26 octombrie - Sfântul Mare Mucenic Dimitrie

[dcp100168]

Astăzi ortodoxia răsăriteană îl cinsteşte pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie se bucură de o evlavie specială în rândul credincioşilor, sărbătoarea sa fiind una dintre cele mai mari sărbători din spaţiul Răsăritului creştin. Numele de Dumitru este purtat, în diferite forme, de mulţi bărbaţi. Sunt şi femei care poartă nume derivate din numele Sfântului: Demetra, Dumitra sau Dumitrica.

Deşi cultul său a cunoscut o dezvoltare impresionantă, datele privind viaţa Sfântului Dimitrie sunt foarte puţine. Ce se ştie cu siguranţă este ca Sf. Mare Mucenic Dimitrie a suferit martiriul în jurul anului 300, în timpul împăratului Diocleţian (284-305). O tradiţie târzie afirmă că era un bărbat renumit prin cultura şi viaţa lui demnă. Împăratul Maximian, asociatul la domnie al lui Diocleţian cu titlul de cezar, l-a numit proconsul în Grecia, dar, aflând că este creştin, l-a supus unor chinuri îngrozitoare. Nereuşind să-l abată de la credinţa sa, l-a străpuns el însuşi cu lancea. Pe măsură ce cultul său s-a dezvoltat tot mai mult, mai ales datorită darului facerii de minuni a moaştelor sale, biografia sa a fost îmbogăţită cu noi amănunte. Astfel, se spune că s-a născut într-o familie nobilă de macedonieni din Tesalonic, fiind botezat creştin de către părinţii săi. Datorită calităţilor sale, a fost numit guvernator al Tesalonicului, urmând tatălui său. Mărturisindu-şi făţiş credinţă, a fost întemniţat din porunca împăratului, în speranţa că se va lepăda de Hristos. Deşi se afla în închisoare, Dimitrie a continuat să mărturisească pe Hristos şi să condamne închinarea la idoli, încât mulţi se adunau să îl asculte. Pentru a-i pedepsi pe creştini, care erau din ce în ce mai numeroşi, împăratul a organizat mai multe lupte între gladiatorii bine pregătiţi şi creştini. Nefiind antrenaţi, aceştia erau victime sigure. Un tânăr creştin, scandalizat de crimele gladiatorului Lie, favoritul împăratului, i-a cerut lui Dimitrie să se roage şi să-l binecuvânteze, pentru a-l birui pe Lie. Făcându-i semnul crucii pe frunte, Dimitrie i-a spus lui Nestor: "Du-te, pe Lie îl vei birui şi pe Hristos Îl vei mărturisi". Acest lucru s-a şi întâmplat, căci Nestor, făcându-şi cruce şi spunând: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!", a reuşit să-l înfrângă şi să-l străpungă cu lancea pe Lie. Înfuriat de moartea favoritului sau, împăratul a poruncit să i se taie capul lui Nestor, iar Dimitrie să fie străpuns cu suliţele. Tradiţia mai spune că, în locul sângelui, din trupul lui Dimitrie a început să izvorască mir frumos mirositor şi tămăduitor de boli.

Conform cercetătorilor, Sf. Dimitrie a fost diaconul episcopului Irineu de Sirmium, martirizat la 6 aprilie 304, din ordinul guvernatorului Probus al Iliricului. După uciderea lui Dimitrie, 9 aprilie 304, slujitorul său, Lup, a reuşit să ia orarul (veşmânt purtat de diaconi) şi inelul său, muiate în sângele mucenicului, vindecând cu ele mai multe persoane. Din acest motiv, împăratul Maximian a poruncit să i se taie capul (Sf. Mc. Lup este pomenit la 23 august). Cultul Sf. Dimitrie a ajuns la o răspândire extraordinară, mai ales după Edictul de la Milan - 313, prin care împăratul Constantin a acordat libertate religioasă creştinismului. Mulţi dintre cei care îl cunoscuseră personal erau încă în viaţă, având astfel posibilitatea de a-şi exprima veneraţia şi recunoştinţa lor. Se pare că Dimitrie a fost înmormântat iniţial la Sirmium, arătându-se făcător de minuni. În urma vindecării sale minunate, guvernatorul Iliricului, Leontie, a mutat moaştele sale la Tesalonic, construind o frumoasă biserică în cinstea lui. Ziua mutării moaştelor, 26 octombrie 413, a devenit ziua de prăznuire a Sfântului. Nu este exclus ca Dimitrie să fi fost membrul unei familii de vază din provincia romană Iliricum sau din Grecia. Întors la Sirmium, Leontie a zidit şi aici o biserică. În semn de recunoştinţă, oraşul a luat numele Sfântului, astfel încât astăzi se numeşte Sremska Mitroviţa (Serbia).

Sâmedru, Ziua Soroacelor

Ziua sărbătorii creştine a Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este numită popular "Sâmedru". Împreună cu Sângiorzul (Sf.Gheorghe), Sâmedru împarte anul pastoral în două anotimpuri egale: vară, de la 23 aprilie până la 26 octombrie, având ca mijloc al anotimpului data de 20 iulie (Sântilie); iarnă, între 26 octombrie şi 23 aprilie, cu mijloc la 16 ianuarie (Sânpetru de iarnă). În ajunul sărbătorii Sf. Dimitrie, oamenii aprind focuri în curţi. Peste acestea obişnuiesc să sară copiii, pentru a fi sănătoşi, sau tinerii, pentru a se căsători. Cărbunii rămaşi sunt sfărâmaţi şi presarati prin grădini şi livezi, pentru ca anul ce va veni să fie îmbelşugat. Se crede că, dacă este belşug de gutui şi nuci, iarna va fi grea. În această zi se fac pomeni pentru morţi, femeile împărţind copiilor nuci, mere, struguri şi prune uscate. Ziua propriu-zisă a Sf. Dimitrie este considerată un adevărat indicator meteorologic. Dacă este frig, iarna va fi bună. Dacă este nor, vânt şi ploaie, va fi zăpadă multă, ger şi o iarnă lungă. Dacă este lună plină, iarna va fi ploioasă, iar dacă este lună nouă, va fi scurtă şi uşoară. Oamenii ţin sărbătoarea Sf. Dimitrie pentru a fi feriţi de boli, iar animalele, de lupi. Cailor li se tunde coama, pentru a avea păr frumos. Ziua de Sâmedru se mai numeşte şi Ziua Soroacelor, pentru că în această zi se rezolvau şi se lichidau toate socotelile, chiriile, împrumuturile, slujbele sezoniere şi alte înţelegeri încheiate cu şase luni în urmă, la Sângiorz (23 aprilie) şi se încheiau noi învoieli. În popor, există şi o vorbă de duh legată de Ziua Soroacelor: "Arvuna te leagă, plata te scapă. Dar nu uita: cine-a luat pe datorie, plăteşte de două ori".

http://www.monitoruldegalati.ro/index.p ... &articol=4

[dcp100168]

La mulţi ani de Sf. Dumitru!

Nu mai puţin de 6.824 de gălăţeni se numesc Dumitru, Dumitra fiind 2.011 gălăţence. Azi, de ziua Sfântului Dumitru, în afara titularilor de mai sus, la Galaţi îşi mai sărbătoresc onomastica 973 de Mitici, 500 de-alde Mitriţă, 218 Dumitrel şi 55 de Dimitrie. În total, 10.646 de mese festive – dacă se iau toţi sărbătoriţii în serios…

http://www.viata-libera.ro/articol-La_m ... tru_2.html