un singur telefon care e legat la reţeaua din Tulcea, restul, dacă sună în judeţ, trebuie să formeze interurban. Cu Galaţiul vorbim direct", spune vicele de la I.C. Brătianu.

"Însetaţi", nu I.C. Brătianu

Până la pod însă, locuitorii de peste Dunăre au alte probleme care le macină existenţa: beau apă direct din baltă şi le trec tirurile cu tone de pietriş direct prin sufragerie. Să le luăm pe rând. Apa, mai întâi. Pe primarul Viorel Chiriţă (nicio legătură de rudenie cu viceprimarul) l‑am găsit la birou discutând aprins cu un secretar din Guvern pe tema racordării comunei la reţeaua de apă potabilă. Nu avea veşti prea bune. Un proiect întocmit de acum câţiva ani zace prin anticamerele de la Palatul Victoria în aşteptarea unei finanţări izbăvitoare. I.C. Brătianu nu are apă potabilă nici în mileniul al treilea. "Am făcut drumuri, am asfaltat, am făcut şcoală, lăsaţi că mai bem încă zece ani apă din Dunăre. O să îl chemăm pe domnul Tăriceanu aici la noi şi o să îl servim cu o cană de apă din Dunăre, să îl întrebăm dacă îi place sau nu", s‑a răstit primarul în telefon la oficialul de la Guvern. Închide telefonul şi, resemnat, ne spune că aşteaptă de multă vreme finanţare de un milion de euro pentru proiect, declarat eligibil de altfel. Viceprimarul îl completează. "Am făcut studii şi am aflat că nicio fântână nu are apă potabilă. Pânza freatică e la suprafaţă, nu avem ce face, trebuie să aducem apa de la zece kilometri, din munţii Măcinului. Oamenii iau apă direct din Dunăre. De când mă ştiu am băut apă din Dunăre şi mă rugam să mai găsesc şi un peştişor să îmi ţină de foame", spune Corneliu Chiriţă. Oamenii din comună sunt mult mai supăraţi. Unii se gândesc să convoace un referendum să schimbe numele comunei din I.C. Brătianu în "Însetaţi". "Dacă nici în guvernarea liberală nu primim fonduri de la Guvern, comuna asta care poartă numele celui mai mare liberal român din toate timpurile nu ar trebui să se mai numească aşa. Ar trebui să îi spunem "Însetaţi", cum sunt ăia din "Flămânzi", spune un tânăr mai şugubăţ. Ideea pare năstruşnică, însă ironia e cu adevărat remarcabilă: I.C. Brătianu e lăsat de izbelişte de guvernul liberal condus de Tăriceanu.

Transportul greu distruge case

A doua problemă gravă cu care se confruntă "gălăţenii" de peste Dunăre e cea a transportului greu din comună. Zilnic, sute de tiruri încărcate până la refuz cu pietriş bântuie străduţa principală în drumul lor spre bac. Trec cu viteză ridicând praful în urma lor şi trimiţând la pământ zidurile caselor din zonă. "Transportul acesta mare ne afectează casele. Nu există casă pe drum să nu fie crăpată, fie nouă, fie veche. Trec şoferii ăştia, nici nu se uită", spune viceprimarul Corneliu Chiriţă. Într‑adevăr, am mers pe stradă până la capătul ei şi am observat crăpăturile imense din pereţi. Am prins şi tiruri care treceau cu viteză, iar comparaţia cu cutremurele nu e deloc deplasată. "Nici nu ştim când e cutremur şi când trece tirul. Se zguduie pereţii, ne zguduim şi noi în pat", spune o femeie a cărei casă e crăpată de sus până jos. Nea Lică, pe care l‑am întâlnit în faţa casei, e cel mai nervos. "Eu nu mai rezist şi pun cuie pe stradă să se oprească nemernicii ăştia. De ce nu aţi pus, dom'le, denivelări cum sunt prin oraş, măcar aici în faţa şcolii, la trecerea de pietoni", s‑a răstit nea Lică la viceprimarul comunei. Acesta i‑a răspuns că nu i s‑a dat voie de la Administraţia Drumurilor întrucât asemenea obstacole nu sunt permise pe drumurile naţionale. "Singura şansă este să facem un proiect de centură să scoatem traficul greu pe acolo. Dar şi cu proiectele e greu de tot. Vă spun eu: câştigă proiecte numai cei care au bani. Nu ai bani, nu câştigi proiecte", declară Corneliu Chiriţă. Până la un drum de centură mai este însă cale lungă şi cu siguranţă locuitorii din I.C. Brătianu vor avea parte şi în următorii ani de cutremure din oră în oră, când vin tirurile la bac.

Podul, apa şi transportul greu sunt doar cele mai mari nemulţumiri ale locuitorilor de peste Dunăre. Nu‑şi fac iluzii că vor fi rezolvate prea curând şi tocmai de aceea au tot dreptul să se plângă în fiecare zi. Puţini sunt cei care îi ascultă şi chiar mai puţini cei care îi ajută.

Carte "de Galaţi"

Şcoala din comuna de peste Dunăre e una dintre puţinele instituţii cu care localnicii se mândresc. Recent, în guvernarea anterioară, a fost construit un corp nou de clădire, la standarde ridicate pentru o şcoală comunală. Mai mult, Consiliul Local a găsit finanţare şi pentru refacerea corpului vechi de clădire, ce va fi inaugurat în numai două săptămâni. Cei 182 de elevi şi preşcolari de aici vor avea astfel parte de un loc propice desfăşurării actului educaţional. "Avem o şcoală foarte frumoasă. Va fi şi mai bine după ce se va da în funcţiune şi corpul vechi, renovat complet. Suntem mulţumiţi pentru că suntem sprijiniţi atât de autorităţile locale, de Inspectoratul Şcolar Tulcea, dar şi de Casa Corpului Didactic Galaţi, acolo unde merg profesorii noştri la perfecţionare", ne‑a spus directoarea şcolii, Antoaneta Împuşcatu. Şcoala are opt clase (I‑VIII) şi două grupe de grădiniţă, iar copiii vor mai învăţa în două schimburi doar în următoarele două săptămâni, până va fi gata noul corp de clădire. De soarta elevilor se ocupă 12 cadre didactice calificate, dintre care numai trei sunt din comună. "Restul de nouă suntem de la Galaţi, venim în fiecare zi cu bacul, facem naveta, dar nu e nicio problemă pentru că nu trebuie să plătim, în urma unui acord încheiat între autorităţile locale şi cei care administrează bacul", ne‑a mai spus Antoaneta Împuşcatu. "Podul ne‑ar avantaja şi pe noi, profesorii pentru că ne‑am lua biciclete şi am face mişcare până la şcoală", mai glumeşte directoarea şcolii.

Buget la limita supravieţuirii

Bugetul comunei I.C. Brătianu e mai degrabă unul sărăcăcios. De la Consiliul Judeţului Tulcea se alocă o sumă anuală de aproximativ 500.000 de lei, bani care abia ajung pentru salariile angajaţilor, darămite şi pentru investiţii. În rest, la bugetul comunei mai contribuie SC Navrom Bac SA cu o sumă de 5000 de lei anual, reprezentând chiria negociată pentru terenul folosit de societatea gălăţeană la transportul persoanelor de pe un mal pe celălalt al Dunării. Alţi contribuabili mai sunt două ferme care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul comunei, cât şi cele câteva buticuri săteşti. În rest, sărăcie lucie. Administraţia locală se mai plânge de faptul că aproximativ 70 de familii au buletin de Galaţi deşi locuiesc în I.C. Brătianu. "E alegerea lor, însă pe noi ne afectează faptul că bugetul de la Consiliul Judeţului Tulcea îl primim şi în funcţie de numărul de locuitori. Nu sunt mulţi, dar ştiţi cum e: fiecare leu contează", spune viceprimarul Corneliu Chiriţă.

Cu cât se vinde terenul?

Deşi e la doar o aruncătură de băţ de Galaţi, terenurile din I.C. Brătianu nu sunt foarte scumpe. Un cetăţean care vinde aproape un hectar construibil chiar în centrul comunei, vizavi de Primărie, cere cam 20 de euro pe metrul pătrat. Omul chiar a pus un afiş mare pe care anunţă că vrea să vândă. Dacă peste noapte s‑ar construi podul, preţurile ar putea sări in aer întrucât ar deveni cea mai atractivă zonă pentru investiţii. Terenul arabil însă are preţuri foarte mici. 1500 - 2000 de lei pe hectar cer proprietarii de pământ din zonă, însă şi aici preţurile vor creşte în următoarea perioadă, fiind o investiţie pe termen lung.

Un sfert lucrează la Galaţi

În comuna I.C. Brătianu locuiesc aproximativ 1300 de suflete în 540 de case. Dintre aceştia, cam un sfert lucrează la Galaţi, care se adaugă sutelor de pensionari de acum care pe vremuri au lucrat în combinatul siderurgic. În rest, oamenii se ocupă cu agricultura şi cu creşterea animalelor. "Fiecare îşi lucrează bucata de pământ şi îşi duce traiul de pe o zi pe alta. Sunt oameni gospodari, dar care nu au oportunităţi. Mulţi îşi duc produsele, în special lactate, ouă şi carne, la vânzare în pieţele Galaţiului", spune conducerea administrativă a comunei. În rest, mai sunt unii care se ocupă cu pescuitul comercial, şi‑au făcut asociaţii familiale şi au contracte de desfacere cu diverse magazine de specialitate din Galaţi. În afară de aceştia, I.C. Brătianu are şi ea "imigranţii" ei, sunt câţiva tineri care au plecat la muncă în Italia, Spania, Portugalia. Dar şi aceştia tot către vatra satului se trag. Mulţi s‑au întors deja şi, cu banii puşi deoparte, şi‑au făcut câte o mândreţe de casă. Nu puteau lipsi, bineînţeles, nici cei care beneficiază de venitul minim garantat, aproape 20 la număr. Din păcate, media de vârstă a locuitorilor e în continuă creştere pentru că mulţi dintre tineri pleacă. "E o comună cam îmbătrânită. Asta chiar dacă mulţi dintre cei care au plecat din sat în ultimii ani au început să se întoarcă acasă", susţine viceprimarul Corneliu Chiriţă.

Avem locuri de excepţie. Cum procedăm?

Unul dintre cele mai frumoase locuri de agrement ale Galaţiului, Plaja "Cocuţa", e acum un monument al delăsării. Pădure, apă, nisip, aer curat, posibilităţi nelimitate de recreere, sunt doar câteva argumente pentru investiţii serioase în fâşia de pământ de vizavi de Faleza gălăţeană. Probabil că ulţi locuitori ai oraşului nostru îşi amintesc cu plăcere de tărâmul de dincolo de Dunăre de pe vremea când totul era amenajat. Dacă ar fi să scriem despre ce se poate face la Plaja "Cocuţa" ar trebui să avem la dispoziţie o pagină de ziar numai pentru asta. Cum însă nici nu ne permite spaţiul editorial şi nici nu vrem să transformăm textul acesta în visare cu ochii deschişi, vă spunem cu tristeţe că nimic din ce vă imaginaţi nu se poate în viitorul ­imediat. Terenul e în administrarea Consiliului Local I.C. Brătianu, însă, unde nu e unitate, aproape că nimic nu e posibil. "Am încercat de curând o asociere cu o firmă privată pentru redeschiderea plajei. Noi veneam cu terenul, iar firma cu investiţiile. Din păcate, au fost multe discuţii în consiliu şi nu s‑a mai făcut asocierea. Asta e, nu se va face o amenajare aici nici anul acesta. Mai departe nu ştiu ce va fi pentru că vin alegerile şi vom vedea care va fi rezultatul", spune primarul Viorel Chiriţă. "Oricum, vara suntem împânziţi de oameni din Galaţi care vin aici la sfârşit de săptămână. Însă, în loc să profităm de acest aflux, să mai strângem nişte bani la bugetul local, noi trebuie să facem curat în urma petrecăreţilor. E o nebunie ce lasă în urmă, o mizerie de nedescris. E cu adevărat o problemă de mediu", completează vicele Corneliu Chiriţă.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=22424