Cimitirul "Eternitatea" - eroii războaielor uitate

[dcp100168]

Războaie uitate, eroi cuminţi

La pas prin Cimitirul „Eternitatea”

* 23.000 de morminte în Cimitirul „Eternitatea”! Majoritatea sunt îngrijite de urmaşii celor plecaţi într-o lume mai bună. Eroii căzuţi în războaie, mai ales cei îngropaţi aici în pământ străin, nu prea au însă parte de vizitatori! Fără urmaşi, în grija bunilor samariteni din Galaţi – de fapt a ADP-ului, din cadrul Primăriei gălăţene, care are în îngrijire cele trei cimitire, sunt şi repauzaţii din cele câteva cimitire militare. Veniţi ca inamici sau ca aliaţi, răniţi care s-au stins prin spitale sau eroi de război, au şi astăzi crucile sau monumentele aliniate… ca la armată. Am luat la pas fiecare dintre micile cimitire militare din cele 24 de hectare ale marelui cimitir „Eternitatea”, un fel de cartiere ale morţii în care încă se mai stă în rând de armată, în contrast cu restul cimitirului, care s-a dezvoltat haotic, cu cărări închise… Cu toate merită însă să fie vizitate! *

Sovieticii nu au cruci…

Pentru că domnii comunişti sunt atei, soldaţii sovietici căzuţi în ultimul război mondial nu au la cap cruci, ci stele funerare. Pe un obelisc înalt, cu stea roşie în vârf şi o emblemă cu secera şi ciocanul, un text în limba rusă şi unul pe româneşte: „Glorie eternă ostaşilor armatei sovietice care şi-au dat viaţa în lupta pentru eliberarea oamenilor din robia fascistă”. Oficiali ruşi vizitează periodic cimitirul. Nu departe, un grup de aviatori români, care au căzut în prima zi de război pentru români: eroii din Flotila a-3-a Aviaţie doborâţi în lupta din 22.06.1941, ziua începerii Operaţiunii Barbarossa (Unternehmen Barbarossa)…

Oamenii lui Berthelot

Francezii au cruci frumoase, adevărate flori din fier, vopsite în albastru. Generalul Henri Berthelot, şeful Misiunii franceze în timpul Primului Război Mondial, i-a adus să moară aici, pentru ţara noastră. În fiecare an, reprezentanţi ai Ambasadei Republicii Franceze la Bucureşti vin să le dea onorul: salve de pistol mitralieră, o slujbă catolică. Printre monumente, câteva musulmane: soldaţi algerieni, necunoscuţi. „Morţi pentru cauza dreptului şi civilizaţiei”, scrie pe elegantul monument…

Ordine germană

Şi cimitirul soldaţilor germani primeşte cel puţin o dată pe an oaspeţi germani din ţară. Crucile din beton sunt aliniate parcă cu teodolitul! Şi suportul pentru lumânări pare o lucrare de artă solidă şi modernă, de la Bauhaus. Plăcile de bronz pe care au fost săpate numele soldaţilor germani căzuţi aici, fie ca duşmani, fie ca prieteni, în cele două războaie mondiale, au fost furate acum câteva mandate. Au fost înlocuite cu frumoase plăci de granit… Monumentul este şi el din piatră…

Urmaşii lui Garibaldi

Pe monumentul italienilor – câţiva militari care sunt găzduiţi sub un monument, într-un vechi cavou – scrie doar că aici odihnesc soldaţi italieni salvaţi din prizonieratul austriac, în Primul Război Mondial, pentru a sfârşi la Galaţi, în pământ românesc. Comunitatea italiană cinsteşte memoria lor, anual.

Românii noştri…

Dacă eroilor români de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz şi de pe alte fronturi însângerate li s-a ridicat un monument fastuos, care conţine sute şi sute de nume sub îngerul păzitor din piatră, mulţi dintre cei care dorm sub crucile ultimului război poartă menţiunea: „Necunoscut”: Unii dintre cei care s-au odihnit aici n-au avut nici cruce pe vremea comunismului: erau cei care au căzut luptând pentru reîntregirea ţării şi crucile lor n-au fost îngrijite. Aşa cum eroii supravieţuitori ai luptelor de la Răsărit au fost marginalizaţi sau au ajuns prin puşcării politice…

O mână de ajutor

De la administratorul cimitirului „Eternitatea”, Zamfiriţa Ilie, am aflat cât de greu se păstrează cu decenţă, cu suflet de creştin şi fonduri de criză, aceste cimitire militare din sânul Cimitirului „Eternitatea”. O mână de ajutor la reparaţiile acestor monumente, ca şi acelora dedicate eroilor Revoluţiei sau victimelor închisorilor politice comuniste a dat-o o serie de sponsori, firme de construcţii sau agenţi economici. Se cuvine deci să le dăm şi numele aici: S.C. CASTRU.SRL, P.F. IONETE, S.C.MUNTEANU S.RL., S.C. TANAGRA SRL ŞI PREST SRL. Un gest frumos…

http://www.viata-libera.ro/articol-La_p ... %9D_2.html

[dcp100168]

„Eternitatea”, cimitirul-muzeu

Când te trece Styxul, bătrunul Caron te lasă pe malul celălalt fără nicio altă indicaţie. La Galaţi, bătrânul cimitir „Eternitatea” înseamnă şi o zonă de istorie care n-a putut fi (încă) distrusă. Nu l-au bombardat americanii, nu l-au minat nemţii, n-au construit alţii deasupra supermarketuri: trecutul este conservat, în petice…

„Eternitatea” este un adevărat muzeu de istorie şi chiar asta ar trebui să fie! Copiii aduşi de decenii cu japca, să tremure pe la ocazii de depuneri de coroane, ar rămâne cu imagini de neşters în suflete dacă ar fi plimbaţi de un ghid calificat pe cărările întortocheate ale acestei aşezări de 20 hectare… Am avut norocul să-mi fie ghid un împătimit al acestor amintiri în piatră, dr. ing. Sorin Ignat. „Arta sau bogăţia sau felul simplu de a fi al fiecărui monument spun multe despre starea socială, despre poziţia celor înmormântaţi cândva aici”, îmi spune cu căldură inginerul, sărind peste iarba neîngrijită dintre morminte. „Primari, prefecţi, avocaţi, scriitori au strălucit în vremea lor şi au ajuns aici… Avem chiar şi o frumoasă poveste de dragoste, un Romeo şi o Julietă de Galaţi, morţi la cutremurul din ´77, îngropaţi destul de aproape unul de altul, pe alei diferite…”

Dincolo de monumentele eroilor din războaie şi revoluţii, simple morminte spun foarte multe despre istoria acestor locuri!

Aici nu mai locuieşte nimeni…

Vechi familii avute de negustori greci sau armeni au avut monumente impunătoare, în „centru”. Statui sau capele sunt şi astăzi, deşi mâncate de timp, adevărate frumuseţi.

Monumentul unui comandor, acum asediat de alte morminte şi de copaci groşi este în întregime din fier: un cabestan, o ancoră cu lanţ cu tot: ce putea fi mai potrivit. Un aviator, nu departe, are o elice pe mormânt…

Doi soţi, stinşi unul după altul pe la 1940, au cavoul plin cu gunoaie! Pestilenţial!

Ca să nu-şi care resturile de coroane, crengile, pungile cu gunoi, vecinii au aruncat mizeria în groapa căscată la spargerea capacului de marmură al mormântului!

Cum se cenzurează… mormintele!

Cum se cenzurează morţii? Căpitanul erou Bucur Stoian a căzut la 22 iunie 1941. După dată, ştim cu toţii unde. Dar… „unde” a fost şters cu dalta!

Soldaţii căzuţi peste Prut, în războiul din Est, au fost aliniaţi în dreapta cimitirului, la margine.

Trupurile ofiţerilor înmormântaţi de familii în apropierea Monumentului Eroilor Primul Război Mondial pot fi recunoscute după urmele de daltă care au răzuit inscripţia cu locul în care au căzut sau data, care ar fi însemnat acelaşi lucru compromiţător: au luptat împotriva Armatei Roşii sovietice…

Un mormânt scrijelat poartă astăzi, iată, o îndreptare făcută stângaci, cu vopsea neagră: este un erou care a căzut în măcelul de la Ţiganca, în Basarabia!

Cei 10 muncitori care au fost împuşcaţi în timpul manifestaţiei din 13 iunie 1916 erau pacifişti, cu mult înaintea celor care manifestau împotriva războiului din Vietnam… Nu, nu erau comunişti, ci social democraţi.

Inginerul Ignat mi-a arătat urmele dălţii pe monumentul celor 10: alt monument cenzurat de „istoricii” de ocazie, care se răzbună pe morţi.

Alături, un mormânt cu steaua sovietică în loc de cruce, a fost însă, paradoxal, cruţat de vandali…

Nepăsarea nu are ochi!

1897 şi 1905, ani cu aprige pojaruri: bravi pompieri căzuţi la datorie într-un incendiu, soldaţi în termen veniţi de prin alte colţuri de ţară. Un monument penibil de modest, chiar şi pentru nişte târgoveţi oarecare.

Cavoul socrilor lui Gheorghiu-Dej zace şi el vandalizat, ca multe monumente fără întreţinători. Departe, în spatele mormintelor soldaţilor sovietici, dintr-o criptă nefolosită se iţeşte un copăcel…

A dispărut coloana şi de pe monumentul unei vechi familii. Oare ce alt mormânt împodobeşte?

Monumentul ridicat ceferiştilor veterani de război era înconjurat de spaţiu verde, cotropit acum de un cavou şi mai multe morminte grăbite să-şi găsească loc cu orice preţ…

Chiar, ce preţ mai au vechile morminte? Doar marmura care, furată, a fost prelucrată pentru alţi morţi, mai proaspeţi şi deci mai… rentabili!

Istoria nu se repetă în bine

Eduard Hauser, „Maister petrar” al curţii împărăteşti de la Viena: este semnătura artistului străin pe un vechi monument de marmură neagră, cumpărat de o familie de gălăţeni care şi-a săpat numele pe mormântul cui o fi fost îngropat acolo înainte.

Dacă se mai găsesc oseminte după atâta timp, acelea se mulţumesc şi cu o tolbiţă şi un colţişor din fostul mormânt… O fi fost urmaşul meşterul pietrar urmaşul misteriosului Gaspard Hauser, copilul de prinţ furat, ascuns şi asasinat?

Pe alte vechi monumente s-au cocoţat plăci inscripţionate noi, cu noii proprietari; pe o placă văd chiar fotografii trase în ţiplă şi prinse cu superglue de piatră…

Nici Ghiţă Vasiliu nu mai „locuieşte” în mormântul său, iar monumentul fostului primar al Galaţiului, de patru ori, Constantin Ressu, cel care a pus teii de pe Domnească, zace tot înclinat de când am scris despre el.

A, ceva nou tot e: între timp i-a dispărut gărduţul! Ce să-i faci, Ressu nu mai are alt urmaş decât Galaţiul…

Străini…

Mateloţi, infanterişti, un aviator; soldaţi, sublocotenenţi, brigadieri – cu toţii îngropaţi sub cruci din fier sub formă de spadă, câţiva „supuşi algerieni”, musulmani, alături de aceştia... Şi un căpitan rus… Sunt eroi străini căzuţi alături de români, „pentru cauza Dreptului şi Civilizaţiei”, în Primul Război Mondial.

Un locotenent, pilot de avion căzut în 1919… „celebrând pacea”, este înmormântat alături… Accident!

Au locul lor în cimitir: crucile albastre se văd de departe. Nu demult s-au furat vechile cruci, adevărate bijuterii, pentru metalul lor şi s-au făcut altele, din fontă.

Soldaţii germani, aliniaţi în alt colţ de cimitir, au cruci din piatră, pentru că şi ei au fost cândva furaţi… Monumentele fără cruce dar cu stea, ale soldaţilor sovietici, sunt intacte. Cine să fure beton armat?

Între Père Lachaise şi termopane

E de tot râsu-plânsu´! Noua generaţie de monumente este adesea plină de kitschuri. Termopane, briz-brizuri, îngeraşi care seamănă cu piticii de grădină, bare nichelate… Poze neapărat color, uneori montate în contur de inimioare aurii.

Kitschuri mai vechi, de prin anii ´50, au devenit între timp parcă mai monumentale, bătute de vreme. Îngerii diformi au farmecul vechilor filme de groază.

Cred că acelea care rezistă la locul lor câteva decenii devin, ce să-i faci, adevărate opere de artă. Aşa cum Duchamp şi-a numit „Fântână” WC-ul expus la expoziţia artiştilor nonconformişti. Şi asta era prin anii ´60…

Moda anilor de stabilitate ai comunismului, de plasarre de măsuţe şi mese rabatabile lângă fiecare mormânt din cimitir, pentru „servirea” sfintelor pomeni, a cam trecut. Cine are, are, cine nu, nu-şi mai face…

Apar însă grătarele cu fleici şi cu mititei, pe la pomeni „moderne”, cu manele date la maxim şi cu lacrimi amestecate: unele de la jale, altele de la fumul de mititei…

Există o uniformitate a cimitirelor noastre? La „Eternitatea”, cimitir închis morţilor noi, nu este aşa ceva. Aici am putea avea un muzeu, cu ghizi care să ne conducă printre vechile morminte, cu pliante din care să află istoria marilor familii, ale militarilor eroi, ale artiştilor care se odihnesc aici. Un Père Lachaise gălăţean, pe când?

Aproape 150 de ani de singurătate…

Amenajat prin dispoziţia Consiliul urbei Galaţi, în urma legii dată de premierul Kogălniceanu în 1864 (urma ca toate cimitirele să nu mai fiinţeze pe lângă biserici şi mănăstiri, ci la 200 de metri de marginea oraşului, în cazul nostru peste şanţul care delimita oraşul Porto-franco de Drumul Oboarelor, acum str. George Coşbuc), cimitirul a fost împrejmuit pe la sfârşitul secolului XIX de către primarul Robescu, avocat.

Dotat cu clopotniţă la intrare, în ’42, de primarul Ghiţă Vasiliu, care şi-a împrumutat numele, ca poreclă, cimitirului („Ca mâine mă duc şi eu la Ghiţă Vasiliu”, încă mai spune câte-un bătrân).

O replică a oraşului…

„Eternitatea” este un mic oraş al morţilor, o replică în mic şi în timp a marelui oraş. A marelui oraş care a fost Galaţiul: „Mica Veneţie”, „cumplitul oraş de negustori”, înfloritorul port franc…

Şi astăzi arăta lumii un „centru” bogat, cu monumente comandate unor artişti din străinătate, şi cu „periferii” pentru muritorii de rând…

Comunismul a egalat biografii, i-a făcut pe toţi morţii egali, iar ultimii ani ai regimului au dus chiar la „încălecări”: s-au rostuit noi morminte şi printre, şi peste alte locuri de veci…

Din vechile monumente de marmură rămase fără stăpân – urmaşi emigraţi sau sfârşind prin puşcării politice - au „împrumutat” alţii marmură sau îngeri sculptaţi.

Am găsit bucăţi din monumentul unui armean, familia Krikorian, risipite printre alte morminte. Hoţul a fost ori prea obosit, ori prea beat ca să le care, ori a fost surprins de agenţii de pază…

http://www.viata-libera.ro/articol-%E2%80%9EEternitatea%E2%80%9D_cimitirul-muzeu_2.html

[C0ndu]

Bună Seara,

Mă puteţi ajuta, vă rog, cu

1. localizarea exactă a criptei eroilor italieni pe o imagine google earth

2. localizarea exactă a monumentului eroilor francezi, tot pe o imagine google earth

3. o lămurire a cui este parcela de onoare şi monumentul din colţul de nord-vest al cimitirului Eternitatea?

Mulţumesc anticipat

[dcp100168]

Monumente neîngrijite în cimitirul Eternitatea

Morminte neîngrijite, frunze uscate, împrăştiate de vânt, morman de gunoaie, iarbă crescută, ... nu este un peisaj dintr-un film de groază, marca Hollywood, ci sunt imagini surprinse la începutul săptămânii trecute în Cimitirul "Eternitatea" din Galaţi.

Placa memorială pentru "luptătorii gălăţeni care s-au jertfit în lupta pentru libertate şi o viaţă mai bună" s-a desprins şi a căzut jos, zona centrală a monumentului devenind spaţiu gri. Bucăţile de piatră au fost adunate, probabil, de vizitatori şi aranjate în linie pe marginea monumentului. Neîngrijit de ceva timp, porţile masive de la intrarea în subsol au fost mişcate de... timp, la propriu. Prin crăpătura dintre bucăţile de metal mobil se zăresc treptele ce duc jos, iar tabla de pe margini stă desprinsă, devenind refugiu pentru pâlcuri de vegetaţie.

Reprezentanţii conducerii locale vin cu asigurări că problema monumentului va fi remediată în cel mai scurt timp şi că se lucrează şi la altele "Primăria municipiului Galați a dat deja o comandă către Serviciul Public Ecosal pentru lucrări de reparații la cele trei monumente (aici includem și Mausoleul) din Cimitirul ”Eternitatea” și monumentul de pe strada Regiment 11 Siret (în dreptul ITM). La unul dintre cele trei monumente s-a intervenit deja", a spus purtătorul de cuvânt al Primăriei Galaţi, Raluca Ardean.

Între timp, gunoaiele care se adună în jurul monumentului au fost aruncate în spatele acestuia, formând un morman de toată frumuseţea. Pet-uri, pungi, candele de plastic, crengi uscate, chiar şi o cruce de metal par să fi devenit elemente decorative pentru spaţiul cu pricina. De când stăteau acolo, nu am putea spune.

De la Bogdan Ardean, directorul SC Gospodărire Urbană, am aflat că la cimitirul "Eternitatea" se face curăţenie în mod organizat, iar mizeria rămâne doar pentru o zi sau după weekend. "Au mai fost situaţii în care, făcându-se curat, este foarte posibil ca aceste mormane sa stea de pe o zi pe alta. Sâmbăta şi duminica vin foarte mulţi concesionari care îngrijesc locurile de veci şi scot pe alei mizeria, urmând ca noi să venim să o ridicăm. Acesta poate fi un motiv pentru care apar astfel de situaţii. Dar să zacă acolo mormane de deşeuri vegetale, este puţin probabil".

În cimitirul "Eternitatea" se găsesc monumente pentru zeci de soldaţi căzuţi în Primul şi Al Doilea Război Mondial, printre care sunt soldaţi români, sovietici, francezi, germani şi italieni.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Mausoleul din Galați

Situat în municipiul Galați, în Cimitirul „Eternitatea”, mausoleul adăpostește osemintele a 2.625 de eroi români, ruși, francezi; sunt înhumați, în morminte comune și în osuar, militari căzuți în bătăliile Războiului pentru Independență (1877-1878), în Primul și în Al Doilea Război Mondial…

Iniţial, s-ar fi dorit ca în oraşul de la malurile Dunării să se înfiripe – în memoria eroilor gălăţeni căzuţi la datorie –, un monument caracterizat prin simplitate; în apropierea oraşului şi pe aria judeţului Galaţi se găsea un număr important de morminte individuale şi colective ale eroilor, dar acestea fuseseră, în bună măsură, date uitării; oficialităţile judeţene şi conducerea Societăţii „Cultul Eroilor” au decis să înalţe un mausoleu; urmau să fie depuse, în interior, rămăşiţe pământeşti; s-a întocmit proiectul, prin grija arhitectului Mihai Popescu, apoi s-a trecut la realizarea mausoleului; coordonatori aveau să fie numiți doi veterani de război. Primele lucrări au început în octombrie 1925, fiind coordonate de generalul de divizie Marin Ionescu și continuate de generalul Mihail Florescu; s-au încheiat, doar parţial, în anul 1930, atunci când, în cripte, erau depuse rămăşiţele pământeşti ale unui număr de peste 2.000 de eroi cunoscuţi şi necunoscuţi; lucrările au fost terminate în 1935, mausoleul, reproiectat, fiind prevăzut, atât în interior cât şi în exterior, cu lucrări de artă plastică…

Asemănătoare lăcaşurilor de cult, clădirea are o înălţime de peste 12 m. Impunător prin dimensiunile sale, mausoleul este ridicat pe două niveluri: primul, la demisol, iar celălalt – de forma unei terase împrejmuite cu grilaj din fier forjat; la o distanță de 1 m se află o incintă de beton placată cu marmură; pe plăcile din marmură sunt inscripționate numele eroilor căzuți în Războiul pentru Independență, în Primul și al Doilea Război Mondial; în medalioane de porțelan se găsesc fotografii ale unora dintre aceștia (toți erau originari din fostul județ Covurlui)… Nivelul superior are o formă de cruce, bolta interioară a pridvorului este pictată în frescă; deasupra acoperișului se află un grup statuar din piatră artificială, a cărui compoziție presupune două personaje alegorice, simbol al vitejiei și recunoștinței, steaguri de luptă și elemente ale echipamentului de război, realizat de F(ernando) Celino… „Eroilor neamului, veşnică recunoştinţă” – iată inscripția de pe arcada bolţii mausoleului…

Pe plan naţional, Mausoleul din Galați este considerat un monument istoric şi de artă plastică, înscris, drept consecință, pe lista oficială a construcțiilor cu valoare…

radioiasi.ro