Florin Nini, omul care respiră baschet

[dcp100168]

Florin Nini, omul care respiră baschet

Dezamăgit în 2000 de neînscrierea echipei în prima ligă, a luat-o de la capăt cu juniorii. Acum îi coordonează pe antrenorii din România din postura de preşedintele al Colegiului Antrenorilor.

Cu Florin Nini rar apuci să stai la o bârfă. Chiar şi când îl prinzi pentru un sfert de ceas tot nu poţi schimba prea multe vorbe, telefoanele îi sună continuu. Trăieşte doar pentru baschet, respiră doar baschet. Facultate, Federaţie, propriul club, îi răpesc orice secundă care ar putea să însemne altceva decât sportul căruia i-a dedicat viaţa. "Plec la şapte de acasă şi ajung la miezul nopţii, dar cine crede că se poate performanţă fără sacrificii în sport şi nu numai, nu o să cunoască senzaţia victoriei totale", spune Nini.

Totul a început acum un deceniu şi jumătate, în ultimul an la carierei de jucător. "Decanul de atunci al facultăţii, Dumitru Sârbu, mi-a influenţat viaţa decisiv, m-a aruncat direct în vâltoare. Terminasem facultatea ca şef de promoţie şi mi-a propus să rămân la catedră. Peste câteva luni mi-a dat pe mână echipa de seniori de la CSU. Nimeni în afară de el nu-mi dădea şanse, dar în al doilea an promovam în prima divizie de unde Galaţiul lipsise 14 ani", descrie mândru Florin Nini începuturile carierei de antrenor. Tinereţea lui şi a jucătorilor l-au costat retrogradarea, dar a revenit repede, în 1999, cu o echipă ce rămânea în prima ligă. A urmat o lovitură cruntă, al doilea moment care i-a marcat destinul. Conducerea clubului nu a găsit bani să susţină echipa şi a nu mai înscris-o în campionat în 2000. Dezamăgit de sistem, şi-a întors faţa spre copii, pe cont propriu. Împreună cu prietenul său, Gelu Cazanovschi, a înfiinţat o şcoală privată de baschet, "Phoenix". "Am luat-o mereu de la capăt, am crezut mereu în renaştere, de aici şi numele clubului nostru, Phoenix. Am crezut în visul nostru, să creştem jucători pentru marea performanţă. După alt sistem faţă de ce se făcea în baschetul din Românie, cu o altă mentalitate. Iar timpul ne-a dat dreptate, am pornit cu 30 de copii şi acum avem peste 300. Am învăţat din ţările cu baschet adevărat. Am fost la ei să fiu la curent cu tot ce e nou şi aşa i-am adus şi pe tehnicienii de acolo la noi. Campusurile unde au venit antrenori din Serbia, Germania, Grecia sau Turcia au însemnat enorm. Acum avem 30 de jucători la loturile naţionale, patru sunt în prima ligă", a povestit Florin Nini. Succesul juniorilor de la Phoenix a fost total: opt titluri de campioni. Metodele sale testate şi ca antrenor la loturile naţionale de juniori au fost apreciate pe deplin la federaţie, care l-a numit în acest an preşedinte al Colegiul de antrenori.

Întrebări şi răspunsuri

- Care este lucrul pe care ţi-l doreşti cel mai mult de la baschet?

- Fericit o să fiu doar când vom umple campionatele Europei cu jucători crescuţi la clubul nostru. Pentru a ajunge acolo ne trebuie baza noastră proprie. Nu vrem altceva decât să ne fie dat de autorităţi un teren unde să construim o sală. Am ajuta oraşul cu o bază sportivă pe cheltuiala noastră.

- Ce ţi-a oferit baschetul până acum?

- Am luat un titlu de campioni la juniori sub 14 ani cu un coş fabulos. Asil Yldirâr, un jucător ajuns acum la Galatasaray, a înscris în ultima secundă cu o aruncare din propria jumătate de teren. Baschetul mi-a oferit atunci sentimentul victoriei totale după atâţia ani de muncă.

Ce îi place

Îmi plac lucrurile trainice, făcute ca să se vadă finalitatea muncii. Admir extrem de mult acele reuşite oamenilor venite după ani de trudă. Cei care au astfel de succese ştiu că cel mai important în viaţă este să laşi ceva în urma ta.

Ce nu îi place

Detest oamenii ascunşi, cei invidioşi, care sunt puşi pe critică aiurea. Măcar să respecte ce e bun dacă nu pot lăuda. Nu mai suport de asemenea superficialitatea şi nerecunoştinţa.

Profil

Născut: 14 martie 1970

Studii: Facultatea de Litere şi Ştiinte - secţia Educaţie Fizica şi Sport, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport

Ocupaţie: asistent universitar - Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport

http://www.adevarul.ro/rss/articol/gala ... schet.html

[dcp100168]

Exodul specialiştilor - Lipsa condiţiilor ne alungă tehnicienii de mare valoare

* Fără sprijin în Galaţi, antrenorii care refuză plafonarea pleacă să facă performanţă în alte oraşe * Florin Nini este unul dintre aceştia şi acum face minuni la cârma echipei feminine de baschet CSM Târgovişte, cu care domină categoric Campionatul Naţional * Când a antrenat în Galaţi o echipă de prima ligă s-a trezit că aceasta nu a mai fost înscrisă în campionat.

Nu doar sportivii de mare valoare sunt goniţi din Galaţi din cauza condiţiilor mizere – cazuri despre care s-a putut citi în "Viaţa liberă" – ci şi antrenorii, care nu ştiu ce înseamnă autosuficienţa, au plecat în alte oraşe, acolo unde li s-a oferit tot ce e nevoie pentru performanţă şi pentru a putea să-şi arate adevărata valoare.

Cel mai elocvent exemplu este antrenorul de baschet Florin Nini, care din acest sezon a preluat echipa târgovişteană C.S. Municipal, cu care defilează prin campionat, cu opt victorii din tot atâtea meciuri. Printre alte succese, a câştigat în deplasare chiar pe terenul campioanei en- titre, ICIM Arad, iar în "Cupa României" a eliminat vicecampioana C.S.M. Satu Mare, cu victorii atât acasă cât şi în deplasare.

Nini: „Galaţiul nu oferă mai nimic”

Florin Nini este ultimul tehnician care a condus o echipă din Galaţi în prima ligă. CSU a dispărut din Divizia A în urmă cu un deceniu, pentru simplul motiv că nu a mai fost înscrisă în competiţie, din lipsă de fonduri! „Visez că va veni, totuşi, ziua în care mă voi putea întorce acasă pentru a antrena în prima ligă. Avem antrenori de mare valoare în mai multe sporturi, dar oraşul nu le oferă nimic şi ajung să plece. S-a făcut un pas mic prin creştea fondurilor de la Consiliul Local pentru sport, dar este prea puţin. Până când nu va avea sală de sport fiecare liceu, să construim de la baza piramidei, nu vom putea avea un sistem care să susţină performanţa. Accentul aici trebuie pus pe sportul de masă, organizat cu ritmicitate, nu ocazional”, a declarat Florin Nini.

Cresc valori pentru alţii

Antrenorul a adăugat că oferirea de condiţii pentru a-i putea atrage pe tineri în săli ar aduce beneficii nu doar pentru sportul de performanţă: „Astfel, ei ar avea alternativă, să vină la sport în loc să fie acaparaţi de tentaţiile nocive de pe stradă. Ar fi şi financiar un câştig, spre exemplu s-ar reduce mult din cheltuielile foarte mari cu lupta antidrog”.

În Galaţi, Nini are propriul Club de baschet, Phoenix, dar activitatea acestuia se rezumă doar la nivel de juniori. „Noi, la fel ca cei de la Liceul Sportiv, pur şi simplu creştem valori pentru alţii. În primii trei baschetbalişti din ţară sub 22 de ani, doi sunt gălăţeni, dar joacă la echipe din alte oraşe. Îi ducem până la 18 ani, apoi Galaţiul îi pierde, pentru că nu avem de unde să le dăm măcar un salariu decent, ca să-i putem ţine aici şi să facem echipă puternică de seniori”, a adăugat antrenorul.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Antrenorul gălăţean Florin Nini a câştigat Cupei României

Antrenorul galatean Florin Nini, managerul clubului de baschet Phoenix si antrenorul echipei de baschet feminin Csm Targoviste, a castigat in aceasta seara Cupa Romanie la baschet feminini. In finala mare a cupei, echipa antrenata de Florin Nini a invins cu 72-39 (19-11, 17-8, 23-13, 13-7) pe Csm Sportul Studentesc Bucuresti.

In divizia A feminina, echipa condusa de Florin Nini este pe primul loc fara infrangere la finalul turului.

In cariera de antrenor, pe langa multiplele titluri de campion la nivelul juniorilor cu clubul Phoenix, Florin Nini mai are in palmares doua promovari in divizia A cu echipa de baschet a Clubului Sportiv Universitar Galati.

sportgalati

[dcp100168]

Florin Nini - antrenor principal la echipa campioană

Gălăţeanul Florin Nini a acceptat oferta conducerii echipei CSM Târgovişte de reveni în funcţia de antrenor principal. El a mai ocupat acest post pe tot parcursul sezonului trecut, când a câştigat atât campionatul, cât şi Cupa României. Apoi, înaintea actualului sezon, a fost trecut pe postul de secund al grecului George Dikeoulakos, un tehnician cu experienţă în cupele eruropene adus special pentru Euroligă.

Spre finalul anului trecut grecul a demisionat, iar clubul a apelat din nou la Nini. „Deşi am mai puţine jucătoare şi mai puţini bani pentru transferuri, am acceptat pentru că am încredere în mine şi mai trebuie să dai dovadă şi de caracter, nu să fugi la prima rafală de vânt. Nu am obiectiv Euroliga, însă am câştigarea campionatului şi a Cupei României, nu va fi deloc uşor, dar ne luptăm”, a declarat Florin Nini.

Altfel, în calitate de manager al grupării Phoenix Galaţi, Florin Nini a organizat şi de această dată tradiţionala serbare a clubului în care sportivii au fost răsplătiţii pentru performanţele din 2012. Pe lângă darurile primite de către toţi cei legitimaţi, componenţii echipei de juniori Under 17 - campioni naţionali, la fel ca juniorii şi junioarele de la Under 16 - vicecampioni, au primit şi premii în bani pentru succesele amintite.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Un antrenor gălăţean a reuşit o premieră istorică, calificarea din grupele Euroligii la baschet

Antrenorul gălăţean Florin Nini a reuşit o performanţă de răsunet la conducerea campioanei României la baschet feminin, CSM Târgovişte, calificarea în optimile de finală ale Euroligii, încă de la prima participare a unei echipe româneşti în cea mai tare competiţie europeană intrecluburi. Deşi la sfârşitul lunii decembrie echipa s-a despărţit de foarte multe jucătoare de valoare, trupa lui Nini a izbutit miercuri seară ceea ce părea imposibil, să obţină singurul rezultat care-i asigura calificarea în faza următoare, victoria în faţa liderului grupei B,  echipa slovacă Good Angels Kosice, cu scorul de 72-64. Campioana României s-a aflat mai mereu la conducerea ostilităţilor, însă nu a fost scutită de mari emoţii, mai ales spre final, când în ulimele două minute de joc adversara se apropiase la doar trei puncte diferenţă (scor 65-62).
Florin Nini, care câştigase anul trecut campionatul cu echipa târgovişteană, a început sezonul ca secund al grecului Giorgios Dikeoulakos, care apoi a demisionat, la începutul anului. Nini a acceptat să redevină antrenor principal, chiar dacă lotul se subţiase valoric în urma plecărilor de la echipă.
După meci, gândurile tehnicianului se îndreptau tot spre casă, la visul său de a face performanţă cu o echipă din Galaţi. „Poate va veni vremea să avem din nou echipă în prima ligă, eu vreau să fac ceva pentru Galaţi, însă nu depinde numai de mine. Dacă se va vrea, eu sunt pregătit”, a lansat Nini o provocare indirectă autorităţilor gălăţene.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Florin Nini este noul antrenor al echipei naţionale de baschet senioare

Antrenorul gălăţean Florin Nini, tehnicianul echipei campioane a României la baschet feminin CSM Târgovişte şi managerul clubului Phoenix Galaţi, a fost numit selecţioner al echipei naţionale feminine de baschet. El îl înlocuieşte în funcţie pe Dan Fleşeru, care îi va fi secund.

La CSM Târgovişte, Nini a câştigat cea mai recentă ediţie a Cupei României, în 2012, iar în actualul sezon s-a calificat la turneul final.

În cariera de antrenor, pe lângă multiplele titluri de campion la juniori obţinute cu Phoenix, Florin Nini mai are în palmares două promovări în divizia A cu echipa  masculină de baschet CSU Galaţi.

sportgalati.com

[dcp100168]

Un gălăţean este antrenor de echipă naţională pentru prima dată după patru decenii

* Florin Nini a fost instalat la cârma reprezentativei de baschet senioare, urmând să aibă doi la dispoziţie pentru a forma o echipă competitivă pentru Campionatul European din 2015 * "Vin şi pe jos acasă ca să antrenez o echipă din Galaţi", susţine tehnicianul, al cărui vis este să pregătească o echipă locală în prima ligă

 

Cel mai performant antrenor gălăţean din istoria baschetului, Florin Nini a fost desemnat de Biroul Federal al forului de specialitate să fie noul antrenor principal al echipei naţionale de senioare, cu un mandat de doi ani. De mai bine de 40 de ani, nici un alt antrenor gălăţean nu a mai fost selecţioner al unei prime reprezentative în sporturile de echipă.
Obiectivul lui Nini este formarea unei echipe care să fie capabilă să facă faţă celor mai puternice forţe ale continentului în 2015, atunci când România va organiza în comun cu Ungaria turneul final al Campionatului European, prima grupă valorică, fiind calificată direct din postura de ţară gazdă. „Avem doi ani la dispoziţie să aducem din spate cât mai multe jucătoare la un nivel tehnico-tactic ridicat care să ne permită să avem o bază de selecţie cât mai mare. Mă voi implica şi la naţionala de tineret, acolo unde principal este Dan Fleşeriu, secundul meu la prima reprezentativă, vrem să avem o concepţie unitară chiar de la echipa de junioare Under 18. Vom propune şi alcătuirea unui program competiţional începând din sezonul viitor care să ne permită cam o dată pe lună să avem în pregătire centralizată jucătoarele din campionatul intern”, ne-a declarat Nini.

Îşi doreşte echipă gălăţeană în prima ligă

Cariera de tehnician a lui Florin Nini, care a împlinit joi 43 de ani, a avut în ultimii doi ani o ascensiune continuă. Sezonul trecut, ca principal la echipa feminină CSM Târgovişte, a reuşit „dubla” campionat - Cupa României. Actual sezon l-a început tot la Târgovişte, dar ca secund al grecului Giorgios Dikeoulakos, iar din ianuarie a redevenit principal, postură din care a reuşit calificarea în premieră a unei echipe româneşti din grupele Euroligii, cea mai tare competiţie continentală intercluburi.
Până în vară, când îi expiră contractul, va continua să se ocupe şi de CSM Târgovişte. Apoi, în condiţiile în care îi este permis să lucreze în paralel şi la o echipă de club, din sezonul următor speră să-şi vadă împlinit marele său vis, să antreneze o formaţie din Galaţi în prima ligă. „Cu fetele de Phoenix putem promova fără probleme. Dacă primim sprijin de la autorităţile locale, nu e vorba de investiţii mari, vin şi pe jos acasă ca să antrenez o echipă din Galaţi în prima ligă”, a mărturisit antrenorul.

Drumul spre succes

Povestea antrenorului Nini a început acum 17 ani, în ultimul an al carierei de jucător. "Decanul de atunci al facultăţii, Dumitru Sârbu, mi-a influenţat viaţa decisiv. Terminasem facultatea ca şef de promoţie şi mi-a propus să rămân la catedră. Peste câteva luni, mi-a dat pe mână echipa de seniori de la CSU. Doi mari specialişti ai baschetului, Constantin Hânsa  şi Virgil Petrescu, mi-au îndrumat primii paşi, iar în al doilea an promovam în prima divizie, acolo de unde Galaţiul lipsise 14 ani", descrie mândru Florin Nini începuturile carierei sale de tehnician.
Tinereţea lui şi a jucătorilor l-au costat retrogradarea, dar a revenit repede, în 1999, cu o echipă ce rămânea în prima ligă. A urmat o lovitură cruntă, conducerea clubului nu a găsit bani să susţină echipa şi a nu mai înscris-o în campionat în 2000. Dezamăgit de sistem, şi-a întors faţa spre copii şi împreună cu prietenul său, Gelu Cazanovschi, şi-a înfiinţat propriu club, "Phoenix". Jucătorii de mare valoare crescuţi aici, titlurile naţionale la juniori, l-au readus în lumina reflectoarelor, iar după 10 ani a revenit la nivel de seniori, mai întâi la echipa masculină Steaua, apoi la cea feminină din Târgovişte.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Gălăţeanul Florin Nini a câştigat Cupa României

Antrenorul gălăţean Florin Nini, selecţionerul echipei naţionale feminine de senioare dar şi antrenorul principal al echipei feminine CSM Târgovişte, a câştigat, împreună cu echipa pe care o pregăteşte Cupa României la baschet feminin. Echipa pregătită de tehnicianul gălăţean a învins în finala cupei echipa gazdă a turneului final, CS Universitatea Alba Iulia cu  74-62 (20-17, 14-31, 21-23, 19-9), după ce în semifinala competiției a trecut cu 85-74 (16-33, 15-14, 29-15, 25-12) de ICIM Arad. Florin Nini şi CSM Târgovişte se impun pentru a doua oară consecutiv în finala cupei, după ce în sezonul trecut au învins în finală pe CSM Sportul Studenţesc Bucureşti cu 72-39.

sportgalati.com

[dcp100168]

Campionul s-a întors acasă!

Antrenorul Florin Nini a încheiat conturile cu CSM Târgovişte, unde a luat trei trofee în ultimii doi, pentru a se întoarce acasă şi a-şi duce propriul club, Phoenix, în Liga Naţională

Tehnicianul Florin Nini, selecţioner al echipei naţionale feminine, a avut doi ani fabuloşi la Târgovişte, dar sufletul i-a rămas acasă, la Galaţi. Câştigarea campionatului şi a Cupei României anul trecut, câştigător al Cupei şi vicecampion în acest sezon cu fetele de la Târgovişte, plus intrarea în istoria acestui sport ca primul român care antrenează şi câştigă în Euroligă, toate aceste performanţe de răsunet nu i-au diminuat dorinţa de a-şi vedea împlinit marele său vis, de a readuce baschetului gălăţean pe harta Ligii Naţionale.

Campionul s-a întors acasă

Nini a închis conturile cu CSM Târgovişte şi s-a întors în Galaţi pentru a lucra la un proiect ambiţios care să-i ducă echipa feminină a propriului club, Phoenix, în elită baschetului românesc. Primul pas urmează să fie făcut luni, la turneul final al ligii secunde care se va desfăşura la Galaţi, în sala „Florin Balaiş”. Având o conjunctură extrem de favorabilă, fetele de la Phoenix au şanse foarte mari de a obţine promovarea în prima ligă. Vor juca cu CSS Rm. Vâlcea (luni, ora 9.30) şi CS Bball Sepsi Sf. Gheorghe (luni, ora 14.00), două din aceste trei formaţii urmând să intre în Liga Naţională. „E o şansă ce nu trebuie ratată. Ultima prezenţă a unei echipe feminine din Galaţi în prima ligă a fost în 2000, LPS-ul antrenat de Aneta Popescu şi Tudose Teodoraşcu, au trecut prea mulţi ani de absenţă de harta baschetului de mare performanţă pentru a nu face tot ce se poate pentru a profita de moment şi a reveni în elită”, a declarat Florin Nini, managerul general al clubului Phoenix.

„Cu gălăţeni, pentru gălăţeni”

Greul va începe cu adevărat abia după acest turneu, dacă se va reuşi promovarea. „Nu vrem să facem figuraţie în Liga Naţională, va trebui să facem repede o echipă competitivă. Este un proiect cu gălăţeni, pentru gălăţeni, iar planul nostru este să readucem acasă cel puţin cinci dintre jucătoarele gălăţene formate la Phoenix şi la LPS, care acum joacă la alte echipe din ţară în prima ligă. Ar însemna mult şi pentru juniorii noştri. Avem 11 titluri de campioni la nivel juvenil cu Phoenix, dar când se ajungea la seniorat valorile trebuiau să plece, acum ar vedea că pot face performanţă adevărată şi acasă, în Galaţi.. Ar fi o nouă motivaţie şi întoarcerea jucătoarelor consacrate ar reprezenta noi modele pentru tinerele talente ale clubului. Aspect extrem de important, am prezentat proiectul autorităţilor locale, iar municipalitatea ne-a promis că-l va sprijini”, a mai precizat Florin Nini, cel care antrena în urmă cu 13 ani echipa masculină CSU Galaţi la ultima prezenţă a acesteia în eşalonul de elită.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Aşa tată, aşa fiică! Performanţa în baschet, moştenire de familie

* Gălăţenii Florin şi Bianca Nini au avut un an formidabil, cu rezultate impresionante, primul în calitate de antrenor, iar a doua ca tânără jucătoare

Oraşul Galaţi are din acest sezon echipă de primă ligă la baschet feminin - Phoenix, club manageriat de Florin Nini. Baschetul gălăţean e reprezentat la cel mai înalt nivel de familia Nini. Florin, capul familiei, este de anul trecut şi selecţionerul naţionalei feminine de baschet, antrenor la Energia Rovinari (baschet masculin) şi singurul tehnician care a pregătit o echipă în Euroligă, cea mai importantă competiţie europeană (pe CS Târgovişte, în 2013).
Fiica sa, Bianca Gabriela, în vârstă de doar 15 ani, a debutat deja în Liga Naţională de Baschet, pentru Phoenix, la o vârstă extrem de fragedă. Din postura de junioare, Bianca Nini a bifat trei prezenţe în turul de campionat, reuşind şapte puncte şi patru pase decisive, în mai puţin de 20 de minute de timp efectiv de joc. Ba mai mult, a fost convocată recent la echipa naţională Under 16.
„Din păcate, planul profesional îl ocupă de multe ori pe cel familial, dar am înţelegerea celor dragi şi le mulţumesc pentru asta. Bianca a îmbrăţişat această meserie de una singură. Încerc să nu-mi imprim mai mult decât trebuie rolul de tată în cariera ei. A înţeles că doar prin ceea ce reuşeşte cu forţele proprii poate ajunge acolo unde îşi doreşte, indiferent de meseria tatălui său”, a spus Florin Nini.
Tabloul familiei Nini e întregit de Cristina, soţia lui Florin şi mama Biancăi, care e antrenoare la grupa de babybaschet şi la echipa de Under 14 feminin, la Phoenix. Cristina Nini este o fostă voleibalistă de performanţă. Din familie mai face parte şi micuţa Beatrice, în vârstă de 6 ani.

„Îi sunt alături, dar nu arunc la coş în locul ei”

Bianca Nini a fost influenţată de pasiunea tatălui pentru baschet, dar în mod involuntar. „M-am apucat de baschet poate şi pentru că mergeam la antrenamentele tatălui meu şi a fost primul sport pe care l-am descoperit cu adevărat. Mi-a plăcut foarte mult ce vedeam la antrenamente. Sunt o fire competitivă, îmi place să mă întrec cu adversarul, atât în apărare, cât şi în atac. Sunt faze spectaculoase în baschet, iar lumea te aplaudă când le reuşeşti”, a spus Bianca.
Florin, tatăl Biancăi, nu doreşte să-şi depăşească atribuţiunile de tată în evoluţia carierei ce pare mai mult decât promiţătoare.
„Bianca e o persoană în care cred foarte mult, are caracter puternic şi sigur că depinde doar de ea ce va reuşi în sport. Ştie că îi sunt alături, dar că n-o să-i fac eu temele, ci trebuie să şi le facă singură. La fel, n-o să arunc eu la coş pentru ea. M-aş bucura foarte mult să fie o jucătoare de valoare, care să fie convocată la echipa naţională”, a adăugat Florin Nini.

2013, un an de referinţă

Florin Nini s-a declarat foarte mulţumit de modul cum a încheiat anul 2013, cu precizarea că-şi propune de a obţine mai mult în viitor.
„2013 pentru mine a fost un an de referinţă. Am reuşit cu Târgovişte să câştig Cupa României şi am devenit primul antrenor român care a antrenat în Euroligă. A fost o experienţă unică, din care am avut enorm de învăţat. Am ales apoi să revin la baschetul masculin. Acum pregătesc Energia Rovinari, un club cu ambiţii mari, pe măsura celor pe care le am. Ne-am calificat deja în final four şi suntem pe drumul cel bun. De asemenea, n-am cum să uit de Phoenix, finalizarea unei piramide, deocamdată la feminin. Rezultatele sunt deja peste aşteptări pentru primul sezon”, a spus Florin Nini.
Altfel, Phoenix va reveni la jocurile oficiale mâine, odată cu deplasarea de la Bucureşti, când va juca în compania Rapidului.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Florin Nini, omul care a adus renaşterea baschetului în Galaţi

* Singurul antrenor gălăţean câştigător al Cupei României şi al titlului de campion, Florin Nini este principalul „vinovat” pentru revenirea unei echipe locale de baschet, după mai bine de un deceniu, în elita naţională

Cu Florin Nini rar apuci să vorbeşti pe îndelete, chiar şi atunci când îl prinzi pentru un sfert de ceas tot nu poţi schimba prea multe vorbe, pentru că telefoanele îi sună continuu. Nu-l lasă inima să şi le închidă nici măcar când e pe malul bălţii, în rarele ocazii când are puţin timp pentru una din pasiunile sale, pescuitul.
Trăieşte doar pentru baschet, respiră doar baschet. Facultate, federaţie, propriul club şi echipa unde antrenează, toate îi răpesc cam orice secundă care ar putea să însemne altceva decât sportul căruia i-a dedicat viaţa. "Plec la şapte de acasă şi ajung la miezul nopţii, dar cine crede că se poate performanţă fără sacrificii, în sport şi nu numai, n-o să cunoască senzaţia victoriei totale", spune Nini.
A devenit primul antrenor din istoria baschetului gălăţean care a ajuns la trofee, în 2012 câştigând Cupa României şi apoi campionatul, cu fetele de la CSM Târgovişte. Anul următor a devenit primul tehnician român care a antrenat în Euroligă (echivalentul Ligii Campionilor din fotbal), calificând echipa în sferturile de finală, performanţe care l-au adus în postura de selecţioner al echipei naţionale feminine.
În paralel, a antrenat din 2013 echipa masculină Energia Rovinari din Tg. Jiu, pe care a dus-o în play-off pentru prima dată după cinci ani. Săptămâna trecută a încheiat socotelile cu acest club, lăsând o echipă atât de bine pregătită încât Energia a fost capabilă ca sâmbătă seară să dea marea lovitură, câştigând în premieră Cupa României. "Mare parte din meritele acestui succes îi aparţin lui Florin Nini, îi mulţumim", declara Laurenţiu Răuţ, preşedintele clubului gorjean.
Totuşi, cel mai aproape de suflet îi este succesul proiectului Phoenix, propriul club înfiinţat la Galaţi, în urmă cu 13 ani. A pornit de jos, de la copii şi juniori, pentru a reuşi anul trecut să se mândrească cu renaşterea baschetului gălăţean cu adevărat, revenirea după mai bine de un deceniu în lumea marii performanţe, prin promovarea echipei feminine în primă ligă. Iar fetele de la Phoenix Galaţi nu s-au făcut de râs, având la debut o comportare mai mult decât onorabilă: locul nouă, ratând intrarea în play-off doar din cauza ghinionului. De ajuns pentru ca ambiţiile pentru sezonul viitor să fie mult mai mari. De asemenea, Florin Nini speră ca în viitorul nu foarte îndepărtat să-şi mai vadă un vis împlinit, Phoenix să aibă şi echipă masculină în Liga Naţională.

Drumul spre succes

Povestea antrenorului Nini, acum în vârstă de 41 de ani, a început acum un deceniu şi jumătate, în ultimul an al carierei de jucător. "Decanul de atunci al facultăţii, Dumitru Sârbu, mi-a influenţat viaţa decisiv, m-a aruncat direct în vâltoare. Terminasem facultatea ca şef de promoţie şi mi-a propus să rămân la catedră. Peste câteva luni, mi-a dat pe mână echipa de seniori de la CSU. Nimeni în afară de el nu-mi dădea şanse, dar în al doilea an promovam în prima divizie, acolo de unde Galaţiul lipsise 14 ani", descrie mândru Florin Nini începuturile carierei de tehnician.
Tinereţea lui şi a jucătorilor l-au costat retrogradarea, dar a revenit repede, în 1999, cu o echipă ce rămânea în prima ligă. A urmat o lovitură cruntă, al doilea moment care i-a marcat destinul. Conducerea clubului nu a găsit bani să susţină echipa şi a nu mai înscris-o în campionat în anul 2000. Dezamăgit de sistem, şi-a întors faţa spre copii, pe cont propriu. Împreună cu prietenul său, Gelu Cazanovschi, a înfiinţat o şcoală privată de baschet, "Phoenix", ceea ce a urmat demonstrând că în acel moment a început renaştarea baschetului gălăţean din propria cenuşă.

Cine este Florin Nini

Născut pe 14 martie 1970, la Galaţi, a absolvit Facultatea de Litere şi Ştiinte - secţia Educaţie Fizică şi Sport, a doua sa licenţiere la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport fiind în specializarea management sportiv. În paralel cu activitatea de antrenor, este asistent universitar la facultatea pe care absolvit-o şi manager general al clubului Phoenix Galaţi.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Florin Nini, omul care trăieşte prin baschet: "Sportul este parte a comunităţii, dar la noi s-a înţeles mai greu asta"

Antrenor al echipei de baschet masculin CSM Galaţi şi fondator al Academiei de baschet Phoenix, Florin Nini a fost prezent în studioul "SPOT ON la Viața liberă - Galațiul sub reflector", emisiune care își propune să promoveze personalitățile orașului și să prezinte problemele cu care se confruntă Galațiul. Omul cu care baschetul gălățean se confundă de circa 25 de ani ne-a dezvăluit cum a început să antreneze şi cum se poate ajunge la performanță în sport.

- Pentru cine totuși nu vă cunoaște, cine este Florin Nini?

- Este o persoană care iubește baschetul, care şi-a descoperit vocaţia din pasiune, din dorința de a ajunge antrenor, nu doar să antreneze baschetbalişti, ci să formeze jucători. Și nu doar jucători, ci şi oameni pentru societate, pentru că, în general, emoțiile, bucuriile, tristețile pe care le trăim zi de zi în viață le regăsim și pe terenul de baschet, în timpul jocului.

- Când aţi realizat că vă doriţi să fiţi antrenor?

- Primele semne că acest lucru îmi place cu adevărat au avut loc în clasa a X-a, când profesoara de educație fizică, doamna Vasilescu, mă vedea tot timpul la sală şi, având echipe bune de clasele a XI-a şi a XII-a, mi-a zis "Ia ocupă-te tu şi ia-mi nebunii ăștia de pe cap. Dacă vrei să fii profesor, trebuie să-ţi faci elevii să te-asculte”! N-am să uit lucrul ăsta toată cariera mea.
Și mi-am luat inima în dinți, i-am convocat şi le-am spus ce-mi explica mie antrenorul de la acea vreme, pentru că, vă daţi seama, n-aveam de unde să am cunoștințele necesare.

- Aţi obţinut rezultate din start?

- A fost un început frumos. Mi-am pus acolo inima, pasiunea, dorința și Liceul Tehnologic Nr. 12, acum Liceul cu Program Sportiv, a câștigat pentru prima oară în istorie campionatul liceal în Galaţi, unde senatori de drept erau LVA, LMK, Liceul de Marină, LIIA, cam astea erau finalistele. Am câștigat campionatul cu niște elevi care nu făceau baschet. Ne-am dus apoi la finala pe ţară, unde ne-am clasat pe un meritoriu loc 3.
Performanţa asta cred că a produs acel declic. Și sigur că mi-am urmat visul. Am dat examen la Academia Națională de Educație Fizică și Sport, la București, pe atunci unică în țară. Nu am luat în primul an, pentru câteva sutimi. Apoi s-a înfiinţat acasă Facultatea de Educație Fizică și Sport, institut pe atunci, unde am intrat în primii cinci. Am terminat șef de promoție și am preluat echipa CSU Galați, echipa etalon a orașului la acel moment, pe care, cu aceeași pasiune și ambiție, am promovat-o după doi ani în Liga Națională.

- Cum ați ajuns totuși la baschet? E un sport pentru cei înalţi, iar pe dumneavoastră nu vă avantaja talia.

- Am făcut foarte multe sporturi. Am făcut tenis de câmp, de la șase până la nouă ani, cu Mircea Basarab. După aceea, cum locuiam în Micro 19, aveam acolo baza sportivă, intram pe teren la șase seara și veneam acasă la zece noaptea. Am făcut scrimă, am făcut  şi puțin handbal. Fotbalul m-a atras foarte mult, chiar am fost selecționat pentru grupa de la Luceafărul.
La Şcoala Nr. 29, unde eram elev, aveam doi colegi, Mihai Panaite și Marius Păun, care făceau baschet. Eu, fiind o fire energică, m-am dus să joc cu ei şi a început plăcerea de a juca. Mi-au zis "Hai, mă, că tu ești bun de conducător de joc", vino la noi. M-am dus, era profesorul Chilian antrenor și îmi aduc aminte, când m-a văzut așa micuț, a făcut o glumă: "Bă, du-te acasă, că începe Mihaela, ce să faci tu aici!". Eu, știindu-i pe cei care făceau performanță de câțiva ani, de care treceam în dueluri 1 la 1, pentru că mă avantajau viteza și îndemânarea, i-am spus: "Băgați-mă la joc și zic eu că jumătate de echipă e mai slabă ca mine!" După ce m-a văzut, mi-a zis: "Hai, rămâi, că poate mai crești!". Într-adevăr, talia este un aspect important în baschet, dar nu definitoriu.
Ulterior am cochetat și cu lotul național, în armată am fost la Dinamo București, am fost selectat pentru veleitățile de lider. Organizam foarte bine jocul, comunicam foarte mult și eram un liant între jucători. Cred că acest lucru a contat foarte mult și a compensat lipsa taliei.

- Cum ați ajuns să preluaţi echipa CSU Galaţi?

- Echipa era în Divizia B. De câțiva ani, nu mai cocheta nici cu promovarea. Nu prea erau fonduri, iar acest lucru determină şi dezinteres, era o oarecare acalmie. Ne antrenam de trei ori pe săptămână, fără intensitate.
Când domnul Dumitru Stanciu, președintele clubului de atunci, şi domnul Mitru Sârbu, decanul facultății, m-au întrebat dacă am curaj să preiau echipa, am zis că îmi doresc acest lucru. Terminasem facultatea, eram preparator universitar și am spus: "Da, dar să știți că vreau să intrăm în Liga Națională". Mi-au spus că nu-i uşor, că trebuie jucători... Am schimbat în primul rând conținutul, de la trei antrenamente pe săptămână am trecut la șapte. Făceam și dimineața sală de forță. Le-am spus jucătorilor că, dacă vor să facă parte din lot în toamnă, trebuie să rămână și în lunile iunie și iulie la pregătire. Cu ambiție și cu muncă asiduă, în primul an am ajuns la turneul final și în al doilea am promovat în Liga Națională, după 15 ani de absență. Am retrogradat, pentru că am rămas cu aceiași copii, dar am revenit anul următor.

- Este mare diferența între cele două ligi?

- Da, diferența e foarte mare, noi nu aveam bani, n-am putut să facem transferuri. Am păstrat nucleul de jucători în mare parte, am reușit să ne menţinem în prima divizie, dar s-au schimbat lucrurile. Domnul Stanciu a decedat, a venit alt președinte, cu o viziune total diferită, i se părea un efort prea mare să alerge după sponsorizări, să facă efortul necesar pentru a dezvolta clubul... Pentru că o luam mereu de la capăt, în anul 2000 am plecat de la CSU și am spus că o să-mi fac un club. Lumea a râs atunci.

- Așa s-a născut Academia Phoenix?

- Da, din ambiția și din dorința de a arăta că se poate. Ideea că se poate nu este un mit, nu e o declarație pompieristică, este o realitate. Aşa s-a născut Phoenix, un club care, după 18 ani de activitate, este încă singurul proiect de acest fel din România. Am reușit să fac piramida completă, respectiv Liga Națională masculină şi feminină, Liga a II-a masculină şi feminină, echipe de 18, 16, 14, 13, 12 ani, pe același club, nu pe colaborări. A fost o muncă titanică, am sacrificat foarte multe, dar ne-a animat dorința de a reuși și faptul că ne vedeam munca încununată cu succes, respectiv că aveam copii la loturile naționale la toate categoriile de vârstă, am câștigat 12 titluri naționale, nenumărate de vicecampioni.

- Aţi plecat de la Phoenix la un moment dat...

- În 2010, mi-am început cariera de antrenor profesionist, am plecat la Steaua București, ulterior la Târgoviște, unde am realizat cele mai bune rezultate ale mele la nivel de seniori în baschetul feminin, respectiv câștigarea titlului naţional. Anul următor, am participat în cupele europene, sunt singurul român care a antrenat în Euroligă și am și calificat echipa în Top 14. Apoi, la Târgu Jiu şi Pitești. După ce am revenit acasă, prima oară am reușit să promovăm cu echipa de fete, apoi şi cu echipa de băieți.

- În perioada în care ați fost plecat, vi s-a simțit absenţa la academie?

- Din păcate, da! Aveam structura, da, dar nu mai aveam aceeași intensitate şi nu s-au mai obținut aceleași rezultate. Copii buni am mai avut, dar s-a simțit o oarecare cădere, lucru care e clar că nu m-a bucurat.

- Mulți jucători care au contribuit la titlurile obţinute au ajuns în Liga Naţională. De ce n-au rămas la Galați, ca să putem face o echipă puternică?

- Atunci când am promovat în Liga Națională, am avut sportivi crescuți de noi de mici, Andrei Petică, Ciprian Ţelinoiu, ulterior David Stan, cred că am fost echipa cu cei mai mulți jucători promovați din propria pepinieră. Sigur, era şi Adrian Guțoaia, care câștigase deja titlul de campion național, era jucător de lot național. În acel moment, în campionat îl aveam şi pe Iulian Orbeanu, format la noi. Mihai Ciprian, care a fost copilul nostru din clasa a IX-a, juca la Mediaș, Cristian Horia era deja la Dinamo.
Nu am reușit pentru că baschetul este al doilea sport din punct de vedere financiar. Noi am pornit foarte greu, de-abia din 2008 a început Primăria să ne sprijine financiar, e clar însă că nu suficient. Noi jucam cu bugetul cel mai mic, dar la rezultate eram în play-off, ne-am calificat și în turneul final la "Cupa României". Am păstrat jucători formați în propria pepinieră, dar cei mai valoroși au plecat la alte echipe din țară, n-au putut fi ţinuţi la Galaţi.

- Cum se poate în alte părţi? Ați fost la Rovinari, care este cât jumătate dintr-un cartier al Galațiului şi reuşea să finanțeze o echipă de baschet valoroasă.

- Aveau în spate o corporație foarte puternică. Era şi un om acolo căruia îi plăcea sportul. În acel an, și Pandurii Târgu Jiu la fotbal a fost în Liga Națională. Când am venit eu, nu intraseră în play-off de doi ani. Veneam de la Târgoviște, de la nivel de Euroligă, și mi-au spus că ar vrea mai sus. A fost perfect, ne-am calificat în play-off, am câștigat "Cupa României".

- Cum funcţionează lucrurile la Galaţi?

- Totul se reduce la modul de gândire a comunității, la deschiderea autorităților locale către sport. Este, în acelaşi timp, o muncă în echipă. Indiferent cine a fost primar, eu m-am dus cu proiecte și am găsit înțelegere. Pentru că am venit cu argumente, am spus că vreau să dezvolt, vreau să fac asta, şi am fost ajutat. Dar, repet, comunitatea este cea care trebuie să aibă iniţiativa, şi nu doar de a menține sportul atât cât să nu moară.
Eu beneficiez de sprijinul autorităților. Într-adevăr, doar o parte, dar trebuie să vii şi tu cu ceva, cu ce ai dezvoltat. Sportul nu poți să-l faci dacă mâine îți dă cineva un milion. Dacă vrei să faci o treabă corectă, trebuie să şi faci bani. Eu cred că în momentul în care primești - şi trebuie să primeşti, pentru că sportul este al comunității - eşti obligat să vii să spui câte activități de sport de masă ai făcut, că ai dezvoltat baza sportivă, că ai crescut două echipe, că ai trei-patru grupe de copii în plus.

- Cum vedeți colaborarea cu oamenii de afaceri din Galați, pentru că e clar că nu poate fi susținută o echipă de top numai cu sprijinul autorităților? De ce nu vin aceştia către sport?

- Trebuie să discutăm foarte deschis și să spunem că oamenii se tem. Bani sunt, există și legislație, sigur ar putea fi revizuită, e loc de mai bine, dar oamenii se tem de controale, de imaginea care li se poate crea. Și atunci, dacă vrei să dezvolți gândirea unui om de afaceri de a investi, creează și niște premise prin care să vadă că are avantaje. Sigur, financiare în primul rând. Trebuie o viziune globală. De aici pleacă reticența.
Eu am două proiecte foarte mari, pe care vreau să le fac în comunitate și am nevoie de oameni de afaceri. Nu vin și cer bani să-mi iau echipament sau să mă duc la competiții, asta-mi asigură autoritatea locală. Eu vreau să investesc în infrastructură, să creez un centru regional de baschet, să dau ceva înapoi comunității, pentru că în momentul în care organizez competiții din două în două luni, cei care vin mănâncă, dorm, cheltuiesc în restaurante, hoteluri, magazine ș.a.m.d. Totul se leagă și exact aici aș avea nevoie de niște oameni de afaceri, să mă duc pe o parte socială și pe o parte educativă, pentru că sportul nu mai este de mult izolat. Sportul este 50 la sută social-educativ, este parte a societății, dar la noi s-a înţeles mai greu asta. Sportivul este un model pentru societate. Du-l la o școală să le vorbească copiilor, plătește-i niște cursuri de management, de marketing, că s-ar putea să fie un foarte bun director de imagine, un foarte bun manager sau director sportiv.
Am nevoie de oameni de afaceri, pentru că acei bani nu ajută clubul să mai câștige un titlu, îl ajută să crească încă 100 de copii pe care îi dăm înapoi societății.

- Apropo de copii și de școală. Un mare club european le dă sportivilor de 12 ani teste de matematică, iar cine nu le ia termină cu sportul. Există la noi așa ceva, o corelaţie între talent și educaţie?

- Sportivii mei ştiu că le ceream carnetele de note și dacă vedeam doi de 4 n-aveau ce căuta la club. Sport și școală se poate, am nenumărate exemple. Îl amintesc doar pe Claudiu Ilincanu, sportiv de lot național, pe Ciprian Țelinoiu. Ilincanu a luat două burse, una în Olanda şi una în Israel. Ilincanu venea la 6,45 în sala liceului să facă aruncări, era stresată femeia de serviciu, că ea venea la 7,00. Îi spusesem că, dacă nu face 100 de aruncări pe zi, n-are nicio șansă. Și venea la 6,45, făcea aruncările, se spăla și la 8,00 intra la școală. Câți mai fac treaba asta? Acum, societatea este schimbată şi, din păcate, nu în bine.

- Sunt mulți copii foarte talentați care renunță la 18 ani. Care ar fi explicația?

- E firesc să să se întâmple treaba asta. Sigur că nu bucură pe nimeni. Sacrificiile pe care trebuie să le faci nu sunt deloc ușoare. Performanța presupune în primul rând o trecere a unei bariere psihologice extrem de ridicate. În sport, nu toată lumea poate să treacă la nivelul următor. Ai talent, da, e 10 la sută, ai abilități, talie, calităţi fizice, motrice peste medie, dar mai departe apar rigorile programului, somn, nutriţie, nu mai ai timp de chefuri. E un cumul de factori şi doar 10 la sută din copii pot face pasul.

- Ați condus echipe de juniori, de fete, de băieți. Unde e mai ușor și unde vă place mai mult?

- Grea întrebare... Mă simt extrem de util la nivelul juniorilor mari, cam de la 15-16 ani în sus. De ce? Îmi place foarte mult să-i învăț cum să gândească. Noi în baschet o numim știința jocului. Trecerea de la nivelul de copil către junior presupune și o altă abordare. Sunt alte cerințe, mulți clachează și la școală, pentru că nu au această adaptabilitate. Eu mă simt util acolo pentru că trebuie să le dau informațiile care să facă diferența dintre un jucător inteligent, creator și un jucător util, care are doar roluri limitate.
La nivel de seniori, îmi place foarte mult ideea de a construi strategii, sisteme de joc.
Ca impact al antrenorului, la juniori e de 70 la sută, ei trebuie să vadă nu doar un antrenor, ci și un prieten, și pe omul negru, în sensul bun. La seniori, impactul pe care îl ai cred că se duce undeva la 30 la sută, poate până la 40 la sută, în rest trebuie foarte multă psihologie, trebuie arta compromisului, aici nu mă pricep eu foarte bine nici în viaţă.

- Ne avantajează sau ne dezavantajează prezența foarte multor jucători străini în campionatul românesc?

- Nu ne dezavantajează deloc. Eu sunt unul dintre fanii jucătorilor autohtoni. Am jucători pe care i-am luat la 16-17 ani și i-am aruncat în Liga Națională de seniori, începând de la Mihai Măciucă, acum la Cluj, unul din jucătorii importanți ai echipei naționale. Și David Stan, acum sunt trei jucători din academia noastră promovați la CSM, Sebastian Boghean, Cosmin Buboiu și David Brăilescu. Și mai sunt care urmează.
Eu, în viața și în cariera mea, am un principiu: concurența naște performanță. Sunt șase locuri ocupate de străini, noi suntem 15 în lot. Ai posibilitatea să joci, dar trebuie să muncești. Să dau un exemplu: se termina antrenamentul și îmi rămâneau sârbii şi americanii în sală, iar românașii mei, cu o excepție sau două, erau primii la vestiar. Jucătorii care vor să reușească trebuie să muncească. Nu trebuie să fim naționaliști mai mult decât trebuie.

- Când câștigăm un titlu naţional cu o echipă a Galaţiului?

- Oho, mi-aș dori foarte mult acest lucru. Dar un titlu național nu înseamnă să ne dea cineva un milion de euro şi să câştigăm. Oricum ar fi puţin, că are Clujul vreo două milioane şi mai toate cluburile cochetează cu milionul. Titlul național nu trebuie să fie ceva efemer, nu trebuie să fie o lovitură de imagine. Nu-mi doresc acest lucru. Eu mi-aș dori un titlu care să înceapă cu dezvoltarea unei infrastructuri, cu o finanțare corectă și cu o strategie pe patru ani în care să spunem concret ce putem face în primul an, ce facem în al doilea, în al treilea, cu un sprijin financiar la nivelul primelor patru echipe și, din acel moment, să câştigăm prin măiestria antrenorului, prin valoarea jucătorilor. Eu așa îmi doresc să iau un titlu, nu să vină cineva să pună două milioane pe masă, să cumpăr zece jucători de top și să luăm titlul. Se poate şi așa, dar vă întreb ce lăsăm pentru Galați? Doar ocupăm o vitrină! Eu aș vrea infrastructură, pentru că, în momentul când am infrastructură, declar public că aduc cel puțin 500-1.000 de copii în plus la sport, dezvolt un fenomen care creează emulație la nivel de oraș, iar atunci pot ușor, ușor să aduc și niște oameni de afaceri, care văd ceva ce le place, este benefic pentru ei, pentru dezvoltarea copiilor, pentru societatea în care trăiesc.

- Aşadar, patru ani?

- Titlul e departe de noi. Eu nu am cuvântul imposibil în vocabular, dar acum titlul e departe de noi și depinde ce vrem la nivel de comunitate. Cum dezvoltăm strategia, cum venim cu lucruri noi, pentru că nu putem în același context să obținem efecte superioare.
Eu merg în continuare cu pașii mei, cu politica pașilor mărunți și caut să dezvolt nu doar baschetul ca fenomen, ci și ca idee, deoarece ideile creează alte idei. Din punctul meu de vedere, baschetul gălăţean are perspective.

viata-libera.ro