Canalul Galaţi - Tulcea, "planul anti-Bîstroe"

[dcp100168]

Dare de seamă despre Planul anti-Bîstroe care poate salva Delta

Ucraina se bate cu România pentru a pune mâna pe apele Dunării. Statul vecin încearcă să realizeze acest obiectiv prin intermediul Canalului Bîstroe, iar România, prin contruirea unui ipotetic canal Galaţi-Tulcea, care să preia cea mai mare parte a apelor fluviului, în interiorul Deltei Dunării. Cine va deturna cât mai multă apă în folos propriu, va deţine pe viitor, controlul strategic al gurilor Dunării. Un grup interdisciplinar de analişti şi ingineri militari, geostrategi sau specialişti în domeniul siguranţei naţionale şi al prevenirii conflictelor încearcă de mai multă vreme să găsească o soluţie, pentru a stopa consecinţele grave pe care le poate genera pe viitor Canalul Bîstroe. La planul Ucrainei de a "fura" apa Dunării şi de a o dirija preponderent în Canalul Bîstroe, în afara teritoriului naţional, specialiştii români au gândit de mai mulţi ani un plan de contracarare, prin care apa fluviului să fie dirijată judicios, înspre adâncimea Deltei Dunării. Aşa-zisul Plan anti-Bîstroe ar garanta sănătatea Deltei în secolul următor şi viitorul circulaţiei fluviatile pe braţele Sulina şi Sfântul Gheorghe. Materialul de faţă rezumă eforturile grupului în găsirea unei soluţii tehnice de contracarare a efectului Bîstroe. Soluţia imaginată de specialişti este perfectibilă. Ea nu poate fi pusă în practică în întregul formei imaginate, deoarece ar încălca mai toate convenţiile internaţionale privind regimul apelor de frontieră începând cu Convenţia de la Belgrad din 1948, privind regimul navigaţei pe Dunăre.

Din cauza canalului Bîstroe, se reduce suprafaţa României

Criza dintre România şi Ucraina s-a acutizat prin lucrările de amenajare a tronsonului final al canalului Reni-Marea Neagră, numit Bîstroe. Canalul Bîstroe se suprapune în mare peste Braţul Chilia până în aval de Vîlkovo, supranumită Veneţia Ucrainei, de unde începe delta secundară a Dunării şi continuă pe traseul gârlei Ochakoveskoe. Evoluţia geomorfologică a regiunii în cauză este una dintre cele mai dinamice din lume. Delta secundară ucraineană se formează văzând cu ochii. Din cauza amenajărilor ucrainenilor, eroziunea a crescut în detrimentul teritoriului României. Pierdem anual pământ, iar braţul Chilia se deplasează acum spre sud, împins de aluviunile depuse pe malul drept al Canalului Bîstroe. Insule deltaice din nordul Braţului Chilia, lagunele şi gârlele au fost ocupate de fosta URSS după cel de Al Doilea Război Mondial. Este vorba despre ostroavele Malyj Tataru, Malyj Daller, Bolshoj Daller, Kislitski, Stepovoj, Ostrov, Katenka, Mashenka, Salmanovskij, Ermakov, Belgorodskij, Polunocnyj, Poludennyj, Ochakovski, Sabosh, Prorvin, Peschanyj, Ankudinov, Stambulskij, Kuban; de gârlele Kislitskoe, Rydvan, Popadia, Potorocha, Kerteno, Stepovoe, Tojmachuk, Belgorodskoe, Ochakovskoe, Ankudinovo, Peschanoe, Novo Stambulskoe, Vostochnoe; de lacurile: Kahul, Yalpuh, Kugurluj, Sofian, Katlabuch, Lung, Kytaj. Toate acestea au aparţinut României Mari şi au făcut parte din provincia Basarabia, regiunea istorică Bugeac. Prin noua împărţire teritorială sovietică, după răpirea Basarabiei, Bugeacul a fost scos din componenţa RSS Moldovenească şi alipit RSS Ucrainene. Republica Moldova a pierdut definitiv accesul la Dunăre. Ucraina a închiriat Moldovei o porţiune de 2 km din gurile Nistrului, ca astfel Moldova să aibă acces limitat la Marea Neagră, făcut sub controlul autorităţilor de la Kiev.

Relaţia dintre Bucureşti şi Kiev, la cheremul secretomaniei

Canalul Bîstroe exista de multă vreme, dar nu avea adâncimea necesară asigurării pescajului navelor maritime. Kievul a anunţat că va prelua 65 de procente din debitul Dunării, pe Canalul Bîstroe. Date fiind tradiţiile sovietice ale structurilor de putere din Ucraina, s-ar putea ca volumul real de apă preluat de canal să fie chiar mai mare de 80 de procente. Secretomania regimului Kucima a făcut ca proiectul Bîstroe să fie învăluit în cel mai adânc mister. Lucrurile nu diferă aproape de loc, după "revoluţia portocalie" care l-a adus pe Iuşcenko în fruntea Ucrainei. Traseul real al canalului a fost secret de stat. Cum dialogul dintre Bucureşti şi Kiev era blocat la vârf, singurele informaţii despre desfăşurarea lucrărilor au fost obţinute de agenţia noastră de informaţii externe. Una dintre variante a mers pe adâncirea şi lărgirea braţului Chilia şi a şenalului dunărean dintre Reni şi gura braţului Chilia. Canalul Bîstroe traversează o zonă cu regim de protecţie integral, pusă sub jurisdiţia UNESCO. Delta secundară face parte din Rezervaţia Biosferei "Dunărea" din Ucraina şi este inclusă, ca şi Delta Dunării, în Convenţia RAMSAR, ca zonă umedă de importanţă internaţională. În zona braţului Chilia, unde se desfăşoară lucrările canalului, se află un important habitat de chire de mare şi rândunici de apă, care cuibăresc pe bancurile de nisip Pticia. Din cauza zgomotului produs de utilaje, mii de păsări şi-au părăsit cuiburile, creând premisele unei hecatombe ecologice. Cea mai cumplită consecinţă a tăierii canalului este aceea că regimul hidrologic pe braţele Dunării va afecta biofiltrarea şi va conduce, în final, la colmatarea unei serii de lacuri şi braţe secundare cu debit restrâns. În ciuda tuturor protestelor naţionale şi internaţionale, fostul preşedinte ucrainean Leonid Kucima cât şi actualul lider Viktor Iuşcenko, n-au făcut nimic pentru a stopa lucrările canalului.

Ucraina a moştenit reţeta nesimţirii fostei URSS

Defuncta URSS şi apoi Ucraina au forţat adâncirea şenalului Chilia. Procesul adâncirii Canalului Bîstroe continuă şi în momentul actual. Conform MAE de la Bucureşti, Ucraina înalţă un baraj pe canal. Dirijarea în Bîstroe a celui mai mare volum de apă din Dunăre va conduce la o scădere dramatică a debitelor braţelor Sulina şi Sfântul Gheorghe, până la colmatarea acestora. Varianta preferată de Kiev a canalului Bîstroe prevedea un traseu ce se intersectează în câteva puncte cu Dunărea şi braţul Chilia, fără a merge însă pe liniile lor principale, atingând eventual marile lacuri din sudul Basarabiei. "Paralela" ar transforma braţul Chilia într-o serie de braţe secundare sau într-o înşiruire de lacuri, a căror colmatare e doar o chestiune de timp. Cea mai complicată transformare ar fi ca braţul Chilia să funcţioneze în paralel cu noul canal Bîstroe, deoarece în acest caz la cifra de 65 de procente declarată de ucraineni pentru canal, mai trebuie adăugat un procent minimal pentru braţul Chilia. Ceea ce înseamnă de departe peste 80 de procente din volumul apelor Dunării. Evoluţiile vor conduce la o scădere enormă a debitului apei pe braţele Chilia, Sulina şi Sfântul Gheorghe.

Cronica unui dezastru ecologic şi hidrogeologic

Echilibrul Deltei Dunării se datorează raportului dintre relieful pozitiv, adică cel ridicat peste nivelul mării, şi relieful negativ dulcicol, salmastru şi marin. Relieful pozitiv ocupă în Delta neafectată prin intervenţii antropice o pondere de numai circa 13 procente. Scăderea debitului de apă dulce va creşte nu doar relieful pozitiv, cât şi cantitatea de apă sărată ce intră în Deltă dinspre Marea Neagră. Altfel spus, punctul de amestec al apelor Dunării cu Marea Neagră se va muta spre apus, pe teritoriul actual al Deltei, cel puţin la nivelul apelor freatice. Atât creşterea procentului reliefului pozitiv şi a celui negativ uscat, cât şi schimbarea gradului de sărăturare a terenurilor deltaice vor distruge ireversibil ecosistemul actual al Deltei Dunării. În acelaşi timp, scăderea volumului apelor pe braţul Sfântul Gheorghe va duce la dispariţia prin colmatare a canalelor Dunavăţ şi Dranov, ce fac legătura între acest braţ şi complexul lagunar Razim-Sinoe. Cele două canale au fost realizate sub conducerea lui Grigore Antipa şi sunt esenţiale pentru menţinerea necesarului de apă dulce în complexul Razim-Sinoe. Proasta lor funcţionare sau dispariţia lor au drept consecinţă, dispariţia pescuitului în zonă şi transformarea complexului într-o mlaştină stearpă, cu un grad mare de sărăturare. Consecinţele realizării canalului Bîstroe sunt: 1. Scăderea debitului pe braţele Sulina şi Sfântul Gheorghe, până la limita inferioară a navigabilităţii; 2. Deranjarea cu consecinţe ireversibile a echilibrului ecologic al Deltei Dunării, cu dispariţia a nenumărate habitate unice, a plantelor şi animalelor endemice, a multe alte specii de plante şi animale; 3. Distrugerea localităţilor Tulcea, Sulina şi Sfântul Gheorghe şi a majorităţii satelor din zonă; 4. Colmatarea complexului Razim-Sinoe şi a zonei Gura Portiţei şi depopularea localităţilor de pescari din arealul vizat; 5. Pierderea pentru România a controlului semnificativ asupra gurilor Dunării.

Teoretic, soluţia constă în amenajarea unui canal românesc

Specialiştii români au imaginat o soluţie simplă şi eficientă, la nivel geostrategic. Această soluţie este GALTUL, canalul Galaţi-Tulcea. GALTUL se poate realiza din zona malului dunărean al comunei Grindu, trecând pe lângă Isaccea şi Somova, până în amonte de Tulcea, vizavi de comuna Pătlăgeanca, în întregime pe teritoriu românesc. El poate fi construit de România fie pe cont propriu fie, mai avantajos, în colaborare cu una sau mai multe puteri interesate. Această putere poate fi SUA ori un grup de state europene, ca de pildă Marea Britanie, Franţa sau Germania. Partenerul ar asigura cea mai mare parte din necesarul financiar şi tehnic, România având terenul, infrastructura şi resursele, mâna de lucru şi specialiştii necesari. Într-o astfel de situaţie administraţia Canalului GALTUL s-ar face în parteneriat. Canalul GALTUL ar beneficia de şirul de lacuri deja existent la sud de Dunărea de Jos. Pornind din aval de Galaţi şi având capătul în amonte de Tulcea, asigură statutul de port al celor două localităţi şi se află în întregime pe teritoriul României. Prin realizarea unei ramificaţii cu ecluză de adâncime către braţul Chilia şi a unei staţii de pompare către grindul Pătlăgeanca, se pot asigura regimuri variate de distribuire a debitului Dunării. Astfel se asigură conservarea ecosistemului Deltei Dunării şi a complexului lagunar Razelm-Sinoe. Importanţa strategică a României va creşte ca urmare a acestor amenajări. Pentru a înţelege mai bine acest fapt, amintim că dincolo de grindul Pătlăgeanca se află o serie de canale ce se ramifică în toată partea de nord a Deltei româneşti. Prin alimentarea lor – ca şi prin aportul natural de apă din braţul Sulina – se va menţine nivelul dorit de apă în această parte, înlăturându-se pericolul de distrugere prin desecare, creat de canalul Bîstroe. În funcţie de necesităţi, se va pompa cantitatea de apă dorită. Pe de altă parte, ramura dinspre canalul Chilia va putea asigura alimentarea variabilă de apă, a braţului Chilia. Canalul GALTUL va conferi României prestanţă, va garanta controlul strategic asupra gurilor Dunării şi a Deltei Dunării, asigurând o navigaţie optimă şi controlul deplin al ecosistemului deltaic.

Cum stăm în momentul actual

Ucraina pândeşte orice mişcare pe care o întreprindem în Delta Dunării, pentru a ne denunţa apoi în forurile organismelor internaţionale. Vecinii noştri fac eforturi notabile pentru a abate atenţia de la consecinţele grave create de execuţia Canalului Bîstroe. Recent, Ucraina a denunţat România la Comitetul de Implementare a Convenţiei de la Espoo, invocând faptul că am construi în mijlocul Deltei Dunării un canal navigabil care ar permite accesul unor nave maritime de mare tonaj. Ucraina a adus acuzaţii cu privire la o serie de pretinse acţiuni ale părţii române, cum ar fi efectuarea de lucrări pentru navigaţie pe braţul Sfântul Gheorghe sau realizarea de canale artificiale cu pretinsul scop al devierii apei din braţul Chilia în braţul Sulina. Lucrările ar afecta canalul Bîstroe prin scăderea volumului de apă pe braţul Chilia. Statul vecin nu a adus însă nicio probă în susţinerea acuzaţiilor formulate împotriva României. În cadrul lucrărilor Comitetului de Implementare a Convenţiei Espoo, care s-au desfăşurat luna trecută la Geneva, a fost analizată plângerea transmisă de Ucraina la 6 martie 2009 împotriva României. Ţara noastră a fost acuzată de încălcarea obligaţiilor de mediu în ceea ce priveşte construcţia unor căi navigabile interioare în Delta Dunării. Partea ucraineană a dorit ca în cadrul acestei reuniuni să fie adoptate mai multe decizii care să oblige România să-şi sisteze activităţile ce ar distruge ecosistemul deltaic şi ar genera ameninţări transfrontaliere la adresa mediului înconjurător, în particular, pe teritoriul Ucrainei, conform aprecierii lui Vasili Kirilici, purtătorului de cuvânt al Ministerului ucrainean de Externe. In fond, lucrările la care s-a referit Ucraina au fost finalizate cu mulţi ani în urmă, înainte de aderarea României la Convenţia Espoo.

http://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=146691