Jump to content

Aparate de gimnastică din "Epoca de Aur"


dcp100168

Recommended Posts

Ana Porgras - Performanţă pe aparate de gimnastică din „Epoca de Aur”

* Dotările din sala unde s-a format noua stea a gimnasticii româneşti, sunt din anii ’70

Sala de gimnastică de la Liceul cu Program Sportiv din Galaţi, în care s-a antrenat Ana Porgras de la patru la 13 ani, are un un aspect îngrijit, primitor. Dar este foarte frig înăuntru. Pe paralel este agăţat un termometru ce indică 12 grade Celsius. Ce performanţă se poate face la această temperatură?! Antrenorul Paul Gâlea îşi îndeasă fesul pe urechi iar soţia sa, Agripina, îşi trage gulerul de la cojoc peste obraji. Incredibil, în faţa lor, două fetiţe lucrează la sol, doar în ciorăpei. “Acum este bine, dar să veniţi vara. Geamurile nu se deschid, se face igrasie şi miroase groaznic”, a început Paul Gâlea să-şi verse oful. Apoi a ţinut să ne arate buretele de sub covorul de la sol. Este mâncat de vreme în multe locuri, iar dacă vrei să ridici o bucată din acel burete, nu ai nici o şansă. E fărâmicios, îţi curge printre degete precum nisipul. “Este greu de povestit în ce condiţii a crescut ca gimnastă Ana noastră. Sala este din 1974, dar nici atunci aparatele nu au fost noi. Am 58 de ani şi tot pe aceste aparate am lucrat şi când eram eu sportiv. Sunt dinainte de 1970, doar paralelul este modern, că e din ‘75”, spune sarcastic Paul Gâlea. Un set complet de aparate noi pentru această sală costă aproximativ 50.000 euro, o sumă deloc mare pentru un oraş ca Galaţiul.

Gimnastica este pe moarte la Galaţi

Sincer vorbind, condiţiile în care se face acum gimnastică la Galaţi nu arată că se poate face performanţă. Am putea spune chiar că gimnatica se pregăteşte să moară la malul Dunării. “Nu este un sport foarte costisitor, dar degeaba. Nu avem nici măcar un dozator de apă. Sincer, la un moment dat chiar ne gândeam că nu se investeşte nimic în sala aceasta sperând că noi vom renunţa şi să desfiinţeze secţia de gimnastică. Oricum, nu vom mai avea mult timp acest sport în Galaţi”, spune Agripina Gâlea. „Lefurile sunt mici, un al treilea post de profesor de gimnastică nu este. Cum să formăm un antrenor tânăr care să ne ia locul? Cine vine să stea lângă noi gratis? Mai avem o speranţă: acest copil minunat, Ana, să atragă atenţia prin performanţele ei asupra condiţiilor mizere în care lucrăm”, adăugă Agripina Gâlea.

http://www.adevarul.ro/rss/articol/gala ... e-aur.html

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Fabrică de campioane în condiţii incredibil de proaste

* Aparatele din sala de gimnastică în care s-a antrenat timp de nouă ani campioana mondială Ana Porgras datează de acum jumătate de secol * Covorul de la sol este inutilizabil, iar groapa pentru „acrobatică” este plină de cauciucuri în loc de burete * Antrenorii sunt în pragul pensionării şi nimeni nu vrea să le ia locul din cauza condiţiilor mizere

Până şi sălciile plâng de mila celor care se încăpăţânează să facă sport de performanţă în condiţii mizere. Pe aleea care duce spre sala de gimnastică în care a fost crescută vreme de nouă ani campioana mondială Ana Porgras, ramurile copacilor aproape că ating pământul, vrând parcă să măture din faţa porţii gunoiul şi cenuşa rămasă de la un foc de grătar.

„N-are cine să mai facă curat şi afară. La această sală nu există paznic, un mecanic sau un instalator, iar o femeie de serviciu nu a mai trecut pe aici de trei luni”, spune antrenorul Paul Gâlea, vrând parcă să se scuze şi totodată să acuze indiferenţa celor care ar trebui să-l ajute. Pe el, ca şi pe toţi colegii de breaslă care reuşesc minunea de a mai scoate campioni mondiali şi olimpici, făuriţi doar din talent şi pasiune. Excepţii, nicidecum rodul unui sistem care să producă performeri.

Aparate din secolul trecut

În sală, trei fetiţe lucrează la paralele. „Aparatul are jumătate de secol, pe el am ieşit eu campion naţional, este din 1974. E înţepenit de vreme, doar cu sudură poate am reuşi să-l mai reglăm”, începe Paul Gâlea povestea aparatelor din sala în care munceşte de o viaţă.

Şi au istorie lungă, nu glumă, aproape toate datând din secolul trecut, de acum 50 de ani. Pe o trambulină de sărituri este inscripţionată data fabricării: 6 martie 1978. Mai e bună doar de un magazin de antichităţi, s-ar scoate un preţ bunicel dacă i s-ar pune şi o plăcuţă cu text explicativ: „Pe aceasta trambulină s-a antrenat campioana mondială Ana Porgras”.

„Cum autorităţile nu dau semne că o mai vor pentru sport şi la ce vechituri sunt în ea, ar fi ideală să o transformăm în sală-muzeu şi să o includem în circuitul turistic drept sala în care a crescut o campioană mondială”, glumeşte, amar, antrenorul.

Buretele devenit nisip

Cele trei fete, supravegheate de Agripina Gâlea, antrenoare alături de soţul său în sala suferinţei, se mută la bârna pe care a învăţat Ana Porgras cum se poate lua aurul mondial. Cuminţi, sârguincioase şi concentrate de parcă ar fi într-o finală olimpică, Beatrice Butunoiu, Laura Nacu şi Irina Mazilu lucrează pe aparat visând să calce pe urmele Anei.

„E păcat de talentul şi munca lor, atât timp cât nu putem lucra şi la sol. Riscăm să le nenorocim gleznele. Mai punem saltele, dar acela nu mai este sol, ci doar o imitaţie”, îşi spune supărarea Agripina Gâlea.

Colţul covorului este ridicat de Paul Gâlea, arătând de ce solul este inutilizabil. Buretele a fost „copt” de vreme, s-a întărit, iar dacă încerci să ridici vreo bucată, devine praf şi pulbere, se scurge printre degete precum nisipul.

Totuşi, cum a fost posibil ca în aceste condiţii jalnice să poată fi formată o gimnastă ce a devenit campioană a lumii? „Doar prin muncă, sacrificii şi pasiune, dar nu va merge la infinit astfel”, a explicat Agripina Gâlea. Antrenorii se tem că în câţiva ani se va ajunge să nu se mai practice gimnastica în Galaţi. „În afară de mine şi de soţie, mai lucrează aici şi colegul Tudorel Lovin. Toţi trei suntem în pragul pensionării şi nimeni nu vrea să ne ia locul, cei tineri sunt speriaţi de condiţiile jalnice din sală, propabil gimnstica va muri în acest oraş”, a spus Paul Gâlea.

Pericol de închidere, la iarnă

Apropierea sezonului rece bagă groaza în antrenori, existând riscul ca activitatea să fie suspendată din lipsa banilor pentru plata căldurii, valoarea facturilor ridicându-se la peste 15.000 lei pe lună. Sala este în proprietatea Consiliului Local şi dată în administrare Liceului cu Program Sportiv (LPS), iar bugetul alocat pentru plata utilităţilor a fost deja epuizat. „Jumătate din bugetul LPS pentru utilităţi s-a dus doar la această sală, banii s-au terminat de mult. Am făcut o adresă la Primărie în care am comunicat situaţia existentă şi aşteptăm să se ia o hotărâre”, a declarat Florin Păunescu , director LPS Galaţi.

Soluţia vine de la Inspectorul Şcolar

Doru Resmeriţă, şeful Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ), propune trecerea sălii în administrarea directă a ISJ, pentru a se putea atrage fonduri de la Ministerul Educaţiei. „Am fost la sală şi am văzut exact cum stau lucrurile.

Vom găsi soluţii pentru a se rezista până la sfârşitului anului şi o să propunem Consiliului Local să ne dea sala în administrarea noastră directă, de la 1 ianuarie. Am putea cu fonduri de la Ministerul Educaţiei să eliminăm pierderile de căldură. Geamurile sunt sparte, trebuie pus termopan, mai e şi un ventilator mare în perete, gaură pe unde se pierde căldură. Ulterior, am putea obţine şi fonduri pentru investiţii în aparate noi”, a spus Doru Resmeriţă.

Campionatul Mondial începe vineri

Ana Porgras este considerată de specialişti drept liderul echipei României care va participa începând de vineri la Campionatul Mondial, găzduit de Japonia. Născută în Galaţi pe 19 decembrie 1993, a început să practice gimnastica la vârsta de patru ani, unde a lucrat cu antrenorii Paul şi Agripina Gâlea timp de nouă ani. În 2006 a plecat la Oneşti, odată cu cooptarea în lotul naţional de junioare. Prima sa medalie la un campionat mondial de senioare a fost câştigată în 2009, la paralele, iar anul trecut a devenit campioană mondială la bârnă.

Anul trecut a fost transferată de la LPS Galaţi la Farul Constanţa.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Andreea Răducan, în vizită la gimanstele de la CSS Galaţi: "Nu se poate aşa ceva"

Secţia de gimnastică a Clubului Sportiv Şcolar a primit, zilele trecute, o vizită de marcă. Este vorba despre multipla campioană olimpică şi mondială Andreea Răducan. Realizatoare a unei emisiuni sportive tv, Andreea a venit la Galaţi pe urmele celei care a ales să se retragă după numai un titlu de campioană mondială, Ana Porgras.

Răducan nu şi-a ascuns surprinderea de condiţiile (sau mai bine zis, de lipsa de condiţii) în care lucrează micile gimnaste: „Nu se poate aşa ceva domnule profesor, să faci performanţă într-o sală ca asta”, i-a spus lui Paul Gâlea, antrenorul de la C.S. Şcolar Galaţi. Antrenor care continuă pregătirile cu Beatrice Butunoi şi Laura Nacu pentru apropiatele „Naţionale” de la Deva.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Gimnastica gălăţeană, precum în Evul Mediu

* În sala în care s-a fabricat aurul mondial al Anei Porgras s-a investit doar nepăsare* Deşi problema a fot intens mediatizată în ultimii ani, aparatele au rămas aceleaşi, de acum jumătate de secol * Sănătatea sportivelor este pusă în pericol, mai ales de gropiţele covorului pentru sol

Când intri într-o sală în care a fost crescută vreme de nouă ani o campioană mondială, în mod normal te aştepţi să dai peste un adevărat laborator sportiv dotat cu tehnologie de ultimă generaţie, care să-ţi permită să ieşi învingător în duelurile cu americanii, ruşii sau chinezii. Nu şi la Galaţi, unde totul a rămas ancorat undeva în urmă cu zeci de ani, de te cruceşti cum de a fost posibil un asemenea miracol, să se producă printre vechituri aurul mondial al Anei Porgras.

Prima performanţă notabilă, bronzul mondial al Anei din 2009, a adus o intensă mediatizare a lipsei de condiţii în care se face gimnastică în Galaţi, apoi a urmat medalia de aur la Mondialele din 2010, dar s-a lăsat doar cu distincţii gen „cetăţean de onoare”, nu şi cu o dotare corespunzătoare. Doar festivism, multă nepăsare şi aceleaşi vechituri.

Găuri în geam, cârpite

Imediat ce intri, de pe latura opusă îţi sare în ochi o peticeală incredibilă pentru 2012. Un geam s-a spart, iar gaura a fost cârpită, astupată cu o altă bucată de sticlă. „N-am avut un geam atât de mare ca să-l înlocuim şi am lipit cu silicon un altul mai mic, care acoperă gaură”, a povestit ingineria antrenorul Paul Gâlea. L-am cunocut în 2009, atunci era optimist, chiar credea că performanţa Anei Porgras va schimba soarta acestei săli şi a micuţelor sale eleve. Acum pare resemnat, nici măcar nu mai îndrăzneşte să se plângă. „Nu s-a reuşit să se pună măcar nişte draperii peste geamuri, să nu mai bată soarele direct, vara se încinge aici de se ajunge şi la 37 de grade”.

Anii au trecut şi nu s-a schimbat aproape nimic. Doar la covorul pentru sol, unde buretele a fost mâncat de timp şi s-a fărâmiţat mai peste tot, a apărut un altul, tip izopren. O improvizaţie cu care nu s-a rezolvă problema denivelărilor, chiar şi încălţat se simt gropiţele ce la fiecare aterizare pun în pericol gleznele gimnastelor. Uimitor, Beatrice Butunoi a luat aurul anul trecut la naţionalele junioarelor tocmai la acest aparat. În rest, nimic, aceleaşi aparate din anii ’70, paralelul fiind cel mai „nou”, din 1975.

Sala este în proprietatea municipalităţii şi dată în concesiune Clubului Sportiv Şcolar (grupare sub tutela Ministerului Educaţiei) pe termen scurt. „Nu putem investi în clădire, o avem în concesiune pe doi ani, chiar dacă am avea cu ce, legislaţia nu ne permite. La dotare, am avea cum, dar totul depinde de ce fonduri ne vor fi alocate de la minister”, a declarat Valeriu Basso, director al CSŞ.

În urmă cu un an, inspectorul şcolar general de atunci, Doru Resmeriţă, promitea că va face demersuri pentru a se trece sala din patrimoniul municipalităţii în cel al Ministerului Educaţiei şi că în scurt timp clădirea va fi cât de cât reabilitată. Au rămas însă promisiuni în loc de termopane şi exclamaţia Andreei Răducan, la vizita făcută recent gimnastelor din Galaţi: „Nu se poate aşa ceva, să faci performanţă într-o sală ca asta”.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.