Editorialul zilei

[dcp100168]

Aţi citit astăzi un editorial care v-a plăcut sau v-a atras atenţia în mod deosebit? V-a sărit ceva în ochi astăzi? Postaţi aici şi pentru ceilalţi! Sau, de ce nu, scrieţi-vă voi opiniile pe o temă de actualitate sau care pur şi simplu vă macină în momentul de faţă. Cine are curaj să răspundă provocării?

[gabighinea]

Spray-ul nazal care ţine la distanţă gripa

* Centrul Naţional pentru Controlul Bolilor Transmisibile a înregistrat, în săptămâna 28 septembrie - 4 octombrie, 60.759 de cazuri de infecţii respiratorii

Pe piaţa din România s-a lansat un nou tratament împotriva gripei şi a răcelii. Produsul este sub formă de spray nazal şi creează o barieră antivirală la nivelul mucoasei, fapt ce ajută la prevenirea pătrunderii agenţilor patogeni în organism. După aplicare, produsul formează o peliculă care reţine şi distruge virusurile de gripă transmise pe cale aeriană, imediat ce acestea ajung în cavitatea nazală. În plus, aplicările repetate ale acestui produs creează o barieră antivirală împiedicând noi atacuri ale virusurilor. Acţiunea cu efect îndelungat asigură protecţie împotriva noilor atacuri.

Potrivit specialiştilor, spray-ul nazal contribuie, de asemenea, la prevenirea infecţiei cu virusul gripei A H1N1, fapt ce a fost demonstrat prin testele in vitro, care au fost realizate în Franţa de un institut de cercetare independent.

Mai mult, studiile realizate pentru a evalua efectul antiviral al spray-ului nazal au evidenţiat faptul că produsul este eficient împotriva virusurilor gripale, iar după numai 10 minute de la contactul cu noul produs virusurile folosite în testare au fost inactivate.

Spray-ul are un miros plăcut de mentol, iar specialiştii recomandă să pulverizăm de două până la trei pufuri în fiecare nară, de trei sau patru ori pe zi. Experţii adaugă că acest produs nu este un medicament, ci un dispozitiv medical pentru care nu este necesară prescripţie medicală. Produsul se găseşte în farmacii şi costă 23 de lei.

La nivel naţional, în această perioadă, numărul infecţiilor respiratorii este în creştere. Astfel, Centrul Naţional pentru Controlul Bolilor Transmisibile a înregistrat, în săptămâna 28 septembrie - 4 octombrie, 60.759 de cazuri de infecţii respiratorii, cu 4.699 de internări. Potrivit Centrului Naţional de Referinţă pentru Gripă din cadrul Institutului Cantacuzino, până la această dată s-a identificat un număr de 353 de virusuri gripale, din care 343 de tip AH1N1.

Creşterea numărului cazurilor de infecţii respiratorii este un fenomen normal pentru acest sezon, în care sunt în circulaţie 200 de tipuri de virusuri, afirmă secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, prof. dr. Adrian Streinu Cercel.

http://www.gandul.info/sanatate-food-dr ... pa-4983087

[gabighinea]

1COMENTARIU CITITORI

Postat de radu la 12.10.2009 21:50

Fantastic !!! Cum sa fac sa-l primesc si eu in America ?

.......Ce nerusinare, cum indrazniti sa prostiti oamenii !!

o reactie la editorialul zilei

traim in Romania, vorba cuiva

[gabighinea]

culmea e ca respectivul traieste in america. si inclin sa-i dau un pic dreptate. nu contest puterile magice ale spray-ului dar fiind vorba de o asa reusita a oamenilor de stiinta cel ce a semnat editorialul putea sa-i dea numele minunatului spray. cat despre cost, 23 de lei, pare fi o avere

ca e de tot rasu` prezentarea minunatului spray, sunt de acord, sunt la fel de sceptica si in ceea ce priveste eficacitatea lui,ca omu` traieste in America, are mai putina importanta, a surprins exact esenta

[katman]

Am citit acu' ceva zile articolul de mai jos si l-am cautat in arhiva VL

Mândria de a fi prizonier

Autor:Katia Nanu

Am o prietenă la Timişoara pe care vreau să o vizitez de vreun deceniu. Distanţa până la ea pare însă din ce în ce mai greu de parcurs. Cu maşina dai în toate gropile patriei, ca să nu mai vorbim de timpul necesar, din cauza limitărilor de viteză obligatorii pe drumuri ca ale noastre, dar şi din motive de „calitate” a partenerilor de trafic.

Cu trenul, după o zi cu trei deraieri, alta cu greva CFR şi publicarea unei liste care spune că sunt mii de puncte periculoase pe calea ferată, trebuie să fii nebun să mai circuli. Avionul nu se pune, că nu avem aeroport. Iar să-l iei de la Bucureşti e altă dandana, când socoteşti orele pierdute pe drum, în aeroport etc.

Plus că nici aeroporturile, aşa puţine câte avem, nu sunt o fericire pentru noi. Ori se rupe aripa după o dirijare nefericită a avionului, ori se anulează zborurile, ori se răzgândeşte compania asupra orarului.

Un elicopter, ca acela al preşedintelui sau al miniştrilor obligaţi să ajungă rapid dintr-un capăt în altul al ţării, ar fi util, însă ce român îşi permite închirierea unui astfel de mijloc de transport? Supus şi el riscurilor, pentru că avioanele mici au căzut ca ploaia în ultimele decenii, necontrolat şi des.

Practic, din cauza infrastructurii nici măcar proaste, ci pe cale de dispariţie, marea majoritate a românilor nu sunt doar prinşi în propria ţară, fără posibilitatea de a se deplasa către graniţele ei, dar nu se mai deplasează nici între un oraş şi altul. Pentru că românii condiţionaţi de Ceauşescu să circule o duminică din două din cauza lipsei de benzină, închişi între hotare din cauza securităţii care sancţiona îndrăzneala dorinţei de a ieşi din ţară, sunt în marea lor majoritate aceiaşi. N-au dat toţi colţul. Încă.

Afluenţa de maşini scumpe de pe şosele poate fi raportată la un număr relativ mic de persoane, pătura „trăitorilor bine” fiind din ce în ce mai subţire şi canalizată precum televiziunile sau radiourile de nişă. Restul lumii, grosul votanţilor din orăşele şi sate sunt deţinuţii noii ere, puşcăriaşi în casele şi localităţile lor, candidaţii la accidente colective cu maxi taxi şi trenuri deraiate.

Copiii nu mai pleacă în tabere, bătrânii nu se mai duc la staţiuni, familiştii se mulţumesc cu orice apă curgătoare de la lângă casele lor, românul e în cuşcă şi simte din ce în ce mai apăsător prizonieratul. Cine poate scapă „afară”, respiră aer de normalitate maxim o săptămână, că mai mult nu-şi poate permite, oricât de tentante ar fi ofertele. Acolo vede şosele cu multe benzi, trenuri circulând cu 250 de kilometri la oră etc. La noi, nu!

Aşa că mase nesfârşite de oameni se adună pe câte un deal la sărbătorile populare, invadează oraşele în zile festive sau la sărbătorile religioase. Ce altceva ar putea face? Căile pământului, apei şi aerului fiindu-le închise, se bucură bieţii oameni de exact ce li se oferă sub nas.

Însă nu uită, şi dacă uită le aduce aminte preşedintele, că trebuie să fie mândri că sunt români. Şi cum ar putea uita, când România le este, în mileniul trei, atât de aproape! E colivia cântată de poeţi şi zdruncinată de politicieni, în care prizonierii sunt obligaţi să-şi ciugulească doar de sub pene? Să readuci, cică democratic, ţara asta la momentul zero al dezastrului său, asta da libertate de… conducere!

http://www.viata-libera.ro/articol-Mand ... ier_2.html

[oana6200]

... Sau, de ce nu, scrieţi-vă voi opiniile pe o temă de actualitate sau care pur şi simplu vă macină în momentul de faţă. Cine are curaj să răspundă provocării?

Yeah, yeah, yeah, yeah, yeah!

Pentru că nimeni nu a îndrăznit până acum să-şi prezinze propriul editorial, voi sparge eu gheaţa!

Ideea acestui topic este foarte bună, dar propunerea mea este ca acest topic să fie mutat într-un loc mai vizibil, de exemplu în secţiunea „Subiectul săptămânii”.

Editorialul meu se vrea unul optimist, care să-i ajute pe cititori să treacă mai uşor peste vremea şi vremurile pe care le trăim. Nici mai mult, nici mai puţin.

VINE TOAMNA, BINE-MI PARE!

(nici eu n-am parale-n buzunare:))

Ştiu că vremea închisă care a năvălit peste noi este un motiv de tristeţe, mai ales când mă gândesc că în curând vom trece la ora de iarnă şi lumina zilei se va termina mai devreme. Ştiu că iarna care se apropie va fi mai grea din toate punctele de vedere, ştiu că vă aşteaptă o factură greu de suportat la întreţinere. Ştiu că nu sunteţi pregătiţi sufleteşte să treceţi brusc la schimbarea vremii şi la schimbarea ritmului tot mai alert de lucru, după o vară caniculară, în care nici concediul nu vi l-aţi făcut ca lumea. La mine a intervenit şi faptul frustrant că şi ziua mea a fost sărbătorită prin muncă, ceea care până la un punct nu-i rău, cu condiţia ca munca să nu fie-n zadar . Dar gândiţi-vă că toamna are şi avantaje de care ar trebui să profitaţi!

Dincolo de ceea care ştie toată lumea cu bobocii, şi cu conservele, - pentru cei mai mulţi dintre noi, toamna este anotimpul regăsirii de sine. Al introspecţiei. Al liniştii interioare, pe care am pierdut-o după o vară agitată. Pentru că, departe de tentaţiile verii, aveţi ocazia să reflectaţi mai mult la ceea ce contează cu adevărat pentru voi. Şi aveţi ocazia să vă descoperiţi energii şi calităţi pe care nu le-aţi ştiut până acum, sau le-aţi ştiut, dar nu aţi avut ocazia să le folosiţi.

Dacă sunteţi amatori de spectacole şi de mondenităţi, acum este momentul! Sălile de spectacole vă aşteaptă cu oferte foarte variate, iar în curând vor începe şi balurile bobocilor, pentru cei care vă aflaţi pe băncile şcolii.

Tocmai am citit forumul, şi am constatat că, în ultima vreme, topicul „Întâlnire între membrii forumului” a cam tăcut. Nu pentru că n-ar mai fi vrut nimeni, ci, pur şi simplu din motive obiective. În primul rând, pentru că tocmai acum este mai mult de lucru în toate sectoarele de activitate, iar în aceste vremuri de criză, orice ofertă de muncă la negru este de nerefuzat. Apoi, este din ce în ce mai greu să organizezi şi strângi în acelaşi loc mai mulţi oameni din România, mai dezbinată ca oricând, unde dezbinarea începe din familie.

În încheiere, vă urez să aveti parte de o toamnă aşa cum v-o doriţi!

[dcp100168]

V-a amuţit Oana, oameni buni?

[oana6200]

Măi copii măi!

Cam repede vă amuţiţi şi vă speriaţi! Faceţi-vă şi voi analizele!

[catilina22003]

excelent, oano! mi-a placut!

[dorian]

Măi copii măi!

Cam repede vă amuţiţi şi vă speriaţi! Faceţi-vă şi voi analizele!

"...,nu incape nici o indoiala asupra faptului ca vorbirea este,in oricare din ipostazele ei,superioara scrisului.Omul-care-spune are nevoie de o energie spirituala si de o continuitate a tensiunii creatoare care poate lipsi,si adeseori lipsesc,omului-care-scrie.

.........

Numai rostit,cuvantul isi poate implini rostul adanc,acela de a fi un vehicul al revelatiei.

.........

Orice limbaj omenesc este impur,omul-care-spune se situeaza insa-cel putin virtual-mult mai aproape de pura inaccesibilitate a fiintei decat omul-care-scrie (orice ar scrie el)

.........

Descoperirea scrisului a insemnat inceputul unui proces de corupere a memoriei umane:cu timpul,hartia acoperita de litere moarte devine aceea care trebuie sa tina minte,sa stie sa gandeasca!

........

Scuturandu-ne de prejudecati,e cu neputinta sa nu ne dam seama ca originile scrisului sunt in cea mai directa legatura cu necesitatile puterii.Aparitia scrisului-caci acesta a fost telul lui primordial-a adancit enorm posibilitatile opresiunii si exploatarii;a usurat,daca nu chiar a facut cu putinta,constituirea unor mari imperii stabile si exercitarea tiranica a puterii la dimensiuni sociale dintre cele mai largi.

.........

Daca scrisul ni se infatiseaza ca un mod de socializare a memoriei e limpede ca nu vom putea defini LIBERTATEA,mentinandu-ne,fireste,pe acelasi plan al socialului,decat ca iesire din istorie si ca UITARE...

Aceasta UITARE-fruct al perplexitatii-ramane telul nostru final."

MATEI CALINESCU- "Viata si opiniile lui Zacharias Lichter"

[toto]

Mircea Dinescu - Femei de carieră

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.

Muncim ca nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte".

În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...

Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital , nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara.

Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.

Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă. Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.

Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.

Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat.

Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna.

Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu. Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa. Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!".. Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.

Cititi - articolul complet: http://blog-de-iarna.blogspot.com/2008/07/mircea-dinescu-femei-de-cariera.html

[dcp100168]

excelent, oano! mi-a placut!

Si dumneavoastra, doamna, nu va manifestati?

[dcp100168]

Şi-am găsit eu unul cam vechiuţ şi neretuşat, rămas pe dinafară la vremea lui din motiv de uitat stick acasă

Poate aducând topicul în atenţie se mai înscrie cineva la cuvânt...

Imposibila alegere

Am avut „eterna şi fascinanta Românie”. Am ajuns apoi la „simply surprising”, trecând fără să ne oprim prea mult la „fabulospirit”. Iar mai nou ne lăudăm cu „Romania, the land of choice”.

Cam de când am dat colţul anilor ’90 şi ne-am trezit că ne-au fugit nemţii şi suedezele de pe litoral am avut un brand de ţară sau măcar un pricăjit de slogan turistic. L-am lansat de fiecare dată cu mare tam-tam, cu surle, trâmbiţe şi focuri de artificii, dar nu’ş cum s-a întâmplat că turiştii străini nici nu s-au sinchisit şi au rămas fideli Italiei, Franţei sau Caraibelor.

Toţi, dar absolut toţi miniştrii Turismului post-decembrişti s-au întrecut în a face pliante, prezentări, conferinţe, concerte şi evident branduri de ţară. Dar cei cărora li se adresau toate acestea au rămas în continuare impasibili. Mai mult, de la o vreme, şi românii, altădată mari amatori de Mamaia şi Eforie, au început să migreze mai la sud, spre Nisipurile de Aur ale Bulgariei, spre plajele greceşti sau spre coastele Antalyiei. Au fost atraşi, oare, mici poligloţi fiind, de pliantele bulgăreşti, prezentările elene sau sloganurile turceşti?

Nu, evident! Lumea a părăsit litoralul românesc în căutarea unor hoteluri fără păianjeni la fiecare colţ, a unor servicii cel puţin decente sau a preţurilor mai apropiate de banii care-i aveau prin buzunare. Ca să nu mai amintim de autostrăzi, locuri de distracţie şi alte „necesităţi” de vacanţă.

Şi credeţi că ai noştri au stat degeaba? Aş! Au prins ideea din zbor. E drept că n-au făcut vreun metru de autostradă sau vreun parc de distracţii. Nici n-au făcut curăţenie în hoteluri sau prin parcuri. N-au scăzut preţurile fabuloase, chiar dacă în ultima vreme le-au crescut ceva mai puţin decât de obicei. N-au umblat deloc la calitatea serviciilor sau la meniul anemic oferit vizitatorilor.

Dar nici degeaba n-au stat. Au făcut un nou slogan. La mai multe, oameni buni! Că turismul s-a dus dracului demult!

[Relu]

Plângem noi, plângem, da-i perfect adevărat

[dcp100168]

Dragi romani,

Am crezut ca nu sunteti prosti. Am crezut ca patronii de firme care au falimentat din cauza impozitului forfetar vor determina votul de ieri. Am crezut ca profesorii mintiti vor determina votul de ieri. Am crezut ca manipularile simpliste despre moguli si corupti nu vor avea niciun efect. Am crezut ca Mircea Geoana nu va fi atat de prost incat sa-l viziteze pe Vantu. Am crezut ca romanii nu vor uita de “tiganca imputita”, de Guvernele Boc, Croitoru si Livache dar, mai ales, am crezut ca romanii nu vor uita de pretul exoritant la gaze, de tupeul Elenei Udrea si al Elenei Basescu. Am crezut ca minciunile despre anti-comunism si cu dobitoci nu vor prinde. Am crezut ca schimbarea e posibila. Am crezut ca proiectele viabile in mijlocul unei crize economice vor atrage simpatii. M-am inselat. Pentru ca 90 de mii de idioti (dintr-o mare de peste 5 milioane de idioti) s-au lasat pacaliti. Bun, bravo! Eu nu sunt politician si nu vreau simpatii si nici voturi, asa ca-mi permit sa va spun: sa va fie rusine! Da, ati ales gresit! Si va doresc numai bine in urmatorii cinci ani. Va doresc sa enjoy scandalurile si show-urile prezidentiale. Va doresc sa savurati tzatzele sexoase ale lui Udrea si fatza plina de pori a Lenutei de la Bruzelles. Va doresc alegeri anticipate, impozite mai mari, rascoale din cauza restantelor la FMI si o soarta argentiniana. Va doresc ca exporturile sa fie inghetate, ca Romania sa ajunga dependenta de importuri, preturile sa explodeze, taxele scolare sa treaca de doua mii de euro si Presedintele sa va insulte zilnic. Eu voi sta pe margine si voi fi pregatit sa va spun: “I told you so!” Nu-mi mai pasa, caci nu meritati. Voi, cei peste cinci milioane de romani votanti ai lui Basescu nu meritati niciun fel de efort. Meritati somaj, oprirea creditarii si devalorizarea monedei nationale. Va meritati conducatorii!

http://trezirea.com/2009/12/07/dragi-romani/

[mambo]

Pentru ca 90 de mii de idioti (dintr-o mare de peste 5 milioane de idioti)

asta e insulta. in fine, se pare ca maaaarele student din america, autorul acestor invective, a tras ceva pe nas inainte sa se apuce sa debiteze amintirile sale din neant. iata si dovada ca la un moment dat se contrazice:Am crezut ca manipularile simpliste despre moguli si corupti nu vor avea niciun efect. Am crezut ca Mircea Geoana nu va fi atat de prost incat sa-l viziteze pe Vantu., adica alea cu mogulii sunt manipulari dar geoana a gresit cand l-a vizitat pe vantu. pai cu ce a gresit? si-a vizitat omul un prieten si s-a mai "destins un pic ca era incordat". aaa... acel prieten e mogul? pai atunci alea cu mogulii nu sunt manipulari. dar cine sa inteleaga?

__________________________________________________________________________________________________________

user fara drept de semnatura

[mambo]

Apariţia unui interviu cu directorul Institutului Cultural Român în presa spaniolă a stârnit controverse la Bucureşti. Potrivit publicaţiei La Vanguardia, Horia Roman Patapievici ar fi declarat că lui Traian Băsescu i-a fost oferită o casetă în care Mircea Geoană este personajul unei scene de sex oral, însă candidatul PD-L a refuzat să o folosească în campania electorală. Patapievici face această dezvăluire în contextul în care comentează filmuleţul în care preşedintele Traian Băsescu pare să fi lovit un copil.

Fostul şef al echipei de campanie PD-L, Sever Voinescu, a afirmat pentru evz.ro că nu ştie despre existenţa unei astfel de casete.

"Nu cred că Băsescu a lovit copilul, ci cred ca doar l-a împins. Greşeala sa a fost că nu a negat imediat. A fost un pic ca în cazul lui Bill Clinton, în chestiunea cu sexul oral... Apropo, ştiu din surse sigure ca lui Băsescu i-a fost oferită o casetă cu Mircea Geoană făcându-i-se sex oral şi a refuzat să o folosească împotriva lui. Este un om cinstit, credeţi-mă", declara Patapievici, în cadrul unui interviu acordat cotidianului La Vanguardia, chiar în ziua scrutinului.Ca replică la infomaţiile apărute în presă, în care este reluată o afirmaţie a jurnalistului spaniol Félix Flores, Patapievici a transmis presei un fragment dintr-un mesaj email pe care ziaristul l-a adresat serviciului de presă al ICR, ca urmare a solicitării de precizări venite din partea acestuia.

„Mr. Patapievici did not mentioned [sic] the existence of any tape about Mr. Geoana: he just said that Mr. Basescu was offered such a thing and he rejected it. He was not talking about videos -true or fake or may not exist- or against anybody but about Mr. Basescu's moral attitude.”

Traducerea în limba română este următoarea: “Dl. Patapievici n-a menţionat existenţa vreunei casete privindu-l pe dl. Geoană: el a spus doar că d-lui Băsescu i s-a oferit o astfel de casetă şi a refuzat-o. N-a vorbit despre videocasete – adevărate sau false sau care există sau nu – ori îndreptate împotriva cuiva, ci despre atitudinea morală a d-lui Băsescu.”

În continuarea comunicatului, Horia Roman Patapievici susţine că intenţia sa era de a face diferenţa dintre cei doi candidaţi la prezidenţiale.

"Am pomenit de existenţa acestei casete, fără alte referiri, pentru a sublinia diferenţa dintre atitudinea adversarilor preşedintelui Băsescu, care s-au pretat la falsificarea unei casete pentru a-l compromite, şi atitudinea preşedintelui Băsescu însuşi. În discuţia cu jurnalistul spaniol nu am făcut nici o referire negativă ori derogatorie la adresa d-lui Geoană, aşa că aprecierea domniei sale cum că „Patapievici umblă cu porcării” (reacţia liderului PSD din Gândul - n.r.) este gratuită, consecinţă regretabilă a dezinformării", a transmis directorul ICR într-un comunicat trimis EVZ. Invitat la o emisiune a postului OTV, în ultima săptămână de campanie, Traian Băsescu a sugerat că deţine o casetă compromiţătoare despre contracandidatul său la preşedinţie, Mircea Geoană. "Discutăm după alegeri.... Nu, şi vă pot spune ca am atenţionat staff-ul meu ca dacă o folosesc, îmi retrag candidatura. Luni, eu i-o dau lui Mircea Geoană. Este o problema internă a PSD, ei se filmează unii pe alţii şi se vând mai apoi", a declarat Băsescu, la OTV.

Întrebat luni, dacă i-a dat caseta liderului PSD, Băsescu a spus că încă nu s-au anunţat rezultatele oficiale ale alegerilor prezidenţiale.

Fostul şef al echipei de campanie PD-L, Sever Voinescu, a afirmat pentru evz.ro că nu are cunoştiinţă despre existenţa casetei despre care vorbeşte Patapievici. "Există o casetă, care nu are însă nu are nici o legătură cu cele afirmate de Horia Patapievici, casetă pe care preşedintele o va oferi lui Mircea Geoană. Repet, caseta care există nu are nimic în comun cu detaliile la care face referire Patapievici. El este cel care ar trebui să explice", a spus Sever Voinescu. Victor Ponta a afirmat, pentru evz.ro, că bătălia electorală a fost una între oameni. "În acest context am coborât mult prea jos, acolo unde nu mai este nimic de comentat. Ştiu care este poziţia celor din staff-ul PDL, ştiu că Traian Băsescu a făcut referire la o altă casetă decât cea pomenită de Patapievici".

Liderul PSD Liviu Dragnea a declarat astăzi că declaraţia lui H.R.Patapievici referitoare al presupusa casetă cu Mircea Geoană arată nivelul cultural al celui carea conduce Institutul Cultural Român.

"Ăsta-i nivelul domnului Patapievici", a spus Dragnea. El a adăugat că, dacă Patapievici are o astfel de casetă, atunci ar trebui să o dea publicitatii

Sursa

_________________________________________________________________________________________________________

user fara drept de semnatura

[Legumix]

niciunul nu este de condamnat, pentru fiecare-si justifica/apara punctul de vedere/credinta.

TOTI au dreptate.

unii cred ca geoana era doar fatzada lui iliescu - iar mortii de la revolutie nu-l mai vor pe iliescu. motiv pentru care l-au votat pe marinar.

unii cred ca basescu este un corupt, ditnre corupti si pentru corupti. motiv pentru care l-au votat pe geoana.

cei care l-au votat pe antonescu si pe ceailalt candidati...chiar nu mai conteaza.

[dcp100168]

Scrisoare deschisa catre cea mai iubita televiziune de popor

Am pasit intr-un nou an, un an care se anunta macinat de criza, de probleme sociale, de probleme legate de protectia mediului etc. Insa greutatile ce au sa vina se estompeaza atunci cand ne gandim la postul dumneavostra si la toate lucrurile bune pe care ni le aduc emisiunile pe care le difuzati.

Nu-mi pot imagina o zi fara destinderea de la 17:00, cand ma uit la stiri si vad ca mai sunt si oameni „alfel” in tara asta. M-ar deprima sa stiu ca in Romania exista doar oameni banali, care isi cresc copiii normal, care reusesc sa sarbatoreasca doar cu un pahar de bautura sau care nu isi omoara prietenii, sotia, copiii, parintii sau alte rude.

Stim ca datoria unui jurnalist adevarat e sa prezinte lumea asa cum este ea. Si dumneavostra exact asta faceti. Ce conteaza ca in Romania 90% din populatie inca nu doreste sa omoare pe nimeni? Ce conteaza ca sunt si povesti pozitive, constructive, despre care nu se vorbeste la emisiunile de stiri de obicei? Pentru ca dumneavoastra nu va faceti decat datoria jurnalistica, intr-un mod onest, cinstit si moral. Stim cu totii ca despre asta e vorba si nu despre incalcarea normelor etice si morale de dragul ratingului. Stim cu totii ca cei care zic ca media educa se insala.

Pentru ca dumneavoastra prezentati Romania asa cum este ea. Si daca nu este asa, probabil in directia asta evolueaza. Pana atunci trebuie sa ne asiguram ca facem tot posibilul ca lucrurile sa mearga in aceasta directie. Multumim pentru maneliade, multumim pentru emisiunile educative!

Si in mod special vreau sa va multumesc ca nu uitati de bietii oameni reprezentativi, care apar la stirile de la ora 17:00. Ar fi fost nedrept ca ei sa nu poata vorbi si sa nu se simta reprezentati in presa dupa ce isi ispasesc pacatele. Ca pana la urma, avem nevoie cu totii sa aflam ce gandeste un criminal dupa 20 de ani. Trebuie sa stim daca merita sau nu sa comitem si noi astfel de acte. Ca noi, cei care n-am ajuns inca criminali, de unde altundeva am putea gasi o orientare?

Va multumim ca existati!

Si daca n-ar fi prea mult de cerut, v-am ruga un singur lucru. Am vrea sa vedem in sfarsit si criminali adevarati, nu ca amatorii astia din Romania. Vrem sa vedem persoane care omoara 15-20 de oameni fara nici un motiv anume, nu incepatorii de la noi, care ucid un singur om pentru un rachiu sau pentru 50 de lei. Poate mergem in strainatate sa ii cautam.

Ca pana la urma datoria jurnalistului e sa ne arate lumea asa cum este ea.

Magor Csibi

http://think.hotnews.ro/scrisoare-desch ... #more-1133

E intersant, în general, întregul proiect “Think Outside the Box” http://think.hotnews.ro/

[dcp100168]

Un punct de vedere...

Bocet naţional

Este un cor naţional pentru jelirea „învăţământului” şi a profesorimii. Unde va ajunge România pentru că se vor face disponibilizări în „învăţământ”? De ce s-a început cu „învăţământul” şi nu cu altă ramură de bugetari!? A, de ce pun ghilimele? Hm, poate pentru că actualul Minister este al „Educaţiei, Cercetării şi Inovării”, nicidecum al „învăţământului”. Dovadă în plus că acesta a cam ajuns ultima roată la căruţă. Ziceam că e trend naţional să plângem „învăţământul”. După cum este mare blasfemie să zici pe dos! Dar, hai să stăm strâmb şi să încercăm să raţionăm, de când şi până când putem zice că am fost martorii marelui progres înregistrat de învăţământul românesc, după ’89? Ca să avem după ce plânge acum, zic! Brambureala, ideile creţe ale fiecărui ministru venit să stea un an la Minister, reforma reformată anual – ăsta s-a numit progres? O proporţie uluitor de mare şi de constantă de „merituoşi” absolvenţi de facultate se prezintă vară de vară la examenele de titularizare, unde se umplu de note de 2 şi 3 – ăsta e progres? Cele câteva zeci de olimpici naţionali, cifră constantă cu cea din negrul comunism – te pomeneşti că acesta o fi progres, de parcă naţiunea ar fi corect reprezentată doar de geniile în chimie şi matematică.

Era rău în comunism, rău tare: peste 40 de elevi în clasă şi… cam atât. Ne referim la hibele sistemului, nu la faptul că se stingea lumina, era frig în şcoli şi tânjeam toţi după caşcaval. A, nu mai găsim nimic de criticat? Cumva pentru că, pentru Dumnezeu, chiar se făcea carte înainte de ’89!? Şi poate pentru că profesorii – aceia puţini care erau şi care erau selectaţi la sânge ca să ajungă să ocupe o catedră – nu veneau la ore pentru că tocmai fuseseră respinşi la interviul de căpşunar în Spania?!

Am uitat că ne-am umplut, imediat după ’89, de zeci de suplinitori care nici să ţină catalogul nu ştiau? Şi asta numai pentru că din reaua aceea de clasă de peste 40 de elevi trebuiau făcute cam două-trei clase, să fim şi noi ca occidentalii, de unde şi nevoia de „cadre didactice”? Da, acela a fost momentul în care profesorimea s-a încărcat de uscăturile necesare să completeze forma occidentală a „învăţământului” pe care vroiam să îl imităm. Şi cam atât. Da, învăţam sâmbăta, noi, o întreagă generaţie de elevi care am prins şi comunismul şi… ce a urmat. Da, veneam şi duminica la şcoală, la pregătiri pentru care nu îi plătea nimeni pe profesori. Ştim, am ajuns rău, de-asta râdem de plozii din ziua de azi, cărora dacă le-ar cădea internetul n-ar şti nici să dea bună ziua fără paranteze. „Dragă, copiii din ziua de azi fac pregătire din clasa a II-a”, îmi zice dezaprobator o voce feminină. Dar chiar ne-a murit şi ultima fărâmă de simţ al ridicolului?

Una peste alta, dacă rotunjim perspectiva – întru respectarea adevărului, nu a judecăţii etern-sentimentale – nu pierdem mare lucru prin actualele disponibilizări. Dar nici nu câştigăm, dacă ne oprim la atâta lucru. De profesorii care au luat nota 3 la examenul de titularizare, şi care au prins jumătate de catedră colo, jumătate dincolo – ne putem lipsi. Nu cu ei se face „învăţământ”, şi nici măcar Educaţie – titulatura reală a ministerului. Semnul egal nu a existat niciodată între cele două – învăţământ însemnând calitate, însemnând standarde, însemnând inutil de multă carte. Asta în timp ce educaţia se dobândeşte gratuit, în primii şapte ani de acasă, după care, dacă ai voce şi carismă, faci carieră, bani şi te iubeşte o ţară întreagă când zici „Vă pupă Jean!”.

Cu atâta reformă câtă am avut, va fi interesant de văzut dacă nu cumva „învăţământul” va reapărea – forţat – tocmai când îl bocim mai tare. Şi nu, chiar dacă vor fi 40 de elevi într-o clasă, nu ne întoarcem la ce a fost înainte de ’89! Am vrea noi…

Elena Parapiru

http://www.viata-libera.ro/articol-Boce ... nal_2.html

[tomcat0]

Jos pălăria pentru materialul prezentat de doamna Parapiru... excelent! A pus un mare punct pe i

[Mikka]

Articol tipic de partid si de stat...

Nu pot sa nu observ promovarea aceleiasi tampenii cu iz prezidential suplinitori = necalificati... Cat despre ce bine era pe vremea lui Ceasca, mai usor cu pianul pe scari: dotari zero - pentru aproape toate obiectele - chimie, fizica, biologie, istorie, geografie, etc., prea-frumoasa practica agricola (tare sunt curios daca madam Parapiru si-ar lasa acum odrasla cazata pe la mama naibii la Vames etc.). Plus orele de atelier - curata pierdere de vreme. Faptul ca toata lumea "trecea" e o chestie relativa... Profesorii regretati de autoare puneau note din burta pentru a "scoate cinciul" tuturor loazelor, pentru partidul ne vroia alfabetizati pe toti. Si, tot aceeasi profesori - faceau binemersi pregatire si pe vremurile alea...

Parerea mea e problema este in cu totul alta parte, dar acum, inclusiv prin articole de genul asta, se incearca mascarea realitatii. Dupa ce vor termina (si la propriu, si la figurat) cu profesorii, vor trece la medici, probabil: "ehei, domle, ce doctori erau odata!!! Nu ca acum..." Si, pac, vreo 10-12.000 afara... Apoi functionari: "domle nu mai e cum era...", apoi ce o mai fi - armata (ce armata se facea odata...). Oricine, in afara de EI.

[dorian]

Interesant,cum de nu se sesizeaza,nu comenteaza nimeni ciolanismul psd-ist???!!!

Ma intreb daca hinghereala asta se dezvolta in alte partide,ce era la gura unora?

Astept opinii:Mitrea;Diaconescu;Inflacaratu sau Topaila pentru novici

[toto]

Andrei Pleşu – 19 ian 2010

Semnificativ e şi faptul că, odată cu animalitatea cea bună, am pierdut şi amplitudinea intelectuală.

Când, obligat de doctori, îmi fac plimbarea (cvasi)zilnică şi se întâmplă să fie vreme senină, dau, inevitabil, peste câte un maidanez care zace pe-o parte, în drumul tuturor, profitând de căldura mediocră a soarelui.

E atât de imobil, de extatic, de impasibil, încât pare mort. Ceea ce văd e o lecţie de destindere rituală, un salt, aproape mistic, în afara vârtejului înconjurător. Prin comparaţie, toţi trecătorii care ocolesc silueta canină par o adunătură de agitaţi. Ei, oamenii, sunt, de data aceasta, „vagabonzii", vietăţile fără stăpân şi fără rost, în vreme ce câinele adormit la soare are „stabilitatea" unui călugăr Zen.

Aş vrea să am îndrăzneala, libertatea interioară, inteligenţa de a mă întinde lângă el şi de a mă sustrage, astfel, împrejurărilor curente, vremurilor, asfixiei lumeşti. Dar am pierdut, laolaltă cu toţi semenii mei, instinctul „rupturii de nivel", al ieşirii din timp. Sunt mereu „în reţea", cablat, preluat, „angajat", dependent de drogul urgenţelor... În loc să facem din animale spectre (lucrative) ale unor funeste pandemii, ar trebui să recuperăm ceva din virtuţile lor: din statica felinelor, din răbdarea, dinamismul flexibil şi detenta câinilor, din calmul rumegătoarelor, din vocaţia înaripatelor de a se desprinde. Să fim „înţelepţi ca şerpii şi inocenţi ca porumbeii".

Într-o lume judecată mereu, de puritani, pentru regresul ei în trivialitate animală, tocmai animalitatea, animalitatea bună, e ceea ce am pierdut, ceea ce ne lipseşte. Alături de doctorul care mă somează să mă mişc, am nevoie şi de un altul care să-mi ceară să stau, o oră pe zi, nemişcat, la soare, fără să mă gândesc la nimic.

*

Semnificativ e şi faptul că, odată cu animalitatea cea bună, am pierdut şi amplitudinea intelectuală.

„Sofisticarea" civilizată a adus cu sine, simultan, fragilitate fizică şi debilitate mintală. Suntem „evoluaţi" şi precari. E frapantă, de pildă, dispariţia aproape totală din orizontul interogaţiei şi al reflexiei noastre a unor teme esenţiale. Iubirea nu mai este astăzi un subiect, dincolo de scandalul monden, inflamaţia erotică şi sentimentalismul de telenovelă. Autori şi autoare ca Mariana Alcoforado, Ninon de Lenclos, Denis de Rougemont, Max Scheler sau Ortega y Gasset nu mai apar.

Absente, în sens substanţial, de pe piaţă sunt şi teme ca prietenia, umorul, destinul şi moartea. Se vorbeşte infinit mai mult despre succes, despre sănătate, politică, virtuţi manageriale şi feluri de mâncare.

Autori care au modelat cu autoritatea lor secole întregi de cultură europeană sunt, practic, abandonaţi. Numai o minoritate de excentrici mai citeşte acum texte care pentru antecesorii noştri erau deprinderi gimnaziale curente: Cicero şi Epictet, Marc Aureliu, Maxim Mărturisitorul, Thomas à Kempis, Meister Eckhart, Montaigne sau Pascal. Tatăl meu încă ştia pe dinafară, din liceu, versiunea grecească a Rugăciunii Domneşti.

Omologii lui de azi au probleme cu limba română, iar dintre limbile străine abia dacă pot schimonosi o engleză de şlagăr pop. N-aş vrea să par nostalgic, vetust, apocaliptic. Cred însă că e bine să luăm notă de mersul lucrurilor, să ne întrebăm, la rece, ce am câştigat şi ce am pierdut şi, dacă se poate, să întreprindem câte ceva pentru o recalibrare a facultăţilor noastre intelectuale şi sufleteşti în contextul lumii contemporane.

Marile reforme morale şi instituţionale nu pot începe decât de aici, de la reforma individului, de la identificarea şi relansarea adevăratului său potenţial.

http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Inactualitati_7_192650736.html

[toto]

(Si... o "chestie" mai veche, cred c-o stiti... autorul este un imigrant mexican in Suedia)... interesant !

CITESTE PANA LA SFASIT, MERITA !!!

In curand se implinesc 18 ani de cand am inceput sa lucrez la Volvo, o intreprindere suedeza. A lucra cu ei este ceva foarte interesant. Orice proiect aici ia 2 ani pentru a se concretiza, oricat de ingenioasa sau simpla ar fi ideea. Este o regula.

Procesele de globalizare cauzeaza in noi (brazilieni, argentinieni, columbieni, peruani, venezuelieni, mexicani, australieni, asiatici etc...) o anxietate generalizata in cautarea de rezultate imediate. In consecinta, stilul nostru rapid nu se incadreaza deloc cu termenele de scadenta intarziate ale suedezilor.

Suedezii dezbat, si iar dezbat,organizeaza "n" sedinte, efectueaza evaluari, etc..., SI LUCREAZA ... dupa o schema mult mai incetinita. Ceea ce este uimitor, este ca acest stil tot timpul da rezultate, in timpul lor (al suedezilor), astfel ca punand

impreuna maturitatea necesitatii cu tehnologia potrivita, nu prea inregistreaza pierderi.

Pe scurt:

1) Suedia este de marimea unui singur stat din Mexic;

2) Nu are decat 2 milioane de locuitori;

3) Cel mai mare oras, Stockolm, abia daca are 500 de mii de locuitori, asa ca o mica localitate din Mexic;

4) Mari intreprinderi cu capital suedez: Volvo, Scania, Ericsson,Electrolux, ABB, Nobel Biocare, etc.

Nimic rau in asta, nu-i asa? Pentru a avea o idee de importanta lor, ajunge sa mentionez ca Volvo face motoarele propulsoare ale navetelor de la NASA...

Poate se inseala suedezii, dar ei sunt cei care-mi dau mie salariul. Trebuie sa mentionez ca nu cunosc un alt popor care sa aiba o cultura colectiva ca a suedezilor.

Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa va faceti o idee:

Prima data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei suedezi ma aducea la serviciu in fiecare dimineata cu masina lui. Era in septembrie, era frig si fulguia. Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca masina tot timpul foarte departe de intrare. In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de angajati cu masina la serviciu...

In prima zi nu am facut nici un comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:

- Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet goala cand ajungem si totusi tu parchezi la mare distanta de intrare......

Iar el mi-a raspuns pur si simplu:

- Nu, dar noi, care ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu, au mai multa nevoie sa gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?

Imaginati-va ce fata am facut. Si acest lucru a fost suficient ca sa-mi schimb in profunzime mentalitatea.

Mai nou, in Europa exista un curent denumit "Slow Food" (Slow Food International Association), Asociatia internationala a alimentatiei cu rabdare, al carei simbol este melcul, isi are centrul in Italia.

Ceea ce predica aceasta miscare "slow food" este ca oamenii trebuie sa manance si sa bea lent, pentru a savura mancarea, pentru a se bucura de procesul de prepare al mancarii, impreuna cu familia, cu prietenii, fara graba si de calitate.

Ideea este de a se contrapune spiritului "Fast Food" si a tot ceea ce reprezinta el ca stil de viata. Surpriza este ca aceasta miscare Slow Food, serveste ca baza pentru o miscare mult mai ampla numita Slow Europe , dupa cum descrie revista Business Week in ultimele sale editii europene. Totul a pornit de la punerea in discutie a grabei si nebuniei generate de globalizare, de dorinta de a avea

nivelul vietii in cantitate mare, opus la a avea calitate, (ma refer la calitate de viata, sau calitate umana).

Conform revistei Business Week, muncitorii francezi, chiar daca lucreaza mai putin (35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi decat colegii lor americani sau britanici. Si germanii, care in multe intreprinderi au implantat saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut productivitatea crescand cu un laudabil 20%. Aceasta atitiudine, numita "slow attitude", atrage atentia pana si americanilor, discipolii lucrului rapid, imediat si in cantitate mare. Pe de alta parte, aceasta atitudine fara graba nu inseamna sa se faca mai putin, nici sa se obtina calitate si productivitate mai mici, ci mai multa perfectiune, atentie la detalii si mai putin stress.

Practicand acest lucru in viata, inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale prietenilor, ale timpului liber, ale bunei comoditati, ale vietii in micile comunitati. O intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui MONDIAL, indefinit si anonim, inseamna a relua valorile esentiale ale fiintei umane, a micilor placeri ale cotidianului, ale vietii simple si ale convietuirii, ale religiei si credintei.

INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV, MAI VESEL, MAI CALM, SI TOTUSI MAI PRODUCTIV, MEDIU IN CARE TOTI OAMENII FAC CU PLACERE CEEA CE STIU EI MAI BINE SA FACA.

E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil ca vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba strica treaba", sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de calitate, fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea

produselor si serviciilor,fara a pierde calitatea umana?

In filmul "Parfum de femeie" exista o scena de neuitat in care orbul (interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:

- Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:

- Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango. Cel mai bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.

Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp.

Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, si uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.

Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi. Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum zice John Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul".

Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit. Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda timpul.... Atat de valoros in aceasta lume globalizata !