Poliţia gălăţeană, în 2007

[dcp100168]

Poliţia gălăţeană, în 2007

PUŢIN MAI BINE PENTRU DUMNEAVOASTRĂ

* Cu Brăila în suflet şi Galaţiul în minte, aşa lucrează comisarul şef Fănel Aramă

E reconfortant atunci când, ziarist fiind, stai de vorbă cu un om care abia aşteaptă să‑l întrebi orice şi să‑ţi şi răspundă fără a încerca să se ascundă. E agreabil şi atunci când observi că personajul degajă o oarecare detaşare şi că nu e robul scaunului pe care stă în acel moment. Şi acestea au fost motivele pentru care am considerat că discuţia cu comisarul şef Fănel Aramă, comandantul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Galaţi, poate fi interesantă şi pentru dumneavoastră.

‑ Domnule Fănel Aramă, mai sunteţi brăilean după un an la comanda Poliţiei gălăţene?

‑ Ordonanţa prin care am fost numit în această funcţie a fost emisă la 1 aprilie 2007, iar din data de 15 mai pot spune că am devenit efectiv gălăţean. De ce de atunci? Pentru că două săptămâni am făcut naveta la Brăila, răstimp în care am înţeles că aceasta nu e soluţia viabilă pentru un şef de Poliţie judeţeană. Aşa că mi‑am luat un apartament cu chirie, mi‑am făcut mutaţie şi sunt aici non-stop. Mai sunt brăilean doar pentru că m‑am născut şi am crescut acolo. Evident, am Brăila în suflet şi încă mă mai interesează soarta Brăilei şi problemele locuitorilor săi. Problema e acum că de liniştea urbei, de bunul mers al treburilor Galaţiului şi al locuitorilor oraşului şi judeţului la care contribuim şi noi poliţiştii, depinde şi viitorul meu.

‑ Dacă ar fi să evaluaţi rezultatele prestaţiei dumneavoastră la cârma unei instituţii atât de importante, ce notă v‑aţi da? Dar munca întregului corp de poliţişti, cu cât aţi nota‑o?

‑ Depinde de sistemul de referinţă. Pe o scară de notare de la unu la o sută aş aprecia că sunt, suntem, cam pe locul 75. Pe o scară de la unu la cinci aş zice că sunt, suntem de nota patru.

‑ Ce bază au aceste estimări?

‑ Sunt deja încheiate evaluările pentru activitatea de anul trecut în urma cărora a reieşit că am muncit bine spre foarte bine. Personal am făcut analiza muncii pe microcolective şi am şi apreciat cu foarte bine efortul adjuncţilor mei, comisarul Daniel Mergeanu, care se ocupă de Poliţia criminală şi comisarul Marius Dobrea, şeful Poliţiei de siguranţă publică. Am făcut pentru ei propunerea de "foarte bine" care a şi fost aprobată de superiorii mei. Şi munca mea a fost evaluată la comanda Poliţiei Române ca fiind foarte bună. Este însă evident că aceste calificative au avut la bază munca tuturor poliţiştilor gălăţeni, care, normal, a fost coordonată de noi. 75 la sută dintre aceştia au fost apreciaţi cu calificativul de "foarte bine".

Maximul acestor aprecieri ar fi însă "excepţionalul", dar asta ar însemna să luăm în considerare acte de eroism, salvări de vieţi omeneşti, dar n‑a fost cazul.

În fine, la bilanţul anual al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Galaţi munca întregului colectiv a fost apreciată ca fiind bună de către comisarul şef Amurăriţei, adjunctul directorului Direcţiei de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

‑ Ne puteţi da şi exemple concrete?

‑ Vă pot oferi şi câteva rezultate ale muncii noastre care au stat la baza acestor aprecieri de bine şi foarte bine. Am reuşit ca, în 2007, să creştem numărul acţiunilor de prevenire a infracţionalităţii. Am făcut, de exemplu, mai multe razii (cu 21) decât anul trecut. În consecinţă, numărul infracţiunilor constatate în 2007 a fost cu 451 mai mic decât cele din 2006. Au scăzut mai mult, cu 209, infracţiunile de natură judiciară. Mai departe, pe genuri de fărădelegi, au scăzut cele grave împotriva persoanei: omorurile au fost cu cinci mai puţine, loviturile cauzatoare de moarte cu trei, violurile cu 12, tâlhăriile cu 86. La fel, faptele îndreptate împotriva patrimoniului, furturile în special au fost cu 116 mai puţine. De asemenea, furturile din societăţi comerciale au fost cu 141 mai puţine, din buzunare şi poşete cu 15, din autovehicule cu 73, de animale cu 42. O singură creştere (de la 30 la 33) am înregistrat la tentativele de omor. Deosebit de important este că am stat mult mai bine la capitolul infracţionalitate stradală, numărul infracţiunilor sesizate în 2007 fiind de 887 faţă de 1.246 în 2006. Mai mult decât atât, tâlhăriile, infracţiunile stradale ce reprezintă o mare problemă pentru Galaţi, au scăzut aproape la jumătate, adică de la 222 la 123. Tot o infracţiune stradală cu o frecvenţă foarte mare la noi, portul ilegal de armă albă, a scăzut în proporţie de zece la sută. În privinţa faptelor rămase cu autori necunoscuţi e de reţinut că la începutul anului trecut erau în număr de 7.433, în cursul anului au mai fost înregistrate 2.414 şi, în final, au fost soluţionate 2.471, ceea ce înseamnă că numărul acestora a scăzut faţă de începutul anului trecut cu 58. E drept, nu e mult, dar e un progres şi, la nivel de ţară, suntem între primele 12 inspectorate unde s‑a înregistrat o scădere a numărului autorilor necunoscuţi.

‑ Toate au fost numai bune şi foarte bune în 2007?

‑ Tot din statisticile noastre, reiese ceva de rău pentru municipiul Galaţi şi anume că aici se comit 90 la sută dintre infracţiunile stradale, ceea ce este îngrijorător chiar dacă, aşa cum spuneam mai înainte, în 2007 s‑a înregistrat şi la acest capitol o sensibilă scădere. Revenind la alta caldă e de remarcat scăderea accidentelor grave de circulaţie. Per total, au fost cu opt mai puţine decât în 2006. De asemenea, au fost patru morţi şi 20 de răniţi grav mai puţin. De altfel, în privinţa accidentelor de circulaţie aflate în evidentă expansiune, suntem al doilea judeţ din ţară în care astfel de evenimente au înregistrat o scădere.

Despre câteva din "punctele negre" ale activităţii poliţiştilor gălăţeni, aşa cum le‑a denumit comandantul Fănel Aramă, dar şi despre altele vă vom oferi detalii în partea a doua a acestui interviu.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=22515

[dcp100168]

Poliţia gălăţeană, în 2007 (II)

Continuăm discuţia cu comisarul şef Fănel Aramă, comandantul Inspectoratului Judeţean de Poliţie, din care am înţeles că, în 2007, strădaniile poliţiştilor pe care‑i conduce s‑au concretizat într‑un plus de siguranţă pentru gălăţeni.

‑ Domnule Fănel Aramă, e sub control fenomenul infracţional gălăţean?

‑ În activitatea noastră din 2007 au existat şi trei puncte negre. Infracţionalitatea stradală, care a atins cote îngrijorătoare mai ales în municipiul Tecuci, tâlhăriile situându‑se pe primul plan.

În al doilea rând, infracţionalitatea în mediul rural şi mă refer aici în special la marea violenţă. Dovada? Numai în două luni din 2008 am înregistrat patru crime din cinci, doar una fiind comisă în mediul urban.

Apoi, un flagel deosebit, reprezentativ şi pentru judeţul nostru este şi numărul mare al accidentelor de circulaţie. Multe dintre aceste evenimente rutiere se produc din cauza pietonilor pe care nu reuşim să‑i educăm, să‑i instruim, să‑i facem, de pildă, să nu mai traverseze strada decât pe "zebră". Ieri, de exemplu, (n.r.: vineri, 29 februarie a.c.) s‑au înregistrat şase accidente numai din cauza pietonilor.

‑ Spuneţi‑mi, efectivele umane, dar şi dotările sunt suficiente?

‑ Avem o pondere de încadrare de 92 la sută. Stăm mai rău însă în mediul rural, acolo unde schemele de personal sunt reduse faţă de necesităţi. La o comună de 6.000‑8.000 de locuitori nu avem în schemă decât un şef de post şi două ajutoare.

Din punct de vedere al dotărilor stăm destul de bine. Suntem peste media celorlalte judeţe. Avem un plus de 20 de autoturisme, zece de la Autoritatea de Ordine Publică şi zece de la Primăria Galaţi. Avem cota necesară de combustibil, sunt asigurate, au tot ce le trebuie. De asemenea, la toate posturile de poliţie comunale au fost repartizate autoturisme. Dispunem, şi de tehnica de calcul necesară, de personal pregătit şi atestat în acest sens. De altfel, una din condiţiile pentru a intra în Poliţie o constituie şi cunoştinţele în acest domeniu. Conform programului la nivel naţional, în 2008 urmează ca toate posturile de poliţie comunale să fie dotate cu tehnica de calcul necesară, iar computerele vor fi conectate la sistemul naţional de evidenţă a populaţiei, înmatriculare auto şi cazier judiciar, astfel încât accesul la informaţii de acest gen să se poată face operativ.

Totuşi, pentru 2008, bugetul alocat dotărilor este sub aşteptări. Asta în condiţiile în care clădirile posturilor comunale de poliţie sunt într‑o stare jalnică. Am încercat să ne descurcăm cu primarii din localităţile respective care chiar vor să ne ajute, dar legislaţia e de aşa manieră concepută încât dacă primăriile nu au în administrare aceste clădiri nu pot fi folosite nici fonduri. Care ar fi soluţiile? Modificările legislative sau repartizarea unor fonduri de la buget.

‑ Mulţi cetăţeni ne sesizează că la Poliţie ar mai fi dosare ascunse, altele măsluite, altele uitate prin sertare. Unde sunt acestea şi ce se întâmplă cu ele? De exemplu, aţi aflat cine a furat documentul din dosarul privind terenul Aviasan?

‑ Nu am cunoştinţă de existenţa unor situaţii de acest gen. Ştiu că la Parchet sunt câteva zeci de dosare din 2001 care nu sunt închise şi care apar ca fiind în lucru la Poliţie şi Parchet. Ce pot să vă spun e că încercăm în prezent, cu sprijinul cadrelor de la Curtea de Apel Galaţi, să le identificăm şi să le soluţionăm. Sunt probabil şi dosare care în momentul comasării (anexării) cu altele nu sunt radiate dintr‑un registru şi atunci se poate interpreta că au dispărut. În orice caz, la Poliţie nu mai există niciun dosar, le‑am trimis pe toate la Parchet.

‑ Ce alte domenii ale activităţii dumneavoastră specifice consideraţi că nu sunt stăpânite?

‑ Faţă de ceea ce v‑am spus mai înainte, o problemă o reprezintă cele 80 de firme din jurul platformei siderurgice gălăţene, care se ocupă de valorificarea metalului. Cei de la ArcelorMittal şi‑au schimbat de curând firmele de pază. Am înţeles că vor să‑şi organizeze o pază proprie, dar problema e cu firmele din jur care au necazuri cu hoţii, care se mai şi fură unele pe altele, iar noi, nu o dată, ne înregistrăm cu cauze în care autorii sunt necunoscuţi. Am menţinut şi noi Biroul de poliţie de pe platforma siderurgică, dar şi cadrele de aici sunt ocupate mai mereu cu problemele firmelor de care am pomenit.

‑ Vă putem spune şi noi un domeniu pe care nu‑l stăpâniţi. Acela al infracţiunilor săvârşite în mediul rural. Acolo unde se fură din curţi, se fură din case, se fură de pe câmp, din pădure, se fură animale, se fură cam tot ce se poate fura, iar în majoritatea cazurilor şefii posturilor de poliţie comunale spun că nu fac faţă, că nu au oameni, că nu au dotările necesare etc.

‑ Da, cunoaştem şi noi situaţia de la ţară, ştim că se fură de la un par din vie la bunuri de valoare din case de vacanţă, dar noi apreciem că criminalitatea mică din mediul rural nu este un fenomen. De ce? Pentru că în 80 la sută din cazurile de la ţară se descoperă autorii, dar sătenii nu sunt mulţumiţi că aceştia nu sunt arestaţi. Dar, cum ştiţi, arestarea preventivă e o măsură care se ia în mod excepţional. Nu‑i putem aresta pe infractori decât după ce au săvârşit mai multe fapte, după ce ajung să li se pună în sarcină un prejudiciu mare.

Mai e şi o altă cauză. La posturile de poliţie comunale a pătruns tinereţea. Au venit cadre tinere, cu putere de muncă, dar i‑am pierdut pe cei cu experienţă, pe acei oameni care ştiau şi aveau răbdare să le vorbească şi să‑i asculte pe oamenii de rând, să lucreze cu aceştia, cu nevoiaşii. Majoritatea acestor tineri poliţişti provin de la oraş şi atunci când sunt repartizaţi la ţară li se pare că au fost surghiuniţi. Ei vor program de opt ore, cinci zile lucrătoare pe săptămână etc. În aceste condiţii, vechiul şef de post nu mai poate face faţă singur. Ce puteam să fac în aceste condiţii. Am luat o măsură care mi‑a atras adversităţi: nu am mai aprobat mutările cadrelor noastre la oraş decât în situaţii sociale excepţionale. Dacă‑ţi place meseria de poliţist e musai să o faci şi la ţară pentru că acolo devii un poliţist complet.

În privinţa furturilor de pe câmp, din recoltele oamenilor, vă pot spune că poliţiştii nu au atribuţii de pază în acest sens. Poliţia de ordine publică nu mai este şi poliţie de pază, ci are doar menirea de a constata infracţiuni.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=22563

[dcp100168]

Poliţia gălăţeană ‑ echidistantă

"NU VOM FI SUBJUGAŢI POLITIC!"

* Interviu cu comisarul şef Fănel Aramă, şeful IJP Galaţi

‑ Domnule comandant, ce date oficiale deţineţi cu privire la corupţia în rândul cadrelor din sistem? Câţi poliţişti au fost demascaţi în acest sens, ce măsuri aţi luat şi ce vă propuneţi în continuare?

‑ Pentru descoperirea actelor de corupţie ale poliţiştilor e desemnată o instituţie specializată şi anume Direcţia Generală Anticorupţie (DGA). Ce pot să vă spun e că noi am oferit sprijin cadrelor DGA atunci când a fost cazul pentru descoperirea cazurilor de corupţie. Avem însă şi noi mijloacele şi metodele noastre prin care încercăm să prevenim corupţia, să eliminăm condiţiile care ar putea duce la aşa ceva. Deocamdată nu am cunoştinţă de cazuri de poliţişti care să fi comis acte de corupţie.

‑ Cum e posibil ca pe parcursul mai multor ani, chiar în faţa poliţiştilor, să se nască şi să se dezvolte reţele de trafic de carne vie, prostituţie şi proxenetism?

‑ Şi judeţul Galaţi, la fel ca şi mai toate judeţele din Moldova, e o sursă pentru astfel de reţele. Dar, prin Brigada de combatere a criminalităţii organizate noi avem în monitorizare, prin activităţi specifice, câteva grupuri de acest gen, dar nu le putem anihila decât atunci când strângem toate probele necesare şi numai în strânsă colaborare cu procurorii DIICOT. La Galaţi, noi colaborăm foarte bine cu instituţia amintită, mai bine chiar decât la Brăila.

‑ Ce progrese s‑au făcut la Galaţi în privinţa schimbării mentalităţii învechite a unor poliţişti potrivit căreia numai ei au dreptate, a atitudinii de superioritate şi tendinţei de a‑i timora pe cei cu care intră în contact?

‑ Ce vă pot spune e că orice pădure are şi uscături şi cel mai bine se vede asta în mediul rural şi la poliţiştii de la Rutieră. Vin reclamaţii şi la mine în acest sens. Poliţiştii în cauză au ieşit însă, după cercetări, basma curată. Ce‑i drept, vin şi foarte multe reclamaţii tendenţioase. E drept ce spuneţi că mai persistă, într‑o anume proporţie, vechile mentalităţi. La un efectiv total de 1.400 de poliţişti, mai există un procent care mai creează probleme. Nu toţi sunt perfecţi, dar nici toate reclamaţiile împotriva poliţiştilor nu sunt întemeiate.

‑ Ne puteţi da câteva exemple de poliţişti valoroşi, bine pregătiţi profesional şi corecţi?

‑ Sunt foarte mulţi. În 2007 s‑a evidenţiat întregul colectiv al Serviciului de investigaţii criminale. Ei se ocupă de marea violenţă şi vă pot spune că anul trecut n‑a rămas niciun autor neidentificat.

‑ Un cetăţean din Galaţi ne‑a sesizat că a sunat la 112, după ce fusese prădat lângă un supermarket. Foarte târziu, a ajuns acolo un poliţist, care a explicat că a venit cu maxi‑taxi‑ul şi că, dacă ar fi fost după ora 24,00, ar fi venit cu taxiul (?!) Un cetăţean din Oancea s‑a plâns că după ce a sunat la 112 pentru a sesiza o situaţie din localitate a fost ameninţat de o persoană, ceea ce înseamnă că cineva a oferit date despre persoana sa. Nu e necesară confidenţialitatea convorbirii în astfel de cazuri?

‑ Sistemul de apel unic 112 e legat la toate instituţiile care au răspunderi pe linia ordinii publice (Poliţie, Jandarmerie, Pompieri şi Salvare). Este exclus ca răspunsul să fie la un interval mare de timp, întrucât avem şi dotările necesare pentru a interveni operativ. Când cineva sună la 112, pe fir sunt toate instituţiile abilitate şi eu, ca poliţist, n‑am cum să‑i confer acelui apel confidenţialitate sută la sută. Când eu, ca poliţist, intervin la miezul nopţii la un scandal într‑un bloc, de exemplu, primul lucru pe care‑l fac e să iau legătura cu cel care a sunat la 112. Evident, totul trebuie făcut cu discreţia necesară, dar depinde de situaţie. E confidenţialitate, dar atât cât se poate. Trebuie să mă duc la uşa celui care a sunat, nu? Şi, probabil ştiţi, în orice stat european, în momentul în care ai sunat la 112 trebuie să spui cine eşti. Dar poliţistul nu trebuie să vină la faţa locului cu clopoţeii după el.

Cu privire la cazul menţionat, vă repet, este exclus să se fi întâmplat aşa ceva. O fi fost cine ştie ce neînţelegere, pentru că altfel, pe schimbul unu şi doi avem câte două patrule auto, iar pentru schimbul trei, între trei şi cinci patrule. Vă mai pot spune că, în 2007, s‑a redus foarte mult timpul de intervenţie la eveniment, întrucât, cum spuneam, suntem bine dotaţi. Mai mult, mijloacele auto dispun şi de GPS şi pe o hartă noi vedem ce echipaj este mai aproape de acel eveniment.

‑ Ce altceva credeţi că aţi mai putea spune cititorilor noştri?

‑ Vreau ca şi în 2008 poliţia să aibă o colaborare foarte bună cu presa, pentru că presa chiar ne ajută. Mai vreau să spun că Poliţia gălăţeană va fi echidistantă şi nu va fi subjugată politic.

‑ Nu vă e frică să afirmaţi aşa ceva?

‑ Ceea ce fac eu aici fac numai din plăcerea de a fi poliţist. Din 1986, de când am terminat şcoala, am avut ambiţia de a fi un bun poliţist astfel încât să pot păşi uşor peste treptele afirmării profesionale. Am deja 48 de ani şi când îmi voi da seama că nu voi mai face faţă mă voi retrage singur şi cu fruntea sus, nu trebuie să vină cineva şi să mă schimbe. Deci, nu‑mi este frică decât de mine, nu ţin de scaunul pe care stau acum.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=22588