Se privatizează centrele de dializă

[dcp100168]

O fi bine, o fi rău?

Privatizarea centrelor de dializă

Motivaţia

Ministerul Sănătăţii a întocmit un proiect de hotărâre de Guvern care prevede ca toate serviciile de dializă să fie privatizate pentru ca pacienţii să poată primi îngrijiri mult mai bune. Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii susţin că, în prezent, multe din cele 72 de centre de dializă sunt supraaglomerate, au aparatură foarte uzată, iar dotările şi spaţiile de tratament nu corespund cerinţelor minime. Mai mult, în ultimii şapte ani, nu a fost înfiinţat niciun centru nou, deşi numărul bolnavilor a crescut cu aproape zece la sută. Supravieţuirea a peste 7.000 de pacienţi depinde de "rinichiul artificial". Cheltuielile necesare, asigurate prin Programul naţional de dializă, depăşesc anual o sută de milioane de euro.

Situaţia dializei la Galaţi

Există două centre de dializă, la Spitalul Clinic de Urgenţă şi la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii. Primul dispune de nouă dializoare, destul de vechi, care se apropie de finalul duratei normale de utilizare şi asigură servicii pentru 55 de pacienţi dependenţi de hemodializă. Pe lângă aceştia, alţi 70 de bolnavi fac dializă peritoneală. Numai anul trecut, la centrul Spitalului Clinic de Urgenţă s‑au realizat peste 9.000 de dialize.

La centrul de dializă de la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii funcţionează cinci dializoare (4 pentru hemodializă şi unul destinat dializei peritoneale). În prezent, sunt dializaţi şapte pacienţi cronic cărora în curând li se vor alătura alţi doi copii diagnosticaţi cu insuficienţă renală. Centrul de la "Pediatrie" a fost înfiinţat în anul 2002 cu aparatură încredinţată spre folosire de către o firmă de la care se achiziţionează materialele consumabile.

O chestiune de viaţă şi de moarte

Viaţa bolnavilor cu insuficienţă renală este profund marcată de suferinţa lor. În lipsa unui rinichi disponibil pentru transplant, de două ori pe săptămână (de regulă), aceşti oameni sunt transportaţi cu ambulanţa pentru a li se "filtra" sângele. Când toxinele acumulate în sânge lor depăşesc anumite concentraţii, abia se mai pot ţine pe picioare şi atunci, timp de câteva ore, întinşi pe un pat, aşteaptă ca dializorul să le ofere încă 2‑3 zile de supravieţuire până la următoarea "filtrare". Dializă înseamnă pentru ei viaţă. De aceea, intenţia ministerului trebuie cântărită temeinic. Aceasta este concluzia exprimată de managerii celor două spitale la care funcţionează centre de dializă.

Care este opinia medicilor?

Dr. Marin Crăciun, directorul Spitalului Clinic de Urgenţă, ne‑a declarat că: "Am primit deja câteva oferte din partea unor investitori care ar dori să se implice în externalizarea dializei. Analizând, la capitolul avantaje putem trece aparatura nouă şi condiţiile de tratament incomparabil mai bune cu ale noastre. În contrapondere, există însă şi întrebarea dacă este bine să‑i rupem de secţiile de nefrologie pe aceşti bolnavi a căror stare trebuie atent monitorizată şi care periodic au nevoie de stagii de internare şi tratament. Sunt bolnavi grav. Normal mi se pare să‑i întrebăm şi pe ei cum cred că este mai bine. Externalizarea ar însemna ca spitalul să câştige nişte spaţii în care actualmente funcţionează Dializa şi să scape de grija aprovizionării cu consumabile, de verificarea aparaturii şi asigurarea bunei ei funcţionări. Pe de altă parte, riscăm să pierdem unicul medic nefrolog care lucrează la noi. Dincolo de aceste socoteli însă, mi se pare mult mai important ca pentru bolnavi să fie cât mai bine. Cred că preferabil ar fi ca ministerul să ne poată asigura, prin programul de dotare cu aparatură, dializoare noi şi să continuăm asigurarea acestei proceduri terapeutice în spital. Dacă însă nu există fondurile necesare, s‑ar putea ca externalizarea să se dovedească o soluţie viabilă. Nu ştiu, vom vedea. Oricum, se impune o analiză riguroasă".

Şi dna dr. Victoriţa Şte‑fănescu, managerul Spita‑lului Clinic de Urgenţă pentru Copii, a fost, la rândul său, rezervată:" Pentru spital, care cheltuieşte mulţi bani pentru întreţinerea şi verificarea periodică a aparatelor de dializă, ar fi avantajos. Nu ştiu dacă şi pentru pacienţi. Mi‑e greu să apreciez necunoscând activitatea unui centru privat de dializă din România".

Mult mai tranşant, la finele anului trecut, prof. dr. Aurel Nechita, medic pediatru, decanul Facultăţii de Medicină din Galaţi, opina: ""Deoarece banii pentru dializă nu ajung, ce fac acum spitalele care au centre? Iau din alte fonduri şi completează. Este procedura standard de supravieţuire în tot sistemul sanitar românesc. De unde va completa privatul? Din buzunarul lui ? Nu cred ! În reţeaua de stat, s‑a găsit întotdeauna o modalitate de compensare�"

Privatizarea centrelor de dializă ar aduce economii de milioane de euro la bugetul Sănătăţii. Ar fi asta în avantajul bolnavilor cu insuficienţă renală ? Iată o întrebare la care este greu de răspuns cel puţin la momentul actual.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=22487