Un editorial

[Relu]

LOTO-POLITIC

ROMÂNIA, 2008

Dacă prostia ar durea, din România ar răsuna un urlet genial şi asurzitor, multipartit, democratic, diplomatic, economic, financiar, industrial, agricol, educaţional, cultural, sportiv etc.

La modă sunt nudismul competent şi neruşinarea mârlănească, ambalate în ţinute de capre creţe şi etalate cu vorbe goale şi cifre dresate. Pe la sfârşitul anului 2007, când se tocmeau bilanţuri de tot felul la radio, la tv şi în presa scrisă, un june mâncător de convingeri politico-economice dădea prin băţ, explicând că populaţia ţării noastre mioritice trăieşte (de 18 ani!) atât de bine încât oamenii (părţile ei componente!) nici nu-şi mai dau seama, nu apreciază şi, dimpotrivă, cârtesc. Mercenarul doctor în pisici, ştiinţe juridice, câini vagabonzi, dobânzi bancare, turism subteran, alimentaţie ştiinţifică pe bază de inaniţie şi reclamă, şi multe altele, a găsit ecrane şi publicaţii pentru tâmpeniile debitate, dezumflate de realitatea rapidă, confirmată de leul râios, de conflictele jalnice de putere şi de nivelul de trai pe sub preş. La toate contraopiniile sau rezervele faţă de punctele sale de vedere, dobitocul specialist enumera "admiterea UE", creşterea economică (la căpşuni, poate! n.n.), libertatea exprimării, instituţiile democratice care funcţionează (ba chiar duduie fără rost!), privatizarea, luptele cu corupţia, cu gripa aviară, cu inundaţiile...

Sunt de părere că un alt fenomen convinge prin semnificaţii, eventuale comparaţii de sisteme politice sau metafore de junglă financiară. Să ne aducem aminte: "Loteria cu plăţile ei săptămânale de câştiguri enorme era singurul eveniment public în care prolii (cetăţenii de rând n.n.) erau foarte serios antrenaţi. Asta, probabil, fiindcă pentru câteva bune milioane de proli, Loteria era motivul principal, dacă nu chiar singurul, de a mai trăi. Era pentru ei un deliciu, o pasiune, un calmant, un stimulent intelectual. Când venea vorba de Loterie, chiar şi oamenii care abia ştiau să scrie şi să citească se dovedeau capabili de calcule complicate şi de o agerime a memoriei uluitoare. Exista şi o tagmă întreagă de indivizi care trăiau pur şi simplu din vânzarea de sisteme, de pronosticuri şi de amulete aducătoare de noroc. Winston habar nu avea cum funcţiona Loteria, care se găsea în subordinea Ministerului Abundenţei, dar era conştient că majoritatea câştigurilor era fictivă. În realitate, nu se plăteau decât nişte sume mici, iar câştigătorii marilor premii erau persoane inexistente..." Fragmentul citat face parte din cartea "O mie nouă sute optzeci şi patru" de George Orwell (Ed. Univers, Buc., 1991, p. 77) pe o temă-subiect de coşmar dictatorial în care adevărul este pervertit global prin modificarea limbajului şi prin tehnici panoptice validate ideologic. Mi se pare că indiferent când este plasat "1984" (Orwell a trăit între 1903-1950), înainte, în anul propriu-zis, după, acum sau în viitor, a lăsat urme adânci în doctrine, în metode, în structuri. Rămâne de sperat că Loto-România va da ţării primul milionar în euro cu dosar imaculat şi de competenţă ireproşabilă, care să stimuleze reformele în toate domeniile prin exemplul personal. Altfel lupta anticorupţie va continua sălbatic, soldată cu voiniceşti rezultate opuse celor scontate, mai ales că turismul electoral care se anunţă excită la paroxism limbile demagogilor...

Sursa: Viaţa Liberă, autor Theodor Parapiru