Jump to content

Dan Cheşcu, poetul care a învins "mizeria"


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Dan Cheşcu, poetul care a învins "mizeria"

* Într-o lume dominată de goana după bani, un gălăţean şi-a sacrificat condiţia socială pentru a scrie versuri.

Un gălăţean, pe care valurile vieţii l-au transformat, din inginer, în lucrător la Salubritate, scrie poezii superbe. Dan Cheşcu demonstrează că, în mod paradoxal, sensibilitatea te poate face mai puternic ajutându-te să te detaşezi de mizeria existenţială. Dan Cheşcu nu este un anonim în lumea poeţilor şi a cenacliştilor, dar, în mod nefiresc, rămăsese necunoscut marelui public. A absolvit Facultatea de Mecanică din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” şi apoi, timp de 12 ani, a lucrat ca inginer pe platforma Combinatului Siderurgic. Următoarea etapă din viaţa sa a fost una întunecată. „La un moment dat, Dan Cheşcu a plecat din combinat şi nimeni nu a mai auzit despre el. Îşi descoperise filonul artistic şi asta aproape că l-a debusolat. Din nefericire pentru el, trăieşte într-o societate în care a avea suflet de artist reprezintă un adevărat handicap”, ne-a spus Cosmin Hagiu, fost coleg de serviciu, la combinat.

Din dorinţa de a-şi putea sprijini financiar fiica, studentă la Istorie-Filosofie, în urmă cu trei ani, poetul s-a angajat la Servicul Public de Salubrizare Ecosal. Deşi este intelectual, Cheşcu nu a considerat umilitoare munca de gunoier. „Nu mi-a spus că are studii superioare când m-a rugat să-l angajez. Am încercat şi să-l ajut atât cât mi-a stat în putinţă”, afirmă Ion Ionescu, directorul Ecosal.

Poezia este marea pasiune a vieţii lui Dan Cheşcu. Scrie versuri şi îi place să recite din marii poeţi ai lumii. „Din copilărie citesc poezie şi într-un târziu am îndraznit să aştern pe hârtie propriile stihuri. Mi s-a părut că poezia mă exprimă cel mai bine, chiar dacă se află în incompatibilitate cu cotidianul dominat de necesitate”, se destăinuie poetul gălăţean.

Dacă îl veţi vedea vreodată pe Dan Cheşcu cu lacrimi în ochi, să ştiţi că e fericit. „Poezia nu moare şi nu se schimbă. Merg cu tramvaiul şi îmi vin în minte versuri minunate şi îmi dau lacrimile. Poate că aceia aflaţi în jurul meu cred că sunt nefericit, dar, de fapt, în momentul respectiv, copleşit de emoţie, eu încerc o imensă fericire”, mărturiseşte Dan Cheşcu.

Săptămâna trecută, Dan Cheşcu şi-a lansat primul volum de poezii - Antidot. În carte, au fost selectate cele mai frumoase versuri ale autorului. Evenimentul s-a desfăşurat în Salonul „Axis Libri” de la Biblioteca „V.A. Urechia” şi a fost posibil datorită sprijinului acordat de mai mulţi sponsori. Volumul a fost bine primit de critici. „Remarc talentul, care îl recomandă ca poet pe Dan Cheşcu”, a spus profesorul şi scriitorul Teodor Parapiru după ce a acultat poeziile lui Cheşcu recitate de actorul Lică Dănilă.

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... zeria.html

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Povestea poetului gunoier care a învins „mizeria” cu stihuri

Încercările vieţii l-au transformat pe Dan Cheşcu, din inginer, în simplu lucrător la Salubritate. Deşi este un adevărat intelectual, nu a considerat umilitoare munca de gunoier. Valorile supreme după care se ghidează sunt iubirea şi iertarea.

Povestea vieţii lui Dan Cheşcu bate filmul. A absolvit Facultatea de Mecanică din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” şi apoi, timp de 12 ani, a lucrat ca inginer pe platforma combinatului siderurgic. După ce a plecat din Sidex, de bunăvoie, ghinionul s-a ţinut scai de gălăţeanul îndrăgostit de poezie. N-a mai reuşit să-şi găsească un loc de muncă stabil, iar lipsa banilor i-a adus şi mai multe probleme. „Aveam datorii la întreţinere foarte mari. Am fost nevoit să vând apartamentul şi să cumpăr o garsonieră. M-am despărţit şi de soţie. Din acel moment viaţa mi s-a schimbat complet”, povesteşte Dan Cheşcu.

O perioadă a locuit cu gazdă, iar din 2006, locuieşte la căminul social al Primăriei, de pe strada Traian. Din dorinţa de a-şi putea sprijini financiar fiica, Dan Cheşcu s-a angajat la Servicul Public de Salubrizare „Ecosal”. N-a considerat umilitoare meseria de gunoier. „Aici, la Ecosal, am beneficiat de lipsa de prejudecăţi. Mi s-a oferit un loc de muncă şi astfel am putut să-mi ajut fata să termine facultatea. Ea este singura şi marea bucurie a vieţii mele”, ne-a mărturisit cu lacrimi în ochi şi glasul tremurat Dan Cheşcu.

Poezia – salvarea supremă!

Mizeriile vieţii cotidiene l-au făcut să se apropie şi mai mult de poezie. Frumuseţea acesteia îl ajută să-şi păstreze echilibrul interior. Spune despre poezie că este „luxul suprem”. „Din copilărie citesc poezie şi într-un târziu am îndrăznit să aştern pe hârtie propriile stihuri. Mi s-a părut că poezia mă exprimă cel mai bine, chiar dacă se află în incompatibilitate cu cotidianul dominat de necesitate şi rutină. Pentru mine, poezia este luxul suprem", spune interlocutorul nostru.

Adoră să recite versuri din poeziile lui Eminescu, Esenin, Villon, Garcia Lorca, Parra şi Baudelaire. Este fascinat de opera lui Nicolae Labiş. Cu ajutorul unor prieteni, în anul 2009 şi-a lansat primul volum de poezii – „Antidot”. „Consider că viaţa asta, pe care o trăim o singură dată, merită o altă şansă. Adică să investigăm avel nevăzut din noi. Nu să ne rezumăm doar la nevoile trupeşti. Poezia este cea care nu moare, care nu se schimbă. Este umărul pe care ninsoarea nu se aşterne niciodată. Este modalitatea prin care ma regăsesc ca om, modalitatea prin care ma apropii de divinitate ”, mărturiseşte poetul. „Cuvântul este haina de sărbătoare a poetului/necesitatea ivită în noianul deprinderilor/tovarăşul de nădejde pe drumul spre tine însuţi,/umărul pe care ninsoarea nu se aşterne nicicând!”, spune Dan Cheşcu într-una dintre poeziile sale.

Cel mai mare regret al lui Dan Cheşcu este acela că nu poate ajuta mai mult persoana cea mai dragă sufletului său: „Fata este sufletul meu şi sufăr atunci când îi lipseşte ceva. Aş vrea să-i pot cumpăra anumite medicamente de care are nevoie dar nu am reuşit să procur un tratament eficient”.

Dacă îl veţi întâlni vreodată pe stradă sau în tramvai pe Dan Cheşcu cu lacrimi în ochi, să ştiţi că e fericit. „Merg cu tramvaiul şi îmi vin în minte versuri minunate şi îmi dau lacrimile. Acestea sunt clipe de dumnezeire. Poate că aceia aflaţi în jurul meu cred că sunt nefericit, dar, de fapt, în momentul respectiv, copleşit de emoţie, eu încerc o imensă fericire. Sunt aproape de Dumnezeu”, mărturiseşte Dan Cheşcu.

Consideră că prima condiţie a fiecăruia dintre noi trebuie să fie cea de om."Eu pot spune că am trei conditii: de om, de tată şi poet!". „Când mor poeţii, oraşul trebuie luminat/eu sunt bărbat şi sunt femeie/îmi scapără câte-o idee/şi scot din inimă pruncul ciudat”, spune Dan Cheşcu într-o poezie.

Momentele de cumpănă pe care le-a avut nu l-au făcut să-şi piardă credinţa în Dumnezeu şi în poporul român. Cu toate acestea şi-ar fi dorit să trăiască în perioada lui Carol I. "Atunci România s-a impus ca naţiune. Nu îmi pare rău că sunt român. Dar la momentul actual îmi este ruşine că sunt român. Tâlharii guvernamentali îşi bat joc de popor”, ne spune poetul gălăţean.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Poetul-gunoier-invins-mizeria-stihuri_0_437356341.html

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.