În memoria unei legende - antrenorul Gheorghe Plesnilă

[dcp100168]

În memoria unei legende - antrenorul Gheorghe Plesnilă

Decesul îndrăgitului antrenor de atletism şi fost director al Liceului cu Program Sprtiv din Galati, Gheorghe Plesnilă, a adus pe chipul celor care l-au cunoscut lacrimi de durere şi întristare. Cunoscuţii l-au condus sâmbătă - 12 septembrie 2009 - pe ultimul drum pe cel care şi-a trăit întreaga viaţă pe stadion, dedicându-se trup şi suflet atletismului.

Domnul Plesnilă - “Domn’ Director” sau “Domn’ Profesor” aşa cum noi, atleţii, obişnuiam să-l strigăm - a fost, este şi va rămâne legenda vie a atletismului gălăţean. A fost un om deosebit şi un antrenor de mare calibru, iar cei care l-au cunoscut îmi pot confirma aceste vorbe.

Domnul Plesnilă a fost pentru atleţii dumnealui ceea ce fiecare antrenor ar trebui să fie pentru sportivul său: părinte, prieten, coleg, antrenor şi, nu în ultimul rând, idol. A fost cel care a ştiut să fie alături de tine când ţi-a fost greu, umărul de sprijin când ai simţit că te clatini, mâna de ajutor oferită când ai simţit că pământul îţi fuge de sub picioare.

Dumnealui a fost cel care a ştiut să fie alături de tine indiferent de rezultatele obţinute la concurs, fie că ai fost pe podium sau nu. Dumnealui a ştiut să-ţi dea sfaturi pline de înţelepciune bazate pe o viaţă de experienţă; a ştiut cum să te încurajeze şi să-ţi ofere speranţa pe care tu o credeai pierdută; a ştiut a privi lucrurile bune din persoana ta, a ştiut să le pună în lumină şi să-ţi demonstreze că se poate dacă vrei cu adevărat.

Îmi aduc aminte când vorbeam cu dumnealui, mereu îmi spunea: “Alina, viaţa este un fel de maraton unde toată lumea aleargă pe o autostradă; unii dintre ei obosesc şi aleargă mai încet, alţii îi depăşesc pe cei din faţă, unii trag pe dreapta să se odihnească puţin, iar alţii abandonează. Fă tot ce poţi să nu faci parte din ultima categorie. Tu poţi să alergi, poţi să şi depăşeşti!”.

Acestea sunt cuvintele unui om extraordinar, fără comparaţie, de care ne vom aduce aminte cu drag cât vom trăi. Domnul Plesnilă a fost şi va rămâne o persoană specială în inima tuturor celor care au avut ocazia să-l cunoască şi mulţumesc lui Dumnezeu că mă număr printre ei. L-am avut alături de noi, l-am apreciat (fie că i-am arătat acest lucru sau nu), l-am îndrăgit, am râs şi am plâns împreună.

Sunt tristă pentru că am pierdut un om şi un antrenor de mare valoare, cu un impact semnificativ în viaţa celor care l-au cunoscut; un munte de sfaturi şi ajutor care nu a clintit o clipă în drumul său; o viaţă pe care mulţi şi-ar dori să o trăiască.

Am decis să scriu aceste câteva rânduri de o încărcătură impresionantă celui care mi-a fost un mare sprijin şi ajutor atunci când am trecut prin cele mai grele momente din viaţa mea. A ştiut a spune acel cuvânt care, pur şi simplu, îmi lua greutatea de pe umeri. Mi-a fost un antrenor al şcolii vieţii în general, şi nimeni şi nimic nu-l poate înlocui vreodata.

Aş vrea să transmit sincere condoleanţe în primul rând soţiei dumnealui, copiilor, familiei, cât şi tuturor celor care l-au cunoscut. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!

Alina Istrate, studentă în Edmond,Oklahoma, SUA

http://www.viata-libera.ro/articol-In_m ... ila_2.html