Jump to content

Editorialul zilei


dcp100168
 Share

Recommended Posts

l-o fi citit dar eu nu urmaresc lingai la tv.

Lingaul cui? Badea l-a citit pe post tocmai pentru ca i s-a parut un ARTICOL EXCELENT. Asta nu inseamna ca daca il mai citeau inca 10 se numeau tot lingai...

Link to comment
Share on other sites

n-am zis ca nu e un articol excelent... altfel nu il mai postam. am zis ca badea e un lingau. si daca nu stii al cui e, te intreb eu ceva: tu chiar il urmaresti pe badea?

Un DA hotarat, daca nu-l apuc, fac retrospectiva in weekend. Si pe Valentin Stan la fel...O fi lingaul mogulilor...si a comunistilor, si a minerilor...:d Artcolul in sine este scris cu o "deosebita maiestrie" :d Si cred ca aceeasi parere o au mai multi...

Link to comment
Share on other sites

spre deosebire de alti propagandisti si lingai 'portocalii'. Lasa-l pe Badea asa cum este ca zice si lucruri bune, chiar daca este sub aripa lui Felix. Ce vrei, tu arunci cu "rahat" in sefi?? Nu-mi spune ca am gasit dreptatea si moralitatea "intruchipata" in persoana ta!! :)

Edited by silviudeep
Link to comment
Share on other sites

normal ca nu poate arunca cu rahat in sefi, mai mult de atat, tre sa-i pupe bine ca de asta depinde salariul lui. eu nu-l condamn pt asta. doar facut o afirmatie si anume ca nu urmaresc lingaii la tv inclusiv pe cei portocalii.

Link to comment
Share on other sites

Altă generaţie ratată

De câte ori îl văd la televizior pe Marius Necula, senator PDL, repet cu voce tare, ca un disc zgâriat: „Cu ăsta am fost coleg de facultate! Cu ăsta am fost coleg de facultate!" Cei din jurul meu aşteaptă să continui cu detalii, dar mă refugiez în muţenie. (Nu vă aşteptaţi să fac dezvăluri picante despre fostul meu coleg de promoţie din facultate pentru că nu ştiu astfel de lucruri. Şi nici nu scriu acum despre Mario ca să-i plătesc o poliţă pentru că mi-ar fi suflat vreo iubită în studenţie!)

Marius Necula este noua vedetă TV a partidului de guvernământ. În ultimele luni a apărut cu frenezie la Realitatea TV, Antena 3 şi OTV, ţinând partea, cum se spune, partidului pe care-l reprezintă. Cred că are sarcină de partid să se ducă la televiziuni. Şi-i place sarcina asta. (Sau plăteşte ca să apară? Dar să nu facem speculaţii!) Nu spune nimic memorabil.

Spre deosebire de mai vechiul său coleg de partid Adriean Videanu, ministrul Economiei şi Comerţului, care ne bombardează la fiecare apariţie TV cu cifre, cu creşteri ale comenzilor industriale, cu prognoze care ne vor scoate din criză (ca un activist PCR cu propaganda de pe vremuri), Marius Necula este specializat în vrăjeli. L-am urmărit cu atenţie. Nu spune ceva memorabil. Nu are cultură politică (nu are cultură, în general!), nu are idei, nu are anvergură intelectuală, este un biet activist cu tupeu.

Pare mai degrabă un şmecheraş care urmăreşte „să-i facă din vorbe" pe moderatori sau pe adversarii săi. Este tipul care, atunci când îţi vorbeşte, îţi pipăie reverul hainei, te ţine prietenos de mână sau îţi alungă un fir de praf de pe umăr. Are aerul unui gigolo care ar fi în stare (dacă partidul i-ar trasa şi această sarcină) s-o „vrăjească" pe Criza asta antipatică, doar-doar s-ar culca cu ea şi apoi i-ar da papucii.

Nu sunt invidios pe averea senatorului PDL, nu fac mare caz că firmele sale au avut contracte cu statul, că a fost slujbaş influent la FPS şi în administraţia judeţului Galaţi, că a dat din coate în PSD şi că a fost „copilul de suflet" (sau de mingi?) al unui profitor al Revoluţiei din oraşul de pe malul Dunării, Ilie Plătică-Vidovici. Necula s-a descurcat, este un om împlinit.

Dar de câte ori îl văd la televizor pe Marius Necula („Cu ăsta am fost coleg de facultate!") am sentimentul stânjenitor că şi promoţia mea seamănă cu cele de dinainte, pe care le înjuram şi le dispreţuiam. În studenţie am crezut că va veni şi „vremea noastră", că generaţia mea „va ridica munţii din loc" şi că va schimba faţa acestei ţări. Ce naivităţi! Şi generaţia mea, ca şi celelalte pe care le privesc cu revoltă (comunişti reformaţi, demagogi, turnători, pupincurişti şi parveniţi politic), a ratat schimbarea României.

Apariţiile lui Marius Necula la televizor îmi creează un puternic sentiment de ruşine. Ruşinea înfrângerii.

Petre Barbu

http://www.adevarul.ro/opinii/editorial_/petre_barbu_-_editorial/Alta_generatie_ratata_7_274242574.html

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Victorie, am înfrânt

Guvernul Boc n-a căzut. O mare victorie. Eu mă bucur. Ne merităm soarta, ăsta este cel mai bun guvern de care suntem capabili. Ciocul mic ălora care se opun. Aţi votat în 2008 şi 2009 ce aţi votat, acum suportaţi consecinţele.

Să se taie, să se taie tot, pensii, salarii. La toamnă o să crească taxele şi impozitele. Foarte bine. Prostia se plăteşte, ca şi găleţile sau kilul de orez. Le-aţi luat şi aţi crezut că daţi lovitura. Foarte bine. Acum plătiţi!

O să ajungă euro că n-o să puteţi plăti ratele? Foarte bine, să vă ia casele, maşinile, tot ce aţi cumpărat pe datorie. Treaba voastră. Nu meritaţi milă, datornicilor.

Ce atâtea subvenţii, nu sunteţi în stare să plătiţi întreţinerea? În doi ani o să vă ia casa. De ce staţi la oraş, marş la ţară, cultivaţi cartofi, nu vreţi, o să muriţi de foame. Asta e.

N-aveţi bani de medicamente, o să muriţi. Mai aveţi zile? Nu, zilele sunt pe sfârşite, nu mai aveţi. Cumpăraţi-vă sicrie, prosoape şi batiste. O să aveţi nevoie. De fapt nu voi o să aveţi nevoie, ăia de-o să vă îngroape.

E bună criza asta. Prostia se plăteşte. Şi prostia merge braţ la braţ cu Boc!

Ce, nu vă place regimul? Păi cine l-a votat? Nu Băsescu sau Boc sunt vinovaţi. Ci fiecare dintre voi, eu, tu, toţi cei care am ales. V-aţi pierdut privilegiile, amărâtul ăla de salariu sau de pensie? Foarte bine.

Vreţi solidaritate? Se cheamă milă! Cereţi-o! Să vedem cine o mai oferă.

Dan Selaru

http://romaniadeieri.blogspot.com/2010/06/victorie-am-infrant.html

Şi un comentariu (aproximativ): "O să mai treacă multe generaţii până când românii vor învăța să-și asume alegerile fără să dea vina pe alţii, să învețe din greșeli şi să nu se mai lase prostiţi de orice promisiune din campania electorală."

Link to comment
Share on other sites

Noua Ordine Europeană nu include România

2010 e anul reformelor. Adică al concedierilor, al tăierilor de salarii, al reducerilor de taxe. Dacă ne uitam pe planurile de austeritate adoptate de Spania, Marea Britanie, Germania (despre care am scris săptămâna asta), vedem clar 3 lucruri:

1. Că abia acum se iau masuri dure. Criza a început in 2008, dar 2 ani de zile guvernele au sperat ca o sa treacă “de la sine”. Singurii care au avut si banii si curajul să îi cheltuiască pe investiții de stat (măsuri pro-active) au fost germanii. Din păcate, ele s-au dovedit ineficiente. Sute de miliarde de euro s-au irosit.

2. Că indiferent de culoarea politica, toate guvernele aplică acum aceleași soluții: taie banii sectorului bugetar şi sprijină firmele. Atât prin reducerea taxelor sociale, cât şi prin reforma legilor muncii (simplificarea concedierilor, tăierea drepturilor angajaților, salarii in funcție de rezultate). Altfel spus, adio socialismului european! Bun venit capitalismului sălbatic!

3. Că toate guvernele se pregătesc de haos social, de lupte cu sindicatele (sau direct cu mulțimea).

România e unică la reforme. România e singura ţară unde guvernul a promis că masurile de austeritate durează doar 6 luni şi că din decembrie totul revine la normal. Cum să revină? Care normal?

Toate guvernele au spus clar oamenilor că legislația muncii se modifică de tot, iar sărăcia va dura cel puțin 4 ani! Politicienii români sunt cei mai mincinoşi şi asta o să-i coste foarte scump!

În 2011, Europa va fi în flăcări. În 2012 va fi o nouă Europă. Toate guvernele ştiu că dialogul social e inutil. Pentru că sindicatele oricum nu vor fi de acord să fie sprijiniți patronii bogați, în defavoarea angajaților săraci. Dar economia va fi scoasă din criză de către firme, nu de către cei săraci. Iar ca să-şi vândă iar produsele, firmele europene sunt obligate să aibă preţuri mai mici, costuri de producție mai mici, să dea salarii mai mici, pentru programe de lucru mai mari.

De aceea cancelarul german Angela Merkel a decis să taie 80 de miliarde de euro din cheltuielile bugetare (cel mai dur plan de austeritate din istoria Germaniei), fără să-i pese că sindicatele amenință cu demonstrații şi cu greva generală.

De aceea premierul spaniol Zapatero a decis să înceapă reforma legislației muncii, indiferent de părerea partenerilor sociali.

De aceea premierul britanic David Cameron a anunțat încă înainte de alegeri că va concedia 1,000,000 de bugetari şi îi va obliga pe șomeri să se angajeze pe salarii oricât de mici, sau le taie ajutorul de șomaj.

Haosul şi dezordinile ar putea dura tot anul 2011. Ţările care le vor înăbuşi primele, vor ieși tot primele din criză. Dar vor ieși complet schimbate.

Politicienii corupți vor fi linșați! Secolul 20 a fost dominat de politicieni-vedete, care se mândreau să arate că trăiesc extravagant. Timpul lor s-a dus. Când zeci de milioane de oameni suferă de foame, când cocktailurile Molotov explodează pe străzi, nimeni nu mai acceptă asemenea aere. Politicianul secolului 21 este dur, hotărât şi foarte prudent cu banii publici. Un politician de război.

Cât o să taie fiecare ţară? Depinde câți bani are! Şi depinde cât o să dureze criza! Cel mai grav vor fi lovite de criză ţările foste comuniste din Est, unde sectorul privat era deja slab (România, Bulgaria). Cel mai puțin va fi afectată Germania. Deocamdată doar Marea Britanie vorbeşte de “reforma” (practic desființarea) sistemului de pensii. Iar România a anunțat scăderea “temporară” a pensiilor cu 15%. Pe măsură ce criza se va adânci însă, banii vor fi tot mai puţini şi măsurile tot mai dure.

Numărul șomerilor în Europa va exploda. În Marea Britanie de pildă, s-ar putea dubla. Peste tot vor începe mișcări anti-imigranți (“Joburi britanice pentru britanici!”, ” Afară cu românii din Italia!”).

Mii de oameni vor muri efectiv de foame, iar bătrânii vor fi evident cei mai afectați. Acum încă se discută despre tragedia lor. Anul viitor n-o să-i mai pese nimănui.

Germania își face propria ei Uniune. Dacă Germania taie 80 de miliarde de euro din buget şi concediază zeci de mii de cetățeni germani, este evident că n-o să-i ţină in spate pe puturoșii de bugetari români, bulgari, sau greci. Fiecare o să scape cum poate din criză. Uniunea Europeană dispare deci la fel ca Uniunea Sovietică: pentru că a cheltuit mai mult decât a produs. Germania își va salva doar aliații tradiționali, ţările din zona ei de influenţă. Cine sunt? Păi e suficient să ne uităm la fluxul banilor germani: investițiile lor s-au dus mai ales in Ungaria, Cehia şi desigur, Austria. România nu e pe listă.

Cine era îngrijorat că vom deveni o colonie, poate să fie liniştit: nu mai interesăm pe nimeni. Murim sau trăim – e problema noastră!

http://capitalismpepaine.wordpress.com/2010/06/19/noua-ordine-europeana-nu-include-romania/

Link to comment
Share on other sites

Un vot care a înclinat balanţa între ieşirea din recesiune şi "faliment"

Din momentul în care cuvântul criză s-a auzit în Romania, în toamna anului 2008 iar afacerile au început să scadă treptat, treptat, de la o lună la alta, mediul privat a trăit din ce a agonisit de-a lungul anilor, din tăieri de costuri, din reducerea salariilor angajaţilor, din amânarea furnizorilor, din reeşalonarea împrumuturilor. Fiecare antreprenor, fiecare manager a trăit cu speranţa că lucrurile se vor îmbunătăţii. Şi aşa, companiile au dus-o un an şi jumătate fără să taie dramatic din business.

Ce va urma de acum înainte, după decizia Curţii Constituţionale care a spus că tăierea pensiilor cu 15% este neconstituţională aruncând în aer tot programul Guvernului de reducere a cheltuielilor bugetare? Creşte TVA-ul, creşte cota unică, vor scădea salariile bugetare cu mai mult de 25%, vor fi daţi afară mai mulţi bugetari, va fi impozitată bogăţia afişată?

Din păcate, va urma una dintre cele mai dramatice perioade pentru privaţi, când lupta pentru cash, pentru fiecare client, pentru fiecare centimetru de piaţă va fi cruntă. Multi antreprenori vor trebui să renunţe la o parte din business cu tot cu salariaţi pe mai nimic, iar alţii vor părăsi piaţa. Se vor preda la bănci, furnizori, cămătari, străini, etc. Niciodată mediul de afaceri românesc nu a trăit astfel de momente. Problema este că dacă cineva iese din piaţă, acum nu-i va lua nimeni locul, pentru că nu mai sunt bani. Va rămâne un loc gol, aşa cum sunt clădirile neterminate pe care le vedem în jurul nostru.

Legal, uman, pensionarii au câştigat prin decizia Curţii Constituţionale. Material vor pierde foarte repede. Prin creşterea cursului valutar, prin creşterea TVA, prin creşterea preţurilor, prin creşterea utilităţilor la iarnă. Acest 15% câştigat de pensionari acum nu va fi de ajuns pentru a acoperi ce va urma, dar căderea mediului privat va fi mult mai dramatică. Dacă programul de austeritate, cu pensiile tăiate, ar fi mers înainte, economia privată ar mai fi primit un răgaz pentru a rezista. FMI-ul ar fi dat banii, dobânzile nu ar fi crescut, TVA-ul ar fi rămas la fel, cursul nu ar fi crescut şi ar fi existat speranţe pentru un plus economic în 2011.

Dacă afacerile nu se învârt, bogaţii nu câştigă, iar companiile nu fac profit, nici statul şi nici pensionarii nu vor avea bani. Cu sau fără, 15% în plus sau în minus. Acum pensionarii au câştigat, dar afacerile au pierdut. Un vot, al unui membru al Curţii Constituţionale - Puskas Valentin Zoltan, a înclinat balanţa între o şansă de a ieşi din recesiune în 2011 şi un "faliment" al economiei. Al afacerilor private româneşti, pentru că multinaţionalele pot face rost de bani pentru a trece perioada dificilă.

http://www.zf.ro/opinii/urmeaza-una-dintre-cele-mai-dramatice-perioade-pentru-businessul-romanesc-un-vot-care-a-inclinat-balanta-intre-iesirea-din-recesiune-si-faliment-6447181

Link to comment
Share on other sites

Bacalaureatul - un examen necredibil

Organizatorii Bacalaureatului se lauda, an de an, ca editia in care ei sunt organizatori este perfecta. Ca s-au luat toate masurile sa nu se copieze. Sa nu se stranga bani de protocol.

Exista insa un moment cand toate autolaudele si toata potemkiniada se prabusesc. Momentul publicarii rezultatelor.

In ultimii ani rezultatele au aratat diferente enorme intre judetele "fruntase" si cele codase. Fruntase la ce? La copiat?

Cand e vorba de zeci de mii de elevi statistica matematica spune ca rezultatele trebuie sa se aseze pe curba lui Gauss. Adica, circa 10% sa ia media generala peste 9, majoritatea in plaja 6-8, iar tot cam 10% intre 5-6. La fel cu procentele de promovare pe judete.

Iata procente de promovare exemplificative din anul trecut:

Mehedinti: 98,19%

Constanta: 94,99%

Hunedoara: 94,5%

Suceava: de 93,87%

La polul opus se afla Galati cu 59,8%.

Daca le punem pe o curba, ne speriem. Numai a curba lui Gauss nu aduce. Eventual a camila, cu doua sau trei cocoase!

Trecand peste faptul ca elevii de la Dunare au o hrana mai bogata in fosfor si ar fi trebui sa fie mai inteligenti, o diferenta de 40 de puncte procentuale intre primul si ultimul judet arata doar un singur lucru: in unele judete care inregistreaza an de an procente foarte mari exista o "cultura" a fraudei, aceeasi oameni fac an de an cam aceleasi lucruri, conduc aceleasi comisii de supraveghere sau de corectare, lucreaza aproximativ cu aceiasi profesori corectori sau supraveghetori. Partitura este cunscuta la perfectie.

Cat este coruptie?

Cert este ca in multe scoli se strang bani de catre Comitetele de Parinti, in cel mai fericit caz, chipurile pentru protocol, cafea, apa, sucuri, fructe, uneori mici gustari.

Daca s-ar opri aici ar fi o chestiune de civilitate. Dar banii sunt ochiul dracului, se cumpara cadouri pentru stafful comisiei sau se dau chiar plicuri bine garnisite. Probabil o parte raman la organizatorii din scoli: directori, diriginti, secretari. Nimeni nu stie in ce procent se intampla aceste fapte. Ca nu se produc la lumina zilei.

In cel mai "urat" mod cu putinta, in dimineata examenului elevii strang bani, fiecare cat are, ii pun intr-un plic si-l pun pe catedra pentru profesorii supraveghetori.

Exista un caz celebru, cand cele doua profesoare supraveghetoare s-au certat pe bani, una dintre ele refuzand si dorind sa reclame cazul, unde a trebuit sa intervina presedintele comisiei sa aplaneze "diferendul".

In alte cazuri, mai putine, intervine o "solidaritate" cu soarta elevilor, care nu meritau sa ajunga pana aici dar au asigurat salariile profesorilor atatia ani. Si atunci se "simt" si ei si-i lasa sa copieze. Iar daca pica si cadouri sau bani, cu atat mai bine.

Toata lumea este interesata sa fie fraudat Bacalaureatul

Elevii si parintii, evident, pentru a obtine diploma care le da dreptul la studii superioare, platite si ele. Mai mult, media de la Bacalaureat conteaza la multe universitati ca medie de admitere sau pentru obtinerea unui loc "fara taxe".

Dirigintii, profesorii si directorii sa ascunda sub pres slaba pregatire a elevilor, de care se fac vinovati, fie si pentru faptul ca nu trebuiau promovati din clasa in clasa fara sa stie carte.

Universitarii, sefi de comisie, sa aiba "cotizanti" pentru fabricile de diplome, fara de care nu-si vor forma normele la facultati. Ministerul si inspectoratele sa se poata lauda ce performant este sistemul nostru de invatamant. Atunci, cine sa reclame, cine sa puna ordine in acest examen?

Si totusi, se poate organiza un Bacalaureat cinstit?

Bineinteles. Propun de cativa ani un sistem de organizare, dar nimeni nu are urechi sa auda. Pentru ca nimeni nu este ineresat in existenta unui Bacalaureat cinstit.

Solutia consta in aplicatii informatice puternice care sa genereze in dimineata examenului teste tip grila, personalizate, similare dar nu identice. Adica, de ce sa rezolve elevii aceiasi ecuatie de gradul al doilea si sa copieze rezolvarea de la unul la altul, cand ar putea sa aiba fiecare propria sa ecuatie de gradul doi. Sau propria matrice, sau propriul determinant.

N-ar sti nimeni din afara subiectele, sa furnizeze si rezultatele. Sunt atatea subiecte cati candidati. Ar trebui sa se bazeze doar pe fortele lor. Nu poate cineva sa scrie pe o foaie rezolvarea, care apoi circula din banca in banca sau din clasa in clasa.

Corectarea ar fi de asemenea informatizata, grila cu raspunsuri poate fi introdusa in terminalul calculatorului care da instantaneu si nota. Se elimina astfel complet factorul uman, subiectiv si coruptibil. Metoda se practica cu succes in invatamantul superior, la examenul de rezidentiat si la universitatile serioase din occident.

La aria comunicare, in limba romana si limbi straine, nu se poate aplica, dar se poate organiza corectura in alte judete decat cele in care s-a sustinut Bacalaureatul, iar printre supraveghetori pot fi aduse si persoane din afara sistemului.

Am facut aceasta propunere si actualului ministru care, bineinteles, n-a luat-o in considerare.

Aici este marea problema, ramasa nerezolvata si in noua Lege a Educatiei Nationale. Furnizorii de servicii educationale sunt si evaluatorii acelorasi servicii, in acelasi timp. Ori, cine a vazut, in lumea asta, un furnizor sa-si dea cu firma in cap si sa recunoasca ca propriile servicii sau produse sunt de proasta calitate!

Pana nu se rezolva problema asta, acceptand evaluatori de terta parte, care sa nu fie in conflict de interese, prin aceea ca-si iau salariile chiar de cei pe care ii evalueaza, nu se va schimba nimic.

Doar mistificare si ipocrizie, an de an, pe care le constatam, ne minunam cum este posibil si in anul urmator, "replay". De fiecare data asteptam o minune care sa elimine "rusinea" nationala numita Bacalaureat. Dar nici de minuni nu mai avem parte!

O sa revin cu un comentariu asupra rezultatelor la Bacalaureatul de anul acesta.

Prof. Stefan Vlaston

http://www.ziare.com/scoala/bacalaureat/opinii-bacalaureatul-un-examen-necredibil-1024846

Link to comment
Share on other sites

Pai asta-i sistemul...

Repet: atat timp cat pentru facultate nu se da EXAMEN de ADMITERE ci se intra pe baza notelor din liceu, BAC... mereu o sa fie fraude si incorectitudine.

Deci: Toata lumea este interesata sa fie fraudat Bacalaureatul

Pai nu-i normal... in anormal...?7.gif Mai mira pe cineva?

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Garnitură la porc (de Cristian Tudor POPESCU)

Peste un metru a sărit de fund în sus dl. Adrian Năstase în faţa următoarei fraze a subsemnatului: "Dl. Năstase a pierdut alegerile deoarece a reuşit să le comunice românilor sentimentul acut că e atât de hulpav încât nu le dă şi lor ceva din ce a furat". Este exact înălţimea la care sărea premierul când citea, prin 2003-2004, anchete în Adevărul cu privire la megapotlogăriile d-lui Remus Truică, şeful său de cabinet. Sau despre cei având funcţia de prieteni ai primului ministru, d-nii Bittner şi Petrache.

Dl. Truică tocmai a împlinit 40 de ani, dintre care mulţi de rodnică activitate. Are nenumărate proprietăţi imobiliare, o vilă-palat şi un iaht în România, altă vilă şi alt iaht în Caraibe, conduce un automobil valorând sute de mii de euro. Pe când era prim-sfetnic al premierului Năstase (social-democrat) a făcut o nuntă de 40.000 de euro pentru a fi bineplăcută lui D-zeu unirea sa cu o creştină, la 6 ani după cununia civilă. Mirii au descins pe peluza din faţa Palatului Snagov dintr-o limuzină albă, înconjurată de 6 călăreţi, tot în alb, în prezenţa întregului cabinet Năstase (social-democrat). Casă de piatră.publicitate

Acum, cu prilejul Zilei de Naştere a Domnului Remus Truică, 80.000 de euro a fost numai onorariul Patriciei Kaas, invitată la petrecerea de la Snagov. Desfăşurată probabil pe cele 10 ha smulse ilegal de dl. Truică în 2003 din pădurea seculară de stejari a Snagovului. Porcii cu mărul în gură şi berbecuţii la proţap au bucurat inimaţul sutelor de meseni, între care şi megieşi din Caraibe ai sărbătoritului.

Lux porcesc, neruşinare, sfidare, batjocură? Pesemne că acestea sunt cuvintele care vă trec prin minte, cititori ai Gândului, între care mulţi nu ştiţi cum o s-o mai duceţi până la toamnă. Subsemnatul sunt de altă părere: cred că e vorba de o bucurie pură, omenească pe care o încearcă acest fost stâlp social-democrat (şi actual, de vreme ce i-au fost alături d-nii M. Şpagă, M. Mitrea şi E. Bejinariu), în clipa de faţă cuplat cu consilieri ai lui Tăriceanu. Este bucuria cuceritorilor mongoli de a scuipa sau urina în gura populaţiei supuse, înşirată pe două rânduri. Vă dezgustă, vă îngrozeşte faptul că acest individ poate să facă aşa ceva în plină nenorocire a României?

Dacă da, n-aţi înţeles nimic, pentru că tocmai acum e purcelul de lapte mai dulce şi bluesul mademoisellei Kaas mai alinător, când alţii nu ştiu ce vor pune mâine pe masă. Românul cu occiputul gros are, spre deosebire de avuţii de pe alte meleaguri, ca garnitură preferată la friptură foamea şi suferinţa celor din jur. Atunci se simte el ghiftuit sufleteşte, împlinit, întemeietor de dinastie, are sentimentul că n-a trăit degeaba, ca Michelangelo după ce a sfârşit de pictat Capela Sixtină. Fără umilirea celorlalţi, marea crăpelniţă ar fi mult mai ştearsă, dl. Truică şi ai săi s-ar mulţumi să bage în ei melancolici şi fără chef.

În plină bezmeticeală guvernamentală criminală a PDL-ului lui T. Băsescu, aniversarea d-lui Truică vine să ne amintească, dacă am uitat cumva, ce înseamnă social-democraţia lui A. Năstase. Cele două feţe ale aceluiaşi demon, între care mă simţeam prins în 2004, sunt tot acolo.

Link to comment
Share on other sites

  • 3 months later...

Însoţiţi cu proştii la pagubă

Ion M. Ioniţă

Pe când protestatarii zgribuliţi încercau să se mai încălzească puţin strigând ”Jos guvernul!”, iar în Parlament, Opoziţia îşi făcea curaj numărând voturi iluzorii în favoarea moţiunii, la un seminar nemediatizat din motive de lipsă de senzaţional, se spunea unul dintre puţinele adevăruri rostite în ultimii 20 de ani în România.

"Se dezvoltă ţările care, cu perseverenţă, dovedesc coerenţă în politicile economice şi financiare, care dovedesc maturitatate a politicilor, coerenţă statală, care au capacitatea de a nu se lăsa influenţate de cicluri. Dezvoltarea depinde de calitatea oamenilor, a elitelor, de cultură, nivelul cultural este esenţial”. Vorbele sunt ale lui Mugur Isărescu. Cine se întreabă de ce în România lucrurile stau atât de prost, dând vina ba pe guvernanţi, ba pe partidele din Opoziţie, ba pe ruși sau pe conspiraţia mondială, are la îndemână acest răspuns comprimat într-o frază.

Într-o lume a competiţiei, nu poţi avea altă ţară atâta vreme când societatea este întoarsă pe dos. Incompetenţii poruncesc competenţilor, impostorii sunt deasupra merituoşilor, analfabeţii fac critică, mitocanii sunt trend-setteri, iar înjurătura de mamă ţine loc de bună-ziua. Poporul spune înţelept că mai bine te însoţești cu un deştept la pagubă decât cu un prost la câştig. N-am respectat acest sfat. Şi rezultatele le vedem acum. Nu a fost suficientă mutilarea valorilor realizată sistematic de comunism timp de 50 de ani, că am desăvârşit procesul în libertate.

Am promovat inculţii, şmecherii şi borfaşii care au devenit acum elite. Deciziile acestor ”elite” modelează mai departe societatea românească. O societate marcată de haos, de improvizaţie, de minciună, de prostie în stare pură. Modelul a ajuns să se autoreproducă. Degeaba s-ar mai schimba acum unii cu alţii. Am avea parte doar de alte feţe. În esenţă lucrurile s-ar petrece cam la fel.

Soluţia este o revoluţie culturală veritabilă. Nu revoluţia lui Mao, ci reîntoarcerea la studiu, la munca inteligentă, la travaliul intelectual. Altfel, ne vom însoţi la nesfârșit cu proştii la pagubă.

Link to comment
Share on other sites

Interesant ... desi au luat-o in freza rau letonii n-au virat spre stanga. Si asta spune multe despre increderea in guvern, institutii... poate ca e mai putina coruptie.

Europa de Est se pregateste pentru o revenire economica

Nicaieri muscatura recesiunii globale nu s-a simtit la fel de puternic ca in Letonia, unde economia s-a contractat cu 18 procente anul trecut, somajul a crescut brusc la 23%, iar salariile din sectorul public au fost reduse cu un sfert, scrie Financial Times in editia de marti. Totusi, in aceasta luna, letonii au reales la conducerea tarii coalitia de centru-dreapta, cu un procentaj mai mare.

Rezultatul a trimis mai multe mesaje, crede publicatia britanica. In primul rand, el dovedeste stoicismul cetatenilor din Europa Centrala si de Est si subliniaza importanta unei asistente mondiale oferite la timp. In al doilea rand, subliniaza ca dorinta de integrare mai stransa in Uniunea Europeana si aderarea la zona euro nu au fost afectate de criza.

Nu in ultimul rand, rezultatul a parut sa ofere speranta statelor indatorate de la periferia zonei euro, cum ar fi Grecia si Irlanda, care vad ca masurile de austeritate pot fi sustenabile din punct de vedere politic si, capabile, sa asigure, in cele din urma, reluarea cresterii economice.

Cu toate acestea, pentru Letonia, la fel ca pentru toate statele din fostul bloc comunist, drumul catre iesirea din criza ramane unul dificil. Recuperarea este extrem de vulnerabila la orice incetinire, in continuare, in zona euro, principala piata de export a regiunii, relateaza Agerpres.

Intre timp, Ungaria si Romania, beneficiare ale sprijinului oferit de FMI, se lupta cu masurile de austeritate pentru a atinge tintele de deficit impuse FMI, incercand in acelasi timp sa isi relanseze cresterea economica. FMI si UE au suspendat o revizuire a programului de finantare in valoare de 20 de miliarde de euro acordat Ungariei in aceasta vara, dupa un dezacord asupra naturii si ritmului unor reduceri de deficit. In Romania, premierul Emil Boc se confrunta miercuri cu o motiune de cenzura, in conditiile in care guvernul incearca sa se tina de un program de austeritate rigid. Daca in Ungaria cresterea economica din acest an este asteptata sa fie doar una moderata, in Romania se asteapta ca economia sa se contracte din nou.

Cu toate acestea, relansarea multor economii a facut ca parti ale regiunii sa redevina destinatii fierbinti pentru investitorii pe pietele emergente, iar producatorii low-cost din Europa Centrala sa reintre in competitie cu cei din Asia.

De fapt, scrie FT, nu exista criza regionala, desi tari precum Letonia, Estonia, Lituania si Ucraina au experimentat niste declinuri economice rar intalnite in vremuri de pace. In plus, economiile unor state din regiune s-au contractat mai putin decat cele ale statelor vest-europene, daca s-au contractat.

Au fost cateva prabusiri ale unor banci importante, nu si crize sistemice ale sistemului bancar si nici incapacitati de plata. Putine guverne au fost rasturnate. Sporadicele proteste de strada au fost in cea mai mare masura mai putin violente decat revoltele din Grecia impotriva masurilor de austeritate din acest an. Partidele populiste sau extremiste au inregistrat cateva succese, cum ar fi cel al Jobbik in Ungaria, iar alegerile din Polonia, Ungaria, Republica Ceha, Slovacia si Letonia din acest an au intarit partidele de centru-dreapta.

Exista insa doua principale concluzii cu privire la viitor. In primul rand, prinderea din urma a nivelurilor de prosperitate din Vest va fi un proces mai lung si mai complex decat se parea inainte de criza. A doua lectie este ca unele state central- si est-europene se vor apropia de Occident mai rapid decat altele. Alegerile facute mai devreme in perioada lor de tranzitie au condus la comportamentele diferite din prezent.

http://www.capitalul...-economica.html

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Unde-i criza? sau Marele Gatsby de Galaţi

Vorbim de ni se usucă cerul gurii despre criză şi efectele ei. Ne luăm de tot ce are funcţie de conducere la Galaţi, de oameni, de starea lor materială, de apucături şi promisiuni, de mizerie şi nepăsare, de şomaj şi perspective. De toate, în numele unei crize pe care lumea ar trebui să o resimtă, cel puţin aşa spun datele statistice, aşa spun calculele făcute de specialişti.

S-au închis mii de firme la Galaţi, sănătatea nu are bani şi bolnavii îşi cumpără singuri medicamente, în cultură se taie posturi de-au ajuns să se unească teatrele şi să nu mai avem loc de monştrii sacri ai scenei gălăţene, prin finanţe se tot aude de lichidări şi vânzări la licitaţie a bunurilor unor societăţi sau persoane fizice etc.

Una peste alta, Galaţiul cu furnalele lui închise, cu şomajul care creşte procentual în fiecare zi, cu lipsa de întreprinderi noi, pare spânzurat undeva pe muchia prăpastiei. Toată lumea aşteaptă să se producă cutremurul care să arunce oraşul, judeţul, în gol.

Şi totuşi, semne ale unei normalităţi „anormale” zburdă liniştite pe străzile oraşului. Sunt cel puţin câteva exemple care pot lua de cap orice om cu organul raţiunii la locul lui.

În primul rând, circulaţia la ore normale, de exemplu lunea, la ora 18,00, prin oraşul de la malul Dunării, este crâncenă. Şi nu, nu este vorba despre slalomul printre gropile ISPA, ci de drumul direct, pe Brăilei, către spital şi de acolo către un supermarket.

La stopul de la parcul de distracţii, o nebunie de lumini şi sunete deocheate din buricul târgului, prinzi de două, trei ori roşu până să treci, din cauza numărul extrem de mare de maşini. Care sunt ale gălăţenilor, că doar nu dau năvală turiştii să ne aglomereze circulaţia în prima zi a săptămânii.

Şi de aici prima întrebare legată de criză. Dacă oamenii ar duce-o rău, ar renunţa la folosirea maşinii, care necesită benzină. Şi, pentru a circula, ar folosi mijloacele de transport în comun.

La ce mai renunţă omul când are buzunarul gol? La cumpărături, nu-i aşa? Îşi ia strictul necesar, nu umple de nebun coşul pe patru roţi în supermarket. Şi totuşi, la toate magazinele mari din oraş e coadă la case, coşuri pline şi parcări în care nu găseşti loc pentru maşini.

Tot semnul vizibil al unei stări materiale cel puţin normale este şi avalanşa de cumpărători la simulacrurile de târguri tradiţionale, care s-au oploşit pe platoul de la Sindicate. Cumpără lumea în draci tot ce este pe tarabe, indiferent de calitate şi provenienţă.

Vin sărbătorile, o altă sită pentru departajarea celor care au posibilităţi de cei care cică n-ar avea. Ei bine, doar numărul mare al agenţiilor de turism face ca acestea să nu fie depăşite de abundenţa cererilor de oferte pentru petrecerea Crăciunului şi Revelionului în staţiuni din ţară şi străinătate. Ofertele curg gârlă şi asta pentru că sunt atât de mulţi doritori încât agenţiile simt nevoia să le diversifice, acoperind toată gama de pretenţii ale clienţilor. Or, în vremuri de criză, cică şi la concedii s-ar cam renunţa.

Şi semnele pot continua multă vreme. Într-un oraş sărac, restaurantele ar fi înlocuite cu fast foodurile sau cu tonetele unde cumpără trecătorul grăbit un sandviş. La Galaţi s-au tot deschis restaurante procopsite. Plus cluburi unde se ţin lanţ balurile bobocilor. Ştiţi cât costă un bal din ăsta? Şi se fac de la clasa a cincea la liceu şi facultate. Au părinţii de unde plăti? Să nu mai vorbim de sezonul încheiat al nunţilor şi cortegiile care au defilat prin oraş. Şi aşa mai departe.

Evident, explicaţii sunt multe. Vă invit pe dumneavoatsră să găsiţi unele dintre ele. Ca să nu spunem noi câte metode diverse, diversificate şi de multe ori pe alături de lege există la îndemâna celor care ştiu să facă rost de resursele necesare unui trai îndestulat. La diferite nivele.

Cert este că efectele crizei la Galaţi seamănă cu nebunia din Fitzgerald. Marele Gatsby se repovesteşte captivant, mistic şi de multe ori strălucitor pe străzile ciopârţite de ISPA şi prin cartierele cu lumini din doi în doi, unde oraşul îşi trăieşte avid dramele şi euforia, indiferent la criză, dar atent la tot ce face şi mai ales ce nu face un tip pe nume Boc.

http://www.viata-libera.ro/articol-Marele_Gatsby_de_Galati_2.html

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Sărbătorile Galaţiului, poem dadaist

Nu-mi plac Sărbătorile Galaţiului. Probabil nu sunt singurul. Paradoxal, asta mă mâhneşte mai mult.

Aceeaşi nebunie ca întotdeauna: tarabe la care se vând fulare în culori ţipătoare, cruciuliţe gigant cu leduri şi nelipsiţii mititei, parade alegorice din care puţini pricep ceva, înghesuială, miros de fum şi de nebunie, eventual pocnitori, concerte stradale, o adunătură de elemente de nu mai ştii de la ce s-au luat când s-au hotărât să facă această sărbătoare.

Să-mi spună şi mie cineva care este elementul esenţial al sărbătorii, acel miez în jurul căruia se brodează distracţia de sfârşit de noiembrie. Ar fi sărbătoarea Sfântului Andrei, o chestiune pur religioasă, dar care se pierde constant prin fumul de la grătare.

De la o procesiune religioasă şi până la mâncatul şi băutul în aer liber în ritm de manele obosite e cale lungă. Sincer, toată această sărbătoare pare ruptă dintr-un poem dadaist: frânturi de voie-bună puse laolaltă cu lopata de un artist confuz al zilelor noastre.

La prima ediţie e scuzabil. N-ai ştiut ce vrei, a ieşit ce n-ai vrut, poporul a defilat pe străzi şi a cumpărat toate prostiile de care nu are nevoie, după care s-a culcat puţin ameţit de la vinul fiert. Numai că dadaismul sărbătorii pare să devină regulă.

An de an, cu fiecare ediţie, se mai adaugă alte elemente stridente, menite să ne încurce. Nu ştim nici de la ce au pornit şi nici unde speră să ajungă. Un bâlci alambicat ne calcă pe nervi ani de an, fără să ajungem la un adevărat brand al sărbătorii.

Aşa că distraţi-vă, oameni buni! Ieşiţi în stradă, beţi câteva pahare, defilaţi pe Faleză (în anii trecuţi era Brăilei), ascultaţi toate ritmurile posibile la fiecare tarabă, aşezaţi-vă şi mâncaţi câte ceva, cumpăraţi-vă săbii luminoase şi oale de lut, priviţi muţi de admiraţie carele alegorice (fie laice, fie religioase) şi ţopăiţi la concerte!

Da, nimic rău în toate aceste manifestări de libertate. Dar unde e simbolistica? Ce anume din toate aceste manifestări reprezintă spiritul oraşului, specificul locului?

Sărbătorile Galaţiului au fost făcute pe brânci şi au rămas făcute pe brânci. Pariez că dacă faceţi cerere la Primărie să vă amplasaţi o tarabă în care să faceţi dresură de furnici veţi primi imediat aprobare. Nu există niciun fel de selecţie a ofertelor: puteţi vinde absolut orice! De ce? Pentru că este sărbătoarea lui ORICE!

Nu mă înţelegeţi greşit, nu sunt împotriva manifestărilor publice de bucurie. Sărbătoarea, însă, trebuie să se manifeste într-un cadru care să respecte regulile specifice ale locului. Pariez că, oricât de bună ar fi, nu poţi vinde pastramă de oaie la Oktoberfest.

Există reguli, există restricţii, există bună-dispoziţie în limitele unei spiritualităţi aparte. Dacă respecţi un anume specific te respecţi pe tine şi exişti într-o cultură a diversităţii care pune accent pe specificitate. Restul e bâlci. De asta nu-mi plac Sărbătorile Galaţiului!

http://www.viata-libera.ro/articol-Poem_dadaist_2.html

Link to comment
Share on other sites

De duduie economia germana...

Unul din motoarele care fac ca economia germana,in momentul de fata, sa functioneze din plin sunt investitiile inteligente,facute din timp, in industria energiilor regenerative.

Economia germana s-a redresat si a iesit din criza, una din cauze fiind cresterea extrem de dinamica a celei mai noi ramuri aindustriei germane, industria energiilor regenerative.

Cauza principala pentru care industria aceasta s-adezvoltat mai intai in Germania a fost siramane inclinatia nativa a neamtului pentru natura si cultul lui pentru mediulinconjurator.

Aceasta tendinta a poporului german, care reflectao cultura si civilizatie de invidiat, s-a reflectat si in preocuparileindustriei, care a inceput mai devreme ca in alte parti sa fie atenta cu mediulinconjurator, aducand pe piata tehnologii "curate", care au gasit maiintai pe plan local piata de desfacere.

Astfel, au aparut uleiul vegetal pe post decombustibil la motoarele Diesel, centralele hidroelectrice de mica putere,centralele eoliene de mare si mica putere, instalatii fotovoltaice de produscurent electric, conceptul de cogenerare si cogeneratoarele, biogazul de la fermentareabalegarului si a resturilor vegetale din gospodariile taranesti, gazul dininstalatiile de purificarea apelor menajere si multe altele.

Dezvoltarea acestor tehnologii a fost la inceputfranata nu numai de pretul de cost, evident mai mare, fiind vorba de o tehnicanoua, dar si de egoismul marilor producatori de electricitate si proprietariiretelelor de transport.

Acestia il priveau pe micul producator particularde energie electrica ca pe un potential concurent si ii faceau viata grea,refuzandu-i sau ingreunandu-i accesul la reteaua lor de distributie.

In aceasta situatie a intervenit statul german,care in anul 1991, cand era la putere CDU, cu Helmut Kohl pe post de cancelar,a luat o masura radicala si a legiferat o lege care este socotita pe dreptcuvant certificatul de nastere al energiilor regenerabile in Germania.

Aceasta lege stipula dreptul micului producator deenergie electrica de a se lega la retea, fara ca proprietarul acesteia sa sepoata opune.

Ba mai mult, energiile regenerabile aveauprioritate absoluta, iar cand energia electrica produsa era in exces, marileconcerne erau obligate sa scoata din functiune grupurile electrogene proprii,care functionau cu combustibili conventionali.

Aceasta lege antitrust a dus la primul boom alcentralelor eoliene in Germania, in timp ceenergia fotovoltaica ramasese o cenusareasa, fiind mai scumpa si la ora aceeanerentabila.

Asa ca statul german a reactionat din nou,legiferand noi legi in 2000 si 2004, cand la putere venise (din 1998) SPD siverzii, sub conducerea cancelarului Gerhard Schroeder.

Schimbarea politica deci nu a dus si la schimbareastrategiilor economice si noul guvern, continuand linia inceputa de CDU.Aceasta a facut ca industriile ecologice sa fie subventionate si sprijinite maideparte.

Legea din anul 2000 a avut si un "Program alcelor 100.000 de acoperisuri" prin care se oferea creditare foarteavantajoasa primilor 100.000 de cetateni care doreau sa finanteze o instalatiefotovoltaica pe propria lor casa.

Acest program avea in 2003 proiecte derulate invaloare de 1 miliard de euro. Apoi a urmat legea din 2009, fara ca cineva sapoata observa o schimbare de politica economica, odata cu venirea la putere in2005 a Angelei Merkel si a partidului sau, CDU.

Efectele acestei politici continue de sprijinire aenergiilor regenerative a dus in Germania laaparitia unui numar foarte mare de instaltii care produc energie electrica farasa consume combustibili, folosind energia vantului sau cea a soarelui.

http://www.ziare.com/economie/microeconomie/de-ce-duduie-industria-germana-i-1059362?utm_source=Newsletter__Ultimele_24h&utm_medium=&utm_campaign=newsletter_21757

Edited by toto
Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

„Mârladul“, dragostea mea!

La începutul acestui an, am călătorit pentru prima dată în viaţa mea cu un tren privat pe linia Bârlad - Galaţi. Am urcat din halta Fârţăneşti şi am străbătut într-o oră cei 40 de kilometri până la Galaţi. (Nu are importanţă ce-am făcut la Fârţăneşti.) Trenul privat aparţine companiei Transferoviar din Cluj, care a concesionat de la CFR calea ferată Bârlad - Galaţi (100 de km). Are vagoane noi, curate, călduroase şi, foarte important!, nu miros a urină, aşa cum put trenurile CFR-ului. De două luni circulă acest tren, cu câte şase curse pe zi, dus-întors. (Nu-i fac reclamă, că n-am călătorit cu naşul şi nici n-am băut un şpriţ cu patronul.) Deşi pare scos din sacul lui Moş Crăciun, trenul te duce într-un trecut îndepărtat...

În urmă cu 30 de ani, personalul Galaţi - Bârlad era poreclit „trenul groazei" sau „Mârladul". Generaţii întregi de navetişti au dormit, au mâncat salam, s-au îmbătat, au jucat şeptici, au vomat şi s-au urinat în „Mârlad", după ce se întorceau de la muncă, din marele centru siderurgic. Liceele gălăţene erau pline de navetişti, copii care dormeau cu capetele pe bancă, în timpul orelor. Ei erau viitorii strungari, sudori şi lăcătuşi din combinat şi din şantierul naval. În „Mârlad" s-au legat prietenii, s-a dat cu cuţitul, cu pumnul, s-au spart vagoane de seminţe şi s-au născut multe „celule de bază ale societăţii socialiste". Vara, navetiştii călătoreau pe vagoane, în bătaia curentului. Din când în când, se auzea un strigăt de luptă: „Sârmaaaaa, băăăăă!" Şi atunci, într-o coregrafie perfectă a conservării, acele trupuri se frângeau uniform, ca valurile Dunării, pentru a nu fi răpuse de firele de înaltă tensiune pe sub care trecea garnitura. Apoi reveneau, supranatural, trăgând victorioşi din chiştoacele de „Mărăşeşti". „Mârladul" a transportat carnea de tun a industrializării socialiste. Gloria sa a apus după '89 şi navetiştii şi-au pierdut pâinea.

Trenul privat de la Transferoviar opreşte în fiecare haltă. Are muşterii: bătrâni care se duc să-şi vadă copiii la Galaţi, pensionari care merg să-şi vadă neamurile neputincioase în satele sărace, tineri care îşi cară geamantanele cu role ca să prindă rapidul de Bucureşti, apoi o cursă spre Italia sau Spania, şi adolescenţi dezorientaţi, care sparg seminţe şi beau vin în PET-uri de bere... Toate staţiile sunt nişte ruine. Gara din comuna Frumuşiţa (la 24 de km de Galaţi), o clădire cu două niveluri, arată ca după război. N-au trecut pe-aici nici turcii, nici ruşii, nici talibanii. Au trecut românii, care au luptat în ultimii 20 de ani în războiul „româno-român", vorba regretatului Octavian Paler.

taguri

Nici dacă m-ar lovi o garnitură de tren plină de optimism, n-aş putea spune că acest tren privat este „victoria capitalismului" în sudul Moldovei. Cred că Transferoviar nu va rezista mai mult de un an în businessul de pe linia Galaţi - Bârlad, dacă va ajunge să circule cu vagoane vandalizate şi mirosind a urină. Vagoanele trec, dar spiritul navetiştilor de altădată încă mai dăinuieşte pe linia „Mârladului".

http://www.adevarul.ro/opinii/comentarii/petre_barbu_-_editorial/Marladul-dragostea_mea_7_404429557.html

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.