Jurnal cazon

[mambo]

in cele ce urmeaza o sa va prezint cateva episoade din viata mea de militar. stiu ca pt unii nu e nimic nou dar pt altii chiar e ceva strain si poate o sursa de invataminte.

armata a fost cel mai important capitol din viata mea. si acum, cand stau si-mi aduc aminte de momentele alea, parca nu-mi vine sa cred ca am trecut si prin asa ceva. au trecut mai bine de 10 ani de atunci dar parca a fost ieri... ma rog... asta nu inseamna ca tin minte toate cele 360 de zile (mai exact 359). am sa incerc pe parcursul a cateva episoade sa rememorez cele mai importante momente, increzator fiind in faptul ca memoria imi va fi un bun ajutor.

24 iunie 1996, zi de vara ca oricare alta... pt unii. pt mine era ultima zi de "civilie". dupa ce tatal meu "a tras niste sfori" pt ca odrasla lui iubita sa faca armata in orasul natal iata ca a venit si momentul zero. as vrea sa petrec cu tovarasii ultimile momente din viata civila dar ma abtin, nu vreau sa ajung la unitate cu capul greu si obosit. mi-e frica sa nu fiu luat la ochi. pt mine prima impresie conteaza. mergem totusi la o terasa si savuram vreo 2 beri de caciula. ziua trece si incep sa devin agitat. nu de la bere. din cauza emotiilor. ma indrept catre casa mai devreme ca de obicei lasandu-mi prietenii, 5 la numar (cei mai "de suflet"), sa mai zaboveasca un pic la taclale langa un pet de 2l de bere ascuns intr-un boschete ca sa nu-l vada garcea. se uita la mine ca la un condamnat la moarte. desi, cauta fiecare in felul lui sa ascunda asta, eu ii simt. nu ma deranjeaza, sunt primul dintre ei care pleaca la arme si cand le va veni si lor randul, poate la fel o sa-i privesc si eu. nu mai retin cum a decurs restul serii, poate doar momentele in care mama imi prezinta valiza de lemn cu toate lucrurile care mi le-a pus ea acolo: pasta de dinti, periuta, ustensile pt lustruit bocancii, papuci, 1-2 tricouri, lenjerie intima, pieptene, ac, ata,......... etc.

pun capul pe perna si imi zic: "fie ce-o fi".

dimineata ma trezesc in sfaraitul cafelei din ibric gata-gata sa inunde aragazul. nu obisnuiesc sa beau cafea dar mirosul ma imbie. beau o ceasca de cafea si simt tare mult nevoia de o tigara. nu pot fuma in casa, mai mult de atat, nu pot fuma in prezenta alor mei. stiti cum sunt parintii... tatal meu coboara sa scoata masina din garaj in timp ce eu ma ferchezuiesc in oglinda. ma uit la mama si imi dau seama ca de fapt ea este cea care are mai multe emotii decat mine. iesim amandoi pe usa, eu cu valiza in mana si ea cu emotiile. ne urcam in masina strabatem bld. Cosbuc si ajungem pe Stefan cel Mare. pe partea dreapta se vede printre copaci o antena maaaare care roteste neincetat. tata opreste masina in dreptul unei porti verzi. n-ai zice ca in spatele ei e o unitate militara. imi iau la revedere de la ai mei si intru. ma intampina un cadru militar. ma identifica imi opreste actele, imi face controlul la valiza si ii spune unui soldat de langa el sa ma conduca la pavilion. pana la pavilion trebuia sa mergem pe o alee luuuunga de vreo 200 de metri. nu stiu ce vorbe am schimbat cu soldatul care ma conducea dar imi aduc aminte ca pe langa noi a trecut un pluton de soldati, din care disting cu claritate apelativul care mi se atribuie cand trec pe langa ei: "bixi, bixi".

- asa vi se spune voua, astora noi, bixi. va trebui sa te obisnuiesti, o perioada il vei auzi non-stop, imi spune soldatul insotitor.

nu am digerat prea bine episodul asta dar ma impac cu gandul ca acolo nu ma va astepta nimic bun si poate fi si mai rau de atat. ajungem la pavilionul administrativ al unitatii care era in acelasi timp si dormitorul soldatilor, cu toate anexele necesare (toaleta, magazie, rastel de arme, etc) dar si corpul de garda.

sunt invitat sa iau loc afara pe bancuta pana se mai strang recrutii. trebuiau sa mai vina vreo 5. dupa aprox. 1 ora suntem invitati in companie cu tot cu valize. ni se prezinta dormitoarele si ne sunt repartizate paturile dupa care suntem condusi in club. nu in clubul divino ci in clubul de activitati recreative care era o sala cu mese si scaune, un televizor, o tabla de scris si alte materiale "didactice" specifice: grenade de exercitiu, o macheta cu un kalashnikov dezmembrat, planse agatate pe perete in care sunt ilustrate diferite arme si accesorii.

in scurt timp intra in sala un cadru militar. soldatul cu 2 trese galbene pe umar (caporalul) care ne insotea, striga din toti rarunchii "drepti!". sarim toti 15 recruti ca arsi. cadrul militar ne face semn sa luam loc.

- ma numesc martinescu stelica si in urmatoarele 12 luni voi fi pt voi comandant de companie - maior martinescu, ne spune el cu un aer de superioritate, care superioritate am si simtit-o. in scurt timp, continua el, o sa vina in fata dvs si comandantul unitatii impreuna cu adjunctul sau, seful de stat major. pana atunci o sa va explic cu ce se mananca armata.

il ascult cateva minute apoi ma pierd in amintiri care-mi invadeaza memoria: prima zi de scoala, prima zi de liceu, prima zi de munca, colegi, rude, prieteni, familie. apoi ma intreb: "oare ca naiba caut eu aici?". imi propun apoi un exercitiu de inchipuire si anume ce as fi facut eu acum daca eram acasa. pai era o zi de marti in care, la ora aia, eram la munca. incerc sa ma incurajez cu ideea ca e mai bine aici decat la munca. nu. nu tine. suspin si ma consolez cu faptul ca toti barbatii au facut armata si n-au murit. imi aduc aminte cuvintele tatalui meu: "- uite, m-am gandit sa vorbesc la comisariat sa-ti aman armata ca sa ai posibilitatea sa dai la facultate. - NU! nu vreau, m-am saturat de scoala! vreau sa ........". imi sunt intrerupte gandurile de usa care se deschide si de racnetul maiorului 'DREPTI!". isi fac aparitia 2 ofiteri. unul e comandantul unitatii, un domn cu o statura impunatoare, si celalalt e adjunctul sau, o piticanie de 1.60 m. incep si ei o polologhie despre importanta serviciului militar pe care nu o prea bag in seama. ma gandesc in continuare daca am facut o alegere buna sa ma inrolez. nu stiu. voi mai vedea pe parcurs.

se termina discursul conducerii dupa care suntem invitati sa ne luam in primire uniformele. trec peste acest amanunt si ajung la momentul cheie care m-a marcat si care a fost de fapt prima incercare grea din viata de militar. dupa ce ne admiram noi un pic uniformele vine un plotoner care ii spune caporalului sa ne stranga pe toti in statia ... nu stiu care. era vorba de o statie de transmisie de date. intram toti in statia respectiva. admiram instrumentele si sculele de radiofonie si apoi ni se inmaneaza cate un pix si o foaie de caiet "dictando". inainte de acest episod ii auzisem pe soldatii mai vechi (cei de gradul 2 si gradul 3) ca ar fi bine pt noi sa picam testul de radiotelegrafie, transmisii morse mai pe-ntelesul tuturor. cica cei care trec testul vor fi trimisi la bacau la cursul de radiotelegrafist care dureaza 6 luni!!! si nu asta e aspectul negativ. ci faptul ca la bacau se mananca armata pe paine. intr-un cuvant, care ajunge acolo, a pus-o!! iau aminte de acest aspect si apoi ascult indicatiile plutonierului:

- fiti atenti la mine! ne spune el. un sunet lung inseamna "linie", un sunet scurt inseamna "punct".

si incepe testul. plutonierul are in fata un instrument pe care apasa si dintr-un difuzor se aud niste piuieli... mai lungi, mai scurte, dupa voia plutonierului. eu incep sa "traduc" semnalele auditive cu linie-punct-llinie-linie-pucnt-linie-punct-punct. la un moment dat imi aduc aminte ca trebuie sa pic testul sa nu care cumva sa ajung pe la bacau. si incep sa scriu pe hartie 2 semnale corecte - 3 semnale gresite. se termina testul. iesim la o tigara. apoi ni se prezinta intreaga unitate cu toate imobilele si echipamentele din dotarea acesteia. vine apoi momentul mesei de pranz dupa care pana la masa de seara am luat la cunostinta cu tot ce inseamna armata: scop, reguli, ierarhia gradelor militare. ziua a trecut si... toate bune.

asa am crezut eu. in ziua urmatoare rezultatele testului de radiotelegrafie urmau sa declanseze o adevarata furtuna in mintea mea, furtuna cu care nu ma mai confrutasem pana in acel moment.

_________________________________________________________________________________________________________

user fara drept de semantura

[katman]

sa inteleg ca a doua zi dimineata nu v-au trezit lovind o lopata de rastel la 5 jumate dimineata si racnind "DESTEPTAAAAAREAAAAAA!!!! ???

[catilina22003]

astept urmarea:)

[Aiyana]

Si eu

[mambo]

probabil ca maine vine si urmarea. sper sa reusesc sa va atrag cu povestea asta (reala) cu toate ca nu ma prea pricep sa scriu "artistico-literar".

___________________________________________________________________________________________________________

user fara drept de semnatura

[katman]

Bre Mambo, mai esti inca la apelul bocancilor?

[mambo]

mai sunt. dar ce-ti veni sa faci prezenta?

____________________________________________________________________________________________________________

user fara drept de semnatura

[catilina22003]

mno, mambo, si eu care vroiam sa subscriu la kat...

cum ce-i veni? noi tot asteptam continuarea povestirii, si tu...nik:)

[mambo]

promit ca saptamana viitoare sa apara si episodul 2. imi trebuie ceva timp si dispozitie, care dispozitie mi-a fost stricata de unele elemente.

____________________________________________________________________________________________________________

user fara drept de semnatura

[AndreiM]

Dacă veneai la o bere aveai dispoziție din nou.

[Aiyana]

astept.. si astept.. si trece anu`

[mambo]

stii, credeam odata ca e usor sa scrii. nu e chiar asa. cel putin in cazul meu. trebuie sa ai dispozitia necesara pt a scrie si timp. din pacate nu indeplinesc aceste 2 conditii... si nu le indeplinesc de ceva vreme. mai astept... chiar daca trece anul.

p.s.: apreciez interesul tau.

____________________________________________________________________________________________________________

user fara drept de semnatura

[toto]

stii, credeam odata ca e usor sa scrii. nu e chiar asa. cel putin in cazul meu. trebuie sa ai dispozitia necesara pt a scrie si timp. din pacate nu indeplinesc aceste 2 conditii... si nu le indeplinesc de ceva vreme. mai astept... chiar daca trece anul.

Hai vere, concentreaza-te... Stam in asteptare!

Eu, in armata, am salvat pe cineva de la inec! Era in '98 dupa meciul de la mondiale dintre Romania si Anglia... Eheeei... ce vremuri... Imi aduc si acum aminte ca prin ceata... Ceata era de la aburii alcoolului. Iesisem in "permisie" cu 2 camarazi.

Tocmai ce m-am intors din oras (Sibiu) pe la 1 noaptea, esacaladand gardul unitatii...( desi poarta era deschisa si "vorbele" erau facute cu OS-ul) ... cand, inapoindu-ma in dormitor si asezandu-ma in pat (mort de... oboseala) ce-mi aud urechile?!? Niste horcaituri groaznice... si mirosuri "halucinogene" emanate instant...

Vasilica, un oltean mic de stat dar rau de gura... n-a stiut sa bea si ce sa bea ca sa sarbatoreasca victoria... si se ineca cu propria voma! Am aprins repede lumina si asta micu de respira greu era si vanat la fata... Saracul de el... era naspa!

Era beat mort!

L-am intors pe-o parte si imediat a dat semne ca respira normal! Dimineata era cazut pe langa pat in...

Uite-asa eu, care nu prea stiu sa inot, am salvat un om de la inec...

PS

Olteanul asta saracu'... La ultima vizita medicala pe care am facut-o la Spitalul Militar din Sibiu... cu 2 saptamani inainte de "liberare" - a aflat ca el nici nu trebuia sa faca armata caci avea o problema din nastere la inima... Si se tot plangea ca oboseste --- si nici un gradat nu-l credea!!! Nu va spun ce-a fost la gura lui...

[mambo]

26 iunie 1996, dimineata. prima mea noapte in armata tocmai a trecut. nu stiu cand, cum... aseara eram obosit dar parca nu-mi venea sa dorm. ora 5.30 a venit si somnul meu era cat se poate de duuuulceeee... "DESTEPTAREA!!!" ce???? si ma rog de ce trebuia sa urle nemernicul ala asa, din toti rarunchii? peste 30 de secunde se aude vocea aceluiasi "desteptator" zicandu-ne sa coboram afara la inviorare in bocanci (inca nu-i primisem, deci aveam doar incaltarile de acasa) si in chiloti (?!?!?!?!). in timp ce coboram scarile m-am uitat la ceas. 5.34. neam de neamul meu nu a fost vreodata treaz la ora aia. basca, in chiloti si in adidasi... cobor agale si un pic dezorientat. ma "orienteaza" la un moment dat un gradat care urla la mine: "mai repede bixi, ca acum vine ofiterul de servici." "cine o fi si ala? marele ofiter..." cand ajung afara surpriza: 60 de handralai in chiloti si bocanci aliniati ca la carte in pozitia de drepti. noi, recrutii, separati mai la stanga. vine ofiterul de servici, se striga "atentiune". noi, recrutii, ne-am uitat instinctiv in sus crezand ca o sa cada ceva . incepe inviorarea. "complexul 1 de inviorare" zice un gradat si toata lumea face miscari odata cu el. "complexul 2 de inviorare" se aude din gura aceluias personaj. si din nou alte miscari de gimnastica. am inghitit toate inutilitatile astea si cand credeam ca s-a terminat a urmat primul moment in care am regretat ca m-am incorporat: 5 ture de companie! cuuuum??? 5 ture de companie???? da' ce-s nebun? la ora 5 juma dimineata eu sa alerg in jurul unei cladiri mare cat vreo 5 scari de bloc??? si s-o inconjur de 5 ori??? fac ceva pe armata voastra. eu plec acasa.

de-as fi stiut ce urmeaza in ziua aia as fi alergat 20 de ture in jurul companiei numai sa nu se intample asa ceva. si fara chiloti. si chiar pe strada.

trec peste alte detalii si ajung la momentul micului dejun. "nu-mi trebe laturile voastre. vreau acasa!!!" raman in companie alaturi de alti recruti (la fel de speriati si contrariati ca si mine). suntem chemati la plutonierul de companie pt a ni se inmana uniforma militara. in biroul respectiv (mai degraba o magazie) se aude dintr-un aparat de radio melodia "cocojambo". "vreau acasaaaa!!"

dupa ce ma imbrac in uniforma si ma admir un pic mi se spune ca trebuie sa merg in club. nu numai eu ci toti recrutii. in club se afla plutonierul transmisionist. ala care ne-a testat cu o zi in urma. "in urma testului pe care l-ati sustinut ieri au obtinut rezultate f. bune X si Y. ei vor pleca la cursul de radiotelegrafisti care se va tine la bacau sau la secuieni, inca nu se stie. se stie doar ca azi aveti tren la ora 16". cade cerul pe mine. eu eram X. adica eu sa plec din galati pt urmatoarele 6 luni? simt ca cedez. vreau sa vorbesc. nu pot. vreau sa gandesc. nu pot. sunt socat.

iesim afara la o tigara. eu la 3 tigari.

un soldat mai vechi ma vede ca-s agitat si ia la cunostinta de problema mea. "mare problema!!" imi zice el. ii multumesc pt incurajare. "uite, zice el, eu plec sa iau corespondenta de la posta. daca vrei pot sa-ti anunt parintii despre situatia ta". ii dau o fisa de 10 lei pt telefon si mananc in continuare tigarile.

in 20 de minute ajunge tata la poarta unitatii. in urmatoarele 5 e in biroul comandantului. "uitati d-le, testul copilului dvs e cel mai bun. si e si singurul dintre recruti care are bacalaureatul. un contingent mai slab ca asta nu am avut in toata cariera mea". apoi comandantul il plimba pe tata prin incaperile unde ar trebui sa stau eu dupa absolvirea cursului de radiotelegrafist. "uitati, aici iarna e caldurica, vara e racorica. copilul dvs nu va face garda, nu va sta in frig, in ploaie...". vine tata la mine si imi zice ca o sa treaca cele 6 luni apoi va fi huzureala. ma incurajeaza si imi zice ca asa e mai bine decat sa umble iar pe la comisariat cu plocoane si rugaminti sa ma mute la alta unitate. in plus, "transmisiunile" e o arma usoara fata de altele: tanchisti, infanterie, etc... ma pacaleste el cumva dar vad pe fata lui ca nici lui nu-i convine situatia.

ora 15.30 ma gaseste in gara. insotit de un maistru militar si de noul meu coleg de suferinta caut cu privirea personalul de bacau. pana sa ma urc in tren, surpriza: apare tata si cu mama sa-si ia ramas bun si sa ma incurajeze. tata imi zice: "stai linistit ca sambata suntem la tine la unitate. sa ne suni sa ne spui la ce unitate ajungi." il intreb pe maistrul militar unde mergem. el ne spune ca destinatia finala e bacau dar ca nu stie unde se va tine cursul. urmeaza apoi discutii aprinse intre ai mei in care mama ii cere socoteala tatalui meu despre situatia creata: "de ce sa plece copilul din galati daca ala de la comisariat ne-a promis ca va face armata in galati?" intrebare la care tata ridica din umeri.

16.10 - se aude fluierul impiegatului, apoi goarna locomotivei si trenul se pune in miscare. scot capul pe geam si fac cu mana parintilor. mama incepe sa planga de sarea camasa pe ea.

o fi dracul chiar atat de negru?

vreau acasa!

Edited May 7, 2010 by mambo

[AdiTZA]

Genial!!! Foarte frumos. Eu am avut de-a face cu armata numai doua saptamani (examene medicale, teste psihologice si fizice) la Campulung Moldovenesc, ca, m-a mancat pe mine sa ma "ofer" pentru un job in armata la un targ de job-uri. Mai greu a fost cand a trebuit sa dau si examenele scrise, din pacate/din fericire, m-am internat in spital la Bucuresti unde am stat in carantina o luna. Asta mi-a spulberat mie visul de a ajunge Maistru Militar la Marina la Navigatie (le am cu tehnica, cica). Ar fi fost/nu ar fi fost frumos, nu am de unde sa stiu...nu am ajuns acolo, dar, as repeta cu placere maxima testul psihologic, mai ales ca am fost singurul, din cei 30 de "catindati" de la Campulung, care l-a dat de trei ori. L-am trecut pentru ca aveau nevoie de oameni - erau 8 candidati la 50 de locuri pentru Marina. Ce nu am inteles eu, de ce ni se dadea ceai dimineata, si nu cafea, sau, la alegere. Adica, daca tot am platit masa, nu puteau sa-mi dea cafea? Nici ei nu au inteles de ce ii intreb de cafea, daca tot sunt intr-o unitate militara in care se serveste branza cu miros de motorina, o conserva de hamsii expirata de la thailandezi la patru persoane, masline atat de sarate incat nici oile pe camp nu le lingeau, paine de doua zile cu umbra de gem si miros de margarina (si aia ranceda). Dar am fost asigurat ferm de un colonel de acolo, ca, "cei de la Marina au viata, domnule recrut. Sa vedeti dumneavoastra cand ajungeti acolo ce bine va merge, nu-i ca la Infanterie, sau Tancuri. Instructie, din cand in cand, parade, defilari cat cuprinde, uniforme scrobite, ca scoase din cutie, ce mai, VIATAAA!!! Puteti sa va interesati, si o sa vedeti". "Da, stiu, tatal meu a fost "The fuckin' MARINES" cand era tanar. A fost primul care a urcat plutonul in dud sa-i curete frunzele de praf. Si acum il tin aia minte pentru asta. De aia l-or fi dat afara din armata..." Ce sa mai zic...superbe amintiri mai ai @mambo...

Edited May 7, 2010 by AdiTZA

[mambo]

.........................................................................

16.10 - se aude fluierul impiegatului, apoi goarna locomotivei si trenul se pune in miscare. scot capul pe geam si fac cu mana parintilor. mama incepe sa planga de sarea camasa pe ea.

o fi dracul chiar atat de negru?

vreau acasa!

nu mai retin multe aspecte din drumul cu trenul, doar ca de la tecuci s-au mai urcat in tren inca 2 nefericiti de la o unitate din matca, tot pt acelasi curs.

ora 22, trenul opreste in gara bacau. ne indreptam catre statia de autobuz. maistrul militar ne spune ca o sa innoptam la unitatea din bacau iar a 2-a zi vom afla unde se va tine cursul: chiar acolo in bacau sau la secuieni.

incerc sa ma uit pe geam. nu vad nimic. intuneric ca in orasul ala nu mai vazusem pe nicaieri. dupa 40 de min de mers cu autobuzul ( o epava) ajungem la unitate. suntem din nou controlati in valize si apoi ne indreptam catre pavilion. la intrarea in acesta suntem intampinati de soldatii aia mai vechi, "veteranii". trecem pe langa ei si ii aud soptindu-mi: "bixi, bixi". bineinteles ca nu ii bag in seama. un gradat ne intreaba: "care dintre voi sunteti plansetisti si care sunteti <<ciocanitori>>?" ne uitam unii la altii ca rama la sudura. "ba bibanilor, continua el, care sunteti plansetisti si care sunteti radiotelegrafisti?" aha... ciocanitori deci... ii spunem ca suntem doar ciocanitori. suntem indreptati catre dormitoarele de la etaj. "acolo dorm ciocanitorile". am aflat ulterior ca gradatul ala era un ungur cu mare "dragan" de romani. urcam scarile catre nivelul superior si ni se "asterne" in fata un hol luuuung. in capatul holului era dormitorul nostru. doar 2 becuri luminau holul respectiv, cate unul in fiecare capat al sau. "sinistru", imi zic. in apropierea dormitorului am avut iluzie optica de care rad ori de cate ori imi aduc aminte. pardoseala era placata cu marmura venetiana. lumina fiind difuza, am avut impresi la un moment dat (nu numai eu) ca pe jos este apa. "s-o fi spart vreo conducta" am crezut eu si instinctiv am inceput sa calc cu grija si chiar pe varfuri ca sa nu ma ud. ceilalti recruti ma urmeaza in acelasi mod: pe varfuri. ulterior am realizat care este explicatia: pardoseala fiind atat de bine lustruita, la o iluminare slaba iti da impresia de o acumulare de apa. in dormitor facem cunostinta cu "d-l fruntas Olteanu" - comandantul nostru de pluton (sper, spre binele lui, sa nu il intalnesc vreodata), un sfrijit de 1.50 m si 42 de kg, "adunat" de prin orfelinatele din Onesti. nu exagerez cu greutatea, chiar am auzit povesti cum ca nu ar fi vrut aia de la comisariatul din bacau sa-l incorporeze pe motiv ca nu avea min.45 kg. tot el imi da si vestea pe care nu as fi vrut sa o aud vreodata "cursul de radiotelegrafisti se va tine aici, la bacau. de maine intrati in paine". din nou simt ca se prabuseste cerul peste mine. nu va pot spune ce sentimente ma incercau in acele momente. intre timp aflase de acest lucru si maistrul militar care ne-a insotit si care urma a doua zi sa se intoarca in galati. "uite, zice el, tatal tau m-a rugat sa il anunt unde se va tine cursul dar a uitat sa-mi lase nr de tel. eu acum ma duc la centrala telefonica sa imi anunt familia ca innoptez aici. daca vrei, sun si la tatal tau". ii las nr si il rog daca poate sa sune maine ca acum e cam tarziu si nici nu as vrea sa le stric noaptea a lor mei. imi zice ca maine nu mai poate suna de la centrala si ca apoi va avea vreo 3 zile libere si acasa nu are telefon, el urmand sa-si anunte familia prin intermediul unui vecin.

cu inca un episod vreau sa va mai retin atentia: samabata (la 3 zile dupa incorporare) ai mei erau la poarta unitatii, in vizita. pe ofiterul de la poarta il bufneste rasul: "pai doamna, dar nici nu a ajuns trenul cu recruti. dvs ati venit inaintea lor"

cam asa au decurs primele mele zile de soldat. si as vrea sa va mai spun vreo 2 ciudatenii, pe care cei ce au trecut prin asa ceva le stiu deja: am fost marcat de faptul ca primul "scaun" l-am avut dupa vreo 2 saptamani si prima erectie am avut-o abia in ziua Juramantului (dupa 30 de zile de la incorporare)

Sa traiti!

Edited May 11, 2010 by mambo

[gelu]

Acum am dat de topicul asta (adica la 2 ani de la ultima postare).

De ce te-ai oprit brusc cu povestirea? Eram curios cum "si-au slujit patria" si altii.

Eu am facut doar 6 luni armata, dar la "regina armelor" infanterie UM 1552 tot pe Stefan ce Mare, gard in gard cu transmisiunile. Compania TR cu 17 soldati din care jumatate s-au dat raniti in primele zile si am ramas cu efectivul, in zilele bune, de maxim o duzina de soldatei! Am fost ultima generatie care au purtat uniformele alea infecte rusesti kaki, care dadeau impresia ca nu se murdaresc niciodata! Daca am retinut ceva din armata asta e seria de la arma UO 0565. Cand ne-a zis un gradat ca o sa o tinem minte toata viata am zis ca e baut!

TR ist.

Avantaj: nu se lega nimeni de noi, adica veteranii din cei cu armata normala de 1 an. Sergentii erau de-o seama cu noi deci se comportau OK.

Dezavantaj: aveam studii superioare absolvite ceea ce parea sa complexeze foarte tare majoritatea ofiterilor care aveau scoala militara si care faceau la ff facultati cu profil uman. Nicioadata sa nu te pui cu un apv ist complexat! Ever never. Absurd in solicitari, incoerent si ambiguu in formulari si cel mai suparator lipsit total de logica, guvernat de niste carticele rosii: bibliile apv istului - regulamentele militare.

Edited June 14, 2012 by gelu

[mambo]

Asa e, nu am mai scris demult dar urmeaza zilele astea sa mai scriu vreo 2 episoade.

[mambo]

11 decembrie 1996. este ultima mea zi in aceasta unitate. dupa programul normal de dimineata urmeaza masa apoi apelul. la apel ni se aduce la cunostinta, mie si inca altor 7 colegi, ca maine ne intoarcem la unitatile unde am fost incorporati. deja imi vine sa bag capul in valiza. imi ajunge aerul sa traiesc pana maine. se termina apelul si urmeaza programul zilnic de instructie. la un moment dat se apropie de comandantul de pluton, un capitan tare de treaba, un ofiter de la unitatea de aviatori. vorbesc ei ceva dupa care ofiterul aviator este indrumat catre comandantul unitatii: "vezi ce zice dom' colonel". mai zabovim 2 minute pe platou dupa care isi face aparitia comandantul unitatii insotit de aviator.  "DREPTI!". luam pozitia solicitata. comandantul unitatii ii transmite capitanului sa lase vreo 7-8 baieti sa mearga cu aviatorul. si cine erau mai indicati decat cei ce urmau sa plece a doua zi? "si-asa nu aveti chef de instructie, mergeti cu domnul comandor" ni se adreseaza capitanul. ne incolonam cate 2 si il urmam pe aviator. ne indreptam catre popota si aflam ca vom merge cu un camion sa-l incarcam cu alimente. "marfaaa!". ne urcam in camionul cu prelata kaki ne aprindem tigarile si urmeaza un drum de vreo 20 km pana intr-o comuna (nu-i mai stiu numele). la marginea comunei camionul vireaza stanga si intra intr-o curte maaaaare unde erau vreo 30 de hale. "doar n-or fi pline toate cu alimente" imi zic. evident m-am inselat. "ok, dar probabil nu va trebui sa incarcam alimente din toate halele" imi zic din nou. m-am inselat si de data asta. de la ora 10 pana la ora 17 am burdusit camionul cu cartofi, ceapa, morcovi, ulei, conserve de legume si carne, compoturi, orez, varza, gogosari si multe altele. in final camionul deja statea pe jenti. si noi la fel. ne urcam in putinul loc ramas din bena camionului si ne punem pe drum. dupa 10 minute, surpriza. camionul trage pe dreapta. "vreo pana" imi zic. da. pana dar pana de-un rachiu. pfooaiiii!!!! perfect!!! dupa o zi de incarcat 10 tone de alimente, nemancati, nebauti, ne-nimica, pune-te la baut. intram in bodega si ne luam in primire locurile. aviatorul cu soferul (el a baut suc, normal) la masa lor, noi la masa noastra. si dai si lupta, cand cu rom cand cu votca cand cu bere... ora 19. aviatorul striga adunarea. incercam sa ne ridicam de la mese. evident nu putem. "daca in 30 de secunde nu sunteti la masina, aici ramaneti" ne zice el. ne conformam cu greu. ne urcam in camion. doar vreo doi (printre care si eu). restul nu sunt in stare. acum intra in scena soferul. ii ia in carca pe ceilalti si le face vant in camion. dupa 1 minut se intoarce la noi: "care esti mai treaz? ca pe comandor nu pot sa-l urc singur in cabina"  toti ridicam mainile: "io, io, io". "vai de capul meu, cu ce betivi m-am procopsit" il aud pe sofer. ghinionul lui. dupa vreo 2 minute ne punem in miscare. banuiesc ca e si comandorul in cabina. nu-mi mai aduc aminte de drumul pana in oras, dar la intrarea in Bacau, dupa ce ne-a hurducait bine, unui coleg ii vine sa "pescuiasca". pai unde putea s-o faca? evident, peste oblonul din spatele camionului. era o asa aglomeratie in oras, ca se mergea bara la bara. la bara camionului nostru nu mai era nicio masina. cea mai apropiata masina era la vreo 30 de metri. pesemne ca nu aveau oamenii lichid de spalat parbrizul. bleah! in cele din urma ajungem la unitate. camionul parcheaza in fata depozitului principal. il aud pe ofiterul de servici: "hai baieti, descarcati si apoi la somn ca sunteti obositi". incepem sa coboram din camion. nu a reusit nimeni sa coboare pe picioarele lui. ne-am facut gramada unul peste altul in hohotele de ras ale ofiterului de servici. si ale noastre. "hai, la somn, ca sunteti obositi". "cineeee? nooooooi? n-avem domle nimic". in secunda urmatoare auzim niste urari cu sfinti si dumnezei din gura ofiterului de servici. "doar nu vreti sa petreceti noaptea la arest... la somn imediat!". si ce-am dormit...